Nationalizare

       Recurentul-parat a fost obligat tocmai la indeplinirea sarcinilor care sunt stabilite prin Legea nr. 10/2001 conform art. 29, adica sa emita o decizie motivata prin care sa faca propunere de acordare de despagubiri si sa inainteze toata documentatia Secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despagubirilor conform Titlul VII din Legea nr. 247/2005 si nu sa stabileasca si sa plateasca cuantumul acestor despagubiri.

- Art. 29 din Legea nr. 10/2001, raportat la Titlul VII din Legea nr. 247/2005
Domeniu  nationalizare

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - Sectia a IV-a Civila,
decizia civila nr. 253/R din data de 08 februarie 2012)



Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Municipiul Bucuresti, prin Primarul General si a criticat hotararea ca nelegala, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si aratand ca a fost data cu aplicarea gresita a legii, in sensul ca, in mod gresit a fost obligat Municipiul Bucuresti la emiterea unei dispozitii de acordare de despagubiri si sa inainteze toata documentatia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
       Recurenta a aratat ca unitatea detinatoare sesizata cu solutionarea notificarii nu are obligatia de a acorda masuri reparatorii sub forma de despagubiri banesti, nici de a propune o anumita suma, ci aceste obligatii se limiteaza numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despagubiri conform art. 29 din Legii nr. 10/2001 raportat la dispozitiile Legii nr. 247/2005.
       Recurenta a aratat ca are obligatia legala de a propune acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv si de a inainta dosarul administrativ institutiei Prefectului Municipiul Bucuresti, in vederea legalitatii actului emis.
Recurenta a aratat ca valoarea echivalenta a imobilului solicitat urmeaza a fi stabilita de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor careia i se predau notificarile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, insotite de avizul de legalitate al prefectului.
       Analizand hotararea recurata, Curtea constata ca prin dispozitivul sentintei civile nr. 1140 din 10.06.2011 a Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, s-a admis in parte cererea formulata de catre intimatii-reclamanti constatandu-se ca acestea sunt persoane indreptatite pentru obtinerea de masuri reparatorii pentru imobilul situat in Bucuresti, str. _si a fost obligat Municipiul Bucuresti, prin Primarul General sa emita dispozitie cu propunere de despagubiri pentru imobilul in litigiu si sa inainteze documentatia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
       Dispozitivul acestei sentinte corespunde criticilor formulate prin motivele de recurs de catre Municipiul Bucuresti, prin Primarul General care arata obligatiile ce sunt stabilite in sarcina sa prin Legea nr. 247/2005, in sensul ca aceste obligatii sunt cele ce s-au stabilit prin dispozitivul sentintei criticate si in concordanta cu acesta.
       Curtea constata ca recurentul-parat a fost obligat tocmai la indeplinirea sarcinilor care sunt stabilite prin Legea nr. 10/2001 conform art. 29, adica sa emita o decizie motivata prin care sa faca propunere de acordare de despagubiri si sa inainteze toata documentatia Secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despagubirilor conform Titlul VII din Legea nr. 247/2005 si nu sa stabileasca si sa plateasca cuantumul acestor despagubiri.
Pentru considerentele aratate, Curtea, in temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.