Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Bucuresti

Masuri reparatorii . Nationalizare

(Decizie nr. 188A din data de 05.10.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)

Domeniu Nationalizare | Dosare Curtea de Apel Bucuresti | Jurisprudenta Curtea de Apel Bucuresti


ROMANIA
CURTEA DE APEL  BUCURESTI -SECTIA   a IX-a  CIVILA  SI  PENTRU
                   CAUZE  PRIVIND  PROPRIETATEA  INTELECTUALA

DECIZIA CIVILA NR.188 A
Sedinta  publica de la 05.10.2006
        Curtea  compusa  din :
PRESEDINTE - CARMEN GEORGETA NEGRILA
                               JUDECATOR  -  ANDREIA LIANA CONSTANDA 
                                JUDECATOR  - GEORGETA STEGARU                     
GREFIER       -  DANIELA STEFAN



     Pe rol  judecarea  cererii de recurs formulata de recurenta contestatoare CRISAN EMILIA impotriva sentintei  civile nr. 274/01.03.2006  pronuntata de  Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV a Civila in contradictoriu cu intimatul PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI.
     La apelul nominal  facut  in sedinta publica se prezinta recurenta contestatoare CRISAN EMILIA prin mandatar, intimatul PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI prin consilier juridic Liliana Galesanu cu delegatie de reprezentare la dosar.
     Procedura  legal indeplinita.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefiera de sedinta dupa care,
     Curtea pune in discutia partilor calificarea caii de atac a prezentei cauze.
     Recurenta contestatoare prin mandatar arata ca lasa la aprecierea Curtii calificarea caii de atac a cauzei.
     Intimatul prin consilier juridic arata ca in opinia sa, calea de atac a prezentei cauze este apelul.
     Curtea, dupa deliberare, in baza art. 84 C.pr.civ si avand in vedere disp. art. 26 al.3 din Legea nr.10/2001, califica prezenta cauza ca fiind apel si nu recurs, cum din eroare a fost mentionata calea de atac in dispozitivul sentintei de fond.
     Partile prezente invedereaza Curtii ca nu mai sunt alte cereri de formulat.
     Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fondul cererii de apel.
     Apelanta contestatoare prin mandatar solicita admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
     Intimatul prin consilier juridic solicita respingerea apelului ca nefondat si a se avea in vedere ca din actele depuse odata cu notificarea de catre apelanta contestatoare, aceasta nu a facut dovada calitatii de persoana indreptatita.
     
     
     
