Actiune in constatare clauze abuzive

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. _________
la data de _________, reclamantul ________ a solicitat in contradictoriu cu paratele  S.C. BANCPOST S.A. BUCURESTI - SUCURSALA BACAU si EFG NEW EUROPE FUNDING  II B.V.:
- constatarea  caracterului abuziv al clauzelor de risc valutar inserate  in contractul de credit ipotecar nr._________ (pct.4.1, 4.2, 4.3) si in actul aditional nr.______ la contractul de credit ipotecar (art.III pct.1,2,3) cu stabilizarea (inghetarea)  cursului de schimb CHF- leu la momentul semnarii contractului de credit, curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului;
- denominarea in moneda nationala a platilor, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia pretul marfurilor sau al serviciilor intre rezidenti se plateste la moneda nationala;
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale inserate in contractul de credit ipotecar nr. _________ (pct.4.1 – 4.3 si pct.4.6) care stabilesc nivelul dobanzii  in mod arbitrar de catre banca, posibilitatea acesteia de a revizui unilateral rata dobanzii si modalitatea  de aducere la cunostinta imprumutatului a modificarii  acesteia, urmand ca paratele sa fie obligate la restituirea sumelor de bani platite nedatorat de catre debitor in perioada ___________
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de administrare inserate in contractul de credit  ipotecar nr. ___________ (pct.4.11 lit. b) si in actul aditional nr._________ la contractul de credit ipotecar (art. III, pct.9), urmand ca paratele sa fie obligate la restituirea sumelor incasate necuvenit cu acest titlu in perioada  ______________, precum si in perioada __________ pana la momentul introducerii prezentei actiuni.
In motivarea cererii, reclamantul  arata ca a incheiat contractul de credit ipotecar nr. _________ cu S.C. BANCPOST S.A.  avand ca obiect acordarea unui imprumut in cuantum de 45.500 CHF pentru achizitionarea unui imobil, ca la data de ___________ in baza unui contract de vanzare-cumparare  de creante S.C. BANCPOST S.A.   a cesionat catre EFG NEW EUROPE FUNDING  II B.V. creanta in cuantum de 46.397,05 CHF si la aceeasi data, prin incheierea unui contract cadru de administrare S.C. BANCPOST S.A. si-a pastrat calitatea de  administrator al contractului de credit ipotecar, ca la data de _________ partile au incheiat actul aditional nr.1 la contract prin care au modificat intreg continutul contractului de credit.
A mai aratat reclamantul ca atat contractul de credit ipotecar cat si actul aditional au fost incheiate cu incalcarea prevederilor art.1 alin.3, art.4  din Legea nr.193/2000, clauzele de risc valutar sunt abuzive deoarece nu a avut posibilitatea reala de a negocia continutul acestora, fiind constrans prin natura redactarii contractului de credit si actului aditional, la acceptarea continutului astfel cum a fost prestabilit, nu s-a avut in vedere  criteriul echivalentei prestatiilor privind existenta unei proportionalitati intre drepturile si obligatiile asumate de parti, aceste clauze materializandu-se in obtinerea de catre banca a unui castig injust in detrimentul consumatorului  si conferirea bancii a unui avantaj eco0nomic vadit disproportional.
Reclamantul a solicitat revizuirea efectelor contractului in temeiul art.1271 alin.2 din N.C.C. care reglementeaza in mod expres teoria impreviziunii  avand in vedere ca schimbarea conditiilor economice a fost imprevizibila si nu a putut anticipa o devalorizare vadita a leului fata de CHF.
Cu privire la stabilirea dobanzii, posibilitatea revizuirii acesteia si modalitatea de aducere la cunostinta a imprumutatului a modificarii acesteia,  reclamantul a aratat ca a fost convins de catre BANCPOST  sa incheie contractul de credit prin acordarea unei dobanzi fixe, promotionale, pe o perioada de un an, urmand ca dupa aceasta perioada dobanda sa devina variabila in functie de indicele de referinta stabilit de banca si arata ca asemenea clauza este abuziva deoarece rata dobanzii se poate raporta doar la indicii EURIBOR/LIBOR/ROBOR.
