Recurs. Incalcarea dreptului la aparare. Motive contradictorii. Nepronuntarea instantei asupra unei cereri.

       Recurs. Incalcarea dreptului la aparare. Motive contradictorii. Nepronuntarea instantei asupra unei cereri.
       
       Prima instanta a retinut, in esenta, ca prin contractul de intretinere autentificat de BNP A.B. sub nr. 272/13.02.2002, numita V.E.a transmis fiicei sale, parata V.L., in nuda proprietate, cu sarcina intretinerii viagere, intreg imobilul inscris in C.F. nr. 6517 Fagaras, nr. top 1852/1 – apartamentul nr. 1 compus din 3 camere, bucatarie, camara, baie, hol si veranda, teren in suprafata de 404,50 mp, precum si cota de ? parte din elementele de uz comun, drept pe care parata si l-a intabulat in cartea funciara.
       Potrivit certificatului de deces, transmitatoarea V.E. a decedat la data de 30.10.2002.
       Fata de obiectul actiunii introductive, prin care reclamantul a solicitat anularea contractului de intretinere incheiat intre defuncta sa mama si sora parata pentru lipsa de discernamant a transmitatoarei la momentul intocmirii actului, prima instanta a avut in vedere lucrarile stiintifice intocmite in cauza care atesta ca la data incheierii contractului numita V.E. suferea de dementa mixta, Alzhaimer si vasculara in stadiu tardiv, dislipidemie. Insuficienta circulatorie cerebrala, astfel incat nu a avut discernamantul asupra faptelor sale, nefiind capabila de a se ingriji de sine si de bunurile sale.
       Instanta a avut astfel in vedere concluziile rapoartelor medico-legale, inlaturand declaratiile contradictorii ale martorilor audiati in cauza, statuand ca la data intocmirii contractului a carui anulare se cere, defuncta V.E. nu a avut discernamant.
       S-a constatat ca prin sentinta civila nr. 1362/2003 a Judecatoriei Fagaras s-a stabilit calitatea reclamantului si paratei de mostenitori ai defunctei V.E., in calitate de fiu si fiica, acestora revenindu-le cote egale, de cate ? parte fiecaruia asupra masei succesorale compusa din imobilul in cauza.
       Prin decizia civila nr.231/Ap/16.09.2008, Tribunalul Brasov a respins apelul declarat de parata V.L. impotriva hotararii primei instante, pe care a pastrat-o, retinand ca judecatoria a analizat intreg probatoriul administrat in cauza, de pe urma caruia a stabilit ca la data intocmirii contractului de intretinere transmitatoarea V.E. nu avea discernamant.
       Impotriva hotararii a declarat recurs parata V.L., solicitand, in principal, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, iar, in subsidiar, modificarea in tot a hotararii tribunalului, admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei primei instante, cu consecinta respingerii actiunii introductive.
       In dezvoltarea criticilor de casare invocate in recurs – intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 5 C. pr. civ. – se invedereaza ca prin hotararea data instanta de apel a nesocotit dreptul la aparare al paratei.
       Din perspectiva acestui motiv, se arata ca, desi instanta de apel a incuviintat efectuarea unei completari a raportului de expertiza medico-legala efectuat in prima instanta, concluziile raportului, in care s-au avut in vedere inscrisuri noi, sunt eronate. Aceasta intrucat raportul efectuat in apel ignora examenul CT cerebral efectuat de catre Clinica de diagnostic imagistic si laborator Brasov la data de 10.05.2001 in care se mentioneaza absenta leziunilor intracerebrale la defuncta, dupa cum Comisia de expertiza a preluat eronat si diagnosticul corect al defunctei V.E. din Registru de consultatii al Clinicii de Psihiatrie II Targu-Mures, diagnostic care apartine unui alt pacient inscris in rubrica ulterioara a acestui registru. Fata de aceasta imprejurare, se apreciaza de catre recurenta ca solicitarea de efectuare a unei noi expertize in apel, respinsa de instanta, a lezat dreptul la aparare al partii.
       Sub aspectul temeiurilor de modificare a hotararii atacate, se invedereaza ca decizia a fost pronuntata pe baza unor rapoarte de expertiza medico-legale psihiatrice lovite de nulitate absoluta si cu ignorarea unor inscrisuri de natura a modifica concluziile acestor lucrari.
       Cazul de nulitate ar rezulta, in opinia recurentei, in incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 12 lit. c, art. 26 lit. e si art. 28 din Norma procedurala privind efectuarea expertizelor, constatarilor si a altor lucrari medico-legale, aprobata prin Ordinul nr. 1134/255/2000 al Ministerului Justitiei si Ministerului Sanatatii, care impun efectuarea examinarilor medico-legale la persoanele in viata, in speta aceste rapoarte apreciind asupra discernamantului numitei V.E. dupa incetarea din viata a acesteia, astfel incat motivarea instantei prin care se retine efectuarea lucrarilor de specialitate doar pe baza actelor medicale, este contrara dispozitiilor mentionate.
       Tot un motiv de modificare a hotararii il constituie si faptul sustinut de recurenta, potrivit caruia hotararea atacata se sprijina pe motive contradictorii. Critica se fundamenteaza pe teza ca instanta de apel omite cercetarea celorlalte probe administrate in solutionarea litigiului, lipsind astfel motivele de fapt care au format convingerea in pronuntarea hotararii. Din aceasta perspectiva se face trimitere la o serie de acte medicale – fise, adeverinte de aceasta natura – intocmite in timpul vietii defunctei V.E., in care sunt consemnate diagnostice dar fara a confirma existenta unei demente mixte care sa-i afecteze discernamantul. In mod corespunzator, se face trimitere la declaratiile martorilor audiati in cauza, ale caror relatari confirma ca in perioada intocmirii actului juridic atacat de reclamant, defuncta avea discernamantul faptelor sale.
