Nelegala citare a uneia dintre parti in procesul civil. Obligatie ce revine instantei investite cu solutionarea cauzei si care nu poate fi acoperita prin acte echipolente.

      Dec. civ. nr. 412 R/16.10.2008, irevocabila
      Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru cauze privind Proprietatea Intelectuala
       
      Nelegala citare a uneia dintre parti in procesul civil.
      Obligatie  ce revine instantei investite cu solutionarea cauzei si care nu poate fi acoperita prin acte echipolente.
       
      Fiind prevazuta ca si obligatie a instantei investite cu solutionarea cauzei, nelegala citare a partilor nu poate fi acoperita pe temeiul cunoasterii de catre cel nelegal citat a existentei pe rol a procesului prin imprejurari conjuncturale, deduse pe alte cai decat insasi actele de procedura pe care instanta este chemata a le infaptui, cum este cea a faptului ca un alt proces ce se poarta intre aceleasi parti a fost suspendat pana la solutionarea cauzei pendinte.
      Nici declararea apelului inainte de comunicarea hotararii si indicarea prin cererea formulata in acest scop a adresei utilizate in dosarul suspendat, nu pot fi avute in vedere ca dovezi care sa sustina teza recurentului, a legalei citari a intimatului la acea adresa, actul mentionat nefiind unul echipolent, menit sa acopere viciul de procedura, in absenta unei norme speciale edictate in acest sens.
       Cod procedura civila - art. 100
      Deliberand asupra recursului civil de fata, constata:
      Prin sentinta civila nr. 5866/4.07.2007, pronuntata in dosarul civil nr. 3319/30172006, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti s-a admis actiunea formulata de reclamantul  MV  in contradictoriu cu parati CC, CN, OS, CV, CGh, VN, BS, KG, RM, SM, SS, MD, MVi, DA, MD; s-a constatat deschisa succesiunea defunctei PA, decedata la 13.02.2005 si s-a constatat reclamantul este unicul mostenitor al defunctei.
      Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca la data de 17.02.2005, reclamantul a acceptat pur si simplu succesiunea defunctei si a solicitat BNP M, deschiderea procedurii succesorale.
      A retinut ca paratii nu au facut dovezi cu privire la acceptarea succesiunii in
termenul prevazut de act. 700 alin. 1 Cod civil.
      Impotriva acestei sentinte la 12.09.2006, a formulat apel paratu1 MD, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
      Apelul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila.
      In motivele de apel, apelantul a aratat ca instanta de fond a solutionat cauza fara a il cita pe apelant la domiciliul sau din Bucuresti, Sector 3, incalcand astfel dispozitiile act. 85 si 90 Cod de procedura civila. Cum apelantul nu a avut cunostinta de cauza, acesta a solicitat ca in baza art. 297 Cod de procedura civila sa se dispuna desfiintarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
      Apelantul a sustinut, pe fondul cauzei, ca este nepot de frate al defunctei si si-a exercitat dreptul de optiune succesorala prin acte de acceptare tacita, acte de conservare si de administrare savarsite in legatura cu bunurile din masa succesorala: a achitat impozitele asupra masei succesorale; a locuit permanent in imobi1u1 succesoral asupra caruia a efectuat lucrari de renovare si intretinere; a dus un proces pentru cota de 1/3 din teren situat in hotarul localitatii Sasar.
      Prin cererea formulata la data de 01.03.2007, paratii CC, CN, OS, CV, CGh, VN, BS au declarat ca inteleg sa adere la apelul formulat de apelantul parat, solicitand sa se constate ca si ei au calitatea de mostenitori acceptanti dupa defuncta PA.
      Prin incheierea de la termenul din 02.03.2007, Tribunalul a respins cererile de aderare la apel ca inadmisibile in raport de dispozitiile art.293 Cod procedura civila, intrucat acestia nu au urmarit sa adere la apelul partii potrivnice, ci la apelul unei parti aflata in aceeasi pozitie procesuala, de parat.
      Prin decizia civila nr. 68/18.01.2008 pronuntata in solutionarea apelului, Tribunalul a constatat apelul ca fiind fondat, dispunand desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria sectorului 3.
      In motivarea deciziei, Tribunalul a retinut ca la judecata in fond a cauzei domiciliul indicat pentru apelantul parat, a fost Baia Mare, - judetul Maramures. La aceasta adresa s-au efectuat toate actele de procedura, astfel cum rezulta din citatiile aflate la fila 13, fila 65, fila 122, fila 143 si din comunicarea aflata la fila 180 dosar.
