Admisibilitatea cerere de refacere sau de completare a probatoriului in faza procesuala a apelului. Limitele exercitarii dreptului de proprietate rezultate din raporturile de vecinatate

      Prin decizia civila nr.427 pronuntata la data de 3 iunie 2009 de Sectia civila a Tribunalului Prahova, a fost respinsa cererea de refacere a probatoriului formulata de apelanta-parata E.F., ca fiind neintemeiata.
De asemenea, a fost anulat apelul declarat de apelantii-reclamanti din actiunea conexa Primaria or. Sinaia si Orasul Sinaia, prin Primar, dispunandu-se respingerea apelului declarat de apelanta-parata-reclamanta E.F.,impotriva sentintei civile nr. 1348/21.11.2008, pronuntata de Judecatoria Sinaia, in contradictoriu cu intimatii-reclamanti-parati M.I., ca fiind nefondat.
      Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca in ceea ce priveste apelul declarat de reclamantii din actiunea conexa, in sedinta publica din data de 29 aprilie 2009, instanta de control judiciar a invocat, din oficiu, exceptia de netimbrare ce a fost admisa prin incheierea de sedinta pronuntata la acel termen de judecata.
Asa cum s-a retinut si prin incheierea amintita(fila 34 dosar apel), potrivit art.20 alin.1-3 cu aplicarea art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar daca aceste taxe nu au fost platite in mod legal in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata, neindeplinirea obligatiei de plata sanctionandu-se cu anularea actiunii ori a cererii.
In cauza, instanta de control judiciar a pus in vedere apelantilor-reclamanti, potrivit mentiunilor realizate in cuprinsul citatiilor ce le-au fost adresate obligatia de a achita o taxa judiciara de timbru in suma de 4 lei si un timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost stabilite in raport de obiectul actiunii conexe, conform art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997, respectiv art.3 din OG nr.32/1995 modificata.
Cum apelantii-reclamanti nu s-au conformat obligatiei de a achita sumele indicate pana la termenul de judecata stabilit, din data de 29 aprilie 2009, in baza art.137 alin.1 Cod procedura civila cu aplicarea art.21 alin.3 si art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997 coroborate cu art.3 din OG nr.32/1995, ca efect al admiterii exceptiei de netimbrare prin incheierea din 29.04.2009, invocata din oficiu, tribunalul a dispus anularea apelului declarat de Orasul Sinaia, prin Primar, si Primaria or.Sinaia impotriva sentintei civile nr. 1348/2008 a Judecatoriei Sinaia, ca fiind netimbrat.
Se impune precizarea ca in favoarea apelantilor-reclamanti nu opereaza vreo dispozitie cuprinsa in Legea nr.146/1997 sau in alt act normativ special prin care sa fi fost scutiti de obligatia achitarii taxei judiciare de timbru, in conditiile in care actiunea conexa nu vizeaza venituri publice.
In ceea ce priveste cererea formulata de catre apelanta-parata de refacere a probatoriului administrat in primul ciclu procesual, instanta de control judiciar a constatat ca proba cu interogatoriile reclamantilor a fost incuviintata de judecatorul fondului prin incheierea pronuntata la termenul din data de 21 februarie 2006.
La termenul de judecata din 2 mai 2006 a fost luat interogatoriul propus de parata-reclamanta lui Mihai Ilie (82 dosar fond), in vreme ce la termenul din 23 mai 2006  s-a luat act de sustinerile reclamantului-parat potrivit carora Mihai Iosefina nu se va prezenta personal in fata instantei(fila 109).
Cu toate acestea, din analiza actelor procesuale efectuate in cauza ulterior acestui termen, rezulta ca parata-reclamanta nu a solicitat sa se dea eficienta prevederilor art.225 Cod procedura civila.
Practic, potrivit art.295 Cod procedura civila, instanta de apel poate incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea unor probe noi.
Cu toate acestea, asa cum s-a decis in mod constant in jurisprudenta,  instanta de control judiciar poate respinge cererea de readministrare a probelor de la prima instanta daca o gaseste inutila, fata de imprejurarea ca acele probe sunt castigate cauzei si pot contribui la formarea convingerii sale.
