Ucenicie. Stagiu de cotizare.

Ucenicie. Stagiu de cotizare.
    
H.C.M. nr.981/1967: art.2, art.8 lit.a; art.12, art.37 alin.;
        Legea nr.19/2000: art.8
        
     Potrivit legislatiei in vigoare ucenicii primeau pe timpul pregatirii o indemnizatie corespunzatoare aportului lor in productie, si gratuit manuale scolare, materiale de studiu si alte drepturi prevazute de lege. 
       De asemenea beneficiau, pe toata durata uceniciei, de ajutoare materiale in cadrul asigurarilor sociale,de asistenta medicala si de medicamente  gratuit, precum si de vacante scolare.
        In consecinta, suma de 570 lei, la care face referire reclamanta reprezinta indemnizatia lunara reglementata de art.8 lit. a din H.C.M. nr.981/1967 si nu salariul in sensul Codului muncii, deoarece a fost acordata in baza unui contract de ucenicie si nu a unui contract de munca.
   
      Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 104/24 ianuarie 2011.
     
Prin actiunea in conflict de drepturi inregistrata pe rolul Tribunalului Hunedoara–Sectia litigii de munca si asigurari sociale, sub dosar nr.2267/97/2010, reclamanta S.T. a chemat in judecata pe parata S.C. „C.” S.A. Orastie solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta:
             - sa fie obligata parata la eliberarea unor adeverinte din care sa rezulte vechimea in munca si grupa de munca a reclamantei, pe perioada anilor 1974, 1975, 1976, 1977.
In motivarea actiunii sale, reclamanta a aratat ca a fost angajata la unitatea parata in functia de confectioner produse pirotehnice, ucenic la locul de munca, pe perioada septembrie 1974 – 23.11.1977, ca a fost  salarizata retinandu-i-se toate obligatiile fata de bugetul de stat si ca aceasta perioada  nu  ii este operata in carnetul de munca, ca vechime in munca.
Prin intampinare, parata a solicitat in principal respingerea actiunii, invocand exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Hunedoara, iar in subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea actiunii reclamantei, ca nefondata.
  A sustinut parata ca cererea reclamantei nu se incadreaza in nici unul din cazurile prevazute de art.67 si 68 din Legea nr.168/1999, nefiind un conflict de munca, si ca prin urmare competenta de solutionare a cauzei de fata revine Judecatoriei Orastie si temeiului art.1 pct.1 coroborat cu art.5 Cod proc. civila.
Totodata parata a aratat ca cererea reclamantei este nefondata, motivat de faptul ca in urma solicitarii acesteia la societatea parata i s-au eliberat acesteia mai multe adeverinte, respectiv, adeverinta nr.121/17.02.2010, adeverinta nr.122/17.02.2010, precum si adeverinta nr.123/17.02.2010, iar prin adresa nr.169/26.02.2010 i s-a comunicat reclamantei ca pe perioada 1974 – 1976 a fost ucenica, avand un salariu brut de 570 lei, din care nu au fost retinute si virate contributiile de asigurari sociale.
   In drept, au fost invocate disp. art.168/1999 si disp. Cod de proc. civila.
Prin sentinta civila nr.868/LM/30.06.2010 pronuntata de Tribunalul Hunedoara, s-a respins actiunea in conflict de drepturi formulata si precizata de reclamanta S. T. impotriva paratei S.C. „C.” S.A. Orastie.
          Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, dupa examinarea actelor si lucrarilor dosarului, urmatoarele :
          Cu privire la exceptia necompetentei materiale a instantei, invocata de parata, s-a retinut ca este nefondata deoarece potrivit art.281 Codul muncii, jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca  cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau dupa caz, colective de munca, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali.
         In conformitate cu disp.art.40 alin.1 lit.b Codul muncii, angajatorul are obligatia sa elibereze la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului. Ca urmare, cum obiectul actiunii de fata se circumscrie obligatiei aratate, s-a apreciat ca prezenta cauza constituie un conflict de munca, in sensul definit prin art.281 Codul muncii, situatie in care competenta de solutionare ii revine Tribunalului Hunedoara in temeiul art.2 pct.1 lit. c) Cod proc. civila si art.284 alin.2 Codul muncii.
         Pe fond, s-a apreciat ca cererea este nefondata pentru urmatoarele:
