Simulatie. Regim probator

Simulatie. Regim probator

     Prin sentinta civila nr. 8922/22.10.2003 Judecatoria Brasov a admis in parte actiunea formulata de reclamantul G.C. in contradictoriu cu paratul V.B.A. si in consecinta : a constatat ca fiind simulat contractul de imprumut autentificat sub nr. 736 la BNP. A respins restul pretentiilor privitoare la instituirea ipotecii si interdictiei de instrainare din acelasi contract. A obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 2.500.000 lei cheltuieli de judecata partiale.
Prin decizia civila nr. 192/22.05.2006 Tribunalul Brasov, cu majoritate de voturi a admis apelul declarat de apelantul parat V.B.A. impotriva sentintei civile nr. 8922/22.10.2003 a Judecatoriei Brasov pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a respins cererea formulata de reclamantul G.C. in contradictoriu cu paratul V.B.A. avand ca obiect constatarea simulatiei contractului de imprumut autentificat sub nr. 736 la BNP.
     Impotriva decizie a declarat recurs reclamantul G.C. intemeindu-se pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Recurentul arata ca instanta de apel nu a tinut cont ca intre partile contractante proba simulatiei se poate face in conditiile art. 1191 – 1198 Cod civil, iar aflandu-ne in fata unei simulatii prin interpunere de persoane chiar daca este vorba de un inscris autentic proba se poate face prin contrainscris sau orice alt mijloc de proba; ca prin act secret se intelege conventia partilor in sens de negotium si nu de instrumentum, iar cand proba consta intr-un inscris el nu trebuie conditionat de data la care a fost confectionat, determinanta fiind puterea doveditoare a actului; ca in cauza sunt operante dispozitiile art. 1173, art. 1174 si art. 1175 Cod civil potrivit carora impotriva actului public se poate face proba prin orice mijloc de proba cand are drept scop combaterea declaratiilor facute de parti si nu a faptelor constatate de autoritatea care autentifica.
Intimatul V.B.A. a depus intampinare solicitand respingerea recursului, iar intimatul P.I. a depus o somatie privind oferta reala de plata, ca mijloc de proba in recurs.
Examinand recursul, prin prisma motivelor invocate, curtea constata ca acesta este nefondat.
Cauza supusa judecatii are ca obiect constatarea simulatiei prin interpunere de persoane.
La simulatia prin interpunerea de persoane ambele parti contractante, din actul aparent, urmaresc, in mod constient, ca efectele sa se produca fata de o terta persoana careia i se asigura anonimatul, tocmai prin simularea persoanei.
Sustinerea recurentului privitoare la faptul ca intre parti proba actului secret se poate face prin orice mijloc de proba este nelegala. Fiind vorba de un act juridic proba acestuia se va face in conditiile art. 1191 -1198 intre partile contractante. Cel ce beneficiaza de libertate probatorie este tertul fata de care actul juridic incheiat de parti este un fapt juridic. Intre partile contractante poate fi folosit orice mijloc de proba doar in cazul in care simulatia este ilicita sau imorala, cand se urmareste fraudarea legii, eludarea unor dispozitii legale imperative, de ordine publica sau cand s-a facut prin dol sau violenta.
In speta dedusa judecatii nu ne aflam in nici unul dintre aceste cazuri, iar reclamantul nu este un tert fata de act ci este una dintre partile contractante.
     In ceea ce priveste incidenta art. 1173 – 1175 Cod civil recurentul nu a facut dovada existentei actului secret care modifica actul aparent. Declaratia pe proprie raspundere a intimatului parat P.I., data cu multi ani dupa incheierea actului public, nu poate constitui o dovada suficienta pentru admiterea actiunii atata timp cat nu se coroboreaza cu nici o alta proba din dosar, ea fiind o marturisire simpla care nu poate inlocui in totalitate actul juridic, chiar numai in forma de negotium ce ar fi trebuit sa fie constituit anterior sau concomitent cu actul public.
     Nici oferta reala de plata, depusa ca proba in instanta de recurs nu poate conduce la o alta solutie, avand in vedere ca ea cuprinde si o marturisire a reclamantului privitor la persoana in favoarea careia s-a realizat imprumutul. Aceasta marturisire nu poate fi coroborata cu cea mai sus mentionata pentru ca ele sunt facute de doua din partile implicate in proces si s-ar ajunge, in afara altor probe pertinente si concludente sa se realizeze o intelegere frauduloasa chiar in fata instantei.
     Pentru toate considerente de mai sus, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursul va fi respins.
                                 ( Decizia civila nr. 485/R din 1 noiembrie  2006 )