revendicare respinsa

R O M A N I A
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI -SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 6585/14.07.2008

Pe rol se afla solutionarea cauzei civile, avand ca obiect anulare act si revendicare imobiliara, formulata de reclamantul TMC in contradictoriu cu paratii D.V., R.C. si PRIMARIA MUNICIPIULUI BUCURESTI prin Primar General.
Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfasurat in sedinta publica de la 27.06.2008, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data cand, instanta avand nevoie de timp pentru a delibera a amanat pronuntarea la data de 04.07.2008, apoi la data de 11. 07.2008 si la data de 14.07.2008.

I N S T A N  T A

            Deliberand asupra cauzei civile de fata, retine urmatoarele:
            Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a IV-a Civila  sub nr. 5949/2002, reclamantul T.M.C a solicitat instantei, in contradictoriu cu paratii Primaria Municipiului Bucuresti, R.C. si D.V., ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 1538/22.01.1997 incheiat intre S.C. FOISOR S.A. si D.V. pentru frauda la lege si nulitatea absoluta  a contractului de vanzare cumparare nr.  533/2/24.03.1997 incheiat intre Primaria Municipiului Bucuresti-D.A.F.I. si familia R. precum si sa se dispuna obligarea  paratilor sa ii restituie reclamantului, in materialitatea sa, bunul proprietatea acestuia.
            In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca este proprietarul  imobilului, conform sentintei civile anexate cererii; a mentionat ca desi chiriasii au cunoscut acest aspect, fiind avizati sa nu cumpere imobilul, acestia au intocmit, in frauda legii, contracte de vanzare cumparare.
            A mai aratat ca era de notorietate faptul ca imobilul a apartinut familiei Noica, mentionand ca paratii chiriasi, cu o minima diligenta ar fi putut afla acest lucru si ca atare au fost de rea credinta la incheierea actelor de instrainare.
             La dosar au fost depuse urmatoarele inscrisuri: contract de vanzare cumparare nr. 57915/1945, autorizatiunea din data de 03.11.1937, act de adjudecare nr. 9983/1927,  certificat de mostenitor nr. 63/1994, certificat de calitate de mostenitor succesiv nr. 81/2000, certificate de deces, Dispozitia nr. 589/13.04.1999 emisa de Primarul General al Municipiului Bucuresti, certificat, proces verbal din data de 20.04.1950, declaratie autentificata sub nr. 4763/15.12.1999, certificat, sentinta civila nr. 9773/10.06.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, Incheiere din sedinta publica din data de 13.01.1999 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr. 372/1998; s-a depus si certificatul de deces privind pe R.L..
         Parata D.V. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata; a invocat totodata exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Bucuresti.
         Pe fondul pricinii, parata a mentionat ca in cuprinsul actiunii promovate nu s-a facut mentiune cu privire la dispozitiile legale fraudate la incheierea contractului de vanzare cumparare, invocandu-se doar reaua credinta a paratilor la incheierea actului juridic.
          A mai aratat ca reclamantul a formulat cererea nr. 2503/29.07.1996 prin care a solicitat doar despagubiri in temeiul Legii nr. 112/1995 astfel ca, nesolicitand restituirea in natura a imobilului, nu existau impedimente la incheierea contractului de vanzare cumparare nr. 1538/22.01.1996; a precizat ca in aceste conditii erau indeplinite cerintele necesare achizitionarii locuintei, respectiv expirarea termenului inauntrul caruia fostii proprietari sau mostenitorii acestuia isi puteau exprima optiunea cu privire la imobilele aflate in proprietatea statului si ca atare afirmatia reclamantului privind notificarea chiriasilor  pentru a nu cumpara imobilul este nereala.
          In ceea ce priveste sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, prin care Consiliul General al Municipiului Bucuresti  a fost obligat la restituirea imobilului in litigiu, parata a solicitat a se avea in vedere faptul ca hotararea mentionata nu ii este opozabila intrucat nu a fost parte in dosarul respectiv.
          A solicitat totodata a se avea in vedere disp. art. 46 din Legea nr. 10/2001 care consacra valabilitatea actelor de instrainare avand ca obiect imobilele preluate fara titlu valabil daca au fost incheiate cu buna credinta, actul normativ indicat conservand situatia juridica a imobilelor instrainate in baza Legii nr. 112/1995 cu respectarea dispozitiilor acestei legi si cu buna credinta.
          In drept au fost invocate disp. art. 115 si urm. C.p.c.