Cu privire la clauzele contractuale privind comisionul de administrare  de 0,10% inserate in contract si in actul aditional, a aratat reclamantul  ca acest comision reprezinta de fapt un comision de risc si ca motivul pentru care a fost achitat nu este detaliat in contract si nu s-a aratat temeiul obligatiei de plata a acestuia.
Reclamantul si-a intemeiat cererea pe prevederile art.14 din Legea 193/2000.
In dovedirea cererii sale, reclamantul a depus in copie inscrisuri : contractul de credit ipotecar,  grafic de rambursare – fl.14-37.
In termen legal parata S.C. BANCPOST S.A  a formulat intampinare  prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata  motivat de faptul ca prin semnarea contractului de credit reclamantul  a acceptat termenii si toate conditiile prevazute in clauzele acestuia, ca in anul2010 reclamantul a fost notificat  cu privire la intrarea in vigoare a O.U.G. nr.50/2010 care nu a adus nici o modificare asupra componentei dobanzii.
In ceea ce priveste capetele de cerere avand ca obiect denominarea in moneda nationala a creditului si stabilizarea acestuia la cursul valutar din data acordarii creditului, solicita sa se retina faptul ca in conformitate cu conditiile speciale ale contractului, moneda creditului este CHF, afara de cazurile in care clientii au solicitat eliberarea sumelor in moneda RON, in aceasta situatie operand serviciul de schimb valutar al bancii, ca reclamantul si-a exprimat acordul cu privite la imprumutarea sumei in valuta, astfel ca plata ratelor s-a facut in moneda in care s-a acordat creditul si nu poate fi considerata abuziva.
A mai aratat parata ca contractul de credit nu contine nici o clauza cu privire la impreviziune si ca legiuitorul  nu a prevazut in mod expres aplicarea sa  si pentru situatiile juridice nascute anterior intrarii in vigoare a noului Cod civil, ca imprumutand o suma de bani intr-o moneda straina, imprumutatii si-au asumat implicit si riscul fluctuatiilor monetare , ceea ce echivaleaza cu asumarea  riscului schimbarii imprejurarilor existente la data incheierii contractului, cu consecinta  inaplicabilitatii teoriei impreviziunii.
In ceea ce priveste suportarea riscului valutar intr-un contract de imprumut I.C.C.J.  a decis ca „riscul contractual, privind diferenta de curs valutar, nu putea apartine bancii garante, care trebuia sa primeasca contravaloarea ratelor achitate in calitate de garant,…..ca noile sarcini ce afecteaza executarea, fac parte din riscul contractual pe care-l suporta debitorul obligatiei de executat, in lipsa unei dispozitii contrare”, prin urmare nu exista nici un temei legal care sa permita instantei sa dispuna adaptarea contractului de credit in temeiul impreviziunii, solicitarile reclamantului fiind neintemeiate.
Cu privire la lipsa de informare asupra riscului valutar la momentul incheierii contractului de credit,  in temeiul dispozitiilor  art.1578 alin.1 Codul civil de la 1864, in lipsa dispozitiei contrare,  riscul cresterii valorii monedei creditului  este suportat de catre debitor, in temeiul legii, dupa cum riscul deprecierii aceleiasi monede este suportat de creditor, chiar daca in contractul de credit sau in graficul de rambursare figureaza o asemenea clauza de risc valutar, aceasta nu este altceva decat reproducerea regulii nominalismului, consacrata de lege.
Intimata a mai aratat ca, constientizarea obligatiei de rambursare a creditului in cuantumul si moneda contractata tine de obligatia fiecarui imprumutat de a-si asuma responsabil obligatiile nascute din raporturile contractuale in care alege sa intre, iar faptul ca riscul valutar s-a produs intr-o pondere mai mare decat a sperat imprumutatul, nu inseamna ca nu a fost prevazut si constientizat de catre acesta.
