Exceptii de neconstitutionalitate. Invocare in fata instantei, cu ocazia procedurilor desfasurate in cursul urmaririi penale. Admisibilitate.

     Domenii asociate:
     - arestare preventiva
     - constitutionalitate
     - procedura penala
     
     
     Dosar nr. 36598/3/2009 (2246/2009)
     Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, incheierea nr. 320/r din 30.09.2009


     Exceptii de neconstitutionalitate. Invocare in fata instantei, cu ocazia procedurilor desfasurate in cursul urmaririi penale. Admisibilitate.
     
     A considera ca exceptiile de neconstitutionalitate nu pot fi invocate in fata instantei sesizata cu cereri formulate in perioada in care cauza se afla in faza urmaririi penale, echivaleaza cu o restrictionare nepermisa a dreptului de a supune analizei constitutionalitatea unor dispozitii legale, ajungandu-se, practic, la imposibilitatea invocarii neconstitutionalitatii acelor dispozitii ce reglementeaza solutionarea cererilor formulate in cursul urmaririi penale, dar care sunt date in competenta instantei de judecata.
     
art.29 din Legea nr.47/1992 republicata

Prin incheierea de sedinta din Camera de consiliu de la 18.09.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala in dosarul nr.36598/3/2009, s-a admis propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, iar in baza art.155 si urm. C. pr. pen., s-a prelungit masura arestarii preventive a inculpatilor G.V.R. si I.C.
Prin aceeasi incheiere a fost respinsa ca inadmisibila cererea formulata de inculpatul I.C., de sesizare a Curtii Constitutionale.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs inculpatii I.C. si G.V.R. Ambii inculpati au criticat solutia de prelungire a masurii arestarii iar I.C. a sustinut ca cererea sa de sesizare a Curtii Constitutionale este admisibila, fiind respinsa de instanta cu o motivare gresita.
Examinand cauza din perspectiva criticilor formulate, dar si din oficiu, in concordanta cu dispozitiile art.1403 cu referire la art.3856 alin.3 C. pr. pen., respectiv art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, Curtea retine urmatoarele:
     Tribunalul Bucuresti a fost sesizat in temeiul art.155 C. pr. pen. cu propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive a inculpatilor I.C. si G.V.R.
     La termenul din 18.09.2009, aparatorul inculpatului I.C. a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.155, 156, 159, 148 alin.1 lit.f si 1491 C. pr. pen., sustinand ca propunerea procurorului incalca prevederile art.131 si art.53 din Constitutia Romaniei, pe motiv ca procurorul trebuie sa apere ordinea de drept si nu ordinea publica si ca prevederile procedurale invocate vin in contradictie cu art.53 din Constitutie, potrivit caruia restrangerea exercitiului unor libertati este prevazuta expres si limitativ.
     Prin incheierea recurata exceptia a fost respinsa ca inadmisibila, cu motivarea ca "nu sunt indeplinite conditiile privind sesizarea, intrucat exceptia nu este ridicata in fata instantei judecatoresti ci in fata judecatorului investit cu solutionarea propunerilor asupra masurilor preventive".
Curtea apreciaza ca solutia instantei este contrara dispozitiilor art.29 alin.1-3 din Legea nr.47/1992 republicata, dispozitii ce stabilesc conditiile de examinare a admisibilitatii cererii de sesizare a Curtii Constitutionale.
Astfel, potrivit art.29 alin.1 din legea de mai sus, exceptiile ridicate in fata instantelor judecatoresti trebuie sa priveasca neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare a fi obiectul acestuia.
Este adevarat ca dupa modificarea Codului de procedura penala prin O.U.G. nr.109/2003, dispozitiile referitoare la perchezitia domiciliara si la dispunerea arestarii preventive (desfasurate in fata instantei in perioada in care dosarul se afla in faza de urmarire penala), au fost modificate in sensul ca termenul de "instanta" a fost inlocuit cu notiunea de "judecator".
Aceasta modificare terminologica nu afecteaza insa continutul activitatii de judecata si nu poate determina, in nici un caz, concluzia ca desfasurarea respectivelor proceduri nu ar fi supusa regulilor generale privind judecata, bineinteles, cu particularitatile prevazute pentru fiecare procedura in parte.
Mai mult, dispozitiile din Legea nr. 47/1992 de organizare si functionare a Curtii Constitutionale sunt explicite si evidentiaza vointa legiuitorului de a da posibilitatea invocarii exceptiilor de neconstitutionalitate in orice cauza aflata pe rolul instantelor, fara nici un fel de limitare.
A considera ca asemenea exceptii nu pot fi invocate in fata instantei sesizata cu cereri formulate in perioada in care cauza se afla in faza urmaririi penale, echivaleaza cu o restrictionare nepermisa a dreptului de a supune analizei constitutionalitatea unor dispozitii legale, ajungandu-se, practic, la imposibilitatea invocarii neconstitutionalitatii acelor dispozitii ce reglementeaza solutionarea cererilor formulate in cursul urmaririi penale, dar care sunt date in competenta instantei de judecata.
     Pe de alta parte, se constata ca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de art.29 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr.47/1992 republicata, caci exceptia vizeaza dispozitii procedurale ce au legatura cu solutionarea cauzei, a fost ridicata de una dintre parti si obiectul exceptiei il constituie prevederi care nu au fost constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
     Drept urmare, exceptia de neconstitutionalitate nu putea fi respinsa ca inadmisibila, fiind indeplinite toate conditiile prevazute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea 47/1992 republicata, pentru sesizarea Curtii Constitutionale.
     Pe cale de consecinta, Curtea a admis recursul, a casat in parte incheierea atacata si rejudecand, a admis cererea formulata de inculpatul I.C. si a dispus sesizarea Curtii Constitutionale in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 155, 156, 159, 148 alin.1 lit. f si art. 1491 C. pr. pen., mentinand celelalte dispozitii ale incheierii atacate.
     De asemenea, instanta de recurs a expus pe larg opinia sa asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca este nefondata.
Cat priveste cererea de suspendare a judecatii, Curtea retine ca potrivit art.29 alin. 5 din legea nr.47/1992: "Pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda."
     In speta, obiectul cauzei il constituie chiar propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive, iar suspendarea nu poate fi dispusa, caci solutionarea propunerii nu poate fi amanata, instanta fiind obligata in conformitate cu dispozitiile legale sa se pronunte in cel mai scurt termen asupra legalitatii si temeiniciei privarii de libertate in continuare a inculpatilor.
     Dispozitiile art.303 alin.5 C. pr. pen. nu sunt aplicabile, caci vizeaza situatia in care instanta a fost sesizata prin rechizitoriu si trebuie sa se pronunte asupra arestarii in temeiul art.3002 C. pr. pen., insa pot fi folosite ca un argument in plus in cauza de fata, dat fiind ca pentru o situatie similara, legiuitorul a prevazut ca si in situatia suspendarii judecatii pentru sesizarea Curtii Constitutionale, instanta trebuie sa se pronunte asupra starii de arest preventiv.
     Din acest motiv, Curtea a sesizat Curtea Constitutionala fara a suspenda judecata, a analizat si s-a pronuntat asupra fondului cauzei, respectiv asupra legalitatii si temeiniciei prelungirii arestarii preventive a celor doi recurenti, considerand ca sub acest aspect, criticile inculpatilor sunt nefondate.




1