         Conform mentiunilor inregistrate in carnetul de munca, reclamanta a fost incadrata la I.C. Orastie, in perioada 23.11.1977 – 10.08.1979, ca operator mase plastice.
Prin cererea adresata conducerii S.C. „C.” S.A. Orastie, reclamanta a revenit la o cerere anterioara prin care a solicitat eliberarea unor adeverinte din care sa rezulte grupele de munca cu toate sporurile, salariul brut,   pe perioada anilor 1974 – 1977, cand a fost angajata in aceasta unitate ca ucenic la locul de munca intrucat perioada respectiva nu este trecuta in carnetul de munca.
          In cuprinsul acestei cereri petenta a mentionat ca nu este de acord cu raspunsul primit, in sensul ca nu figureaza in statele de plata si ca adeverintele nr.1062, 1063 si 164 din 29.09.2009 sunt gresite.
Din actele depuse la dosar, in aparare, rezulta ca parata a eliberat adeverintele nr.121, 122, 123 din 17.02.2010 (fila X) atestand perioada 23.11.1977 – 10.08.1979, functia, salariul, sporurile si grupa de munca, cat si temeiul juridic al incadrarii in grupele de munca I si II, cu mentiunea expresa ca pentru perioada lucrata s-au calculat si virat CAS - ul, fara restante.
In privinta perioadei 1974 – 1976, prin adresa nr.169/26.02.2010 i s-a comunicat petentei ca a fost eleva (ucenic) fiind platita cu un salariu brut de 570 lei, din care nu au fost retinute si virate contributiile de asigurari sociale, motiv pentru care, nu i se poate acorda vechime si nici grupa de munca.
Potrivit art.8 din Legea nr.19/2000, constituie stagiu de cotizare perioadele la care persoanele au platit contributii de asigurari sociale in sistemul public din Romania, precum si in alte tari, in conditii stabilite prin acordurile sau conventiile internationale la care Romania este parte, iar art.37 alin.1 din aceeasi lege prevede ca in sistemul public, stagiul de cotizare se constituie din insumarea perioadelor pentru care s-a datorat contributia la bugetul asigurarilor sociale de stat de catre angajator si asigurat.
Este adevarat ca prin Decretul nr.389/11 oct.1972 s-a prevazut in sarcina unitatilor socialiste de stat obligatia de a varsa la bugetul asigurarilor sociale de stat o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de personalul lor salariat precum si a sumelor primite de ucenici, elevi ai scolilor profesionale, insa, cata vreme, din actele detinute de unitate nu rezulta retinerea si virarea contributiilor de asigurari sociale pentru aceasta perioada, aceasta nu poate fi obligata sa elibereze o adeverinta care sa ateste o situatie nereala ori o plata neefectuata si cu atat mai putin asupra grupei I de munca pretinsa de reclamanta, beneficiul acestuia putand fi recunoscut doar cu respectarea procedurilor speciale existente in aceasta materie si in baza unor acte din care sa rezulte acest fapt.
In acest caz, s-a retinut ca obligatia unitatii  era  de a confirma calitatea de ucenic a petentei si veniturile realizate, in conformitate cu statele de plata existente in arhiva unitatii,  urmand ca valorificarea acestei perioade ca stagiu de  cotizare sa fie transferata cu ocazia stabilirii drepturilor de pensie.
         Ori, in speta, aceasta obligatie a fost indeplinita de parata prin adresa nr.169/26.02.2010 cu referire la perioada de ucenicie (1974 – 1976) iar din 1977 reclamanta a devenit  angajata unitatii,  astfel ca prin adeverintele eliberate la 17.02.2010, parata S.C. „C.” S.A. Orastie  a confirmat atat sporurile si grupele de munca, cat si plata CAS - ului.
        In consecinta, actiunea reclamantei  a fost respinsa  ca  nefondata.
        Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termenul legal de 10 zile prevazut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanta S.T. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand modificarea ei, in  sensul admiterii actiunii.
       In dezvoltarea motivelor sale de recurs a aratat ca solutia instantei de fond este nelegala deoarece nu a avut in vedere actele depuse la dosar, care demonstrau ca reclamanta a  urmat in perioada anilor 1974-1977 cursurile Scolii profesionale de chimie – ucenic la locul de munca si ca adresa nr.169 din 26.02.2010 eliberata de parata, atesta faptul ca a fost retribuita lunar cu suma de 570 lei.
        Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc. civ., precum si din oficiu, in limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc. civ., Curtea constata ca prezentul recurs este nefondat  pentru  urmatoarele considerente:
        Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.19/2000 constituie stagiu de cotizare perioadele la care persoanele au platit contributii de asigurari sociale in sistemul public din Romania, precum si in alte tari, in conditii stabilite prin acordurile sau conventiile internationale la care Romania este parte, iar art.37 alin.1 din aceeasi lege prevede ca in sistemul public, stagiul de cotizare se constituie din insumarea perioadelor pentru care s-a datorat contributia la bugetul asigurarilor sociale de stat de catre angajator si asigurat.
       Din cuprinsul adeverintei nr.169/26.02.2010 emisa de parata, rezulta ca reclamanta S.T.  a fost eleva ucenica, in perioada 1974-1977 fiind platita cu un salariu  brut de 570 lei, din care nu au fost retinute si virate contributii de asigurari sociale (f. X).
      In perioada 1974-1977, ucenicia la locul de munca a fost reglementata prin H.C.M. nr.981/05.05.1967 cu privire la pregatirea unor muncitori calificati prin ucenicie la locul de munca.
      Potrivit art.2 din acest act normativ:
       „Ucenicia la locul de munca este o forma de calificare a tinerilor absolventi ai scolii generale, in varsta de 15-18 ani, incadrati in productie, prin care li se asigura pregatirea practica si teoretica necesara exercitarii unei meserii.”
      Prin urmare, ucenicia la locul de munca este o forma de calificare profesionala si se face pe baza contractului de ucenicie.
      Potrivit art.8 lit. a) din H.C.M. nr.981/05.05.1967, pe timpul pregatirii practice in productie, ucenicii primesc:
        „ a) indemnizatii lunare, al caror cuantum se va stabili diferentiat, pe ani de pregatire, tinand seama de aportul lor la realizarea productiei. Aceste indemnizatii se stabilesc de Comitetul de Stat pentru Problemele Organizarii Muncii si Productiei si ale Salarizarii, la propunerea ministerelor si celorlalte organe centrale ale administratiei de stat, precum si a comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale si ale oraselor Bucuresti si Constanta;”
       La art.12 din actul normativ de mai sus se prevede ca:
       „Cheltuielile necesitate de organizarea si functionarea uceniciei la locul de munca se acopera din fondurile alocate din bugetul de stat, cu exceptia indemnizatiilor ucenicilor, prevazute la art. 8 lit. a, care se vor acoperi din cheltuielile de productie, respectiv de circulatie, ale unitatilor in care se efectueaza instruirea practica si se vor plati din fondul de scolarizare al unitatilor respective.”
       In consecinta, potrivit legislatiei in vigoare ucenicii primeau pe timpul pregatirii o indemnizatie corespunzatoare aportului lor in productie, si gratuit manuale scolare, materiale de studiu si alte drepturi prevazute de lege. 
       De asemenea beneficiau, pe toata durata uceniciei, de ajutoare materiale in cadrul asigurarilor sociale,de asistenta medicala si de medicamente  gratuit, precum si de vacante scolare.
       In consecinta, suma de 570 lei, la care face referire reclamanta reprezinta indemnizatia lunara reglementata de art.8 lit. a din H.C.M. nr.981/1967 si nu salariul in sensul Codului muncii, deoarece a fost acordata in baza unui contract de ucenicie si nu a unui contract de munca.
       Imprejurarea ca prin Decretul nr.389/11 oct. 1972 s-a prevazut in sarcina unitatilor socialiste de stat obligatia de a varsa la bugetul asigurarilor sociale de stat o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de personalul lor salariat precum si a sumelor primite de ucenici, elevi ai scolilor profesionale, nu are nici o relevanta, cata vreme, din actele detinute de unitate nu rezulta retinerea si virarea contributiilor de asigurari sociale pentru aceasta perioada, astfel ca parata nu poate fi obligata, asa cum corect a retinut si prima instanta, sa elibereze o adeverinta care sa ateste o situatie nereala ori o plata neefectuata.
       In raport de cele ce preced, se constata ca solutia instantei de fond este la adapost de criticile formulate, imprejurare fata de care, in conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondat a recursului formulat de reclamanta S.T.