Mijloace de proba nelegale. Expertiza comportamentului simulat.

Asupra caii de atac de fata,
1. Prezentarea sesizarii. Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub dosar nr. 1560/2009 (1290/323/2008)/18 martie 2009, Parchetul de pe langa Judecatoria Tarnaveni a declarat apel impotriva sentintei penale nr. 167/12 decembrie 2008 pronuntate de Judecatoria Tarnaveni in dosarul nr. 129/323/2008.
In motivarea caii de atac, sunt contestate legalitatea si temeinicia hotararii vizate atat sub aspectul achitarii inculpatului Xxde sub acuza comiterii infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal si de proxenetism, cat si in ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepsei stabilite pentru infractiunea de vatamare corporala grava.
Astfel, relativ la neretinerea la conturarea starii de fapt a declaratiei facute de partea vatamata Xxsi a testului efectuat in vederea detectarii comportamentului simulat, se arata, in esenta, ca, prima instanta a interpretat in mod nejustificat de restrictiv dispozitiile Codului de procedura penala referitoare la probe si mijloace de proba, considerand inadmisibile aceste metode, fara sa tina seama pe de o parte, ca inadmisibilitatea opereaza in anumite cazuri expres prevazute in lege, care nu sunt incidente in prezenta speta, iar, pe de alta parte, de ceilalti factori desprinsi din piesele dosarului care releva un comportament deosebit de violent al inculpatului. Mai mult, in mod gresit a inlaturat declaratiile d-lui Xxin faza de urmarire penala, si nu a depus toate diligentele posibile pentru ca martorul sa fie adus in fata instantei si sa fie ascultat in mod nemijlocit.
In plus, in raport cu caracterul deosebit de grav al infractiunii de vatamare corporala grava si cu persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale pentru infractiuni savarsite tot cu violenta si cu un comportament deosebit de agresiv, pedeapsa de 2 ani inchisoare -de altfel, minimul special prevazut de art. 182 alin. 1 C. pen.- este prea blanda, fiind insuficienta pentru atingerea scopurilor prevazute de art. 52 C. pen.
Analizand apelul declarat prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 129/323/2008 al Judecatoriei Tarnaveni, a sustinerilor si a concluziilor reprezentantului Ministerului Public si ale intimatului, precum si din oficiu, in limitele efectului devolutiv, se retin urmatoarele:

2. Prezentarea hotararii atacate. Prin sentinta penala nr. 167/12 decembrie 2009, Judecatoria Tarnaveni:
-in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C. pr. Pen., l-a achitat pe inculpatul Xxpentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 C. pen.;
-in baza acelorasi temeiuri, l-a achitat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen.;
-l-a condamant pe inculpatul Xxla pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prev. de art. 182 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.;
-potrivit art. 61 C. pen., a revocat liberarea conditionata privind pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata inculpatului prin dec. Pen. nr. 57/A/2 aprilie 2004 a Curtii de Apel Tg.-Mures si, in baza art. 39 alin. 2 C. pen., a contopit restul de pedeapsa ramas neexecutat de 118 zile cu pedeapsa stabilita inculpatului, aplicandu-i acestuia pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare;
-ca pedeapsa accesorie, l-a privat pe inculpat de exercitiul drepturilor civile prevazute de art. 64 lit. a teya a II-a si lit. b C. pen., pe durata si in conditiile prevazute de art. 71 alin. 1 si 2 C. pen.;
-in baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata retinerii si a arestarii preventive, incepand cu data de cembrie 2007, pana la data de 18 februarie 2008;
-a luat act ca partea vatamata Xx nu s-a constituit parte civila in procesul penal;
-l-a obligat pe inculpat sa suporte o parte din cheltuielile judiicare avansate de stat in cauza, restul cheltuielilor ramanand in sarcina statului.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut, in esenta ca, la data de 1 iunie 2007, inculpatul Xxa fost liberat conditionat din executarea unei pedepse care i-a fost aplicata anterior. Imediat dupa liberarea sa din penitenciar, inculpatul a cunoscut-o pe partea vatamata Xx care, in urma unor discutii avute cu familia, plecase de acasa. Cei doi s-au stabilit impreuna la domiciliul inculpatului din com. Mica, sat Abus. La cateva zile dupa disparitia partii vatamate, familia a sesizat organele de politie despre acest fapt, iar, in urma cercetarilor efectuate, partea vatamata a fost gasita la domiciliul acuzatului. Invitata fiind la postul de politie din localitate, in fata rudelor sale, partea vatamata si-a exprimat in mod expres dorinta de a ramane impreuna cu inculpatul.
