Inadmisibilitatea recursului declarat impotriva unei incheieri de sesizare a Curtii Constitutionale

Inadmisibilitatea recursului declarat impotriva unei incheieri de sesizare a Curtii Constitutionale
     Se poate declara recurs doar impotriva incheierilor de respingere a cererilor de sesizare a Curtii Constitutionale cu privire la solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate.
     Decizia nr. 4532R din  18.06. 2009 

Prin incheierea pronuntata in sedinta publica din 18.03.2009 in dosarul civil nr. 3388/87/2008 al Tribunalului Teleorman s-a admis cererea formulata de parata SC Petrom SA, in contradictoriu cu reclamantii BS, CF si altii, dispunandu-se sesizarea Curtii Constitutionale in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alineatul 2 ultima liniuta din Codul Muncii.
Totodata, s-a suspendat judecarea cauzei pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate.
Reclamantul BS a declarat recurs impotriva incheierii suscitate.
La termenul din 18.06.2009, din oficiu, Curtea a invocat in baza art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992 republicata, exceptia inadmisibilitatii recursului, intrucat din continutul acestui text legal rezulta ca sunt supuse recursului doar incheierile prin care se respinge cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, nu si cele prin care se admite o asemenea cerere, asa cum este si cea recurata in prezentul proces.
Intimata-parata, prin aparator, a solicitat admiterea exceptiei.
In baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proced. civ. si a art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale:
"(1) Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata ori de arbitraj comercial. De asemenea, exceptia poate fi ridicata de procuror in fata instantei de judecata, in cauzele la care participa.
(3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
(4) Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata din oficiu, incheierea trebuie motivata, cuprinzand si sustinerile partilor, precum si dovezile necesare.
(5) Pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda.
(6) Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Incheierea poate fi atacata numai cu recurs la instanta imediat superioara, in termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judeca in termen de 3 zile."
     Din redactarea ultimului alineat al acestui text, reiese clar ca vointa legiuitorului a fost aceea de a statua ca se poate declara recurs doar impotriva incheierilor de respingere a cererilor de sesizare a Curtii Constitutionale cu privire la solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate. In acest sens, se arata ca o astfel de incheiere "poate fi atacata numai cu recurs la instanta imediat superioara".
     Or, in speta de fata nu este vorba despre o atare incheiere, ci de una prin care s-a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, incheiere pentru care nu s-a prevazut nicio cale de atac in Legea nr. 47/1992.
     Intentia legiuitorului de a nu permite exercitarea caii de atac a recursului in cazul acestor incheieri se deduce printr-o interpretare "per a contrario" a dispozitiilor art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992.
     In aceste conditii, recursul apare ca fiind inadmisibil si urmeaza a fi respins ca atare.