          In sustinere a solicitat probele cu inscrisuri, interogatoriu si orie alta proba necesara cauzei.
          In cauza, in calitate de parat mostenitor al paratului decedat R.L., a fost introdus R.C..
          Paratul R.C. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia perimarii actiunii, invederand ca reclamantul nu are nici un drept asupra apartamentului autorului paratului ca urmare a faptul ca sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti si dispozitia de restituire din data de 13.04.1999 au in vedere  restituirea catre reclamant doar a apartamentelor de la parter si etajul 2 mai putin camera ce intra in componenta apartamentului sau.
        Pe fondul cauzei a precizat ca autorul sau a fost cumparator de buna credinta in conditiile in care reclamantul nu solicitase restituirea in natura a bunurilor, autorul sau nu fusese notificat iar potrivit certificatului de mostenitor nr. 63/18.01.1994, imobilul in litigiu nu apare inscris la rubrica privind masa succesorala.
        Prin incheierea de sedinta din data de 21.01.2005, instanta a respins exceptia perimarii actiunii, ca nefondata.
        Prin sentinta civila nr. 154/25.02.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV a Civila in dosarul nr. 5494/2002 a fost admisa exceptia de necompetenta materiala a instantei si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti - cauza fiind inregistrata sub nr. 6832/2005.
         Prin sentinta civila nr. 2513/23.03.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr. 6832/2005 (nr. unic 5198/300/2005 ) a fost respins ca nefondat capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare nr. 1538/22.01.1997 si nr. 533/2/24.03.1997, a fost  respins ca nefondat al doilea capat de cerere privind revendicarea imobilelor formulat impotriva paratilor R.C. si D.V. si ca fiind introdus impotriva unei peroane fara calitate procesuala pasiva, impotriva Municipiului Bucuresti.
         Impotriva hotararii mentionate, reclamantul a  formulat apel  iar prin decizia civila nr. 1579/14.11.2006 pronuntata in dosarul 5918/300/2005, Tribunalul Bucuresti  Sectia a V-a Civila  a admis apelul formulat de apelantul reclamant si a desfiintat sentinta apelata, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante.        Impotriva deciziei pronuntate in apel, R.C. si D.V. au formulat recurs iar Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila a pronuntat decizia civila  nr. 957/10.05.2007 - in dosarul nr. 5198/300/2005.
         Prin decizia mentionata au fost respinse ca nefondate cererile de recurs formulate de R.C. si D.V..
         Prin continutul deciziei s-a retinut ca cererile - de anulare a contractelor si in revendicare - formulate de reclamant sunt independente, au un obiect diferit iar actiunea in revendicare nu depinde de modul de solutionare a cererilor avand ca obiect nulitatea contractelor; s-a mentionat ca, in cazul constatarii valabilitatii titlului de proprietate prezentat de parati ca o consecinta a respingerii cererii de constatare a nulitatii contractelor de vanzare incheiate in baza Legii nr. 112/1995, deci chiar si in acest caz, reclamantul are dreptul de a cere revendicarea imobilului prin compararea titlurilor de proprietate.
        S-a retinut ca singurul aspect esential care justifica solutia de trimitere a cauzei spre rejudecare este nepronuntarea instantei de fond asupra actiunii in revendicare, aspect pentru care reclamantul a dezvoltat critici clare, solicitand compararea titlurilor de proprietate, fiind necesara solutionarea in intregime a cererii reclamantului.
       In rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei  Sectorului 2 Bucuresti sub nr. 8180/300/2007.
        In cauza instanta a incuviintat cererea reclamantului de efectuare a unei completari la expertiza judiciara efectuata in pricina de catre expertul Acris Valer, (expertiza avand ca obiective identificarea apartamentelor ce au fost restituite anterior pe cale judiciara sau administrativa din imobilul situat in Bucuresti, sector 2, str. P.C. nr. 7, identificarea apartamentelor care fac obiectul contractelor de vanzare cumparare catre R.L. si D.V. si daca spatiile vandute se suprapun cu cele restituite anterior, expertiza ce a fost initial efectuata in cadrul judecarii in fond a pricinii si care a fost inregistrata sub nr. 746/31.01.2006-filele 68-91), completare avand ca obiective: sa se stabileasca daca imobilul situat in Bucuresti, sector 2, str. P.L. nr. 7 a suferit modificari, in configuratia sa, in perioada de la data nationalizarii si pana in prezent si daca da, sa se identifice apartamentele revendicate in raport de actele cauzei, inclusiv in raport de actele initiale de proprietate; a incuviintat de asemenea emiterea unei adrese catre Primaria Municipiului Bucuresti pentru a se comunica regimul juridic al imobilului in litigiu, punandu-se in vedere reclamantului sa depuna la dosar planurile topografice si actele de proprietate in baza carora este detinut imobilul, acte ce au fost depuse la termenul de judecata din data de 25.01.2008(filele 45-70).
