Obiectul contractului. Con?inutul clauzelor contractuale

Potrivit jurisprudentei Curtii Europene de Justitie a Uniunii Europene, obiectivul urmarit prin art. 6 al Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, care impune statelor membre sa prevada ca aceste clauze abuzive nu ii leaga pe consumatori, nu ar putea fi atins daca particularii ar trebui sa se gaseasca in fata situatiei de a invoca ei insisi caracterul abuziv al acestor clauze. Protectia efectiva a consumatorului nu poate fi asigurata decat in masura in care judecatorului national i se recunoaste posibilitatea de a aprecia din oficiu o asemenea clauza, instanta nationala fiind tinuta cand aplica dispozitiile dreptului national anterioare sau posterioare directivei mentionate sa le interpreteze, pe cat posibil, in lumina textului si finalitatii acestei directive.
In speta, contestatorul a incheiat cu intimata o conventie pentru emiterea unui card de credit in vederea achizitionarii cu plata pretului in rate a unor bunuri de consum. Valoarea totala a tranzactiei initiale, credit plus dobanzi, a fost de 1.047,14 lei, rambursabila in 24 de rate lunare.
Pentru stabilirea corecta a situa?iei de fapt raportat la con?inutul clauzelor contractuale, avand ca finalitate identificarea corecta a sumei pe care contestatorul ar mai datora-o sau nu in temeiul titlului executoriu, un element esen?ial il constituie identificarea si cuantificarea limitei de creditare. Din probele administrate rezulta ca ini?ial limita de creditare a fost de 1.047,14 lei, pentru achizi?ionarea unor produse in valoare de 789.80 lei. Sumele sunt confirmate prin expertiza contabila efectuata in baza inscrisurilor depuse la dosar de intimata. Ulterior, contestatorul putea retrage diverse sume in numerar, in limita de creditare indicata ulterior de emitent, potrivit art.6 din condi?iile generale.
Potrivit art.7 din condi?iile generale de emitere si utilizare a cardului, tranzac?iile efectuate nu pot depa?i limita maxima de creditare. Aceasta limita, precum si suma maxima a tranzac?iilor zilnice sunt stabilite de emitent, care are obliga?ia de a-l informa pe destinatorul cardului. Emitentul poate modifica limita maxima de creditare si suma maxima a tranzac?iilor zilnice luand in considerare posibilita?ile financiare curente ale detinatorului, credibilitatea acestuia si doar daca acesta respecta condi?iile generale, si toate riscurile posibile. Art.7.2 prevede si ca detinatorul  va fi informat despre fiecare limita nou stabilita prin intermediul extrasului de cont lunar, emis conform art.10.
In drept, instan?a retine ca dispozi?iile legii nr.193/2000 sunt pe deplin incidente in privin?a clauzelor cuprinse la art.7 si 12 din contract.
            Potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 republicata, se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Potrivit art. 4 alin. 1 din lege, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
In cauza de fata, condi?iile generale ale contractului nu con?in clauze intitulate textual "obiectul contractului" si "pre?ul contractului". In ceea ce prive?te obiectul, acesta poate fi identificat in con?inutul clauzelor de la art.4 - "tranzac?ii efectuate in centre comerciale" si art.6 - "retragerea de numerar ca si credit". Pretul contractului, care este in realitate un contract de card de credit, ar trebui sa constea  in suma imprumutata, purtatoare de dobanda. In cazul de fata, potrivit art.7, suntem in prezenta unei "limite de creditare" si a unei "sume maxime a tranzac?iilor zilnice", ambele intr-un cuantum total necunoscut. In afara sumei creditate la prima tranzac?ie, de 1.047,14 lei, celelalte sume raman neidentificate si necuantificate, avand in vedere ca ambele limite au fost modificate in mod unilateral de catre emitent, iar modificarea putea fi si lunara. In consecin?a, in condi?iile in care intimata nu a comunicat absolut toate extrasele de cont emise nici la solicitarea instan?ei, nici la cea a expertului desemnat in cauza, iar limita de creditare era inscrisa exclusiv in aceste extrase de cont, cuantumul sumei imprumutate nu poate fi stabilit.
Aceasta clauza este abuziva in sensul art.4 al.1 dinLegea nr. 193/2000.
Astfel, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
In examinarea caracterului abuziv al clauzelor de la art.7 si 12 din contract, instanta va avea in vedere echilibrul care trebuie sa existe intre interesele economice ale debitorului, pe de o parte si cele ale emitentului cardului, de cealalta parte, intelegand ca scopul urmarit de fiecare parte este obtinerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obtinerea de conditii de creditare cat mai putin oneroase, fie prin asigurarea unei garantari cat mai bune a executarii contractului si a unui profit cat mai ridicat. Echilibrul intereselor este unul aproximativ, fiind imposibila realizarea unei egalitati perfecte intre pozitiile celor doua parti.
Instanta constata ca in conventie sunt prevazute o serie de dobanzi , comisioane si penalitati, toate prevazute in sarcina debitorului care, prin cuantumul lor, prin posibilitatea modificarii lor frecvente si unilaterale si prin modul de calcul creeaza o disproportie vadita intre drepturile si obligatiile asumate de parti.  Asadar, dezechilibrul pe care-l genereaza clauzele de la art.7 si 12 este dat de faptul ca nu se poate determina costul creditului. Lipsa pre?ului si a oricaror elemente de determinare a acestuia sunt de natura sa genereze un dezechilibru major in privin?a drepturilor si obliga?iilor par?ilor, prin aceea ca nu se poate stabili in mod clar si lipsit de echivoc suma ce trebuie rambursata. Cu toata aceasta incertitudine, intimata a incasat o lunga perioada de timp diverse sume de la contestator.
Concluziile expertului vin sa confirme constatarile instan?ei, in sensul ca lipsa limitei de creditare echivaleaza efectiv cu o lipsa a pre?ului, in contract nefiind prevazute nici macar criterii de determinare a acestora. Expresii precum "posibilita?ile financiare curente ale de?inatorului", "" credibilitatea acestuia" sau condi?ii precum "daca acesta respecta toate riscurile posibile" sunt absolut vagi, imprecise si obiective, creditorul neavand nicio posibilitate efectiva de a verifica bonitatea lunara a clientului. In acela?i timp, este exclus ca acesta din urma sa respecte "toate riscurile posibile". Clauza este in mod evident echivoca si lipsita de claritate.
Este evident ca o clauza referitoare la pre? care nu indica pre?ul sau modalitatea de determinare a acestuia  clar si fara echivoc, precum si o clauza referitoare la dobanda si comisioane care nu indica cuantumul acestora sunt clauze neclare, nenegociate si care creeaza un dezechilibru semnificativ intre obliga?iile par?ilor, fiind abuzive in sensul legii nr.193/2000. Cu atat mai mult este abuziva clauza de la art.12 referitoare la dobanda si comisionul pentru plata intarziata, din moment ce este imposibil de determinat suma la care se aplica dobanda si comisionul.
Concluzionand, cererea contestatorului este admisibila, instan?a urmand a avea in vedere exclusiv doar acea suma despre care se poate afirma cu certitudine ca a facut obiectul creditului, respectiv 1.047,12 lei, cu excluderea celorlalte sume. Raportat la aceasta suma, instan?a constata ca potrivit expertizei efectuate in cauza contestatorul a platit deja 3.070 lei pentru achizitionarea unor produse in valoare de 789,80 lei, astfel ca in lamurirea  intinderii titlului executoriu va retine faptul ca debitorul si-a onorat integral obliga?iile contractuale.