In concret, apelanta-parata nu si-a motivat cererea de administrare din nou a probei cu interogatoriile intimatilor-reclamanti, motiv pentru care, la termenul de judecata cand au avut loc dezbaterile asupra fondului, tribunalul a respins aceasta cerere formulata de E.F., ca fiind inutila cauzei.
Referitor la expertizele topografie si constructii civile, cu prilejul judecatii in fond au fost efectuate cate doua lucrari in fiecare dintre aceste specialitati, de experti diferiti ce au procedat si la intregirea rapoartelor intocmite initial, ca urmare a admiterii obiectiunilor partilor cu interese contrarii, tocmai pentru ca fiecare dintre acestea sa beneficieze de o posibilitatea rezonabila de a-si expune cauza in conditii care sa nu o dezavantajeze in mod semnificativ fata de adversar, ceea ce determina concluzia respectarii principiului egalitatii armelor, ca garantie a dreptului la un proces echitabil consfintit prin dispozitiile art.6 par.1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului (Hotararea Curtii data in cauza Dombo Beheer B.V. contra Olandei).
Practic, aceste mijloace de proba sunt apte sa permita aflarea adevarului in cauza, in scopul pronuntarii unei hotarari legale si temeinice, neputand fi acceptata pretentia apelantei de efectuare a unor alte expertize doar pentru ca acelea deja administrate o nemultumesc, invocand doar consideratii pur subiective, ce nu au fost demonstrate in vreun fel, in incercarea sa de a inlatura constatarile specialistilor desemnati de instanta de fond ale caror obiectivism si probitate profesionala nu pot fi puse la indoiala, in lipsa unor dovezi certe, mai ales ca, asa cum rezulta din Sentinta penala nr. 455/2008 a Tribunalului Prahova(filele 295-297 dosar fond) expertul Cernat Cornel Alexandru a refuzat sa primeasca suma pretins oferita de reclamantul Mihai Ilie, fiind mentinuta solutia Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova de neincepere a urmaririi penale fata de acesta pentru infractiunea de luare de mita.
Cu atat mai mult, nu poate fi acceptata pretentia apelantei ca expertizele solicitate sa fie efectuate de experti care isi desfasoara activitatea pe raza altui judet.
Prin urmare, in baza art.295 cu aplicarea art.167 alin.1 Cod procedura civila, tribunalul a respins si cererea paratei E.F. de efectuare a unor noi expertize in specialitatile topografie si constructii civile, ca fiind neintemeiata.
      Examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor de apel formulate de parata-reclamanta, dar si a dispozitiilor legale incidente, tribunalul apreciaza ca aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
      Astfel, sub aspectul criticii referitoare la admiterea eronata a cererii reclamantilor privind obligarea paratei sa le permita accesul pe proprietatea sa pentru executarea lucrarilor de reparatii la locuinta lor, tribunalul constata ca instanta de fond a realizat o corecta apreciere a materialului probatoriu, stabilind ca necesitatea realizarii respectivelor lucrari este demonstrata prin depozitia martorului Antonescu Mihai (filele 70-71 dosar fond) care a relatat faptul ca in interiorul garajului intimatilor peretele este umed, mucegait probabil datorita umezelii exterioare care provine de la apele pluviale care se scurg de pe casa apelantei.
      Aceasta declaratie se coroboreaza cu depozitia martorei Boldesco Daniela (filele 72-73 dosar fond) care a confirmat imprejurarea ca la constructia proprietatea paratei  nu sunt jgheaburi, astfel incat toata apa se scurge pe peretele constructiei ce apartine familiei Mihai.
      In plus, din raportul de expertiza in specialitatea constructii civile, intocmit si intregit de expert Dabija Mihail Bogdan (filele 130 -134) rezulta ca peretele garajului aflat pe linia de hotar prezinta urme de infiltratii la interior produse prin scurgerea necontrolata a apelor din precipitatii de pe acoperisul constructiei paratei, situatie atestata si de plansa fotografica anexata la raportul de expertiza.
