Respingerea ca inadmisibila a excep?iei de neconstitu?ionalitate

     Respingerea ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate in cazul in care dispozitiile invocate ca neconstitutionale nu au legatura cu solutionarea cauzei.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.11925/2/2010 – DECIZIA CIVILA NR.307/21.03.2011)

     Prin cererea inregistrata la data de 7.12.2010, sub nr.11925/2/2010, pe rolul Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, contestatoarea A.S. a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr.1125/2.11.2010, pronuntata de aceasta instanta in dosarul nr.8926/2/2010, in contradictoriu cu intimatii S.G., S.Z., B.P., B.M., B.L., B.C., B.C.O., B.I., B.M. si B.I.N., solicitand instantei admiterea contestatiei, anularea deciziei contestate, iar in urma rejudecarii recursului, mentinerea solutiilor pronuntate anterior de casare si trimitere spre rejudecare.
In motivare,  contestatoarea a sustinut ca decizia contestata a fost data cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, in conditiile in care deciziile nr.1391/26.10.2009 si nr.1695/24.11.2008 ale Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila erau irevocabile.
A sustinut, de asemenea, ca prin aceasta decizie a fost desconsiderata decizia nr.2246/26.06.1997 pronuntata in dosarul nr.2104/1995 de Curtea Suprema de Justitie, in urma careia imobilul din B-dul R.M. nr.51 a revenit statului prin P.M.B., ulterior contestatoarea cumparand in baza Legii nr.112/1995 apartamentul 1 din imobil.
In continuare, a aratat ca decizia instantei de recurs este rezultatul aprecierii eronate a inscrisurilor existente la dosar, inclusiv a deciziilor Tribunalului Bucuresti si ale Curtii de Apel Bucuresti, prin care s-a respins ca nefondata actiunea de evacuare formulata de reclamantii S. (intimati in prezenta contestatie) si s-a pronuntat fara ca instanta sa staruie asupra chestiunii inscrierii in fals, in conformitate cu dispozitiile art.184 si urm. Cod de procedura civila.
In finalul contestatiei, s-a sustinut ca instanta de recurs a pronuntat decizia contestata, ignorand total deciziile date de aceeasi instanta anterior, care erau irevocabile si care nu mai puteau fi reformate de catre instanta care le-a pronuntat.
Intimatii S.G. si Z. au depus la data de 29.12.2010 intampinare, prin care au solicitat respingerea contestatiei in anulare si obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata, sustinand ca nici unul din motivele invocate in aceasta cerere nu se incadreaza in prevederile art.317 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
La termenul de judecata din 14.03.2011, apelanta, prin mandatar, a depus la dosar o cerere de completare a motivelor contestatiei in anulare, din care rezulta ca aceasta se intemeiaza in drept pe dispozitiile art.317 alin.1 pct. 2 si art.318 pct.1 Cod de procedura civila.
Prin aceeasi cerere, s-a precizat ca primul motiv de contestatie in anulare, pe care contestatoarea intelege sa-l invoce, consta in pronuntarea de catre instanta de recurs a unei decizii cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privind competenta, deoarece art.312 alin.6 pct.1 stipuleaza imprejurarea potrivit careia, „casarea cu trimitere poate fi dispusa o singura data in cursul procesului pentru cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului”. Or, in cauza, dupa sentinta civila nr.7292/19.12.2007 pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr.5829/4/2001, s-au succedat doua decizii ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a Civila, nr.663/A/15.05.2008 si, respectiv 428/1.04.2009 ale aceleiasi instante, atacate cu recurs. S-a ajuns astfel ca prin decizia civila nr.1695/24.11.2008 si, respectiv 1391/26.10.2009 sa se pronunte doua hotarari in recurs, obiectul cauzei si partile fiind aceleasi.
In continuare, s-a aratat ca prin ambele decizii s-a retinut ca Tribunalul Bucuresti nu a solutionat corespunzator exceptia autoritatii de lucru judecat, exceptie care era perfect admisibila, in opinia contestatoarei, existand tripla identitate de obiect, parti si cauza.
S-a mai sustinut ca Tribunalul Bucuresti, prin deciziile pronuntate si prin motivarile sale, nu a respectat trei principii de drept, respectiv principiul adevarului, principiului egalitatii de probe si nedepasirea competentei instantei.
In continuare, contestatoarea a reiterat aprecierea eronata a inscrisurilor existente la dosar si lipsa rolului activ al instantei in solutionarea chestiunii inscrierii in fals.
In concluzie, contestatoarea a sustinut ca instanta de recurs si-a depasit limitele competentei prin aprecierea/interpretarea deciziei nr.2246/26.06.1997 a instantei supreme; nu a judecat efectiv fondul, deoarece a omis sa aprecieze deciziile invocate prin care se respinsese actiunile de evacuare introduse anterior anului 2004; a interpretat eronat dispozitiile art.184 Cod de procedura civila; a incalcat dispozitiile Legii nr.1/2009, in vigoare inca inainte de pronuntarea deciziei nr.1125/2.11.2010.