       O a treia critica adusa hotararii atacate vizeaza modificarea deciziei, admiterea apelului si schimbarea in parte a sentintei primei instante, in sensul restabilirii situatiei anterioare de carte funciara si intabularea dreptului de proprietate al partilor in cota de cate ? parte si asupra cotei de ? din partile de uz comun, solicitare asupra careia instanta de fond a omis a se pronunta.
       Intimatul reclamant V.M. a formulat intampinare, mijloc de aparare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de parata si mentinerea hotararii atacate.
       Verificand hotararea in limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciaza recursul ca nefondat.
       Relativ la motivul de casare invocat de recurenta ca si temei al caii de atac, prin incheierea de dezbateri a apelului, din sedinta publica din data de 03.09.2008, tribunalul a respins solicitarea paratei apelante de a se efectua o noua expertiza medico-legala psihiatrica, determinat de premisele gresite avute in vedere la intocmirea completarii la raportul de noua expertiza medico-legala. Astfel cum se va releva, partial argumentele invocate de recurenta sunt veridice, in privinta unor elemente avute in vedere de colectivul de experti, fara insa ca datele relevate sa influenteze solutia adoptata de prima instanta si pastrata in apel. Aceasta intrucat, la stabilirea lipsei de discernamant a defunctei V.E. au concurat mai multe acte medicale privind evolutia afectiunilor psihice ale acesteia, de natura a-i fi atenuat discernamantul, aspecte retinute in toate lucrarile de specialitate valoare probatorie intocmite in cauza.
       Intr-adevar, completarea la raportul de noua expertiza medico-legala, depus in apel, in sectiunea destinata cercetarii actelor medicale noi, face referire la pagina din registrul de consultatii al Clinicii Psihiatrie II din Tg. Mures, unde la pozitia nr. 1023 este examinata situatia defunctei V.E. in care se noteaza: „…tentativa de suicid prin neuroleptice; in observatie psihosindrom organic cronic pe fond mixt (vascular si toxietilic); dg. Tulburare organica de personalitate pe fond ASC cu fenomene depresive…” Verificand copia foii din acest registru se poate cu usurinta constata, dupa caracterele scrisului si culoarea minei instrumentului de scriere, ca membrii comisiei au luat in analiza consemnarile pacientului de la pozitia superioara celei in care a fost consemnata defuncta, si ale carui mentiuni s-au extins pe rubricatia corespunzatoare pozitiei nr. 1023. Trebuie insa observat din continutul intregului raport de completare ca la adoptarea concluziei de catre comisie, potrivit absenta capacitatii de exercitiu a defunctei V.E., au stat intreaga documentatie medicala care a fost analizata, astfel incat doar mentiunile, partial eronate retinute de comisie nu pot influenta concluziile acestui raport si a celor anterioare, toate convergand spre aceeasi solutie .lipsa de discernamant a defunctei.
       De mentionat in acest sens, raportul de specialitate intocmit de Serviciul Judetean de Medicina-Legala Brasov, raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica intocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucuresti, acestea verificate si avizate de Comisia superioara medico-legala din cadrul I.N.M.L., astfel incat, avand la baza aceste mijloace probatorii si respingand cererea recurentei de efectuare a unei noi expertize, tribunalul nu i-a ingradit acesteia dreptul la aparare ori accesul la justitie.
       Cat priveste critica asupra temeiurilor de nulitate absoluta a rapoartelor medico-legale, pe considerentul ca acestea nu s-au intemeiat pe examinarea unei persoane, sustinerile recurentei sunt nefondate, expertizele fiind rezultatul examinarii actelor medicale, procedura incuviintata de art. 24 alin. 3 din Norma privind efectuarea expertizelor, aprobata prin Ordinul nr. 1134/225/2000.
       Argumentele care au condus instanta de apel la pronuntarea deciziei sunt lamuritoare, considerentele hotararii aratand ca in prezenta concluziilor stiintifice ale rapoartelor de specialitate intocmite sunt irelevante depozitiile martorilor audiati, ale caror relatari sunt contradictorii. Asadar, fara a da valoare prestabilita vreunei probe administrate, asemanator primei instante, tribunalul a examinat concluziile certe ale rapoartelor medico-legale psihiatrice, in prezenta carora a inlatura valoarea echivoca a declaratiilor martorilor audiati.
       Referitor la aprecierea mijloacelor probatorii, cercetarea excede fazei de atac proprii a recursului, ca si cale extraordinara careia nu ii pot fi supuse controlului critici de netemeinicie.
       Recursul este nefondat si din perspectiva motivului invocat cu privire la nepronuntarea de catre instanta de fond asupra restabilirii situatiei anterioare, motiv la care a achiesat si reclamantul, ca fiind o situatie ce profita ambelor parti.
       Prin dispozitivul hotararii primei instante, atata vreme cat s-a constatat ca bunul imobil, identificat prin mijlocul de evidenta al cartii funciare, face parte din masa succesorala a defunctei si revine – ca urmare a anularii contractului de intretinere si radierii dreptului de proprietate al paratei – ambelor parti, in cote de cate ? fiecare, prin masura de intabulare a drepturilor reale astfel stabilite este evident ca inscrierea va opera asupra intregului imobil, asa cum acesta este inscris in cartea funciara, cu partile de uz comun.
       Avand in vedere considerentele expuse, in temeiul art. 312 C. pr. civ., a fost respins recursul si a mentinuta hotararea atacata.
       Potrivit art. 274 C. pr. civ., parata a fost obligata la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata avansate in recurs, constand in onorariul avocatial.
Decizia civila Nr. 67/R  din   27 ianuarie 2009