         Relatiile solicitate au fost comunicate instantei prin adresa nr. 702985/2119/18.02.2008 (fila 77).
       La data de 12.12.2007, prin Serviciul registratura a fost depus la dosar raportul de expertiza tehnica judiciara - completare, efectuat  de expertul tehnic Acris Valer si inregistrat sub nr. 9145/12.12.2007.
       In cauza instanta a incuviintat obiectiunile referitoare la raportul de expertiza iar raspunsul la obiectiuni a fost comunicat instantei la data de 25.03.2008, prin Serviciul registratura (filele 99-106).
        In cauza, s-a dispus atasarea dosarelor nr. 372/1998 si nr. 2257/1998 ale Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
           Analizand actele si lucrarile cauzei, instanta retine urmatoarele.
           Prin actiunea civila promovata reclamantul T.M.C. a solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 1538/22.01.1997 incheiat intre S.C. FOISOR S.A. si parata D.V. pentru frauda la lege si nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 533/2/24.03.1997 incheiat intre Primaria Municipiului Bucuresti-D.A.F.I. si familia R.; a inteles totodata sa formuleze cerere de obligare a paratilor sa ii restituie in materialitatea sa, bunul proprietatea acestuia.
           Fata de regula enuntata de dispozitiile art. 315 alin. 1 C.pr.civ. si avand in vedere faptul ca, in cauza, prin decizia civila nr. 1579/14.11.2006 pronuntata in dosarul 5918/300/2005, Tribunalul Bucuresti  Sectia a V-a Civila a admis apelul formulat de apelantul reclamant iar sentinta instantei de fond a fost desfiintata in totalitate, precum si faptul ca au fost respinse ca nefondate cererile de recurs formulate de R.C.  si D. V.  impotriva deciziei instantei de apel,  instanta, va proceda la solutionarea in intregime a actiunii promovate.
In ceea ce priveste cererea reclamantului avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare, instanta retine urmatoarele:
La data de 24.03.1997 intre R.L., in calitate de cumparator si S.C. Romconfort S.A., in calitate de vanzator, a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 533/2/24.03.1997 privind apartamentul nr. 3 situat in Bucuresti, str. P.L. nr. 7 compus din trei camere, vestibul, hol, culoar, oficiu, camara, bucatarie, sas, debara, wc, culoar, baie, balcon, balcon; paratul Rosu Corneliu este succesorul (fiul) cumparatorului R.L., decedat la data de 11.06.2000 - conform certificatului de deces seria DM nr. 501513/2000.
In conformitate cu prevederile art. 1898 C.civ., buna credinta este credinta achizitorului ca cel de la care a dobandit imobilul avea toate insusirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea fiind suficient ca buna credinta sa fi existat la momentul incheierii actului; pana la dovada contrara buna credinta este prezumata astfel ca sarcina relei-credinte incumba reclamantului.
Observand inscrisurile cauzei, respectiv adresa nr. 5758/59406/2.11.2005 (fila 33 dosar nr. 6832/2005), instanta retine ca reclamantul, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 112/1995, a formulat cerere prin care a solicitat acordarea de despagubiri pentru imobilul in discutie iar la data intervenirii actului de vanzare cumparare mentionat acesta nu solicitase restituirea in natura a imobilului si nici nu notificase in acest sens paratii (notificarile fiind efectuate in cursul anului 2005, dupa aproximativ 8 ani de la data cumpararii - fila 99 din dosarul nr. 6832/2005), astfel ca erau indeplinite cerintele prevazute de art. 9 din Legea nr. 112/1995-potrivit carora, chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 14, pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a pretului.
Instanta, avand in vedere cele mai sus mentionate, apreciaza ca reclamantul nu a facut dovada relei-credinte a paratilor la incheierea contractului de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 533/2/24.03.1997 (privind apartamentului nr. 3, in litigiu), respectiv nu a facut dovada incheierii actului juridic cu fraudarea legii, paratul incheind cu buna credinta actul de instrainare.
