Actiune de drept comun in acordarea de despagubiri pentru imobilele preluate abuziv. Prescriptie

Actiune de drept comun in acordarea de despagubiri pentru imobilele preluate abuziv. Prescriptie

- Decretul nr. 167/1958 - art. 3 alin. (1)
      
      Potrivit art. 3 alin (1) din Decretul nr. 167/1958, actiunile personale sunt supuse termenului de prescriptie de 3 ani.
      Actiunea in revendicare are caracter imprescriptibil, fiind legata in mod direct de bunul a carei proprietate se reclama si care poate fi urmarit in mainile oricarei persoane, caracter care persista atata timp cat exista si posibilitatea ca bunul sa fie readus in patrimoniul reclamantului; in cazul in care nu mai exista aceasta posibilitate, obiectul revendicarii se transforma intr-un drept la despagubiri si astfel actiunea devine personala si prescriptibila.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1211 din 24 aprilie 2012, G.O.

      Prin Decizia civila nr. 2/09.01.2012, pronuntata in dosarul nr. 16079/55/2010, Tribunalul Arad a respins apelul declarat de reclamantii M.C. si H.A.J., in contradictoriu cu intimatii Municipiul A., Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si Consiliul Judetean Arad, impotriva Sentintei civile nr. 9807 din 6.10.2011, pronuntata de Judecatoria Arad.
      Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca prin Sentinta civila nr. 9807 din 6.10.2011, pronuntata de Judecatoria Arad, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor si, in consecinta, s-a respins ca prescrisa cererea de chemare in judecata formulata de reclamanti.
      Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii iar Curtea de Apel Timisoara, prin Decizia civila 1211 din 24 aprilie 2012, pronuntata in dosarul nr. 16079/55/2010, a respins recursul declarat de reclamanti.
      Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a avut in vedere argumentele ce succed.
      Prin actiunea ce face obiectul prezentului litigiu, reclamantii au solicitat in principal despagubiri pentru imobilele preluate de Statul Roman, constand in diferenta dintre contravaloarea imobilelor la pretul de circulatie la data platii efective si valoarea actualizata a sumelor achitate de Statul Roman cu titlu de despagubiri la data preluarii. 
      Critica adusa hotararii atacate, in sensul ca in mod gresit s-a apreciat de cele doua instante ca actiunea reclamantilor este o actiune personala prescriptibila si nu una reala in revendicare imobiliara, este neintemeiata.
      Contrar celor sustinute de reclamantii recurenti, actiunea acestora chiar daca a fost intemeiata pe dispozitiile art. 480 - 481 C. civ. are un caracter personal, nu este o actiune reala imprescriptibila, ci este supusa termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
      Ambele instante s-au raportat astfel la faptul ca ambele imobile au fost instrainate de stat in baza Legii nr. 112/1995 unor terte persoane, iar reclamantii nu s-au prevalat de institutia repunerii in termenul de prescriptie ramanand in pasivitate si dupa aparitia Legii nr. 10/2001.
      Reclamantii nu au recurs la procedura speciala a Legii nr. 10/2001 pentru a obtine masuri reparatorii pentru imobilele preluate de stat in baza Decretului nr. 223/1974, procedura care nu este doar una administrativa ci si jurisdictionala asigurand celor care au urmat-o si accesul la justitie.
      Contrar celor sustinute de reclamanti, instantele au facut o corecta interpretare a Deciziei nr. 33/2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii.
      Raportat la dispozitiile acestei decizii in care se mentioneaza ca revendicarea este o actiune reala, insa acest caracter se conserva cat timp exista posibilitatea readucerii lucrului in patrimoniul revendicatorului, insa daca bunul a fost transmis unui tert, obiectul revendicarii va fi convertit intr-o actiune in despagubiri, devenind personala.
      Se constata ca in mod corect actiunea reclamantilor a fost respinsa ca prescrisa in ceea ce priveste despagubirile solicitate.
      Nu este intemeiata nici critica recurentilor in sensul ca nu au avut deschisa procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001, cu motivarea ca numai prin H.G. nr. 250/2007, Decretul nr. 223/1974 a fost cuprins in lista actelor normative abuzive, intrucat calificarea decretului ca fiind abuziv nu este de natura a cenzura posibilitatea reclamantilor de a accede la masurile reparatorii prevazute de legile speciale.
      Fata de considerentele aratate, in baza art. 312 C. pr. civ. Curtea a respins recursul reclamantilor.