Contestatie la executare

Contestatie la executare.Lipsa motivarii luarii masurii sechestrului asigurator.Consecinte.

Din cuprinsul art.129 alin.1-5 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala  reiese neechivoc imprejurarea ca masura asiguratorie se poate institui doar cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea si ca masura trebuie motivata.
 Motivatia recurentei in sensul ca aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul unui control sau al antrenarii raspunderii solidare, respectiv motivul inscris in decizia de sechestru vizand aspecte ce tin de nereguli contabile ale intimatei si vizand raporturi contractuale cu societati aflate in lichidare sau in insolventa, nu reprezinta imprejurari care sa descrie si sa explice in concret pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.

(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila  nr. 24 R /17  ianuarie 2012,dosar nr. 13075/55/2011) Prin sentinta civila nr. 9315 din 27 septembrie 2011 pronuntata in dosar nr. 13075/55/2011, Judecatoria Arad a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei D.G.F.P Arad.
A respins contestatia la executare formulata de contestatoarea SC S. G. C. SRL, cu sediul in Arad in contradictoriu cu intimata DGFP Arad impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 803013/25.07.2011, ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana lipsita de calitate procesuala pasiva.
A admis contestatia la executare  la formulata de  contestatoarea S.C. S. G. C. SRL in contradictoriu cu intimata Garda Financiara Arad impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 803013/25.07.2011 si a anulat decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 803013/25.07.2011, emisa de intimata Garda Financiara Arad; fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta,  instanta de fond a retinut ca,  contestatoarea s-a indreptat, in baza art. 174 Cod procedura fiscala, impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii emise la 25.07.2011 de Garda financiara Arad, conform atributiilor sale, si avand in vedere disp. art. 129 alin. 2 Cod procedura fiscala  si art. 1 alin. 1 din HG nr. 1324/2009, a constatat ca numai aceasta persoana juridica are calitatea procesuala activa in cauza.
Apoi, fata de argumente expuse in contestatie si in aparare, a retinut ca nu este relevanta nici imprejurarea  ca nu a desfasurat contestatoarea vreo activitate ilicita, de natura sa atraga raspunderea sa, si, in mod simetric, nici ca ar fi desfasurat o asemenea activitate, de coniventa cu "societati de tip fantoma". Aceasta deoarece simpla efectuare a unui control in acest sens de catre intimata o indreptateste procedural sa ia masuri asiguratorii daca se prefigureaza o raspundere, nefiind necesar ca aceasta sa fie clar si definitiv stabilita, asa cum cu claritate prescrie art. 129 alin. 3 cod procedura fiscala.
Pe de alta parte insa, acelasi text de lege, la alin. 5, impune motivarea necesitati luarii acestor masuri. In speta, la rubrica destinata, intimata a facut consideratii referitoare la indiciile raspunderii ce o are in vedere, solidare, fara a arata insa in ce ar consta pericolul concret ca debitorul "sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea", fapte ce constituie ratiunea reglementarii masurilor asiguratorii, ratiune enuntata expres de art. 129 alin. 2 cod procedura fiscala.
In considerarea disp. art. 129 alin. 11 coroborat cu art. 172 Cod procedura fiscala a admis contestatia la executare  conform dispozitivului.
 Impotriva acestei hotarari a declarat recurs recurenta Garda Financiara Arad, solicitand instantei de control judiciar, ca urmare a admiterii caii de atac, modificarea hotararii instantei de fond, respingerea contestatiei si mentinerea ca temeinica si legala a Deciziei de Instituire a Masurilor Asiguratorii emise de  recurenta.
In motivare, recurenta sustine ca hotararea instantei de fond este pronuntata cu incalcarea dispozitiilor legale aplicabile in speta.