      Prin urmare, este total nefondata sustinerea apelantei potrivit careia reclamantii nu au probat existenta si necesitatea executarii lucrarilor de remediere a starii garajului care, in caz contrar, s-ar putea degrada considerabil, acesta fiind folosul practic pe care il urmaresc prin promovarea demersului judiciar, cu consecinta indeplinirii conditiei interesului intimatilor ce este legitim, personal, nascut si personal.
      In plus, dupa ce relatiile de vecinatate ale partilor au devenit tensionate, este putin probabil ca apelanta ar mai permite de bunavoie accesul reclamantilor pe terenul proprietatea sa, asa cum, intr-adevar, a procedat in trecut atat cu familia Mihai, cat si cu persoana de care acestia au cumparat imobilul, conform depozitiei martorului Antonescu Mihai.
      In principiu, exercitarea dreptului de proprietate este nelimitata, astfel ca proprietarul unui bun are dreptul de a-l poseda, de a-l folosi, de a-i culege foloasele si de a dispune de el in mod exclusiv si absolut, dar cu precizarea: "in limitele legii".
      Practic, art.41 din Constitutia Romaniei prevede ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii si obiceiului, revin proprietarului, legiuitorul dorind sa acopere intreaga sfera a raporturilor de vecinatate, indiferent de izvorul lor.
      Ingradirile legale privesc acele prescriptii care rezulta din dispozitii legale, oricare ar fi ele, in vreme ce asigurarea bunei vecinatati este reglementata constitutional, prin art. 41 alin. 6, ca obligatie ce revine titularilor dreptului de proprietate.
      In acest context, trebuie mentionat faptul ca raporturile de vecinatate creeaza anumite restrictii - cum sunt servitutile naturale si legale -, precum si obligatia de toleranta dintre locatari, pana la limita tulburarii normale produsa acestor aporturi. Pentru a atrage insa raspunderea civila este necesar ca tulburarea raporturilor de vecinatate sa fi produs pagube.
      Practic, mijloacele de proba analizate anterior constand in depozitiile celor doi martori ascultati in cauza coroborate cu concluziile expertului in specialitatea cnstructii civile Dabija Mihail Bogdan indreptatesc concluzia primei instante potrivit careia sunt indeplinite toate conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a apelantei, conform art.998 Cod civil, care, prin modalitatea in care si-a amplasat constructia executata cu nerespectarea autorizatiei de construire detinute initial, atat sub aspectul amplasamentului  in teren, cat si in privinta structurii si destinatiei, a produs o paguba reclamantilor constand in degradarea peretelui garajului prin infiltratiile generate exclusiv de scurgerea necontrolata a apelor din precipitatii de pe acoperisul casei cu care se invecineaza.
      In acest sens, afirmatia apelantei ca "igrasia" s-ar datora catorva galeti de apa aruncate de reclamant pe perete inaintea efectuarii expertizei nu are suport probator, urmand a fi cenzurata, in conditiile in care situatie de fapt respectiva a fost constatata si de primul expert constructor Maghiar Ioan (fila 42 dosar fond)- din motivele de apel nerezultand ca intimatul Mihai Ilie ar fi efectuat aceeasi operatiune.
      De asemenea, nu poate fi ignorat faptul ca expertul Dabija Mihail Bogdan a retinut ca reclamantul a incercat sa diminueze efectele infiltratiilor prin executarea unei hidroizolatii pe fata exterioara a peretelui, valoarea prejudiciului proprietarilor garajului fiind determinata in mod corect, in raport de lucrarile pe care le implica si de costurile materialelor.
      In ceea ce priveste motivul de apel referitor la solutia data actiunilor sale in revendicare si granituire, trebuie remarcat faptul ca masuratorile efectuate de expertul Murgoci Constantin Dorin si concluziile acestuia, avand pregatire de specialitate si beneficiind de aportul unor instrumente performante, sunt combatute de apelanta-parata cu unicul argument de natura empirica al observarii mutarii liniei de hotar "cu ochiul liber".
      De altfel, la determinarea liniei reale de hotar dintre proprietatile partilor expertul indicat a avut in vedere titlurile de proprietate invocate de acestea, inclusiv schitele lor anexa, dar si imprejurarea ca la momentul cand autorii paratei Ion, Nicolae si Gheorghe Enoiu au dobandit terenul care, in prezent, apartine acesteia hotarul cu imobilul vecin era marcat de zidul constructiei detinute de reclamanti(filele 228-230 si 285-286 dosar fond).
