Clauza contractuala.Forta majora.

Clauza contractuala.Forta majora.

In speta, parata, in calitate de debitoare, nu a comunicat reclamantei, in calitate de creditoare, in termenul conventional sus-mentionat, aparitia cazului de forta majora, asa cum ea insasi a recunoscut in cuprinsul apararilor formulate in intampinare.
Prin urmare, conventia de agravare a raspunderii contractuale isi produce pe deplin efectele juridice, in sensul ca parata nu poate fi exonerata de plata majorarilor si penalitatilor de intarziere stipulate in contract, pentru plata cu intarziere a contravalorii serviciilor prestate.
Clauza contractuala sus-mentionata este legala si nu poate fi inlaturata de catre instanta, deoarece debitorul care se pretinde eliberat printr-un caz de forta majora are sarcina dovedirii acestui caz, modalitatea concreta de dovedire in speta de fata fiind reglementata prin art.22 alin.3) din Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apa nr.x  si Contractul privind prestarea serviciilor comune de gospodarire a apelor nr.y/2005.
In aceste conditii, instanta nu va mai analiza pe fond cazul de forta majora, asa cum a fost descris in certificatele emise de Camera de Comert si Industrie Valcea, astfel ca actiunea reclamantei va fi admisa, asa cum a fost formulata. TRIBUNALUL VALCEA - SECTIA A II A CIVILA  SENTINTA  Nr.502/2012 din 15 Februarie 2012

La data de 10 mai 2010 reclamanta ANPABD, in contradictoriu cu parata SC O SA, cu sediul in Rm.Valcea  a solicitat instantei obligarea paratei la plata sumei de 140.369,27 lei.
In motivare se arata ca intre parti au existat relatii contractuale, potrivit abonamentului de utilizare/exploatare a resurselor de apa nr.X/2010 si contractului privind prestarea serviciilor comune de gospodarire a apelor nr.Y/2005.
Pentru plata serviciilor prestate reclamanta a emis facturi fiscale, in baza proceselor-verbale incheiate, iar fata de achitarea cu intarziere a acestora s-au emis noi facturi fiscale, calculul majorarilor si penalitatilor de intarziere fiind realizat conform art.14,15 si 16 din abonamentul nr.z si respectiv art.13,14 si 15 din contractul nr.y/2005.
Aceste facturi sunt factura nr.aaaa/6.05.2010 pentru suma de 12.098,15 lei pentru perioada 1.01.2010-30.04.2010, conform abonamentului nr.z/2010 si facturile nr.bbbb/24.01.2011 pentru suma de 121.902,11 lei si cccc/24.01.2011 pentru valoarea de 6.369,01 lei, conform abonamentului si contractului nr.y/2005, penalitati calculate la 31.12.2010.
Facturile sus-mentionate au fost refuzate la plata de catre parata, care a invocat forta majora, asa cum a fost certificata de catre Camera de Comert si Industrie, refuz comunicat reclamantei prin adresele  din data de 14.05.2010 si 4.02.2011.
In continuare, se arata ca reclamanta a transmis paratei punctul de vedere cu privire la acest aspect prin adresele din data de 19.05.2010 si respectiv 4.02.2011.
Astfel, reclamanta mentioneaza ca parata nu a respectat prevederile contractuale ale art.22 din abonament, iar fata de Certificatele de forta majora emise de Camera de Comert si Industrie Valcea, creditoarea a considerat ca nu exista un caz de forta majora in sensul art.1082,10830si 1085 Cod civil, dispozitii potrivit carora evenimentul trebuie sa aiba o origine exterioara, din afara persoanei sau a sferei de activitate a debitorului si sa fi fost imprevizibil in momentul incheierii contractului, de neinlaturat si de neinvins.
In aceste conditii, in opinia reclamantei, intarzierea platii facturilor din cauza unei achizitionari intarziate a unei instalatii ce produce materie prima mai ieftina-instalatia de Piroliza de la A Pitesti- nu constituie o stare de forta majora in intelesul legii, astfel ca certificatele emise nu au relevanta juridica in cauza.
Temeiul juridic al cererii il constituie dispozitiile art.969,1073 si 1362 Cod civil raportate la cele ale art.112-114 Cod procedura civila.