A aratat  intimata ca solicitarile reclamantului privind obligarea m la modificarea obiectului contractului, prin stabilizarea cursului CHF – Leu la cursul de la data incheierii contractului de credit sunt neintemeiate,  deoarece la acest moment nu exista nici o dispozitie legala care sa indreptateasca instanta de judecata sa intervina in acordul de vointa al partilor, dispozitiile art.969 C.civ din 1864 opunandu-se unei astfel de interventii.
Cu privire la solicitarea reclamantului la constatarea  caracterului abuziv al clauzelor referitoare la dobanda variabila si dreptul bancii de a modifica dobanda, taxele si comisioanele bancare,  a aratat parata ca este neintemeiata intrucat  aceasta este prevazuta de alin.1 lit. a teza a II-a  din Anexa la Legea 193/2000  care consacra in mod expres dreptul profesionistului de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator in conditiile in care exista o motivatie intemeiata, consumatorul este notificat cu privire la acest aspect, iar acesta din urma are posibilitatea de a denunta unilateral contractul, ca in temeiul  art.93 lit. g, pct.2 din OG nr.21/1992 privind protectia consumatorilor „dobanda poate varia in functie de dobanda de referinta a furnizorului de servicii financiare”.
Intimata a aratat ca, clauza privind dobanda variabila nu numai ca nu poate fi considerata in sine drept o clauza abuziva, dar chiar este recunoscuta de legislatia in vigoare si reglementarile comunitare  ca fiind o clauza valabila, frecvent utilizata in practica bancara, ea actionand in mod bilateral, in sensul ca dobanda poate fie sa creasca, fie sa scada, pe cale de consecinta, clauza care prevede aplicarea unei dobanzi variabile in contractele de credit, nu are caracter abuziv si nu contravine prevederilor art.4 din Legea  nr.193/2000.
Cu privire la comisionul de administrare, parata a aratat ca acesta este recunoscut in cuprinsul  disp. Art.93 lit. d) teza I din O.G.  nr.21/1992 privind protectia consumatorilor si de OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori – respectiv art. 36 alin.3, aceasta clauza  fiind exprimata din punct de vedere matematic intr-un mod clar si precis si considera parata ca nu se creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, conform art.4 alin.1 din Legea 193/2000 si nu se poate sustine faptul ca reclamantul nu a stiut sau nu a inteles ce servicii acopera acest comision, cand acesta reflecta chiar operatiunile in care el insusi a fost implicat in cadrul procedurilor de acordare si derulare a creditului.
In sustinerea intampinarii, parata a invocat Decizia nr.3661/20.11.2014 a I.C.C.J., art.1578 din Codul civil din 1864, art.3 alin.2, art.205, art.208 din Noul Cod de procedura civila.
In sustinerea intampinarii, parata a depus in copie practica judiciara – fl.92-141.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine:
La data de __________ reclamnatul in calitate de imprumutat a incheiat cu S.C. BANCPOST S.A. BUCURESTI - SUCURSALA BACAU in calitate de imprumutator, contractul de credit ipotecar ____________ pentru acordarea unui imprumut in suma de 45500 CFH franci elevetieni).
La data de __________, prin actul aditional nr. 1, partile au inteles sa modifice intreg continutul contrcatului de credit ipotecar HL nr. __________, asa cum rezulta din inscrisul atasat la dosar la filele 24 – 37.
In acuza a fost efectuata o expertiza specialitateacontabilittae judiciara, efectuata de expert Calin Roxana, care a stabilit sumele platite de reclamant precum si cele pretinse in cauza pendinte, aratand modul cum au fost calculate. Expertiza este atasata la dosarul cauzei la filele 197 – 211.
Prin cererea pendinte, reclamanta a solicitat constatarea caracterului abuziv al urmatoarelor clauze:
Clauzele de risc valutar invocate de reclamant ca fiind prevazute la art. 4.1, 4.2, 4.3 din contractul de credit si art. III, pct. 1,2,3, prevedeau de fapt modalitate de stabilirea dobanzii, in contractul initial aratandu-se ca dobanda initiala este de 5,35% pe an si ca  poate fi modificata de banca in functie de evolutia indicelui de referinta stabilit de baca pentru creditele ipotecare acordate in CFH, prin actul aditional la contract, stabilindu-se ca dobanda este calculata in fucntie de Libor la 6 luni  + marja fixa a bancii stabilita la 8 procente.
