Actiune pentru restituirea pretului de piata in temeiul art. 50/1 din Legea nr. 10/2001. Conditii

Actiune pentru restituirea pretului de piata in temeiul art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001. Conditii

- Legea nr. 10/2001 - art. 50 indice 1

      Potrivit dispozitiilor art. 50 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare".
      Din textul legal citat rezulta in mod clar ca au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor doar proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile si care fusesera incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1241 din 25 aprilie 2012, G.O.
      
      Prin Decizia civila nr. 58/18.01.2012, pronuntata in dosarul nr. 8022/325/2011, Tribunalul Timis a respins apelul declarat de reclamantii B. T. A. si B. M. A., fiind mentinuta Sentinta civila nr. 21514/19.09.2011 a Judecatoriei Timisoara, prin care a fost respinsa actiunea reclamantilor, avand ca obiect obligarea paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, la plata diferentei dintre pretul de piata al imobilului situat in Timisoara, Piata V. nr. 13, et. 2, ap. 6, si suma de 8929,4 lei, care le-a fost restituita reclamantilor cu titlu de pret achitat si pret actualizat al imobilului. Pentru a pronunta aceste solutii, ambele instante au retinut, in esenta, ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001, intrucat prin Sentinta civila nr. 9891 din 12.06.2001 a Judecatoriei Timisoara, definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 40/A/17.01.2002 a Tribunalul Timis si Decizia nr. 1218/30.04.2002 a Curtii de Apel Timisoara, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat de reclamanti, retinandu-se ca imobilul nu intra sub incidenta Legii nr. 112/1995.
      Impotriva Deciziei civile nr. 58/18.01.2012 a Tribunalului Timis au declarat recurs reclamantii, care au sustinut ca prin modul in care a fost interpretat art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001, fara a se lua in considerare buna lor credinta la incheierea contractului de vanzare-cumparare, s-a golit de continut acest text legal, invocand in acest sens jurisprudenta CEDO (Cauza Raicu impotriva Romaniei), precum si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie.
      Prin Decizia civila nr. 1241 din 25 aprilie 2012, pronuntata in dosarul nr. 8022//325/2011, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamanti impotriva Deciziei civile nr. 58/18.04.2012 a Tribunalului Timis.
      Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea a retinut considerentele de mai jos.
      Din motivarea recursului reclamantilor se desprinde ideea ca ar fi fost interpretat gresit de catre instantele anterioare art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001.
      Art. 50 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede :
      "Proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare".
      Rezulta in mod clar din textul legal citat ca au dreptul la pretul de piata al imobilelor proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, fusesera incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
      Aceasta conditie a respectarii Legii nr. 112/1995 in cazul de fata nu este indeplinita si, prin urmare, in mod corect s-a retinut ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001.
      Prin decizia civila nr. 1218/R/30.04.2002, pronuntata in dosarul nr. 1750/C/2002, Curtea de Apel Timisoara a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 12803/14.04.1997, prin care reclamantii B.T.A. si B.M.A. au cumparat imobilul in baza Legii nr. 112/1995.
      Prin hotararea mentionata s-a retinut ca vanzarea este nula absolut pentru ca imobilul nici nu intra sub incidenta Legii nr. 112/1995 si ca , in plus, procedurile de vanzare erau suspendate de drept, intrucat pe rolul instantelor se afla actiunea lui L.D.N., care solicitase restituirea imobilului in baza aceleiasi legi.
      In fine, s-a retinut culpa ambelor parti contractante la incheierea nelegala a contractului de vanzare-cumparare intr-o perioada de interdictie legala. Fata de aceasta concluzie, este evident ca a fost exclusa si buna credinta a cumparatorilor.
      In aceasta situatie, nu-si gaseste aplicarea in speta de fata nici Hotararea din 19.10.2006 a Curtii Europene a Drepturilor Omului din cauza Raicu impotriva Romaniei.
      In dosarul de fata, reclamantii recurenti aduc critici inclusiv hotararii judecatoresti prin care s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare, in sensul ca solutia a fost pronuntata fara a se motiva culpa comuna la incheierea contractului.
      Hotararea respectiva insa a intrat in puterea lucrului judecat, iar legalitatea ei nu poate fi analizata in cadrul altui proces.
      Pe de alta parte, reclamantilor recurenti li s-a restituit pretul platit pentru imobil, pret actualizat, fapt recunoscut de catre acestia chiar prin actiune, neputandu-se deci retine nici incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
      Fata de aceste considerente, in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins recursul reclamantilor.