Au fost anexate cererii Abonamentul din anul 2010,Actul aditional si anexele aferente acestor acte, corespondenta purtata intre parti, Certificatele de forta majora emise de Camera de Comert si Industrie Valcea, contractul nr.y/2005 cu anexele la contract  si Actele aditionale la contract, precum si facturile fiscale aflate in litigiu.
Initial, cererea a fost inregistrata pe rolul  Judecatoriei Rm.Valcea, care prin sentinta din data de 14 iunie 2011 a declinat competenta materiala in favoarea Tribunalului Valcea.
Prin intampinare, s-a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neindeplinirea procedurii prealabile prevazute de art.7201 Cod procedura civila, exceptie respinsa motivat prin Incheierea din data de 9.11.2011.
Pe fond, s-a aratat ca  factura fiscala din data de 6.05.2010 emisa pentru suma de 12.098,15 lei a fost refuzata la plata pentru intervenirea fortei majore, iar celelalte doua facturi, ca urmare a faptului ca potrivit evidentei contabile proprii acestea au fost achitate.
Cu privire la forta majora, se precizeaza ca potrivit Certificatelor emise de Camera de Comert si Industrie Valcea, in perioada 1.04.2010-1.06.2010 a intervenit un caz de forta majora, conditii in care nu s-au putut achita in termen facturile fiscale emise de reclamanta.
Parata inlatura sustinerile reclamantei cu privire la faptul ca lipsa materiei prime nu ar constitui un motiv de forta majora, precum si pe cea referitoare la necomunicarea raspunsului in termenul prevazut in contract.
Sunt mentionate adresele de comunicare a intervenirii fortei majore din data de 14.05.2010 si 7.02.2011.
Se arata ca legiuitorul nu a definit notiunea de forta majora, conditii in care partile o pot face prin intermediul contractului, iar odata prevazuta in contract ea inlatura raspunderea contractuala, fiind o cauza exoneratoare de raspundere.
Este invocata si imprejurarea ca, in conditiile mentionate mai sus, creditorul nu mai poate pretinde executarea obligatiei, avand in vedere ca exonerarea de raspundere opereaza in puterea legii, conform prevederilor art.1082 si 1083 Cod civil.
Prin urmare, se precizeaza ca obligatia reclamantei este aceea de a lua act de intervenirea fortei majore, desi nu a fost comunicata in termenul indicat in contract, forta majora dovedita prin certificatele emise de Camera de Comert si Industrie Valcea.
La data de 5.12.2011, parata a formulat precizari cu privire la apararile cuprinse in intampinare, aratand ca toate facturile aflate in litigiu au fost refuzate ca urmare a intervenirii cazului de forta majora, asa cum a fost dovedit prin certificatele depuse la dosar.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Intre partile din proces s-au stabilit raporturi contractuale, in speta, fiind vorba despre o executare cu intarziere de catre parata a obligatiei de plata pentru serviciile furnizate  de reclamanta.
Pentru executarea cu intarziere, necontestata de parata, s-au emis cele trei facturi fiscale pentru suma de 140.369,27 lei, facturi ce cuprind majorari si penalitati de intarziere calculate conform prevederilor art.14,15 si 16 din Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apa din anul 2010  si respectiv art.13,14 si 15 din contractul privind prestarea serviciilor comune de gospodarire a apelor nr.y/2005.
Cuantumul acestora nu a fost contestat de catre parata.
Apararile paratei privesc incidenta prevederilor contractuale cuprinse in art.22 din Abonament si din Contract referitoare la forta majora, prevederi raportate la cele doua Certificate emise de emise de Camera de Comert si Industrie Valcea in data de 29.03.2010 si 30.04.2010.
Dispozitiile art.22 din cuprinsul contractelor sus-mentionate arata ca "Forta majora invocata in conditiile legii si comunicata celeilalte parti in termen de 3 zile lucratoare de la producere, apara de raspundere partea care o invoca.
Restrictiile introduse in perioadele deficitare, cand se aplica planurile de restrictii, sunt asimilate "fortei majore".
Dovada fortei majore se va comunica in maximum 15 zile de la aparitie si va fi certificata de catre organismul abilitat de lege."