Dupa cateva zile de la acest moment, la inceputul lunii august 2007, inculpatul impreuna cu partea vatamata s-au deplasat in localitatea Lepindea la dorinta acesteia din urma de a-si revedea familia. Cu acea ocazie, partea vatamata a ramas in satul Lepindea, la domiciliul parintilor sai, insa, dupa cateva zile s-a intors la locuinta inculpatului, exprimandu-si dorinta de a locui impreuna cu acesta.
In data de 15 august 2007, inculpatul, impreuna cu fratele sau Xxsi partea vatamata Xx se aflau in statia de autobuz din localitatea Abus, inculpatul intentionand sa se deplaseze in Tg.-Mures pentru a vinde niste piese auto, lucru care nu s-a mai intamplat. Pe drumul de intoarcere spre locuinta inculpatului, acesta i-a aplicat partii vatamate mai multe lovituri cu pumnii si picioarele, aducand-o in stare de inconstienta. Mai tarziu, in cursul aceleiasi zile, intrucat partea vatamata acuza dureri mari, inculpatul a transportat-o la Spitalul municipal Tarnaveni, de unde partea vatamata a fost dusa cu salvarea la Clinica de Ortopedie  maxilo-faciala din Tg.-Mures, unde a fost internata si operata. In urma loviturilor care i-au fost aplicate, partea vatamata a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare, initial, 50-55 zile ingrijiri medicale, iar dupa reexaminarea acesteia si avand in vedere evolutia nefavorabila a fracturi iduble mandibulare, Institutul de Medicina Legala Tg.-Mures a emis in 22 octombrie 2007 o completare a certificatului medico-legal, numarul de ingrijiri medicale fiind indicat la 65-70.
a) In ceea ce priveste infractiunea de vatamare corporala grava, prima instanta a constatat ca fapta exista, ca a fost savarsita de inculpatul Xxsi a fost comisa cu vinovatia specifica prev. de art. 182 alin. 1 C. pen., astfel ca, pornind de la criteriile generale de individualizare judiciara a pedepsei, i-a stabilit acestuia o pedeapsa principala de 2 ani inchisoare.
b) Relativ la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal pentru care poarta acuza, prima instanta a retinut ca sustinerile partii vatamate potrivit carora inculpatul ar fi impiedicat-o in prima jumatate a lunii august 2007 sa se intoarca la locuinta familiei, ca acesta, insotit de o alta persoana, ar fi luat-o cu forta din localitatea de domiciliu a familiei ei, a introdu-o intr-o masina galbena si ar fi dus-o in comuna Mica, nu sunt confirmate de nicio dovada existenta la dosar, astfel incat in favoarea inculpatului functioneaza pe deplin principiul in dubio pro reo, impunandu-se achitarea sa de sub acuza comiterii infractiunii de lipsire d libertate in mod ilegal.
c) In privinta infractiunii de proxenetism de care, de asemenea, a fost acuzat inculpatul, prima instanta a subliniat, de asemenea, pe de o parte, caracterul divizibil al declaratiilor de parte vatamata, iar pe de alta parte, imprejurarea dupa care alegatiile partii nu se coroboreaza cu nicio proba legal administrata in proces. Prin urmare, se impune aceeasi solutie de achitare a d-lui Xxde sub acuza savarsirii infractiunii de proxenetism.
In acest context, singurele afirmatii care ar sustine cele relatate de partea vatamata ar fi cele ale d-lui Xx Robert, ascultat in cursul urmaririi penale in calitate de parte vatamata si care nu a mai fost gasit sa fie audiat in fata instantei in calitate de martor, insa aceste declaratii nu au fost luate in considerare de catre instanta, fiind date cu incalcarea dispozitiilor art. 73 alin. 2 C. pr.pen., art. 77 C. pr. Pen. si art. 86 alin. 3 C.pr. pen.
c) Totodata, legat de toate trei infractiunile care formeaza obiectul judecatii, judecatoria a inlaturat de la conturarea starii de fapt si raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 163/27 /5 februarie 2008 asupra comportamentului simulat al inculpatului, deoarece testarea sinceritatii declaratiilor unei persoane prin tehnici de depistare a factorilor fiziologici ai emotiei, desi are un fundament stiintific, nu poate fi acceptata ca mijloc de proba ori procedeu probator, neregasindu-se intre mijloacele de proba prev. de art. 64 C. pr. Pen. In plus, inregistrarile poligrafice sunt realtiv imperfecte, indicatorii analizati in detectia nesinceritatii fiind dependenti de manifestarile emotive ale persoanei respective. Totdata, o persoana care este acuzata in procesul penal nu este obligata sa spuna tot ce stie sau sa nu denatureze adevarul, deoarece exista un subiectivism firesc atat al persoanei acuzate, cat si acelei acare acuza sau are un interes in cauza, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care art. 69 si art. 75 C. pr. Pen. impun coroborarea declaratiilor inculpatului sau partilor vatamate cu alte probe administrate in cauza.