      In plus, ambii martori ascultati de prima instanta au precizat ca aliniamentul hotarului era marcat de doi stalpi vechi care nu au fost mutati, Boldesco Daniela precizand ca gardul existent se afla in aceeasi stare din anul 1970.
      Se impune precizarea ca explicatiile expertului in specialitatea topografie pentru diferentele minore intre dimensiunile terenurilor din titlurile de proprietate si cele stapanite efectiv sunt absolut pertinente, fiind in mod corect, validate de instanta de fond, atat timp cat latimile terenului reclamantilor sunt mai mici la ambele capete ale proprietatii fata de schisa anexa la contactul de dobandire.
      Or, modalitatea in care proprietatile partilor sunt amplasate conduce la concluzia ca singura modalitate in care intimatii ar fi putut acapara o portiune din terenul reclamantei era prin deplasarea liniei de hotar inspre apelanta, ceea ce ar fi trebuit sa conduca, in mod obligatoriu, la cresterea in latime a acestui  bun.
      De fapt, pe langa faptul ca diferentele foarte mici constatate se incadreaza in tolerantele admise prin Ordinul Directorului ANCPI nr.634/2006, nu trebuie ignorat nici faptul ca forma laturii care desparte proprietatea apelantei de celalalt vecin este diferita fata de schita anexa la contractul prin care Ion, Nicolae si Gheorghe Enoiu au devenit proprietari, astfel ca diferenta in minus a latimii de la strada a fost pozitionata de expertul Murgoci Constantin Dorin catre proprietatea Vivareli, diminuarea laturii din spate neavand legatura cu proprietatea reclamantilor cu care nu se invecineaza.
      Referitor la ultimul motiv de apel, prin cererea reconventionala formulata de apelanta-parata, aceasta a solicitat in mod expres obligarea reclamantilor sa demoleze streasina constructiei lor care depaseste cu 40 cm linia de hotar si sa ia masuri pentru a se impiedica scurgerea apelor de pe acoperisul casei acestora pe proprietatea sa.
      Este adevarat ca, potrivit pricipiului disponibilitatii instituit de art.129 alin.6 Cod procedura civila, instanta este tinuta sa hotarasca numai asupra obiectului cererilor deduse judecatii-principale, incidentale sau accesorii, dar solutiile ce pot fi adoptate sunt diverse: admitere in tot, admitere in parte sau respingerea actiunii, ca neintemeiata ori ca urmare a admiterii vreunei exceptii de procedura sau de fond.
      In cauza, instanta de fond nu a incalcat principiul disponibilitatii atunci cand a instituit obligatia reclamantilor de a repara tot sistemul de colectare si scurgere a apelor din precipitatii - jgheaburi, burlane, parazapezi-pentru ca, de fapt, a admis in parte aceasta pretentie a paratei-reclamante, stabilind ca respectivele reparatii constituie masurile (pretinse prin cererea reconventionala) necesare si suficiente pentru ca apele pluviale de pe acoperisul casei intimatilor sa nu se mai scurga pe terenul apelantei.
      In mod corect judecatorul fondului a considerat ca fiind neintemeiata, excesiva si neeconomica cererea paratei ca reclamantii sa-si desfiinteze streasina care depaseste linia de hotar, atat timp cat nici prin dispozitiile art.615 Cod civil, dar nici prin alt text legal nu s-a institut interdictia ca linia streasinii sa depaseasca limita terenului pe care este edificata locuinta, cu alte cuvinte sa se afle proiectia ei in proprietatea invecinata, in masura in care se respecta servitutea privind picatura.
      Fata de toate ratiunile expuse, in baza art.296 cu aplicarea art.129 alin.4 si 6 Cod procedura civila coroborate cu art.480, 615 si art.998 Cod civil, tribunalul a dispus respingerea apelului declarat de parata-reclamanta impotriva sentintei civile nr. 1348/21.11.2008, pronuntata de Judecatoria Sinaia, in contradictoriu cu intimatii-reclamanti-parati M.I., ca fiind nefondat.