C U R T E A


     Asupra apelului civil de fata, constata urmatoarele:
     Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a IV a civila sub nr. 4844/7.10.2005, petenta Crisan Emilia in contradictoriu cu Primarul General al Municipiului Bucuresti si Ministerul Finantelor Publice , a formulat contestatie impotriva dispozitiei nr. 4243/4.05.2005 emisa de Primarul General al Municipiului Bucuresti, solicitand a se dispune anularea acesteia pentru nelegalitate si netemeinicie si apoi, fie sa se dispuna efectuarea procedurii prevazute de lege pentru stabilirea acordarii masurilor reparatorii in natura sau prin echivalent, cuvenite contestatoarei pentru preluarea abuziva a imobilului din Bucuresti, str. Roma nr. 20, sector 1de la  autorul sau Ramneantu Petru, fie obligarea in solidar a paratelor la acordarea de despagubiri in valoare de 30 miliarde lei, conform Legii 10/2001.
In motivarea contestatiei, petenta sustine ca astfel cum rezulta din anexa pentru judetul Timis - Torontal a Decretului 92/1950, imobilul proprietatea autorului sau Ramneantu Petru a fost nationalizat, aspect ce decurge din mentionarea acestuia la pozitia 718.
Actul din care rezulta calitatea de proprietar a autorului sau, precum si imprejurarea preluarii imobilului din Bucuresti, str. Roma nr. 20, de la acesta de catre statul roman prin nationalizare, a fost depus de Guvernul Romaniei la Judecatoria Cluj-Napoca in dosarul 1916/1998, ca si in dosar 10024/1998 al Judecatoriei Cluj-Napoca, unde s-a anexat si adresa nr. 28A/4.02.1999 in dosarul nr. 2975/1999 al Tribunalului Cluj.
Contestatoarea mai arata ca autorul sau a decedat la Bucuresti la 10.01.1981.
La 13.08.2001 a depus notificare adresata Primariei Municipiului Bucuresti sub nr. 2654 prin intermediul BEJ Alexandru Petre, solicitand restituirea in natura a acestui imobil preluat abuziv de la autorul sau sau masuri reparatorii prin echivalent sub forma de despagubiri banesti.
Contestatoarea pretinde ca este  mostenitoarea legala si testamentara a autorului sau, aceasta dubla calitate rezultand din certificatul de mostenitor nr. 466/1981, precum si din decizia Curtii de Apel Cluj.
Prin sentinta civila nr. 102/10.01.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 3080/2003, mai sustine contestatoarea, s-a dispus obligarea Primarului General sa se pronunte asupra notificarii sale prin dispozitie sau decizie motivata.
Drept urmare, s-a emis decizia nr. 4243/4.05.2005 pe care contestatoarea o considera nelegala si netemeinica si a carei anulare o solicita prin formularea prezentei contestatii.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 1, 2, 4, 9 si 36 din Legea nr.10/2001.
Prin sentinta civila nr. 274/1.03.2006, Tribunalul Bucuresti Sectia a IV a civila a respins ca nefondata contestatia.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin notificarea inregistrata la BEJ Alexandru Petre sub nr. 2654/13.08.2002, Crisan Emilia a solicitat Primariei Municipiului Bucuresti restituirea in natura a imobilului situat in Bucuresti, str. Roma nr. 20, sector 1 sau acordarea de despagubiri in cuantum de 15 miliarde lei, aratand ca imobilul a fost proprietatea autorului sau Ramneantu Petru si a fost nationalizat in baza Decretului 92/1950, fiind mentionat la pozitia 718 in lista anexa pentru judetul Timis-Torontal a Decretului.
Prin dispozitia contestata in cauza, emisa sub nr. 4243/4.05.2005 de Primarul General al Municipiului Bucuresti, aceasta notificare a fost respinsa ca nedovedita, retinandu-se ca petenta nu a depus actele doveditoare a calitatii sale de persoana indreptatita pana la data de 1.07.2003.
Prima instanta a retinut ca in baza art. 24 alin. 1 si 2 din Legea nr.10/2001, republicata, in absenta unei probe contrare, existenta si intinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea recunoscuta in actul de preluare; totodata, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus masura preluarii abuzive, este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.
In speta, din anexa Decretului 92/1950, a rezultat ca intr-adevar la pozitia 718 era mentionata ca persoana de la care a fost preluat imobilul din str. Roma nr. 20, sector 1, Ramneantu Petru, autorul contestatoarei conform inscrisurilor depuse la dosar.
Insa, pe de alta parte, prin procesul verbal de Carte funciara nr. 2290/26.02.1940, rezulta ca imobilul din str. Roma nr. 22, sector 1, a fost proprietatea nu a autorului contestatoarei, ci a sotiei acestuia Ramneantu Marieta si pe de alta parte, contestatoarea nu a produs dovada eventualei identitati dintre cele doua imobile, printr-o schimbare in timp a numarului postal al acestuia.
Totodata, din adresa nr. 9029/17.05.2002, eliberata de Directia de Impozite si Taxe Locale Sector 1 Bucuresti, a rezultat ca pentru imobilul din str. Roma nr. 20, figura ca proprietar Centrul National de Romanizare prin Dl. Iosif Mayer, iar ulterior rolul fiscal a fost rectificat pe numele Iosif Mayer, fiind nationalizat de la acesta la data de 18.01.1952.
In consecinta, prima instanta, constatand ca la dosarul cauzei nu s-a depus titlul de proprietate asupra imobilului ce formeaza obiectul notificarii, iar prezumtia legala de proprietate instituita de art. 24 din Legea nr.10/2001, nu poate opera, in cauza fiind depuse probe contrare, s-a respins contestatia ca neintemeiata.
In termen legal impotriva acestei sentinte contestatoarea a promovat recurs, calea de atac fiind recalificata de instanta la termenul de azi, in temeiul art. 84 Cod procedura civila, drept apel, in baza art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001 , potrivit mentiunilor rezultand din practicaua prezentei decizii.