In perioada 20.06.2007 - 20.02.2010, pana la incheierea actului aditional, nivelul dobanzii pentru contract a fost de 5,35% anual.
Pe baza acestor clauze pe care reclamantul le considera abuzive, ca remediu, reclamnatul a solicitat ca dupa constatarea caracterului abuziv al  acestor clauze, instanta sa stabilizeze cursul francului la cel din data acordarii creditului, denominarea in moneda nationala a partilor, intelegand prin aceasta ca instanta sa stabileasca ca moneda de plata a creduitului, leul, precum si restituirea sumelor achitate ce reprezinta diferenta de curs.
Reclamantul a mai solicitat ca instanta sa constate caraterul abuziv al clauzelor contractuale inserate in contractul de credit ipotecar nr. HL.11126/27.04.2007 (pct.4.1 – 4.3 si pct.4.6) care stabilesc nivelul dobanzii  in mod arbitrar de catre banca, posibilitatea acesteia de a revizui unilateral rata dobanzii si modalitatea  de aducere la cunostinta imprumutatului a modificarii  acesteia, urmand ca paratele sa fie obligate la restituirea sumelor de bani platite nedatorat de catre debitor in perioada 27.04.2007 – 09.02.2010.
Pentru perioada ____________, instanta retine ca dobanda contractuala a fost de 5,35 % pe an, asa cum au convenit partile la incheierea contrcatului, fapt confirmat de concluziile raportui de expertiza contabila efectuat in cauza.
Reclamantul a mai solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de administrare inserate in contractul de credit  ipotecar nr. _________ (pct.4.11 lit. b) si in actul aditional nr.1________ la contractul de credit ipotecar (art. III, pct.9), urmand ca paratele sa fie obligate la restituirea sumelor incasate necuvenit cu acest titlu in perioada  _______________, precum si in perioada ____________ pana la momentul introducerii prezentei actiuni.
Din concluziile raportului de expertiza, instanta retine ca reclamantul a achitat suma de 1684,31 de franci elevetieni reprezentand comisiona de administrare, stabilit la 0,1% din valoarea creditului.
Instanta retine ca in prezenta cauza au fost invocate dispozitiile Lg. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori si ca reclamantii sunt consumatori in sensul art. 2 alin. 1 din Lege potrivit caruia „prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale”.
La analiza dispozitiilor contractuale invocate in cerere, instanta va avea in vedere si
dispozitiile art. 4 din Lg. 193/2000, potrivit carora
        „(1) O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
    (2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
    (3) Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
    (4) Lista cuprinsa in anexa care face parte integranta din prezenta lege reda, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
    (5) Fara a incalca prevederile prezentei legi, natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza in functie de:
    a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia;
    b) toti factorii care au determinat incheierea contractului;
    c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
    (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.”
Cu privire la negocierea sau nu a clauzelor contractuale, instanta constata ca nu s-a facut dovada ca a existat o negociere in sensul posibilitatii de a se pune in discutie si reformula prin acordul partilor clauzele contractului standard, pre-formulat, ci, dimpotriva, clientul a aderat la prevederile contractului complet redactat de catre banca, inclusiv sub aspectul definitiilor termenilor contractuali. Acest fapt rezulta din insasi redactarea conventiei,  care cuprinde conditii speciale si conditii generale in care se regasesc dispozitii care nu sunt aplicabile intelegerii partilor dar si din practica notorie a bancilor de la data acordarii creditului prin contractul din care s-au invocat clauze abuzive in cauza pendinte.
Insa, lipsa negocierii directe a conventiie nu face ca in mod automat dispozitiile acesteia sa fie abuzive.
