Personalul care isi desfasoara activitatea in Cabinetul demnitarului. OG nr.32/1998. - Raporturi de munca:

Personalul care isi desfasoara activitatea
                in Cabinetul demnitarului. OG nr.32/1998.
                - Raporturi de munca:

Prevederile OG nr.32/1998 sunt derogatorii de la Codul muncii, fiind caracterul special al compartimentului organizatoric denumit Cabinetul demnitarului.
Concediere: conditii de fond si forma; art.74 din Codul muncii este aplicabil in aceasta situatie.

                                                     Decizia civila nr.465/R/21.02.2008 Constata ca prin sentinta civila nr. 1618/05.11.2007 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, s-a admis cererea formulata de contestatoarea C. M..
In consecinta, s-a dispus anularea deciziei nr. 228/01.08.2007 emisa de intimata Garda Nationala de Mediu.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei in functia detinuta anterior, iar intimata a fost obligata la plata unei despagubiri egale cu salariile majorate, indexate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii si pana la efectiva reintegrare.
In final, intimata a fost obligata la 2000 lei cheltuieli de judecata catre contestatoare.
Intimata a declarat recurs, criticand sentinta precitata sub urmatoarele aspecte:
Conform dispozitiilor OG nr. 32/1998, Cabinetul demnitarului este un compartiment distinct, organizat in cadrul structurii aparatului de lucru al Guvernului, ministerelor, administratiei publice centrale sau prefecturilor.
In structura acestui compartiment intra functiile de director de cabinet, consilier personal, secretar personal, curier personal.
Personalul din structura cabinetului este numit sau eliberat din functie numai la propunerea demnitarului in subordinea caruia functioneaza si isi desfasoara activitatea in baza unui contract individual de munca pe durata determinata, incheiat in conditiile legii, pe durata mandatului demnitarului.
Prevederile OG nr. 32/1998 sunt derogatorii de la Codul Muncii, dat fiind caracterul special al compartimentului organizatoric denumit Cabinetul demnitarului. Pe cale de consecinta, legiuitorul a stabilit prevederi legale de stricta interpretare si aplicare, legate de numirea si eliberarea din functie, durata contractului de munca si salarizarea personalului din cadrul Cabinetului demnitarului.
Trebuie avut in vedere caracterul distinct al acestui compartiment, dar si faptul ca personalul angajat in cadrul acestuia lucreaza direct cu demnitarul, fiind practic persoanele de incredere ale demnitarului. De aceea, legiuitorul a reglementat un regim juridic derogator de la dreptul comun.
Ca atare, in mod nelegal instanta a retinut ca eliberarea din functie trebuia sa se realizeze in conditiile Codului Muncii, cu simpla mentiune de a exista propunerea demnitarului in al carui cabinet functioneaza salariatul.
O astfel de interpretare ar duce, in fapt, la o situatie in care demnitarul ce propune eliberarea din functie a unei persoane (care nu mai este considerata de incredere), este obligat sa lucreze in continuare cu aceasta, pana la solutionarea procedurilor impuse de Codul Muncii, chiar si dincolo de acestea, in cazul in care comisia de disciplina nu propune sanctionarea salariatului cu desfacerea contractului de munca.
Referitor la considerentele din sentinta in sensul ca interpretarea data de intimata prevederilor OG nr. 32/1998 ar duce la o situatie defavorabila pentru salariat, trebuie subliniat ca regimul special stabilit de legiuitor pentru aceasta categorie de personal bugetar, prin impunerea incheierii unui contract individual de munca pe perioada determinata (durata mandatului demnitarului), impreuna cu stabilirea unui nivel de salarizare cu mult superior celui reglementat de lege pentru functionarii publici, implica avantaje si dezavantaje.
Prin intampinare, intimata-contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi in cauza.