In dezvoltarea criticilor formulate prin motivele de apel, contestatoarea sustine ca solutia primei instante este nelegala si netemeinica.
Apelanta pretinde ca Tribunalul nu a respectat ierarhia fortei juridice a actelor emise de autoritatile statale si nu a facut deosebire intre acestea: respectiv, intre cele declarative si de stingere de drepturi (Decretul nr. 92/1950 cu lista anexa referitoare la judetul Timis-Torontal) si operatiunile de inregistrare a acestor acte juridice mentionate.
In momentul nationalizarii, proprietar al imobilului situat in str. Roma nr. 20 era antecesorul sau, dr. Ramneantu Petru si pentru faptul ca a avut in proprietate 2 imobile (unul in Cluj si unul in Bucuresti), a fost nevoit sa suporte masura nationalizarii dispusa tocmai pentru aceea ca a fost considerat exploatator in considerarea detinerii celor doua proprietati.
Prima instanta a respins contestatia pentru motivul ca autorul sau nu era proprietarul imobilului situat in Bucuresti, str. Roma nr. 22, in timp ce notificarea sa a vizat imobilul situat in str. Roma nr. 20.
Apelanta solicita instantei de apel a observa ca in rolul fiscal, ultima inregistrare a imobilului din str. Roma nr. 20 era in 1945, iar istoricul adresei postale depuse la dosar se opreste la nivelul anului 1928.
Din inscrisul existent la fila 12 dosar, care face referire la inscrierea in partida fiscala ca proprietar a Centrului National de Romanizare prin dl. Iosif Mayer, la nivelul anilor 1945, nu este mentionat in acelasi timp si documentul in baza caruia sa se fi operat aceasta inregistrare.
Pe de alta parte, prin adresa emisa de Directia de Impozite si taxe Locale Sector 1 nr. 10890 din 12.06.2002, apelanta sustine ca se genereaza mai multe nelamuriri: absenta in lista decretului de nationalizare a numitului Iosif Mayer ca proprietar al acestui imobil si, corelativ, mentionarea numelui autorului sau ca proprietar pentru acest imobil nationalizat.
Imobilul situat in str. Roma nr. 22, a fost proprietatea sotilor Ramneantu, dar acest imobil nu a fost nationalizat ci lasat de autoritatile statale in proprietatea sotiei antecesorului sau, Ramneantu Marieta, deoarece acesta il primise ca dota de la parintii sai.
Ca atare, a fost nationalizat doar ceea ce depasea nevoile de locuit ale acestora, in conceptia acelor vremuri si in spiritul legii de atunci.
Apelanta mai arata ca Primaria Municipiului Bucuresti a vandut acest imobil inca inainte de a-i da raspunsul la notificare, in conditiile in care nu emisese dispozitie de respingere, care chiar si in aceste conditii nu ar fi putut fi instrainat.
Prin contestatia formulata, ca de altfel si prin notificare, apelanta arata ca a solicitat fie restituirea in natura a imobilului, fie acordarea de despagubiri, sens in care solicita instantei de apel a schimba sentinta atacata.
Intimatul nu a formulat intampinare la motivele de apel si partile nu au administrate alte probe in aceasta etapa procesuala, apelanta in cuprinsul cererii de apel solicitand judecarea cauzei in lipsa, conform art. 242 alin. 2 Cod procedura civila.
Apelul formulat este nefondat.
Analizand materialul probator al cauzei, vazand criticile formulate prin motivele de apel si examinand sentinta apelata in limitele devolutiunii fixate prin acestea, Curtea apreciaza solutia primei instante ca legala si temeinica.
Prin rezolutia de primire a contestatiei si inregistrarea acesteia pe rolul Tribunalului Bucuresti s-a solicitat intimatului inaintarea documentelor ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, acestea fiind comunicate instantei cu adresa de la fila 4 dosar fond si se regasesc la filele 5-41 dosar fond.
Din cuprinsul acestora, Curtea constata ca intr-adevar prin notificarea inregistrata la Primaria Municipiului Bucuresti sub nr. 2654/13.08.2002, prin intermediul BEJ Alexandru Petre, apelanta contestatoare a solicitat restituirea in natura sau masuri reparatorii in echivalent, pentru preluarea abuziva a imobilului situat in Bucuresti, str. Roma nr. 20, sector 1, preluat  abuziv de la autorul sau Ramneantu Petru.
In cuprinsul contestatiei, aceasta a facut referire, in ce priveste dovedirea dreptului de proprietate al autorului sau, la anumite dovezi administrate in dosarul aflat pe rolul Judecatoriei Cluj-Napoca si a Tribunalului Cluj, inscrisuri identificate de Curte, ca fiind lista anexa a Decretului 92/1950 pentru judetul Timis-Torontal, inscris ce se regaseste la fila 33 dosar fond si care intr-adevar a fost inaintat printr-o adresa de Guvernul Romaniei in dosarul 10024/1998 al Judecatoriei Cluj, precum si sentinta civila nr. 5029/1998 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca in dosarul nr. 11203/1997 (fila 34 dosar fond).
Prin aceasta ultima sentinta s-a anulat in parte o hotarare emisa in aplicarea Legii nr.112/1995, constatandu-se ca si apelanta din prezenta cauza are drepturi la despagubirile stabilite prin acea hotarare emisa in temeiul Legii nr.112/1995 si purtand nr. 243/26.11.1996, in calitate de mostenitoare a autorului sau Ramneantu Petru decedat la 10.01.1981, pentru un alt imobil preluat aceluiasi autor.
Acest din urma inscris, era inutil  a fi depus ca anexa a notificarii inaintate de apelanta conform legii 10/2001, cata vreme intre inscrisurile atasate notificarii aceasta a depus certificatul de mostenitor nr. 466/13.04.1981 emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1 si prin care, in temeiul art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001 face dovada calitatii sale de mostenitoare testamentara (legatara universala) a autorului sau Ramneantu Petru pentru o cota de 3/4.
