Principiul disponibilitatii si principiul rolului activ al judecatorului. Sarcina probei in procesul civil

Prin decizia civila nr.336 pronuntata la data de 6.05.2009 de Sectia Civila a Tribunalului Prahova au fost respinse apelul declarat de apelantul-parat C.M.M. impotriva incheierii interlocutorii de partaj din data de 14.04.2006, a celorlalte incheieri premergatoare, precum si a sentintei civile nr.7301/14.09.2007 pronuntate de Judecatoria Ploiesti, in contradictoriu cu intimata - reclamanta M.V.P.M. si cu intimata intervenienta M. S, ca fiind nefondat, precum si cererea intimatei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca prin incheierea  pronuntata la data de  08.10.2008 in baza art. 295  cu aplicarea art. 167 alin.1 cod pr. civila, tribunalul a  dispus  suplimentarea probatoriului   cu efectuarea unei adrese la Primaria Comunei P. pentru a indica titlul de proprietate in baza caruia   s-a realizat inscrierea in registrul agricol al dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 0,04 ha. cu destinatia arabil in favoarea  celor  2 fosti soti.
     Prin adresa nr. 1993/02.03.2009 (fila 50 dosar apel), s-a invederat faptul ca  actul de proprietate in baza caruia s-a realizat inscrierea  in  evidentele agricole a terenului intravilan de 445 mp. nu exista in arhiva Primariei Com. P..
     Prin nota de sedinta depusa la dosar de apelant   la data de 01.04.2009 (fila 62 dosar  apel), s-a solicitat  efectuarea unei adrese la Oficiul Judetean de Cadastru Prahova pentru a comunica informatiile cuprinse in cartea  funciara  - partea a II a cu privire la terenul  invocat in motivele de apel, iar in subsidiar   efectuarea de cercetari  cu privire la  inscrisurile aflate la Cartea funciara  conform art. 176  alin.2  cod pr. civila,  precum si obligarea intimatei  sa depuna  originalul titlului de proprietate asupra respectivului teren,  dar si  a originalelor inscrisurilor  sub semnatura privata  aflate la filele  106  si 107.
     Prin incheierea de sedinta pronuntata la 01.04.2008, instanta a  pus in vedere apelantului - parat sa indice numarul cartii funciare in care este inscris dreptul de proprietate asupra terenului identificat prin adresa Primariei Com. P. dar si sa-si  probeze  sustinerea conform careia inscrisul constatator al contractului de dobandire se afla in posesia  intimatei - reclamante ori sa indice biroul notarial la care a fost incheiat,  precum si  sa precizeze cererea de  inscriere in fals  referitoare la inscrisurile  de la filele 106-107  dosar fond.
     La termenul de judecata din 29.04.2009, constatand ca apelantul -parat  nu s-a conformat   niciuneia dintre   obligatiile stabilite in sarcina sa,  fata de imprejurarea ca  masura suspendarii  intemeiata pe disp. art. 155/1  cod pr. civila are caracter facultativ,  tribunalul  a respins cererile  cuprinse  in nota de probatorii aratata anterior, ca fiind neintemeiate, urmand ca motivele acestei solutii sa fie dezvoltate mai jos.
     Examinand  sentinta atacata, prin  prisma motivelor de apel  formulate de parat, a dispozitiilor legale incidente, dar si a probatoriilor  solicitate, respectiv  administrate la instanta de apel,  tribunalul a apreciat ca aceste motive  sunt nefondate,  pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
     In ceea ce priveste  motivul de apel vizand nelegalitatea  procedurii  urmate la instanta de fond  incepand cu termenul din 07.04.2006,  tribunalul a constatat ca potrivit art.129 alin.6 cod pr.civila, ce instituie  principiul disponibilitatii,  judecatorul are obligatia de a hotari numai asupra  obiectului  cererii sau cererilor deduse  judecatii.
     In plus, fiecare parte litiganta  are obligatia  de a-si  dovedi  pretentiile, prin producerea  unor mijloace de proba  legale, verosimile, pertinente si concludente, in conformitate cu dispozitiile art. 1169 cod civil.
     Practic, avand in vedere ca apelantul-parat a  iesit din pasivitate, formulandu-si aparari pentru a demonstra netemeinicia pretentiilor reclamantei,  pe calea intampinarii si avand pretentii proprii, prin cererea reconventionala  formulata si completata, este indubitabil faptul ca i s-a transferat sarcina probei  propriilor afirmatii, potrivit regulilor  generale  "probatio incumbit ei qui digit, non ei qui negat",  respectiv  "in excipiendo reus fit actor".
     Asa  cum s-a statuat  in literatura  juridica dar si in practica judiciara, in cadrul procesului civil  sarcina probei  este impartita  intre reclamant si parat,  la care se adauga  si rolul activ al  instantei care,  potrivit art. 129 alin.5 cod pr. civila, poate ordona  administrarea probelor considerate necesare chiarc daca  partile se impotrivesc.