In finalul cererii precizatoare, contestatoarea a invocat exceptia de legalitate a contractului de vanzare-cumparare nr.1950/1997 prin care a cumparat, in baza Legii nr.112/1995, apartamentul nr.1 din Bd.R.M. nr.51, et.1, sector 4, potrivit dispozitiilor art.46 alin.21 din Legea nr.1/2009 si exceptia de neconstitutionalitate a art.501 din aceeasi lege, deoarece dupa recunoasterea contractelor de inchiriere incheiate in baza Legii nr.112/1995, ca fiind autentice si titluri de proprietate, prin art.501 se vorbeste despre desfiintare.
    Analizand prioritar exceptia de neconstitutionalitate invocata de contestatoare, in conformitate cu dispozitiile art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, Curtea va retine ca este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. 1 al aceluiasi articol .
    Conform acestui text de lege, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei  dispozitii dintr-o lege in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei.
    Contestatia in anulare formulata de contestatoare a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art.317  alin.1 pct. 2 Cod Procedura Civila si art.318 pct.1 Cod de procedura civila, iar dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate s-a invocat de contestatoare, respectiv dispozitiile art.50 indice 1 din Legea nr.10/2001, nu au legatura cu solutionarea acestei cai de retractare, motiv pentru care exceptia va fi respinsa ca inadmisibila.
    Cu privire la contestatia in anulare formulata de contestatoare, Curtea va retine ca este neintemeiata, in raport de dispozitiile legale invocate de aceasta ca temei juridic al cererii .
    Conform art.317 alin.1 pct.2  Cod Procedura Civila hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare daca au fost pronuntate cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta .
    Invocand acest text de lege, contestatoarea a sustinut ca instanta de recurs care a pronuntat decizia civila nr.1125/02.11.2010 a incalcat dispozitiile de ordine publica privitoare la competenta, deoarece art.312 alin.6.1 permite casarea cu trimitere doar o singura data .
     Din actele dosarului rezulta insa ca decizia contestata a fost pronuntata inainte de intrarea in vigoare a dispozitiilor art.312 alin.6.1 Cod Procedura Civila, introduse prin art. I pct. 30 din Legea nr. 202/2010, iar prin aceasta s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta (contestatoare in prezenta cerere) impotriva deciziei civile nr. 834/23.06.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III a Civila si nu trimiterea cauzei pentru rejudecare la tribunal, astfel cum se sugereaza de catre contestatoare.
     Admiterea recursului si trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiasi instanta s-a dispus in cauza de fata, pentru a doua oara, prin decizia civila nr.1391/26.10.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, dar dupa pronuntarea acestei decizii s-a pronuntat in rejudecarea apelului decizia civila nr. 834/23.06.2010 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III a Civila, iar in recursul la aceasta decizia civila nr.1125/02.11.2010, contestata prin prezenta cerere, faze procesuale in care contestatoarea ar fi putut invoca, necompetenta materiala a instantei .
     Din dosar, rezulta insa ca, nici in rejudecarea apelului si nici in recursul finalizat prin pronuntarea deciziei contestate, contestatoarea nu a invocat necompetenta de ordine publica a instantei, situatie in care nu o mai poate invoca pe calea contestatiei in anulare, conform dispozitiilor art.317 alin.1 Cod Procedura Civila.
     Pe de alta parte, pronuntarea unei hotarari cu nerespectarea dispozitiilor art. 312 alin. 6.1 Cod Procedura Civila, daca ar fi reala, ar reprezenta motiv de nelegalitate a hotararii si nu motiv de contestatie in anulare pentru nesocotirea normelor de ordine publica referitoare la competenta.
    Conform art. 318 teza 1, hotararile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie in anulare si atunci cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.
     Greseala materiala reglementata de articolul 318 teza a I a Cod Procedura Civila are in vedere erori materiale in legatura cu aspecte formale ale judecatii si care au avut drept consecinta darea unor solutii gresite .Este deci vorba despre acea greseala pe care o comite instanta ,prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale si care determina solutia pronuntata.
     Textul vizeaza greseli de fapt, involuntare, iar nu greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da partilor posibilitatea de a se plange aceleiasi instante care a dat hotararea de modul in care a apreciat probele si a stabilit raporturile dintre parti, ar insemna sa se deschida dreptul partilor de a provoca rejudecarea caii de atac prin declararea unui recurs la recurs .
     In speta de fata, desi invoca greseala materiala, contestatoarea sustine prin motivele de fapt ale contestatiei faptul ca instanta de recurs si-a depasit limitele competentei prin aprecierea/interpretarea deciziei nr.2246/26.06.1997 a instantei supreme; nu a judecat efectiv fondul, deoarece a omis sa aprecieze deciziile invocate prin care se respinsese actiunile de evacuare introduse anterior anului 2004; a interpretat eronat dispozitiile art.184 Cod de procedura civila; a incalcat dispozitiile Legii nr.1/2009, in vigoare inca inainte de pronuntarea deciziei nr.1125/2.11.2010.
         Toate aceste aspecte, daca ar fi reale, ar reprezenta greseli de judecata ale instantei de recurs  si nu greseli materiale care sa poata fi invocate pe calea contestatiei in anulare, astfel cum s-a aratat deja, motiv pentru care, Curtea va dispune in baza, art.317 alin.1 pct.2 si art.318 alin.1 Cod Procedura Civila si respingerea contestatiei in anulare ca inadmisibila.