     Calitatea sa de mostenitoare a presupusei persoane indreptatite la masuri reparatorii fiind dovedita, potrivit celor anterior aratate, se punea problema pentru recunoasterea vocatiei concrete a acesteia la obtinerea acestor masuri, a dobandirii dreptului de proprietate a autorului sau, la data nationalizarii cu privire la imobilul situat in Bucuresti, str. Roma nr. 20, sector 1.
Desi in cuprinsul contestatiei, apelanta sustine ca autorul sau a avut doua proprietati, una in Cluj si cea din Bucuresti, str. Roma nr. 20, sector 1, in cuprinsul motivelor de apel mentioneaza imprejurarea ca sotii Ramneantu au mai detinut in proprietate un imobil in Bucuresti, str. Roma nr. 22, sector 1, primit ca dota de Ramneantu Marieta si pentru care, de altfel a si depus la dosar copia procesului - verbal de Carte funciara nr. 2290/1940 (fila 18 dosar fond).
Aceasta precizare ar fi fost lamuritoare pentru prima instanta in conditiile in care se putea retine de la inceput ca imobilul din str. Roma nr. 20 este distinct de imobilul din str. Roma nr. 22, si ca notificarea formulata de apelanta a privit primul imobil care de-a lungul timpului a purtat neintrerupt aceeasi adresa postala, in lipsa unei sustineri contrare a apelantei in acest sens.
Apelanta contestatoare in mod cert nu este in masura sa produca in cauza un titlu de proprietate al autorului sau in sensul unui act constitutiv, translativ sau chiar declarativ cu privire la un atare drept real, in patrimoniul lui Ramneantu Petru, astfel incat Curtea constata ca in mod legal prima instanta a facut uz in verificarea legalitatii si temeiniciei deciziei contestate, de facilitatile de probatiune reglementate de Legea nr.10/2001, in special dupa modificarea sa prin Legea nr. 247/2005, cu referire la art. 24 din lege.
Art. 24 alin. 1 din actul normativ de referinta prevede ca in absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate in care s-a  dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare aceasta.
Alin 2 din acelasi text, dispune ca in aplicarea prevederilor alin. 1, in absenta unor probe contrare, persoanele individualizate in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus , sau dupa caz, s-a pus in executare masura preluarii abuzive, este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.
Prin urmare, aceste texte instituie trei prezumtii legale privind existenta, intinderea dreptului de proprietate ca si calitatea de proprietar la data preluarii, a persoanei mentionate in actul de preluare sau de punere in executare a masurii.
Lista anexa pentru judetul Timis-Torontal ce se regaseste la fila 33 dosar fond si din care rezulta ca la pozitia 718 figureaza numitul Ramneantu Petru nationalizat cu 4 apartamente printre care unul in Bucuresti din str. Roma nr. 20, ar conduce la aplicarea si retinerea a doua dintre prezumtiile enuntate, respectiv cea cu privire la calitatea de proprietar a celui mentionat in actul de preluare ca si cu privire la existenta dreptului de proprietate in patrimoniul acestuia la momentul nationalizarii, fiind inoperanta prezumtia cu privire la intinderea dreptului de proprietate.
Aceasta ar fi concluzia ce s-ar impune instantei in conditiile in care probe contrare rezultand din evidentele autoritatilor realizate contemporan momentului nationalizarii, nu ar fi fost administrate.
Din adresa depusa la fila 12 dosar fond, emisa de Primaria Municipiului Bucuresti sub nr. 6727/22.03.2004, rezulta ca in istoricul de rol fiscal pentru imobilul din str. Roma nr. 20, la nivelul anului 1945, era mentionat Centrul National de Romanizare prin dl. Iosif Mayer.
Din inscrisul de la fila 15 dosar fond, respectiv adresa nr. 9029/17.05.2002, emis de Directia de Impozite si Taxe Locale Sector 1, reiese ca pentru acelasi imobil s-a rectificat rolul fiscal pe numele Iosif Mayer fara a se mentiona documentul si numarul acestuia si ca la aceeasi matricola, este trecuta mentiunea "nationalizat" la data de 8.01.1952, situatie in care autoritatile timpului la momentul anului 1952 atesta un alt proprietar asupra aceluiasi imobil decat autorul apelantei - Ramneantu Petru.
Aceste adrese sunt emise pe baza evidentelor fiscale, din cercetarea acestora, mentiunile fiind efectuate la momentele respective (anii 1945 si, respectiv, 1952) si nu atesta o realitate la o  data corespunzatoare momentului la care aceste relatii au fost comunicate Comisiei de aplicare a Legii 10/2001
In consecinta, apelanta contestatoare are de partea sa prezumtiile prevazute de art. 24 alin. 1 si 2 din Legea nr.10/2001 republicata, respectiv de existenta a dreptului de proprietate in patrimoniul autorului sau ca si cea privind calitatea de proprietar al lui Ramneantu Petre la nivelul anului 1950, pe cand operand in temeiul aceluiasi rationament pentru o data ulterioara anului 1950, respectiv la nivelul anului 1952, functioneaza o prezumtie privind existenta dreptului de proprietate ca si de calitate de proprietar asupra aceluiasi imobil in favoarea numitului Iosif Mayer, situatie in care cea de-a doua, ulterioara in timp, o anihileaza pe prima.
Cum in cauza apelanta nici in aceasta etapa procesuala nu a depus alte inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate in patrimoniul autorului sau, la data nationalizarii si cum prezumtiile instituite de art. 24 alin. 1 si 2 din Legea nr.10/2001 au fost anulate potrivit celor anterior aratate, Curtea constata ca prima instanta a dat o solutie legala si temeinica.
Fata de cele ce preced, in baza art. 296 Cod procedura civila, se va respinge apelul ca nefondat.


PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE


Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea CRISAN EMILIA cu domiciliul in Timisoara, str. Astrilor nr. 20, ap 11, judet Timis, impotriva sentintei civile nr. 274/1.03.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV a civila in dosarul nr. 4844/2005, in contradictoriu cu Primarul General al Municipiului Bucuresti cu sediul in Bucuresti, str. Regina Elisabeta nr. 47, sector 5.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 5.10.2006.

PRESEDINTE                    JUDECATOR                        GREFIER
CARMEN NEGRILA    ANDREIA CONSTANDA    DANIELA STEFAN
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Nationalizare

Potrivit dispozitiilor art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001 "decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribuna - Decizie nr. 65 din data de 02.06.2016
Legea nr. 10/2010. Restituirea in natura se poate dispune numai in situatia in care terenul este liber. Interpretarea notiunii de „teren liber” potrivit art. 11 alin.3 din Legea nr. 10/2001 si art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr... - Decizie nr. 56/A din data de 15.04.2010
Legea nr.10/2001. Nesolutionarea litigiului in fond. Calitate procesuala pasiva - Decizie nr. 30/A din data de 26.02.2009
Legea nr.10/2001. Obligatia primarului de a emite dispozitie motivata in termenul prevazut de art. 22 din lege - Decizie nr. 190/A din data de 06.06.2007
Legea nr.10/2001. Obligatia de raspuns a unitatii detinatoare. Caracter - Decizie nr. 324 din data de 29.11.2007
Imobil revendicat pe baza dispozitiilor art.23,24 si urmatoarele din Legea nr.10/2001 - Decizie nr. 160 din data de 10.05.2006
Legea nr.10/2001. Acte de privatizare incheiate fara respectarea dispozitiilor legale - Decizie nr. 347 din data de 19.04.2006
Competenta speciala de solutionare a unor litigii in materia Legii nr. 10/2001 - Decizie nr. 202 din data de 09.03.2006
INADMISIBILITATEA ACTIUNII IN REVENDICARE A UNUI IMOBIL NATIONALIZAT, DUPA INTRAREA IN VIGOARE A LEGII NR. 10/2001. - Hotarare nr. 2338 din data de 15.02.2010
Actiune in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare-Lg.10/2001 - Hotarare nr. 4580 din data de 23.03.2010
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017