     Cu toate acestea,  existenta rolului activ al judecatorului nu poate conduce la concluzia ca intreaga sarcina a probei ar cadea asupra instantei, ceea ce nu se intampla nici macar in cadrul proceselor spuse  principiului oficialitatii, sau ca  nerespectarea dispozitiilor legale cu privire la  propunerea si administrarea  probelor nu ar avea pentru parti consecinte procedurale.
     Pe cale de consecinta,  in masura in care  partea ce formuleaza anumite pretentii nu este solitara in efortul de a proba, aceasta raman singura sanctionata in caz de esec, deoarece  daca nu administreaza probele care sa-l convinga pe judecator, cu toata  eventuala  colaborare a adversarului si  in pofida rolului activ al instantei,  va pierde procesul, iar adversarul va triumfa.
     In cauza de fata,  aplicand  principiile cu caracter teoretic enuntate mai sus, tribunalul  a apreciat ca  in solutionarea pretentiilor  apelantului- parat  acesta ar fi trebuit ca, in prealabil,  sa  dovedeasca faptul ca   pretinsul inscris autentic prin care s-a dobandit terenul   situat in Com. P., pe care nu a fost in masura  sa il depuna la dosar  se afla  in posesia  intimatei-reclamante,  in  conditiile in care aceasta a negat permanent  detinerea  unui asemenea  inscris,   atat  in primul ciclu procesual, cat si in apel.
     Or, apelantul s-a limitat la  a sustine  ca partile au dobandit in timpul casatoriei  si  respectivul bun imobil, contractul fiind in posesia  intimatei,  fara insa  a produce vreo proba care sa demonstreze  realitatea afirmatiei sale.
     Concluzia anterioara este valabila si in privinta inscrisurile sub  semnatura privata aflata in copie la  filele -106 si 107 din dosarul de fond, in legatura cu care  intimata  a sustinut ca  nu le mai detine  in original   pentru a fi depuse potrivit cererii  apelantului.
     In acest sens, trebuie mentionat ca potrivit art. 139 alin.1 cod pr. civila, neprezentarea  originalului unui inscris  depus la dosar  de catre parte  in copie certificata se sanctioneaza cu pedeapsa neluarii in seama, iar,   asa cum rezulta din considerentele  incheierii de partaj  pronuntata la 14.04.2006, instanta de fond   nu a luat in considerare respectivele inscrisuri la stabilirea situatiei de fapt si adoptarea solutiei   atacate  de catre apelantul - parat.
     Prin urmare, solutia  adoptata de prima instanta la termenul din 07.04.2006 (fila 293  dosar fond)  de respingere   a cererilor  paratului  vizand respectivele inscrisuri,  este legala,  nefiind oportuna masura suspendarii judecarii cauzei  conform art. 155/1  cod pr. civila,  mai ales ca  textul legal indicat instituie  un caz facultativ   de suspendare,  iar nu obligatoriu, astfel incat judecatorul este acela care are  abilitarea  de a aprecia  daca se impune o astfel de sanctiune.
     In ceea ce priveste  cererea de  recuzare  depusa  de  parati  la acelasi termen de judecata, tribunalul  retine ca  aceasta declaratie  a fost  formulata  initial oral, dupa ce  instanta a  acordat partilor cuvantul   asupra incheierii interlocutorii, iar ulterior in scris,  fiind solutionata la data de 10.04.2006, in sensul  respingerii ca fiind neintemeiata,  intre momentul dezbaterilor si  momentul pronuntarii  respectivei incheieri potrivit art. 673/6  cod pr. civila.
     Practic,  respingerea  cererii de recuzare, apreciata de instanta de apel ca fiind  temeinica si legala, in  conditiile in care  nu era incident niciunul din cazurile instituite de art.27 cod pr. civila, conduce la concluzia ca solutia  cuprinsa  in incheierea din 14.04.2006 a fost pronuntata de un judecator  compatibil, astfel incat nu este aplicabila sanctiunea nulitatii pentru ca  nu  s-a pricinuit  paratului  vreo vatamare  care sa nu poata fi inlaturata  decat prin anularea  acestui act procesual, neputand a se face confuzie intre o asemenea vatamare si nemultumirea partii indicate in privinta solutiei adoptate.
     Sub aspectul incalcarii principiului rolului activ,  raman perfect valabile consideratiile  de mai sus,  in sensul ca   apelantul-parat  nu a demonstrat  detinerea  inscrisului  constatator   al contractului   de vanzare  cumparare  de catre  reclamanta,  situatie in care  nu se poate  discuta despre obligatia procesuala a acestei parti   de a prezenta  instantei  actul invocat  de partea adversa.
     Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, privind nulitatea  incheierii de partaj si a sentintei atacate,  intrucat nu contin  sustinerile, apararile si dovezile  prezentate de parat,  tribunalul  constata ca  ambele hotarari atacate  respecta dispozitiile art.261 alin.1 cod pr. civila, cuprinzand  atat  obiectul actiunii principale cat si al cererii reconventionale, sustinerile prescurtate ale partilor, cat si motivele de fapt si de drept care au format convingerea  judecatorului fondului,  precum si cele pentru care  s-au inlaturat  cererile partilor.
