Lipsa citarii intimatului. Cui apartine calitatea de a o invoca.

                       Prin sentinta penala nr.  610/06.05.2008 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures, in dosar nr. 7814/320/2007, a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petenta E.ON GAZ DISTRIBUTIE ,  conform prevederilor art. 278 ind.1 alin.8 lit. a Cod procedura penala, impotriva Ordonantei Directiei Nationale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Tg-Mures, data la 27.06.2007 in dosar nr. 27/P/2006, mentinuta prin Ordonanta Procurorului Sef al Serviciului Teritorial Tg-Mures din cadrul DNA data la 22.08.2007 in Dos nr. 750/II-2/2007, a fost mentinuta solutia de neincepere a urmaririi penale fata de intimatii XX, XX, XX si XX  si s-a dispus obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 1000 lei.
                     Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut urmatoarele:
                       Prin Ordonanta nr. 27/P/2006 din  27.06.2007 emisa de DNA- Serviciul Teritorial Tg-Mures s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de intimatii XX, XX, XX si XX pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata prev. de art.248 ind.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cp, precum si infractiunea prev. de art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000 modificata si s-a declinat competenta in favoarea  Parchetului de pe langa judecatoria Tg.Mures pentru continuarea cercetarilor sub aspectul infractiunii de neglijenta in serviciu prev. de art.249 Cod penal.
                       In fapt s-a retinut ca, referitor la raportul de inspectie fiscala nr.8630/6.09.2004 petenta nu a facut dovada ca executarea sumelor a fost abuziva si nelegala, iar executarea silita s-a facut in temeiul unei hotarari judecatoresti,  deoarece suma a fost incasata dupa emiterea deciziei civile nr.309/21.04.2005 a Tribunalului Bacau, decizie care a respins cererea de suspendare a executarii silite.
                       Referitor la Raportul de inspectie fiscala din 15.02.2005 prin care s-au stabilit obligatii fiscale in suma de 98.372.234.730 ron, s-a constatat ca suma a fost incasata in perioada 8.07.2005-15.07.2005, astfel ca prin sentinta civila nr.2845/13.07.2005 Judecatoria Piatra Neamt a respins  ca neintemeiata cererea de ordonanta presedintiala  pentru suspendarea executarii silite pornite in baza titlului executoriu nr.6454/E /2005.
                       In  ceea ce priveste raportul de inspectie fiscala nr.2383/D/26.01.2006 s-a constatat ca sumele au fost incasate in urma respingerii actiunii SC E On gaz de suspendare provizorie a executarii silite prin incheierea din 4.05.2006 a Judecatoriei Piatra Neamt.
                       Fata de cele prezentate instanta de fond s-a pronuntat in sensul aratat.
                       Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petenta  SC E.ON GAZ Romania.
                       Recursul a fost motivate doar oral, invocandu-se nulitatea hotararii atacate, pe considerentul ca prima instanta nu a procedat la citarea intimatilor, necompetenta materiala a Serviciului Teritorial Tg-Mures, iar pe fond, netemeinicia solutiei date de procuror. Se solicita admiterea  recursului, casarea hotararii atacate, desfiintarea rezolutiei si ordonantei si dispunerea redeschiderii urmaririi penale.
                       S-au depus inscrisuri (filele 56, 60-66).
                       Partile au fost reprezentate/asistate de aparatori alesi.
                       La termenul din 25.08.2008 (fila 18) s-a dispus inaintarea dosarului la Judecatoria Tg-Mures pentru a se comunica sentinta si celor patru intimati.
                       Examinand recursul promovat, prin prisma dispozitiilor art. 385 ind. 6 alin. 3, art.385 ind. 8, art. 385 ind. 9 si art. 385 ind. 14 C. pr. pen., instanta de control judiciar constata ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
                       In ceea ce priveste legalitatea sentintei penale recurate, nu s-a evidentiat nici o incalcare a dispozitiilor legale care asigura garantiile procesuale ale petentei in cursul procesului penal, nesubzistand in cauza nici un motiv de nulitate absoluta, fata de solutia pronuntata de prima instanta.
                       Sub aspectul materialului probator administrat, hotararea primei instante este la adapost de orice critici, fiind temeinica si legala.
                       Instanta a examinat plangerea petentei pe baza actelor aflate la dosar, conform prevederilor art.278 ind.1 alin.7 Cod procedura penala si a inscrisurilor depuse la dosar in cursul judecatii. Din aceste acte nu s-a putut stabili ca petentii ar fi  vinovati de comiterea faptelor pentru care s-a formulat plangerea penala, respectiv infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu in forma calificata, prev de art 246 si art 248 ind 1 C pen, cu aplic art 41 alin 2 C pen, precum si infractiunea prev de art 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 modificata.
                       Analizand fiecare dintre motivele de recurs, tribunalul le gaseste nefondate, pentru urmatoarele considerente:
                       S-a invocat in primul rand incidenta motivului de casare prev de art 385 ind 9 pct 21 C pr pen, constand in aceea ca in fata instantei de fond, judecarea plangerii s-a facut fara citarea legala a intimatilor.