3. Punctul de vedere al instantei de control. In ceea ce priveste expunerea starii de fapt; constatarea vinovatiei inculpatului in comiterea infractiunii de vatamare corporala grava; incadrarea juridica data faptei; individualizarea modalitatii de executare a pedepsei principale, aplicarea pedepsei accesorii; deducerea din pedeapsa principala a duratei retinerii si a arestarii preventive; achitarea inculpatului Xxpentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal si proxenetism; temeiurile achitarii; constatarile vizand situatia partii vatamate in proces; obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza, hotararea in discutie este la adapost de critici.
Cu toate acestea, apelul promovat in cauza de procuror impotriva sentintei penale nr. 167/12 decembrie 2008 a Judecatoriei Tarnaveni este fondat, iar imprejurarile pe care le vom expune in continuare vor determina, in temeiul art. 379, pct. 2, lit. a C. pr. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele desfiintarii partiale a sentintei si rejudecarii in apel a pricinii, in urmatoarele limite:
3.1. In procesul de individualizare judiciara a pedepsei de stabilit inculpatului Xxpentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, vom porni de la criteriile fixate de textul art. 72 C. pen. si anume: -gradul de pericol social concret al infractiunii comise, reflectat in imprejurari care compun continutul constitutiv al vatamarii corporale grave, dar si extrinseci acestuia, cum sunt, in esenta: contextul in care au fost aplicate loviturile, modalitatile de actiune, numarul si intensitatea violentelor fizice indreptate impotriva victimei, manifestarea agresivitatii impotriva unei persoane cu capacitati de aparare net inferioare fortei fizice a inculpatului si fata de care, date fiind relatiile existente intre ei, trebuia sa manifeste tandrete si afectivitate si nu violenta, urmarile cauzate constand in atingerea grava a integritatii corporale a subiectului pasiv;
-persoana inculpatului, care nu se afla la prima confruntare cu legea penala suferind anterior alte patru condamnari din care doua pentru infractiuni cu violenta. In raport de pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata inculpatului prin decizia penala nr. 58/A/2 aprilie 2004 a Curtii de Apel Tg.-Mures, infractiunea de vatamare corporala grava care face obiectul judecatii este comisa in conditiile recidivei mari postcondamnatorii, noua infractiune fiind savarsita dupa condamnarea prin hotararea mentionata si la scurt timp dupa liberarea conditionata din executarea pedepsei de 5 ani inchisoare, ceea ce demonstreaza ca nici o noua condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii nu a fost pentru el un avertisment suficient de puternic in vederea indreptarii. In acest context, vom observa, de asemenea si atitudinea inculpatului ulterioara savarsirii infractiunii fata de victima -pe care a transportat-o la spital, gest impus insa de starea grava in care se afla subiectul pasiv- si in fata autoritatilor judiciare, asumandu-si partial responsabilitatea pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava. Concluzia noastra privind asumarea doar partiala a responsabilitatii se bazeaza atat pe afirmatiile nesustinute ale inculpatului dupa care el a actionat ca urmare a actelor pretins provocatoare ale victimei, cat si pe negarea gravitatii rezultatului activitatii sale;
-dipozitiile partii generale a Codului penal incidente la speta, insemnand prevederile art. 37 lit. a C. pen., privind definirea recidivei mari postcondamnatorii si ale art. 61 C. pen., asupra revocarii liberarii conditionate si modalitatii speciale de sanctionare a recidivei in acest caz.
-limitele de pedeapsa fixate in textul art. 182 alin. 1 C. pen., de la 2 la 7 ani..
In circumstantele dezvoltate mai sus, o pedeapsa de 2 ani inchisoare la care s-a oprit judecatoria nu reflecta gradul de pericol social al infractiunii si al inculpatului si nici nu raspunde in cazul de fata scopurilor pedepsei, asemenea finalitati putand fi atinse printr-o sanctiune privativa de libertate de 5 ani inchisoare, care satisface principiul proportionalitatii si este menita sa contribuie in concret si in mod eficient la preventia generala si la reeducarea inculpatului.