Curtea, vazand disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ. si considerand ca in raport de pretentiile deduse judecatii, de probatoriul administrat si de normele juridice incidente, solutia primei instante este legala si temeinica, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Criticile expuse in motivarea recursului nu pot fi primite, Tribunalul procedand corect atunci cand a admis integral pretentiile deduse judecatii.
Astfel, este adevarat ca potrivit art. 5 alin. 1 din OG nr. 32/1998, "personalul din cadrul cabinetului demnitarului este numit sau eliberat din functie numai la propunerea demnitarului in subordinea caruia functioneaza", iar aceasta dispozitie are caracter special si este de stricta interpretare si aplicare, derogand de la dreptul comun doar sub aspectul pe care il reglementeaza.
La fel de adevarat este faptul ca atunci cand a fost concediata prin decizia contestata, intimata-persoana fizica ocupa, in temeiul unui contract individual de munca, postul de asistent cabinet demnitar la Cabinetul Comisarului General al Garzii Nationale de Mediu.
Asa cum rezulta din continutul deciziei nr. 228/2007 a recurentei, acest act juridic a fost emis in temeiul art. 5 alin. 1 din OG nr. 32/1998, dar si al art. 55 lit. c din Codul Muncii, prin intermediul ei dispunandu-se incetarea contractului individual de munca al intimatei-contestatoare.
Facand parte din categoria deciziilor de concediere, actul in discutie trebuia sa se conformeze intrutotul cerintelor impuse de art. 74 din Codul Muncii (fiind necesar sa cuprinda elementele prevazute de acest text legal), chiar daca intimata-contestatoare ocupa o functie in cadrul cabinetului unui demnitar.
Din acest punct de vedere, trebuie aratat ca in mod just instanta de fond a retinut ca simpla indicare a art. 55 lit. c din Codul Muncii in cuprinsul deciziei contestate nu respecta cerinta prevazuta de art. 74 lit. a din Codul Muncii, referitoare la precizarea motivelor care au determinat concedierea.
In plus, decizia respectiva nu se conformeaza nici cerintei impusa de art. 74 lit. b din Codul Muncii, privitoare la aratarea duratei preavizului.
Avand asemenea vicii de forma (lipsuri esentiale), este evident ca decizia nr. 228/2007 emisa de recurenta trebuia desfiintata, caci conform art. 76 din Codul Muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazuta de lege (situatie existenta in speta) este lovita de nulitate, cu toate consecintele prev. de art. 78 din acelasi cod.
Existenta disp. art. 5 alin. 1 din OG nr. 32/1998 nu poate impiedica luarea masurii desfiintarii deciziei contestate, acest text avand caracter derogator de la Codul Muncii doar sub aspectul numirii si eliberarii din functie, care se face numai la propunerea demnitarului de care apartine cabinetul.
Asa cum just a observat si Tribunalul, prevederile art. 5 alin. 1 din OG nr. 32/1998 inseamna doar ca cel ce face propunerea eliberarii din functie trebuie sa fie demnitarul, insa sub toate celelalte aspecte sunt aplicabile dispozitiile Codului Muncii, potrivit principiului ca acolo unde legea speciala nu dispune, se aplica legea generala.
In situatia din cauza de fata, demnitarul nu putea decat sa propuna eliberarea din functie a intimatei-contestatoare, insa nu era indreptatit sa dispuna chiar el concedierea, adica incetarea contractului individual de munca al salariatei, asa cum s-a intamplat in speta. Cu alte cuvinte, date fiind disp. art. 5 alin. 1 din OG nr. 32/1998, demnitarul avea dreptul doar de a propune eliberarea din functie a unei persoane din cadrul cabinetului sau, acceptarea acestei propuneri urmand a fi facuta de o alta persoana (superiorul sau ierarhic sau cel care l-a desemnat in functia de demnitar, probabil, caci legea tace sub acest aspect). In rest, insa, pentru a se dispune concedierea unei persoane din cabinetul demnitarului, incadrata cu contract individual de munca, trebuie indeplinite toate conditiile prevazute de Codul Muncii, deoarece legea generala se aplica acolo unde nu exista dispozitii speciale derogatorii.