schimbarea incadrarii juridice din tentativa in infractiune consumata de furt calificat

Prin decizia penala nr. 154/08.07.2009 a Tribunalului Prahova a fost admis apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti impotriva sentintei penale nr 131/ 26 01 2009 a Judecatoriei Ploiesti, fiind desfiintata in parte sentinta apelata si pronuntata o noua hotarare asupra fondului.
Astfel a fost descontopita pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului P.T. in pedepsele componente, iar, in temeiul art 334 Cpr pen, a fost schimbata incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatului P.T. , din tentativa la infractiunea de furt calificat prev de art 20 rap la art 208 alin 1 - 209 alin 1 lit e Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal, in infractiunea de furt calificat prev de art 208 - 209 al. 1 lit e Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal, text de lege in baza caruia condamna inculpatul P.T.la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
      S-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani cu pedepsele de cate 7 luni inchisoare aplicate prin sentinta penala nr. 497/ 2007 mai - sus aratate, aplicand inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare, la care se adauga pedeapsa de 2 ani inchisoare, aplicata prin sp nr 394/ 2005, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate, urmand sa execute in final pedeapsa de 5 ani inchisoare, constatand ca inculpatul este arestat in alta cauza .
Tribunalul, examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate dar si din oficiu, potrivit disp. art.371 alin.2 C.p.p., pe baza actelor si lucrarilor dosarului, constata ca apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti, este fondat pentru urmatoarele considerente:
Legalitatea sentintei apelate de catre parchet, va fi examinata potrivit disp. art. 371 alin.1 si 2 C.p.p. numai cu privire la motivele invocate de acesta.
In exercitarea rolului sau activ, instanta de fond a administrat in totalitate probele necesare si utile cauzei dar a dat o interpretare gresita acestora cu privire la modalitatea si imprejurarile comiterii faptei.
      S-a retinut astfel ca, la data de 23.10.2007, inculpatul P.T. s-a deplasat la magazinul Kaufland din Ploiesti, patrunzand in interiorul magazinului cu o sticla de Coca-cola pe care i s-a aplicat un sticker menit a face dovada la casele de marcat ca bunul respectiv a fost achizitionat din alt magazin.
       In continuare,inculpatul s-a deplasat in interiorul magazinului, la raionul electrice, de unde a luat de pe raft un televizor marca "Provision" iar pe codul de bare aplicat pe cutia in care era ambalat televizorul, a lipit sticker-ul care ii fusese aplicat la intrarea in magazin pe sticla de Coca-Cola, deplasandu-se spre iesirea din magazin in zona caselor de marcat.
Desi din acest moment declaratiile inculpatului si ale martorului din acte sunt contradictorii cu privire la momentul in care inculpatul a fost oprit de organele de paza, prima instanta inlatura depozitiile date in fata organului de urmarire penala, retinand ca adevarata varianta din momentul audierii in fata instantei de fond si in baza acesteia, dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de furt calificat in infractiunea de tentativa la infractiunea de furt calificat, text de lege in baza caruia dispune condamnarea inculpatului.
      La schimbarea incadrarii juridice a faptei, instanta de fond motiveaza ca in cauza nu poate fi vorba de o infractiune de furt calificat in forma consumata,  deoarece nu se poate aprecia ca, prin aplicarea sticker-ului pe cutia in care se afla televizorul si prin luarea acestuia de pe raftul magazinului si asezarea lui in cosul de cumparaturi s-a realizat imposedarea faptuitorului, in conditiile in care acesta nu a parasit spatiul de securitate al magazinului cu bunul respectiv.
      Aceasta motivare a instantei de fond, in baza careia de fapt s-a procedat la schimbarea incadrarii juridice, urmeaza sa fie inlaturata de tribunal, deoarece in cauza nu este vorba despre sustragerea pur si simplu a unui bun dintr-un loc asigurat cu paza pentru ca sa se sustina ca furtul se consuma in momentul in care inculpatul a depasit paza.
      Potrivit " teoriei apropriatiunii" o fapta concreta constituie, asadar, tentativa sau furt consumat, dupa cum inceperea actiunii de luare a fost sau nu urmata de realizarea actului imposedarii, act care in cauza de fata se realizeaza in momentul aplicarii sticker-ului pe ambalajul televizorului actiune ce nu a fost intrerupta. In acest moment s-a produs scoaterea bunului de sub sapanirea posesorului si intrarea lui in posesia faptuitorului, care dobandeste astfel posibilitatea de a se comporta fata de bun ca si cum i-ar apartine indiferent daca a reusit sau nu sa pastreze aceasta posesie, ori daca el a izbutit sau nu sa paraseasca incinta locului de unde a sustras bunul respectiv. Fapta constituie deci furt consumat chiar daca inculpatul nu a reusit sa pastreze bunul fiind prins imediat dupa luarea acestuia.
      Cu privire la apelul declarat de inculpat, tribunalul nu poate retine critica acestuia referitoare la faptul ca pedepsa este prea aspra in raport cu gravitatea faptei.
      Gradul ridicat de pericol social al faptei savarsite de inculpat, rezulta in principal din modalitatea concreta de savarsire a acesteia, astfel inculpatul a ales in mod special un supermarket pe considerentul subiectiv ca in acest loc marfurile sunt asigurate, gandindu-se la un mod atipic de sustragere a bunului, dar care denota o periculozitate sporita a unor astfel de fapte prin procedeul greoi de depistare si dovedire. La dozarea pedepsei aplicate inculpatului, trebuie sa se tina seama si de persoana acestuia, de antecedentele sale precum si de modul de actiune atunci cand decide sa incalce legea - se poate observa ca acesta isi pregateste momentele respective.