3.2. Prima instanta, stabilind tratamentul sanctionator al recidivei mari postcondamnatorii, a facut aplicarea dispozitiilor art. 39 alin. 2 C. pen. Cum am subliniat mai sus, infractiunea de vatamare corporala grava a fost savarsita de d-l Xxin cursul liberarii conditionate din executarea pedepsei de 5 ani inchisoare aplicata prin decizia penala nr. 58/A/2004 a Curtii de Apel Tg.-Mures. In aceasta situatie, indeplinite fiind conditiile recidivei mari postcondamnatorii, tratamentul sanctionator al pluralitatii de infractiuni are loc nu dupa exigentele art.39 C. pen., care reprezinta dreptul comun in materia stabilirii pedepsei pentru recidiva, ci dupa prevederile art. 61 C. pen. care constituie dreptul special in privinta pedepsirii recidivei dupa condamnare, cand noua infractiune a fost savarsita in cursul liberarii conditionate, iar acest beneficiu a fost revocat de instanta.
Pentru motivele expuse, in rejudecare, vom dispune condamnarea inculpatului Xxla pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prev. de art. 182 alin. 1 C. pen., cu retinerea art. 37 lit. a C. pen., in dauna partii vatamate Xx.
Conform art. 61 C. pen., vom revoca liberarea conditionata in privinta restului de 118 zile inchisoare ramas de executat din pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata prin decizia penala nr. 58/A/2004 a Curtii de Apel Tg.-Mures, contopeste acest rest cu pedeapsa de 5 ani inchisoare stabilita prin prezenta hotarare si vom aplica inculpatului pedeapsa principala de 5 ani  inchisoare.
Vom mentine restul dispozitiilor sentintei penale apelate privind achitarea inculpatului Xxpentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal si proxenetism; temeiurile achitarii; aplicarea pedepsei accesorii; deducerea din pedeapsa principala a duratei retinerii si a arestarii preventive; constatarile vizand situatia partii vatamate in proces (care a renuntat la constituirea de parte civila); obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza.
3.3. Primele doua motive de apel invocate de procuror nu le vom primi, subliniind si noi, in acord cu argumentele pe larg dezvoltate de judecatorie ca probele administrate in cauza nu dovedesc dincolo de orice dubiu legitim existenta faptelor de lipsire de libertate in mod ilegal si proxenetism.
In considerarea acestei idei, amintim, in primul rand, ca declaratiile partilor in procedurile penale sunt divizibile, ele putand contribui la aflarea adevarului, potrivit art. 69 si art. 75 C. pr. Pen., numai daca se coroboreaza cu restul probelor administrate in cauza. Prevederile din Codul de procedura penala invocate sunt firesti, dat fiind subiectivismul acestora justificat de pozitia procesuala din care actioneaza in proces.
Sarcina administrarii  probelor (in faza de urmarire penala) si propunerii lor (in faza de judecata) revine organului de urmarire penala (procurorului sau organului de cercetare penala pentru faza prealabila) si, respectiv, procurorului (pentru faza de judecata) ca titular al functiei de acuzare. Rolul activ al instantei, consacrat in prevederile art. 287, alin. 1 C. pr. pen., nu poate fi privit singular, ci doar in ansamblul principiilor care guverneaza procesul penal. Astfel, rolul activ al instantei de judecata este limitat de principiile egalitatii armelor si separarii functiilor procesuale. In virtutea principiului rolului activ, judecatorul, ca reprezentant al functiei de jurisdictie, ocupa pozitia unui arbitru, rolul sau activ avand in esenta patru conotatii: obligativitatea instiintarii participantilor la procesul penal asupra drepturilor si obligatiilor lor procesuale; obligatia analizei si dispunerii cu privire la cererile si probele propuse de procuror si parti; obligatia evaluarii cu obiectivitate a probelor administrate in cauza, pentru pronuntarea solutiilor procesuale prevazute de lege, precum si obligatia propunerii acelor probe neutre (care nici nu profita, nici nu prejudiciaza situatia partilor), in vederea aflarii adevarului. Cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege, instanta nu are posibilitatea sa propuna dovezi in acuzarea inculpatului sau apararea vreuneia dintre parti, in caz contrar, s-ar incalca principiile egalitatii de sanse si separarii functiilor procesuale si implicit dreptul la un proces echitabil. Aceasta obligatie revine numai reprezentantului Ministerului Public si/sau partilor.
In prezenta cauza, procurorul nu a oferit dovezi valabile care sa confirme relatarile partii vatamate cu privire la existenta infractiunilor de proxenetism si lipsire de libertate in mod ilegal si sa inlature afirmatiile constante ale acuzatului dupa care el nu a comis aceste fapte., subliniind ca agresivitatea comportamentala a acuzatului anterioara faptelor care au declansat procedurile nu poate sub nicio forma sa constituie o proba de vinovatie, ci este un element cu incidenta ulterioara in procesul de individualizare judiciara a pedepsei.