      Din copia cartii de identitate depusa la dosar de Sectia 12 Politie, rezulta ca domiciliul apelantului este in Bucuresti, Sector 3.
      Acelasi aspect rezulta si din adresele nr. 1586844/iulie 2007, nr. 1600130/15.08.2007 intocmite de Sectia 12 Politie si nr. R/3507/15.10.2007, intocmita de Politia Municipiului Baia Mare, din care rezulta in plus si faptul ca apelantul locuieste si in fapt la aceasta adresa, la adresa din Baia Mare, unde este domiciliul mamei sale, mergand doar in vizite de 2-3 zile.
      Din contractul de asistenta juridica nr. 0861/13.03.2006, eliberat de Cabinetul de Avocatura TV si din tabelul anexa al acestuia (filele 122- 123 dosar fond) rezulta ca apelantul reclamant nu a avut angajat aparator in cauza.
      Tribunalul a constatat potrivit acestor acte ca judecata cauzei s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor referitoare la citarea apelantului parat, cuprinsa in art. 85, 90 si 107 Cod de procedura civila.
      Imprejurarea ca exista posibilitatea ca apelantul parat sa aiba cunostinta de judecata, intrucat intre parti se mai purta un proces, a fost apreciata ca nerelevanta intrucat dispozitiile legale mentionate vorbesc despre citarea partii si despre inmanarea citatiei si a actelor de procedura, nelasand posibilitatea judecatorului sa se bazeze pe prezumtii.
      Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul MV, criticand-o ca fiind nelegala, fiind lipsita de temei legal si data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (art.304 pct. 9 din Codul de procedura civila).
      In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a sustinut urmatoarele:
      Este in afara oricarui dubiu ca atat la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, cat si ulterior acestui moment pana la zi, apelantul - reclamant MD figureaza cu domiciliul din actul de identitate in Bucuresti, Sector 3
      La fel de evident este si faptul ca apelantul - parat a fost citat de instanta de fond la adresa din Baia Mare, -judetul Maramures.
      Cu toate acestea, hotararea pronuntata in apel este rezultatul unei analize superficiale si partinitoare a probelor existente la dosar, concluziile Tribunalului fiind in contradictie cu dispozitiile Codului de procedura civila, dar si cu dispozitiile O.U.G. nr.97 din 14.07.2005 privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani.
      Tribunalul a ignorat dispozitiile art.723 din Codul de procedura civila, desi cu ocazia dezbaterilor din apel aceste dispozitii au fost invocate in aparare.
      Atitudinea apelantului - parat MD de a pretinde ca nu a avut cunostinta de existenta cauzei la instanta de fond pe motiv ca nu a fost citat la domiciliul sau din actul de identitate reprezinta o evidenta exercitare abuziva a drepturilor sale procedurale, intrucat toate probele administrate in cauza fac dovada respectarii contradictorialitatii in acest dosar, inclusiv in fata instantei de fond.
       Instanta de apel, administrand probatoriul, a tras concluzia gresita ca ar fi fost incalcate dispozitiile art. 90 din Codul de procedura civila atata timp cat paratul MD nu a fost citat la domiciliul sau.
      Art. 90 alin.1 din Codul de procedura civila arata ca inmanarea citatiei si a tuturor actelor de procedura civila se face la domiciliul sau resedinta celui citat.
      Prin urmare, citatia putea fi trimisa de instanta de fond, in speta Judecatoria sectorului 3 Bucuresti nu numai la domiciliul paratului MD, dar si la resedinta acestuia.
      Mai mult, din interpretarea judicioasa a aceluiasi text de lege rezulta clar ca ceea ce este important este ca partea citata sa ia efectiv cunostinta de existenta cauzei, iar nu neaparat ca citatia sa-i fie transmisa la domiciliul din actul de identitate.
      Ori, probele administrate in cauza arata foarte clar ca paratul MD locuia in fapt, la momentul solutionarii in fond a pricinii, la adresa din Baia Mare, -, judetul Maramures.