Se retine totodata ca la data de 22.01.1997 intre parata D.V., in calitate de cumparator si S.C. Foisor S.A., in calitate de reprezentant al vanzatorului Primaria Municipiului Bucuresti, a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 1538/22.01.1997 privind apartamentul nr. 1 situat in Bucuresti, sector 2, str. P.L. nr. 7, etaj D, compus din vestibul, baie, dus, camera, camera, bucatarie, camara.
Pentru aceleasi considerente mai sus aratate, vazand dispozitiile art. 1898 C.civ., art. 9 din Legea nr. 112/1995 si inscrisurile cauzei, instanta, retinand ca la data intervenirii actului de vanzare cumparare mentionat reclamantul nu solicitase restituirea in natura a imobilului si nici nu notificase in acest sens paratii (notificarile fiind efectuate in cursul anului 2005, dupa aproximativ 8 ani de la data cumpararii - fila 99 din dosarul nr. 6832/2005), apreciaza ca reclamantul nu a facut dovada relei credinte a partilor la incheierea contractului de vanzare-cumparare mentionat.
Avand in vedere toate considerentele expuse, instanta retine ca, in cauza, cele doua contracte de vanzare cumparare au fost incheiate cu buna credinta (raportat la momentul incheierii actelor), dobanditorii avand convingerea ferma ca toate conditiile de validitate ale actului juridic au fost indeplinite la data incheierii lui; mai mult, litigiile solutionate prin hotararile judecatoresti invocate de reclamant nu fusesera promovate la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, astfel ca, pentru toate cele aratate, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata cererea reclamantului de constatare a nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare.
        Reclamantul a invederat instantei ca Primaria Municipiului Bucuresti nu mai detine nici un apartament in imobil, sustinere necontestata de parti si retinuta de instanta.
Instanta, asupra cererii in revendicare, retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti s-a dispus obligarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti sa lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie apartamentele situate la parterul si etajul 2 al imobilului din Bucuresti, str. P.L. nr. 7, sector 2, mai putin camera ce intra in componenta apartamentului de la etajul 1 cu dependintele aferente; dispozitivul sentintei civile mentionate nu face referire la obligatia de restituire a demisolului imobilului.
 Prin incheierea din sedinta publica din data de 13.01.1999, pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti in dosarul nr. 372/1998, a fost admisa cererea de indreptare a erorii materiale formulata de reclamant si s-a dispus rectificarea dispozitivului sentintei civile nr. 2388/11.02.1998 in sensul completarii acestuia cu suprafata de teren aferenta imobilului revendicat, respectiv cota parte indiviza de 2/3 din suprafata de 185 mp pe care este edificata constructia si suprafata de 351 mp aferenta constructiei si precizarii dependintelor, respectiv subsolul conform schitei de plan;in baza sentintei civile mentionate a fost emisa Dispozitia nr. 589/13.04.1999 a Primarului General al Municipiului Bucuresti.
Din continutul expertizei tehnice imobiliara inregistrata sub nr. 746/31.01.2006, efectuata de expertul Acris Valer, rezulta ca imobilul-constructie de locuinte - situat in Bucuresti, str. P.L. nr. 7, sector 2 este compus din demisol (denumit in unele documente ca subsol), parter (denumit in unele documente ca parter inalt, respectiv hohparter), etaj 1 si etaj 2, reclamantului fiindu-i retrocedat terenul liber de constructii, partial cel construit, garajul, subsolul tehnic si apartamentul nr. 2(ce a fost in posesia numitelor C.R. si M.); a reiesit totodata ca apartamentul nr. 1 de la demisol detinut de parata D.V., respectiv apartamentul nr. 3 situat la etajul 1 al imobilului detinut de paratul R., nu se suprapun cu cele restituite reclamantului anterior, pe cale judiciara sau administrativa (fila 74 dosar nr. 6832/2005).
Expertul tehnic, procedand la identificarea apartamentelor restituite reclamantului si a celor care fac obiectul contractelor de vanzare-cumparare mai sus aratate, a precizat ca prin sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti si prin Dispozitia nr. 589/13.04.1999 a Primarului General al Municipiului Bucuresti au fost restituite reclamantului apartamentele situate la parterul si la etajul 2 al imobilului, mai putin camera ce intra in componenta apartamentului de la etajul 1 cu dependintele aferente (fila 72 dosar nr. 6832/2005);  a precizat totodata ca pentru apartamentul 3 situat la etajul 1, detinut de paratul R.C., reclamantul nu a prezentat nici un titlu de proprietate.