Raportat la aceste dispozitii legale, instanta va analiza caluzele invocate de reclamanta ca fiind abuzive.
    In principal, reclamanta a invocat ca fiind abuzive clauzele prin care se obliga prin intermediul contractului  sa restituie imprumutatorului sumele convenite in aceeasi moneda in care a contractat imprumutul, in speta francul elevetian. 
  Instanta retine ca aceasta obligatie deriva dintr-o prevedere legala de drept comun, art. 1578 Cod civil de la 1865, in vigoare la data incheierii contractului si ca in contrcat nu exista o clauza prin care imprumutatorul sa solicite plata la cursul de la data imprumutului in situatia in care acest curs se presupune ca ar scadea pe perioada derularii contractului. O prevedere legala, cum este cea din art. 1578 Cod civil, nu poate face obiectul unei analize prin prisma Legii 193/200 si a celorlalte dispozitii legale care confera consumatorului de credite o anumita protectie.
In ce priveste petitele din actiune referitoare la inghetarea cursului de schimb al francului  la data semnarii creditului si denominarea in moneda nationala a platilor, instanta urmeaza a le considera neintemeiate, deoarece s-ar incalca principiul nominalismului monetar.
In acest sens, potrivit art.1578 Cod civil de la 1865, „Obligatia ce rezulta din un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract. Intamplandu-se o sporire sau o scadere a pretului monedelor, inainte de a sosi epoca platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decat in speciile aflatoare in curs in momentul platii”.
Astfel, potrivit primului alineat, suma de rambursat urmeaza a fi determinata in raport cu suma efectiv imprumutata, ceea ce inseamna ca suma unitatilor transmise trebuie restituita intocmai, formula considerata, de altfel, un truism fondat pe natura obligatiei, pentru ca, in fapt, textul mentionat reaminteste o regula care poate fi dedusa cu usurinta urmand logica stabilita de legislatia civila in materia altor obligatii. In plus, cel de-al doilea alineat trimite la valoarea nominala, chiar si in ipoteza unor eventuale modificari ale valorii monedei.
Prin urmare, obligatia de restituire ar urma sa aiba loc in acelasi numar de unitati monetare exprimate in conventie, fara legatura cu eventuala schimbare a valorii intre punctul de plecare si scadenta, fapt transpus si in conventia criticata de reclamanta.
Instanta a retinut si ca, in speta, practic, reclamantul invoca impreviziunea aratand ca schimbarea conditiilor economice a fost imprevizibila si ca neavand cunostinte de specialitate in domeniul financiar bancar nu a putut anticipa o devalorizare vadita a leului fata de CHF. 
 Instanta retine impreviziunea ca fiind paguba pe care o sufera una dintre partile contractante ca urmare a dezechilibrului grav de valoare care intervine intre prestatiile sale si contraprestatiile celeilalte parti, in cursul executarii contractului, determinat de fluctuatiile monetare.
In vechea reglementare (sub imperiul careia s-au incheiat conventiile dintre parti), se prevede expres - art. 970 din vechiul Cod civil - ca toate contractele trebuie executate cu buna-credinta si in conformitate cu echitatea.
Reclamantul a solicitat ca instanta sa converteasca tot creditul prin raportare la cursul de la data incheierii conventiilor, cerere care nu poate fi primita.
Agreand sa incheie un contract de credit in moneda straina, reclamantii si-au asumat riscul fluctuatiei monetare. A solicita ca moneda creditului sa fie convertita prin raportare la cursul CHF/RON de la data incheierii conventiei inseamna a transforma cu totul intelegerea partilor si a crea paratei un dezavantaj major in conditiile in care reclamantii au beneficiat de o dobanda mai avantajoasa decat la creditele in RON.