     Asa  cum s-a statuat  de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului in interpretarea si aplicarea art.6 din Conventie, dreptul la un proces echitabil implica obligatia instantelor  de a-si motiva hotararile,  dar aceasta obligatie  nu  trebuie inteleasa in sensul ca  trebuie sa raspunda in mod detaliat la fiecare argument  al partilor procesului (Hotararea data in cauza  Ruiz Torija contra Spaniei).
Tot din  jurisprudenta CEDO se desprinde ideea  ca pentru indeplinirea  misiunii lor naturale   de a transa un litigiu, instantele de judecata  au nevoie  sa obtina cooperarea partilor care, in masura posibilului,  sunt  tinute  sa-si expuna pretentiile in mod clar, neambiguu  si rezonabil structurate (Hotararea  data in cauza   Janquie et Ledun contra Frantei).
Or,  apelantul -parat s-a rezumat  atat in primul ciclu procesual  dar si in apel  la a  formula sustineri  neinsotite de dovezi, pretinzand instantelor  investite cu solutionarea cauzei  sa realizeze demersurile necesare,  in locul sau, ceea ce evident ca nu poate fi acceptat, atat timp cat procesul civil ramane  supus, in  primul rand,   principiului disponibilitatii.
     In acest sens, trebuie mentionata nota de sedinta  depusa in apel la 01.04.2009, in legatura cu care  apelantul-parat nu s-a conformat  obligatiilor stabilite de instanta, enumerate anterior, nerealizand macar demersuri minime pentru a indica biroul notarial la care contractul de vanzare- cumparare pentru terenul de 445 mp.a fost incheiat sau numarul cartii funciare  in care pretinde  ca ar fi inscris  dreptul de proprietate   asupra respectivului  teren.
     In plus, atat timp cat incheierea de partaj cuprinde pe larg toate aspectele referitoare la elementele stabilite cu caracter interlocutoriu, potrivit art.6736 Cod procedura civila, instanta de control judiciar constata ca nu mai era necesara reluarea integrala a continutului acestei incheieri in hotararea data asupra fondului.
     Legat de motivul de apel  privind  partinirea  intimatei - reclamante,  instanta  de control judiciar a constatat ca determinarea componentei masei  partajabile, dar si a contributiei  partilor la   dobandirea bunurilor  comune  s-a realizat in stricta  concordanta   cu materialul probatoriu   administrat in cauza   si analizat  in incheierea de partaj.
     Practic, contributia mai mare a intimatei - reclamante a fost determinata  de  faptul ca  aceasta a obtinut venituri mai mari  de natura salariala ca inginer la SC CONPET SA, respectiv cadru didactic universitar, de imprejurarea ca a fost titulara  unor  depozite  la CEC  lichidate in timpul convietuirii, primind de la mama sa suma de 50.000 lei pentru plata avansului la cumpararea apartamentului, potrivit depozitiilor martorelor  Mutu Camelia Mihaela si  Popovici Eugenia  (filele 109-110 si 124-125 dosar fond).
     In schimb, potrivit copiei carnetului de munca  al apelantului, acesta  a obtinut  venituri mai mici din salariu,  fiind timp  de cateva  luni in concediu fara plata.
     Sub aspectul  existentei terenului  in suprafata de 445 mp.  in masa  bunurilor comune, tribunalul a constatat ca apelantul nu a produs mijloacele de proba necesare  pentru a-si dovedi aceasta afirmatie,  adresa  Primariei  Com. P. neavand relevanta sub aspectul analizat, fata de imprejurarea ca  inregistrarile in evidentele  agricole au un simplu caracter declarativ, in lipsa  titlului de proprietate.
Se impune precizarea ca determinarea  bunurilor proprii ale partilor    s-a realizat  tot in baza materialului probatoriu  existent la dosar, martora Mutu Camelia Mihaela  confirmand disparitia bijuteriilor avute de intimata  ce in momentul in care aceasta era  internat in spital, iar   apelantul a  parasit domiciliul comun.
     In alta ordine de idei, imprejurarea ca la termenul din data de 7.10.2005 prima instanta a respins cererea apelantului privind decaderea reclamantei din dreptul la administrarea probei cu martori nu poate constitui un motiv de nelegalitate a solutiei date in cauza, atat timp cat respectivele mijloace probatorii erau concludente si utile lamuririi litigiului sub toate aspectele, putand fi chiar ordonate din oficiu, in virtutea principiului rolului activ, de catre judecator.
     Fata de toate ratiunile expuse mai sus, in baza art.296 cu aplicarea art.139, art.1551 si art.261 Cod procedura civila, coroborate cu art.129 alin.5 si 6 din acelasi act normativ, tribunalul a respins apelul declarat de paratul-reclamant impotriva incheierii interlocutorii de partaj din data de 14.04.2006, a celorlalte incheieri premergatoare, precum si a sentintei civile nr.7301/14.09.2007 ale Judecatoriei Ploiesti, ca fiind nefondat.
In baza art.274 Cod procedura civila, desi nu se poate retine in sarcina intimatei-reclamante vreo culpa procesuala, tribunalul a respins cererea acestei de acordare a cheltuielilor de judecata intrucat nu a dovedit existenta si cuantumul acestor cheltuieli