Din continutul completarii efectuate la raportul de expertiza (filele 99-104 dosar nr. 8180/2007) rezulta ca imobilul situat in Bucuresti, sector 2, str. P. L. .nr. 7 nu a suferit modificari in configuratia sa in perioada de la data nationalizarii pana la momentul efectuarii completarii, imobilul mentinandu-si componenta constata in cadrul expertizei efectuate initial.
Instanta avand in vedere concluziile raportului de expertiza tehnica - ce au rezultat in urma unei examinari complexe de identificare a apartamentelor retrocedate reclamantului, respectiv a apartamentelor revendicate in prezenta pricina, efectuata de un expert specialist, retine ca apartamentele restituite reclamantului - pe cale administrativa sau judiciara, nu se suprapun cu cele revendicate.
In ceea ce priveste sentinta civila nr. 9773/10.06.1998 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti, care nu este opozabila paratilor, instanta apreciaza ca aceasta are in vedere apartamentul situat in imobilul din Bucuresti, str. P.L. nr. 7, sector 2, dobandit in temeiul Legii nr. 112/1995 de catre  numitele C. R. si M.S. (parate in cauza aratata) si nu apartamentele revendicate in prezenta pricina.
Pentru a exista prevalenta dreptului subiectiv afirmat de reclamant, este necesar - potrivit jurisprudentei CEDO sa fie vorba de un bun actual al acestuia, calitatea de titular al dreptului fiindu-i recunoscuta printr-o hotarare judecatoreasca sau pe calea unor masuri legislative de restituire, concretizand in patrimoniul partii reclamante existenta unei sperante legitime de dobandire a bunului in materialitatea sa.
In cauza, fata de cele mai sus aratate si avand in vedere inscrisurile depuse de reclamant in dovedirea dreptului sau de proprietate (filele 3-12  dosar nr. 5949/2002, respectiv filele 45-70 dosar nr. 8180/300/2007), sentinta civila nr. 2388/11.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti  - care nu este opozabila paratilor persoane fizice, acestia neavand calitatea de parti in pricina respectiva -, Dispozitia nr. 589/13.04.1999 a Primarului General al Municipiului Bucuresti si concluziile expertului de specialitate in sensul ca nu exista identitate intre apartamentele restituite reclamantului pe cale judiciara sau administrativa si cele revendicate de la parati (aceasta in urma identificarii in concret a apartamentelor pe care Consiliul General al Municipiului Bucuresti a fost obligat a le restitui reclamantului, in raport de inscrisurile cauzei), instanta va retine ca reclamantul nu poate pretinde existenta unei sperante legitime de redobandire a bunurilor (apartamentele nr. 1 si nr. 3) in materialitatea lor, raportat la situatia de fapt concreta, astfel ca se va da preferinta titlurilor paratilor.
Pentru toate considerentele expuse dar si retinandu-se ca paratii au dobandit cu buna credinta apartamentele, avand deci un titlu nedesfiintat asupra acestora, confirmat prin prezenta hotarare, se apreciaza ca reclamantul, in operatiunea de comparare a titlurilor nu are speranta legitima necesara pentru a avea castig de cauza in actiunea in revendicare.
A se considera ca, indiferent de circumstantele concrete, dobanditorul trebuie deposedat de bun pentru ca acesta sa poata fi restituit in natura fostului proprietar ar presupune acceptarea faptului ca diminuarea vechilor atingeri ale proprietatii sa creeze noi prejudicii, disproportionate in sarcina dobanditorului actual; se apreciaza ca o alta solutie ar aduce atingere dreptului paratilor la respectarea bunului, a echilibrului ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general, respectiv securitatii raporturilor juridice, cu mentiunea ca Legea nr. 10/2001, lege speciala reglementeaza, pentru cei indreptatiti, posibilitatile de despagubire.
Pentru cele mentionate cat si in raport de solutia data cererii avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare, instanta urmeaza a respinge cererea in revendicare ca neintemeiata.
             In temeiul art. 274 C.p.civ., instanta va obliga reclamantul la plata catre paratul R.C. a sumei de 1900 lei reprezentand cheltuieli de judecata-onorariu de avocat conform chitantelor nr. 80/06.01.2005, nr. 150/01.05.2007 si nr.158/08.10.2007.