      Mai mult, acesta a avut cunostinta in mod evident de existenta dosarului pe rolul Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti pentru cel putin urmatoarele considerente:
      a. prin incheierea de sedinta din data de 18.04.2006, aflata la fila 99, instanta de fond a dispus citarea tuturor paratilor din dosar cu mentiunea ca pentru termenul urmator, fiecare dintre acestia sa depuna actul de identitate. MD a fost citat pentru termenul din 30.05.2006 la adresa din Baia Mare, -judetul Maramures. Urmare a acestei citatii, avocatul TV, care a pretins in fata instantei de apel ca la instanta de fond nu l-ar fi reprezentat si pe MD, a depus pentru termenul din data de 30.05.2006, in numele mai multor parati din dosar, printre care si MD, actele de identitate ale acestora, inclusiv fotocopia CI seria RR nr. 205417, emisa de Sectia 12 Politie Bucuresti pe numele MD. Desi avocatul TV a actionat in numele paratului MD si a depus la instanta de fond actul de identitate al clientului sau, act personal al acestuia, nu a solicitat in nici un caz ca acesta sa fie citat in Bucuresti, iar nu la adresa din Baia Mare. Faptul ca in fata instantei de apel TV a depus acte cu care vrea sa probeze ca din eroare l-ar fi mentionat si pe MD ca si client al domniei sale in materialele redactate si remise instantei de fond, sunt chestiuni lipsite de relevanta si vizeaza strict raportul dintre avocat si clientul sau, cu atat mai mult cu cat depunerea de catre acesta de fotocopii dupa actele de identitate ale unei persoane, la solicitarea expresa a instantei de judecata sunt elemente care dovedesc ca MD a avut cunostinta de existenta acestui dosar si a urmarit sa vada care va fi solutia pronuntata in cauza, pentru ca mai apoi, in masura unui raspuns nefavorabil, sa atace hotararea astfel pronuntata pentru motiv de nelegala citare.
      b. In data de 21.03.2006, MD a figurat ca parte atat in dosarul de fata, aflat in fond la Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, dar si in dosarul nr.1555/2006, aflat pe rolul Judecatoriei Baia Mare, dovada acestui fapt fiind facuta cu fotocopia incheierii de sedinta din dosarul de la Baia Mare, legalizata de acea instanta, precum si alte acte care emana chiar de la MD si din care rezulta ca acesta si-a dat domiciliul la adresa din Baia Mare, -, judetul Maramures. Prin urmare, avand in vedere si dispozitiile art. 25 din OUG nr.97 din 14.07.2005, in conformitate cu care cetateanul roman nu poate avea in acelasi timp decat un singur domiciliu si/sau o singura resedinta, apare ca evident faptul ca MD nu putea ca la data de 21.03.2006 sa aiba in acelasi timp domiciliul in Baia Mare si la Bucuresti. Faptul ca MD nu a efectuat cuvenitele modificari in actele sale de identitate, in sensul in care sa isi schimbe actuala carte de identitate cu una emisa de autoritatile din Maramures sau cel putin sa-si insereze si resedinta din Baia Mare, este o chestiune lipsita de relevanta, sanctiunea neefectuarii acestor mentiuni fiind in sarcina lui MD, iar nu sarcina recurentului.
      
      c. Un alt element care face dovada relei credinte aparatului MD, dar si a avocatului TV, are in vedere faptul ca acesta din urma l-a reprezentat pe MD si in dosarul nr.5649/2005 al JUDECATORIEI BAIA MARE, astfel cum rezulta din adresa acestuia, inaintata catre TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V - A CIVILA si aflata la fila 121. Or, acest dosar aflat pe rolul instantei din Baia Mare a fost suspendat pana la solutionarea irevocabila a prezentei cauze, in baza cererii formulate de recurent si a legaturii dintre cele doua dosare.
      
      d. In fine, desi paratul MD a sustinut ca a fost nelegal citat, acesta a declarat apel impotriva sentintei pronuntata la fond chiar inainte de redactarea hotararii si comunicarea acesteia la adresa din Baia Mare, fapt care dovedeste ca existenta pe rolul JUDECATORIEI SECTORULUI 3 BUCURESTI a prezentei cauze ii era cunoscuta.
       Analizand actele si lucrarile dosarului, avand in vedere motivele de recurs, Curtea constata recursul ca nefiind nefondat.
      Potrivit dispozitiilor art. 90 Cod procedura civila, ,,Inmanarea citatiei si a tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau resedinta celui citat".
      Instanta de apel a avut a analiza in apelul declarat de paratul MD respectarea dispozitiilor procesuale menite sa asigure acestuia dreptul la un proces echitabil si a dreptul la aparare.
      Concluziile la care a ajuns instanta de apel, privind imprejurarea de fapt potrivit careia intimatul MD nu are in Baia Mare o resedinta statornica, in sensul dispozitiilor anterior citate nu pot forma obiect al recursului, in cadrul criticilor de nelegalitate a deciziei, criticile vizand interpretarea actelor si a reprezentarii acestui intimat, prin avocat, in fata instantei de fond neputand fi incadrate in nici unul de motivele de recurs prevazute de art. 304 Cod procedura civila.