In al doilea rand, probele care pot fundamenta o solutie de condamnare trebuie sa raspunda in mod adecvat principiului strictei legalitati care guverneaza procedura penala.
a) Relativ la infractiunea de proxenetism, declaratiile facute de d-l Xxin cursul urmaririi penale confirma partial cele afirmate de partea vatamata, la randul ei, pe de o parte, inconsecventa cu privire la episodul in care pretinde ca inculpatul l-ar fi indemnat pe Xxsa intretina relatii sexuale cu partea vatamata in schimbul a 5 lei, iar, pe de alta parte, omitand sa aminteasca despre alte momente in care inculpatul ar fi "oferit-o" d-lui Xx, dar despre care acesta povesteste in declaratiile facute.
Alaturi de cele precizate de prima instanta asupra nevalabilitatii luarii declaratiilor d-lui Xx Robert, care sunt decisive in privinta acuzarii inculpatului de infractiunea de proxenetism, evidentiem un alt motiv care ne determina sa nu luam in considerare declaratia acestuia si care tine de salvgardarea drepturilor apararii si implicit a dreptului la un proces echitabil. Din aceasta perspectiva, constatam ca, la audierile, in calitate de parte vatamata din datele de 20 octombrie  si 25 octombrie 2007, inculpatul sau avocatul acestuia nu a participat si nici nu a avut posibilitatea obiectiva sa participe, nefiind informati asupra audierii. Dupa aceasta data, desi relatarile facute de d-l Xx erau diametral opuse celor ale inculpatului, nu s-a realizat o confruntare intre cei doi, iar apoi d-l Xxnu a mai fost gasit pentru a fi ascultat in fata instantei in conditii de nemijlocire si contradictorialitate. Contrar celor sustinute de procuror cu ocazia apelului, observam ca instanta a efectuat suficiente demersuri pentru identificarea noii locuinte a martorului, demers care nu s-a putut realiza dat fiind caracterul nomad al activitatii prestate de acesta. Daca reprezentantul Ministerului Public ar fi detinut date cu privire la locuinta actuala a martorului, ar fi trebuit sa le infatiseze in termen util instantei.
In acest fel, acuzatul nu a avut niciun moment o ocazie adecvata sa interogheze martorul (in particularitatile cauzei si in contextul supus analizei, termenul de martor il vom utiliza in sens larg) si sa-i verifice credibilitatea. Intrucat, in cauza, nu exista alte probe care sa sustina alegatiile partii vatamate Costea Maria si vinovatia inculpatului pentru savarsirea infractiunii de proxenetism, o dispozitie de condamnare intemeiata exclusiv pe marturia d-lui Xxeste incompatibila cu garantiile oferite de art. 6 paragrafele 1 si 3 lit. d din Conventia europeana asupra drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
b) Asupra infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, nicio dovada administrata in cauza nu vine in sustinerea declaratiilor partii vatamate, care, de altfel, pe de o parte, contin si alte elemente nesustinute (cum sunt cel expus sub litera a) si cel asupra momentului in care ar fi adus la cunostinta medicului de garda ca a fost lovita), iar, pe de alta parte, nu au expus in amanunt detaliile invocatei rapiri de pe strada, nu a fost niciodata in masura sa descrie soferul si sa ofere amanunte ale autoturismului cu care pretinde ca a fost transportata din satul de domiciliu la locuinta acuzatului, de natura sa faca posibila identificarea soferului sau a masinii. Dimpotriva, depozitiile martorilor Xx, Xxsi Xxconfirma mai degraba varianta oferita de acuzat, dupa care partea vatamata s-a intors si a ramas de buna-voie la locuinta acestuia din urma.
c) Cat priveste raportul de constatare tehnico-stiintifica asupra comportamentului simulat al inculpatului, examinat cu referire la toate infractiunile deduse judecatii, recurgerea la acest procedeu probator este inadmisibila prin natura lui  in procesul penal, iar o informatie obtinuta prin aceasta metoda trebuie inlaturata in considerarea dispozitiilor art. 64 alin. 2 C. pr. Pen., deoarece infrange dreptul la tacere si vointa libera a subiectului chestionat.

4. Cheltuielile judiciare. Vazand solutia principala adusa apelului, conform art. 192, alin. 3 C. pr. Pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in judecarea apelului vor ramane in sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul Xx, in cuantum de 200 lei (RON), se va plati din fondurile Ministerului Justitiei.