  Recurenta arata ca in urma unui control efectuat la SC S. G. C. SRL a constatat ca societatea nu si-a indeplinit toate obligatiile datorate bugetului de stat, estimand un prejudiciu de 34.980 lei. In urma celor constatate in temeiul art. 129 al. 2 si 3 cod procedura fiscala a fost emisa Decizia de instituire a masurilor asiguratorii din 25 iulie 2011. Potrivit aliniat 3, aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii unor controale sau al antrenarii raspunderii solidare.
Instanta de fond in mod gresit a anulat decizia pe motivul ca nu cuprinde motivarea necesitatii luarii acestor masuri, deoarece dintr-o simpla lecturare  a deciziei se observa ca aceasta este motivata, fiind mentionat ca exista pericolul sustragerii de la urmarire, ingreunandu-se astfel executarea silita.
Intimata SC S. G.C. SRL Arad a depus la data de 13 decembrie 2011, intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, fara cheltuieli de judecata.
In motivare arata ca prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa la data de 25.07.2011 de catre Garda Financiara Arad, s-a dispus poprirea asiguratorie asupra contului detinut de contestatoare la Banca Romana de Dezvoltare Sucursala Arad  si poprirea tertului SC T.P.  SRL, pentru suma de 34.980 de lei.
Contestatoarea arata ca la emiterii respectivei decizii, si-a indeplinit toate obligatiile de plata catre bugetul de stat, astfel incat nu exista nici un temei juridic pentru a se dispune luarea unor asemenea masuri, motiv pentru care apreciaza decizia mai sus aratata, ca fiind nelegala si netemeinica.
Contestatoarea invedereaza ca sumele de bani care i se imputa sunt, de fapt, datorii ale unor firme cu care aceasta are incheiate contracte de antrepriza, societati comerciale care nu si-au platit contributiile catre bugetul de stat.
Se sustine de contestatoare ca decizia mai sus mentionata arata ca masurile asiguratorii se vor lua "in cazul emiterii deciziei de atragere a raspunderii solidare", insa o astfel de decizie de atragere a raspunderii solidare nu exista. Pe de alta parte, in decizia atacata nu se arata in solidar cu ce societati este raspunzatoare contestatoarea.
Art. 27 din O.G nr. 92/2003 reglementeaza raspunderea solidara in dreptul fiscal, iar contestatoarea nu se incadreaza in nici unul dintre cazurile prevazute de lege de atragere a raspunderii solidare, astfel ca obligatia de plata a sumelor datorate bugetului de stat, revine acelor societati comerciale.
La momentul incheierii contractelor de antrepriza, nici una dintre societatile comerciale nu era in insolventa. Intrarea lor ulterioara in insolventa, nefiindu-i imputabila in nici un fel contestatoarei, nu poate atrage raspunderea solidara a acesteia. Legea este cea care determina in concret cazurile de atrage a raspunderii solidare.
Concluzionand intimata apreciaza ca in conditiile in care obligatiile de plata mentionate nu ii incumba in nici un fel, nu poate fi obligata la plata acestora.
  Examinand recursul formulat prin prisma art. art.3041 C.proc.civ. tribunalul a  retinut ca  hotararea primei instante este temeinica si legala.
         Art.129 alin.1-5 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala prevede ca:
,, (1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
    (2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
    (3) Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
    (4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
    (5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent."
      Din textul legal mentionat reiese neechivoc imprejurarea ca masura asiguratorie se poate institui doar cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea si ca masura trebuie motivata. Motivatia recurentei in sensul ca aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul unui control sau al antrenarii raspunderii solidare, respectiv motivul inscris in decizia de sechestru vizand aspecte ce tin de nereguli contabile ale intimatei si vizand raporturi contractuale cu societati aflate in lichidare sau in insolventa, nu reprezinta imprejurari care sa descrie si sa explice in concret pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Nu se motiveaza prin decizia de sechestru ratiunea instituirii ei in raport cu cerintele legale, ci se fac practic referiri la fapte de natura a atrage eventual raspunderea intimatei.
         Pentru considerentele expuse,tribunalul  a  respins recursul.