       Prin motivele de recurs, recurentul tinde la o noua reevaluare a materialului probator administrat de instanta de apel in legatura cu domiciliul real al intimatului, cu imprejurarea ca acesta ar fi avut cunostinta de procesul aflat in desfasurare pe rolul Judecatoriei sectorului 3, ca ar fi fost in mod real reprezentat in fata Judecatoriei prin acelasi aparator pe care intimatul l-a angajat in cauza aflata pe rolul Judecatoriei Baia Mare.
      Nefiind posibila o asemenea reevaluare, Curtea retine ca instanta de apel a facut o corecta aplicare in cauza a dispozitiilor art. 90 Cod procedura civila, neputand proceda, pe temeiul unor prezumtii, la validarea unei hotarari pronuntate in conditiile nelegalei citari a intimatului parat MD.
      Recurentul invoca in mod gresit, in sustinerea recursului, dispozitiile art. 90 alin.2 Cod procedura civila, potrivit carora inmanarea citatiei se poate face oriunde, conditia ce trebuie sa o indeplineasca actul de procedura astfel intocmit fiind aceea ca cel citat sa primeasca citatia, ceeace presupune respectarea dispozitiilor art. 100 alin.1 pct. 7 si 8 Cod procedura civila, respectiv sa cuprinda numele si calitatea celui caruia i s-a facut inmanarea si semnatura acestuia.
      Ori, in cauza nu s-a facut dovada si nici nu s-a pretins ca citarea paratului s-a facut in mod legal, intr-o asemenea modalitate.
      a. Imprejurarea ca aparatorul celorlalte parti avand aceleasi interese cu cele ale intimatului MD ar fi depus si in numele acestuia actul de identitate, pentru ca ulterior sa faca dovada ca nu a avut mandat de reprezentare in fata instantei de fond, poate fi analizata exclusiv din perspectiva comportamentului acelui avocat si nu din cea a indeplinirii cerintelor unei legale citari a partii ce invoca o vatamare procesuala pe acest temei.
      b. Nu este atributul instantei civile sa sanctioneze, in cadrul procesului pendinte, eventuala lipsa de diligenta sau rea-credinta a partii care a incalcat dispozitiile legii speciale privitoare la inregistrarea domiciliului, in speta art. 25 din OUG nr. 97/2005, invocat de recurent.
      O asemenea sanctiune ar fi intervenit, sub aspectul normelor de procedura analizate, in ipoteza in care citat legal la domiciliul inscris in actele de identitate, nu s-ar fi prezentat in proces, neputand invoca ulterior nelegala citare, prin raportare la o resedinta nedeclarata in actele de stare civila.
      c. Fiind prevazuta ca si obligatie a instantei investite cu solutionarea cauzei, nelegala citare a partilor nu poate fi acoperita pe temeiul cunoasterii de catre cel nelegal citat a existentei pe rol a procesului prin imprejurari conjuncturale, deduse pe alte cai decat insasi actele de procedura pe care instanta este chemata a le infaptui, cum este cea a faptului ca un alt proces ce se poarta intre aceleasi parti a fost suspendat pana la solutionarea cauzei pendinte.
      d. Nici declararea apelului inainte de comunicarea hotararii si indicarea prin cererea formulata in acest scop a adresei din Baia Mare, nu pot fi avute in vedere ca dovezi care sa sustina teza recurentului, a legalei citari a intimatului la aceasta adresa, actul mentionat nefiind unul echipolent, menit sa acopere viciul de procedura, in absenta unei norme speciale edictate in acest sens.
      Pe de alta parte, indicarea ca adresa a acelei resedinte nedeclarate de catre intimat poate fi analizata exclusiv din perspectiva dispozitiilor art. 93 Cod procedura civila potrivit carora partea este in drept sa-si aleaga un domiciliu procesual.
      In contextul normelor restrictive din materia citarii partilor la judecarea cauzelor, a constatarii nelegalei citari a intimatului si desfiintarea hotararii primei instante pe acest temei, recurentul nu este in situatia de a uza de dispozitiile art. 723 Cod procedura civila din materia abuzului de drept procesual si de a pretinde, pe acest temei, mentinerea hotararii primei instante.
      In raport de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat in cauza, in baza art. 312 alin.1 Cod procedura civila.