Desi in raport de momentul contractarii s-a creat un dezechilibru in patrimoniul reclamantului acesta nu este din cauza relei-credinte a bancii, care nu a facut altceva decat sa ofere un serviciu, iar din probele dosarului nu rezulta ca ar fi cunoscut viitoarea valorizare a valutei si nici nu ar fi fost interesata sa se valorizeze intrucat apare riscul sa nu fie rambursat creditul, or nu acesta este scopul urmarit la perfectarea contractului, iar pe de alta parte nu banca stabileste in concret cursul valutar dupa bunul sau plac, ci sunt alte mecanisme financiare care il impun si deci nu ar putea proceda la inghetarea cursului de schimb la momentul incheierii contractului, incat criticile din apel nu sunt de primit. Criteriul echivalentei prestatiilor, apreciat in raport de clauzele dezavuate este respectat, intrucat banca a acordat creditul in moneda elvetiana si tot in aceeasi moneda o primeste, iar diferenta de curs valutar nu ii este imputabila, cum deja s-a retinut. In ceea ce priveste clauzele privind stabilirea dobanzii, instanta are in vedere ca pana la data semnarii actului aditional care a schimbat in totalitate contractul initial, dobanda a fost in fapt de 5,35%, asa cum a fost stabilita la incheierea contrcatului, ca ea nu a fost modificata pana la incheierea actului aditional care a adus ca formula de calcul indicele Libor + marja fixa de 8 procente.Avand in vedere ca pana la incheiere actului aditional dobanda nu a fost modificata, instanta nu poate retine ca in derularea contractului a avut loc un dezechilibru semnificativ.  Mai mult, contractul initial nu mai este in fiinta si nu poate sa mai produca efecte, altele decat produse la derulare. Or, dobanda perceputa pana la incheierea actului aditional a fost mai mica decat cea ulterioara, asa cum se poate observa si din calculul facut de expertul desemnat in cauza.  Cercetarea dezechilibrului trebuie facuta de instanta in mod concret si nu abstract. Astfel, desi clauza initiala ar fi permis bancii sa perceapa o dobanda stabilita unilatera, totusi rata dobanzii nu a fost modificata, ramanand cea convenita initial, de 5,35% pe an.Cu privire la modul de calcul al dobanzii stabilit prin actul aditional, instanta retine ca acesta nu este unul arbitrar, la dispozitia bancii, ci cuprinde un element care este stabilit de piata financiara si nu in mod unilateral de banca, caluza fiind calr exprimata si neechivoca.
Potrivit clauzelor contractuale, reclamantul a optat atat initial cat si la modifcarea contrcatului de credit prin actul aditional ca dobanda este fie variabila (indicele de referinta Libor, revizuibil la sase luni, la care se adauga un numar de puncte procentuale, o marja fixa. Avand in vedere aceste dispozitii contractuale instanta retine ca la momentul incheierii contractului de credit reclamantul a optat pentru oferta bancii la contracte de credit cu dobanda variabila (stabilita fie in functie de indicele de referinta  Libor + o marja fixa pe toata perioada contractuala.Desi reclamantul cel mai probabil nu a avut posibilitatea de a negocia continutul clauzei privind dobanda, a avut posibilitatea de a opta pentru un credit cu dobanda variabila, si-a asumat si anumite riscuri legate de cresterea dobanzii. Modul de calcul al dobanzilor este foarte clar exprimat, putand fi chiar predictibil daca se face o minima analiza a indicelui de referinta Libor si nu poate fi stabilit discretionar de catre Banca. 
Indicele de referinta Libor, reprezinta rata medie a dobanzii pentru creditele in franci elevetieni acordate pe piata interbancara si este comunicat de catre Banca Nationala a Romaniei. Despre acest indice imprumutatul putea obtine cu usurinta informatii, chiar daca nu avea cunostinte de specialitate, avand in vedere mediatizarea activitatii de creditare a bancilor din perioada precontractuala, mai ales la incheierea actului aditional.
 Astfel fiind, instanta apreciaza ca reclamantul si-a asumat si existenta unui eventual dezechilibru intre drepturile si obligatiile contractuale si cerinta existentei relei credinte a paratei nu subzista.