Prin Certificatul de forta majora din data de 29.03.2010 s-a precizat ca, luand in considerare cererea inregistrata la data de 24.03.2010 si concluziile la care a ajuns Comisia de analiza a cazului de forta majora cuprinse in Referatul din  data de 29.03.2010, s-a certificat cazul de forta majora( lato sensu), raportat la dispozitiile art.1082 si 1083 Cod civil, intarzierea integrarii A Pitesti si implicit imposibilitatea asigurarii din motive obiective a materiilor prime principale Etilena si Propilena asigurate de instalatia de Piroliza de la A Pitesti.
Pentru acest fapt s-a constatat ca in perioada 1.04.-30.04.2010 parata se afla in imposibilitatea de a respecta contractele cu beneficiarii produselor de soda caustica, acid clorhidric, hidrogen, clor lichid etc, precum si cu furnizorii de materii prime, energie electrica si utilitati.
Prin cel de-al doilea certificat de forta majora s-a prelungit perioada de valabilitate pana la data de 1 iunie 2010.
Asa cum s-a aratat si prin intampinare, parata a comunicat reclamantei intervenirea cazului de forta majora prin adresele din data de 14.05.2010 si din data de 4.02.2011.
Fata de cele expuse mai sus, instanta a constatat ca actiunea reclamantei este intemeiata, pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare:
In primul rand, trebuie observat ca parata a formulat aparari care au in vedere o imposibilitate fortuita de executare temporara, care nu conduce la stingerea obligatiei principale de plata, ci doar la suspendarea executarii pe durata imprejurarii invocate ca un caz de forta majora, adica pe durata mentionata in certificatele emise de Camera de Comert si Industrie Valcea (1.04.-1.06.2010).
In al doilea rand, instanta retine ca prin clauza contractuala prevazuta de parti in art.22 reprodus mai sus, partile au stabilit ca forta majora este cauza exoneratoare de raspundere, in conditiile alineatului 3), si anume cu indeplinirea cumulativa a doua conditii: dovedirea intervenirii ei prin comunicarea catre reclamanta in maximum 15 zile de la aparitie si certificarea fortei majore de catre organismul abilitat de lege.
Rezulta ca, in fapt, prin aceasta clauza stipulata in alineatul 3 al art.22, partile au cuprins o conventie de agravare a raspunderii contractuale, in sensul ca debitorul isi asuma raspunderea chiar in ipoteza in care neexecutarea se datoreaza fortei majore, daca nu se face dovada aparitiei ei, conform art.22 alin.3) din contract.
Intr-adevar, forta majora constituie o cauza legala de exonerare a raspunderii, conform prevederilor art.1082 Cod civil, insa in speta ea inlatura raspunderea contractuala numai in conditiile sus-aratate.
De aceea, in cazul in care fie ca debitorul nu comunica creditorului intervenirea fortei majore in maximum 15 zile de la aparitie, fie ca nu face dovada certificarii ei, raspunderea pentru neexecutarea obligatiilor contractuale sau executarea necorespunzatoare a acestora exista.
In speta, parata, in calitate de debitoare, nu a comunicat reclamantei, in calitate de creditoare, in termenul conventional sus-mentionat, aparitia cazului de forta majora, asa cum ea insasi a recunoscut in cuprinsul apararilor formulate in intampinare.
Prin urmare, conventia de agravare a raspunderii contractuale isi produce pe deplin efectele juridice, in sensul ca parata nu poate fi exonerata de plata majorarilor si penalitatilor de intarziere stipulate in contract, pentru plata cu intarziere a contravalorii serviciilor prestate.
Clauza contractuala sus-mentionata este legala si nu poate fi inlaturata de catre instanta, deoarece debitorul care se pretinde eliberat printr-un caz de forta majora are sarcina dovedirii acestui caz, modalitatea concreta de dovedire in speta de fata fiind reglementata prin art.22 alin.3) din Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apa nr.401/2010  si Contractul privind prestarea serviciilor comune de gospodarire a apelor nr.618/2005.
In aceste conditii, instanta nu a mai analizat pe fond cazul de forta majora, asa cum a fost descris in certificatele emise de Camera de Comert si Industrie Valcea, astfel ca actiunea reclamantei a fost admisa, asa cum a fost formulata.
Parata a fost obligata la plata sumei de 140.369,27 lei cu titlu de  majorari si penalitati de intarziere catre reclamanta, conform prevederilor art.969 Cod civil, precum si la plata sumei de 4.423 lei reprezentand cheltuieli de judecata, in temeiul dispozitiilor art.274 alin.1) Cod procedura civila.