Potrivit dispozitiilor art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001 "decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribuna

Potrivit dispozitiilor art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001 "decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii, in termen de 30 de zile de la comunicare".
          Pe cale de consecinta, doar persoana indreptatita la masuri reparatorii in baza  Legii nr. 10/2001, in favoarea careia a fost emisa respectiva decizie sau dispozitie, poate ataca in instanta, in conditiile art.26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ipoteza in care competenta materiala de solutionare revine, in prima instanta, tribunalului.
           In schimb, in situatia in care o dispozitie emisa in favoarea unei persoane indreptatite la masuri reparatorii  in baza Legii nr.10/2001 este atacata de catre o terta persoana, alta decat cea in favoarea careia a fost emisa decizia, cenzurarea legalitatii si valabilitatii acesteia se va putea face in conditiile dreptului comun si in nici un caz in conditiile procedurii speciale, reglementata  de Legea nr.10/2001, chiar daca terta persoana ar sustine si emite pretentii proprii cu privire la imobilul ce a facut obiectul dispozitiei atacate.


Curtea a retinut ca normele de competenta de exceptie sunt de stricta interpretare astfel incat, in lipsa unor dispozitii speciale, derogatorii de la dispozitiile de drept comun in materie de competenta, competenta de solutionare in prima instanta a actiunii in anulare sau in constatarea nulitatii absolute introdusa de terti impotriva deciziilor emise in baza Legii nr.10/2001, apartine instantei competente potrivit dreptului comun, in speta, Judecatoriei, potrivit art.1 alin.2 din vechiul Cod de procedura civila.


Sec?ia  civila - Sentin?a  civila  nr. 65/2  iunie  2016

Prin sentinta civila nr…/27.01.2015 pronuntata de Tribunalul Sibiu-sectia I civila a fost admisa exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Sibiu si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei civile privind pe reclamantii: C.C., M.C., ambii continuati de mostenitori in contradictoriu cu paratul municipiul Sibiu reprezentat de Primar, intervenienta T.E.H., si intervenientii C.D. si C.P., C.C., C.M., C.M., Z.C.D., Z.G.L., Z.G., avand ca obiect anularea anulare partiala Dispozitie emisa in temeiul Legii nr.10/2002, in favoarea Judecatoriei Sibiu
S-a retinut in considerentele acestei hotararii ca actiunea in anulare sau in constatarea nulitatii absolute introdusa de terti impotriva dispozitiei emisa in baza Legii nr.10/2001 apartine instantei de drept comun, in cazul de fata, judecatoriei.
Retine  tribunalul ca normele de competenta vizate de Legea nr.10/2001 sunt de stricta interpretare, asa incat ele nu se aplica prin asemanare si in cazul actiunilor introduse de terte persoane ce se pretind a fi vatamate prin dispozitia emisa in temeiul legii speciale.
Prin sentinta civila  nr…/….2016 pronuntata de Judecatoria Sibiu s-a admis exceptia de necompetenta materiala a instantei si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei civile de fata in favoarea Tribunalului Sibiu.
Pentru a dispune in acest sens judecatoria a retinut ca, chiar daca art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, care prevede competenta Tribunalului, se refera expres numai la dispozitiile de respingere a cererilor de restituire, el trebuie aplicat pentru identitate de ratiune si in ceea ce priveste dispozitiile de admitere a cererilor, indiferent de persoana care ii contesta legalitatea. In sprijinul acestei interpretari extinctive a textului de lege se invoca Decizia nr. XX/2007 pronuntata de ICCJ in solutionare RIL.
S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenta si s-a trimis cauza acestei instante pentru solutionarea conflictului negativ.
CURTEA, in solutionarea potrivit art.22 alin.(2) din Codul de procedura civila(1865) a prezentului conflict negativ de competenta, a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.26 alin. (3) din Legea nr.10/2001 "decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii, in termen de 30 de zile de la comunicare".
          Pe cale de consecinta, doar persoana indreptatita la masuri reparatorii in baza Legii nr.10/2001, in favoarea careia a fost emisa respectiva decizie sau dispozitie, poate ataca in instanta, in conditiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.10/2001, ipoteza in care competenta materiala de solutionare revine, in prima instanta, tribunalului.
           In schimb, in situatia in care o dispozitie emisa in favoarea unei persoane indreptatite la masuri reparatorii in baza  Legii  nr.10/2001 este atacata de catre o terta persoana, alta decat cea in favoarea careia a fost emisa decizia, cenzurarea legalitatii si valabilitatii acesteia se va putea face in conditiile dreptului comun si in nici un caz in conditiile procedurii speciale, reglementata de Legea nr.10/2001, chiar daca terta persoana ar sustine si emite pretentii proprii cu privire la imobilul ce a facut obiectul dispozitiei atacate.
         Se mai observa ca Decizia nr. XX/ 2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in  RIL, a avut o cu totul alta ipoteza de aplicare a dispozitiilor art.26 alin. (3) Cod  procedura  civila, pentru situatia refuzului de a emite decizia sau dispozitia de restituire in temeiul Legii nr. 10/2001, ce nu isi gaseste ratiunea de aplicare in cauza de fata si nu justifica o interpretare extinctiva a acestui text de lege.
Ca atare, Curtea a retinut ca normele de competenta de exceptie sunt de stricta interpretare astfel incat, in lipsa unor dispozitii speciale, derogatorii de la dispozitiile de drept comun in materie de competenta, competenta de solutionare in prima instanta a actiunii in anulare sau in constatarea nulitatii absolute introdusa de terti impotriva deciziilor emise in baza Legii nr.10/2001, apartine instantei competente potrivit dreptului comun, in speta, Judecatoriei, potrivit art.1 alin.2 din vechiul Cod de procedura civila.
In acest sens este si jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Deciziile nr.1073/2006, 1883/2014.