Cu privire la comisionul de adminsitrare, instanta avand in prevederile legale aplicabile in cauza si enuntate anterior, retine caracterul abuziv al clauzei din contractul de credit  ipotecar nr. HL.11126/27.04.2007 (pct.4.11 lit. b) si din actul aditional nr.1/09.02.210 la contractul de credit ipotecar (art. III, pct.9), potrivit careia reclamantul trebuie sa plateasca un comision de administrare 0,10% pe luna din suma imprumutata, care se va plati lunar, odata cu rambursarea ratelor de credit.
Instanta retine ca fiind deosebit de relevant in cauza faptul ca potrivit prevederilor contractuale enuntate anterior comisionul de adminsitrare se aplica lunar la soldul creditului, nu are un cuantum fix, nici nesemnificativ (intrucat in faza de inceput a executarii contractului potrivit planului de rambursare anexat contractului si expus in raportul de expertiza). Daca acest comision se presupune ca a fost perceput pentru acoperirea unor costuri cu derularea contractului (cu programul informatic, cu personalul cu spatiul in care se desfasoara activitatea Bancii, aceste costuri ar trebui sa fie fixe si nu raportate la valoarea creditului acordat, intrucat cheltuielile de genul celor aratate nu sunt proportionale cu valoarea creditului de rambursat, adica a facilitatii.
Instanta retine ca  acest comisiona de administrare se datoreaza lunar, similar dobanzii curente, se calculeaza la soldul creditului, si nu se arata in contract pentru ce se percepe, instanta constata ca, potrivit definitiei contractuale, contrar celei din limbajul obisnuit, acest cost al contractului se poate circumscrie notiunii de obiect principal, deoarece, impreuna cu dobanda curenta, este datorat indiferent de conduita clientului sau a bancii, plata sa nefiind conditionata de interventia unor imprejurari deosebite (precum in cazul altor costuri).
Instanta retine ca prevederile contractuale referitoare la comisionul de administrare criticate de reclamant prin care se percepe comisionul de adminsitrare nu indeplinesc exigenta de a fi redactate intr-o maniera clara si inteligibila, pentru a se intelege in mod neechivoc de ce este perceput acest comision, care este semnificatia sa, cum se datoreaza, ce costuri ale imprumutului este destinat sa acopere, diferentele intre sensul obisnuit al termenilor, sensul lor potrivit contractului, maniera in care banca insasi intelege sa interpreteze clauzele contractuale generand confuzii si facand extrem de dificil de inteles mecanismul contractual, precum si intentia reala a partilor (a bancii, intrucat aceasta a redactat in integralitate clauzele contractuale).
Intrucat suntem in prezenta unei clauze contractuale privind obiectul principal al contractului care insa nu a fost redactata intr-o maniera clara si inteligibila, nefiind practic explicitata in nici un fel, este posibila interventia instantei prin analiza indeplinirii celorlalte cerinte imperative ale Legii 193/2000 pentru ca o clauza sa fie considerata ca avand caracter abuziv.
Or, in cauza, este nerezonabil sa se perceapa acest comision de adminsitrare, fara ca acesta sa fi fost definit in vreun fel in contract,  cu pretinsa destinatie de a acoperi eventuale costuri in derularea contractului de credit, asa cum arata parata prin intampinare, fara a se stipula nicio obligatie corelativa din partea bancii, fapt ce poate induce ideea ca este de fapt o dobanda mascata.
Pe cale de consecinta, instanta urmand a retine caracterul abuziv al clauzei referitoare la comisionul de administrare.
In ceea ce priveste petitul referitor la rambursarea catre reclamant a sumelor platite nedatorat in temeiul - clauzelor nule, urmeaza ca instanta sa faca aplicarea principiul restituito in integrum pentru clauza  ce va fi constatata ca abuziva, impunand ca tot ceea ce s-a executat in temeiul unui act juridic inexistent sau lovit de nulitate sa fie restituit, acest principiu decurgand din cel al retroactivitatii efectelor nulitatii, numai prin revenirea la situatia anterioara emiterii actului nul, partii vatamate ii este reparat intreg prejudicial.
Pe cale de consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanta urmeaza a admite in parte actiunea si a dispune conform dispozitivului ce urmeaza.