                       Este adevarat ca intimatii nu au fost citati la nici un termen si nici nu au fost prezenti in fata primei instante.
                       Insa, o asemenea incalcare a dispozitiilor legale privind citarea unei parti nu este sanctionata cu nulitatea absoluta, nefiind prevazuta printre dispozitiile relative expres si limitativ cuprinse in disp art 197 alin 2 C pr pen.
                       Natura nulitatii pe care o creeaza judecarea cauzei in lipsa partii cu procedura de citare nelegal indeplinita, este una relativa, care nu opereaza de indata si in mod automat prin simpla incalcare a legii; pentru a-si produce efectele ea trebuie, in primul rand, sa fie invocata de cel care, lipsind la judecata, a fost vatamat in interesele sale procesuale.
                       Ori, petenta nu poate invoca, in sustinerea propriului recurs, nelegala citare a intimatilor la instanta de fond, cu atat mai mult cu cat acestia au precizat ca nu inteleg sa invoce o asemenea neregularitate.
                       Pe cale de consecinta, acest prim motiv de recurs  este nefondat.
                       In ce priveste exceptia necompetentei materiale a Serviciului Teritorial Tg-Mures, cu motivarea ca prejudiciul ar depasi un milion de euro, trebuie observat ca OUG 43/04.04.2002 privind Parchetul National Anticoruptie, publicata in M Of nr. 244/11.04.2002, in Cap 3 reglementa competenta materiala a structurii centrale si a structurilor teritoriale din cadrul PNA.
                       Insa, prin OUG 134/29.09.2005, publicata in M Of nr. 899/07.10.2005, s-a modificat OUG 43/2002 nu numai in ce priveste denumirea, respective din PNA in DNA ci, printre altele, si in ce priveste competenta.
                       La art 5 din OUG 43/2002 modificata si intrata in vigoare la 07.10.2005, este reglementata competenta Directiei Nationale Anticoruptie, precizandu-se expres ca in cadrul DNA se pot infiinta Servicii Teritoriale, fara a se mai face diferenta intre competenta materiala a structurii centrale si a serviciilor teritoriale. Dealtfel, notiunea de “structura centrala" nici nu se mai regaseste in noua forma a ordonantei.
                       Competenta stabilita la art 13 alin 1 ind 2 din OUG 43/2002 modificata, raportata la prejudiciul de un milion euro in echivalent lei, nu se refera la structurile teritoriale sau centrala din cadrul DNA, ci la competenta DNA de a efectua urmarirea penala pentru savarsirea infractiunilor prev de art 215 alin 1, 2, 3 si 5, art 246, art 247, art 248 si art 248 ind 1 C pen, in cazul in care s-a cauzat o paguba materiala mai mare de un milion euro.
                       Per a contrario, in cazul unei pagube de sub un milion euro echivalent in lei ca urmare a savarsirii vreunei infractiuni dintre cele enumerate la art 13 alin 1 ind 2, competenta efectuarii urmaririi penale apartine parchetelor de pe langa instantele judecatoresti si nu DNA.
                       Din interpretarea disp art 13 alin 1 ind 2 rap la art 5 alin 2 din OUG 43/2002 modificata si intrata in vigoare la 07.10.2005, tribunalul constata ca Serviciul Teritorial Tg-Mures are competenta materiala de a fi efectuat cercetarile in prezenta cauza, tinand seama si la perioada activitatii faptuitorilor pentru care s-a formulat plangerea, respective anii 2004-2006.
                       Imprejurarea ca prin Rezolutia din 01.10.2008 data in Dos nr. 209/P/2007, Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie din cadrul DNA, s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de intimatii din prezenta cauza, pentru fapte presupus similare savarsite in perioada anilor 2001-2003, nu este de natura sa confirme motivul de recurs invocat, acela al lipsei competentei materiale a Serviciului Teritorial Tg-Mures DNA, in instrumentarea dosarului in care s-a dat rezolutia atacata.
                       Pe fondul cauzei, in mod corect a constatat procurorul si a retinut prima instanta ca executarea debitelor in perioadele precizate nu a fost abuziva si nelegala, faptele nu au fost savarsite cu forma de vinovatie ceruta de lege ca element constitutive al infractiunilor pentru care s-a formulat plangerea, tinand seama si de hotararile judecatoresti pronuntate cu ocazia executarilor silite.
                       In mod corect a procedat procurorul prin trimiterea dosarului la Parchetul de pe langa Judecatoria Tg-Mures, caruia ii revine competenta de a continua efectuarea cercetarilor sub aspectul savarsirii infractiunii de neglijenta in serviciu, prev de art 249 C pen.   
                       Conform prevederilor art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedura penala, recursul petentei apare ca nefondat si va fi respins ca atare, urmand a se face si aplicatiunea art.192 alin.2 Cod procedura penala, in sensul obligarii acesteia la plata cheltuielilor judiciare catre stat.