Exceptie de neconstitutionalitate. Admisibilitate. Conditia ca dispozitia a carei neconstitutionalitate se invoca sa aiba legatura cu solutionarea cauzei. Art. 6 din Legea nr. 78/2000 - natura normei juridice

      Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 1421 din 10.11.2008
      

      Exceptie de neconstitutionalitate. Admisibilitate. Conditia ca dispozitia a carei neconstitutionalitate se invoca sa aiba legatura cu solutionarea cauzei. Art. 6 din Legea nr. 78/2000 - natura normei juridice
      
      
      1. Din interpretarea rationala a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 rezulta ca legatura dintre prevederea legala a carei neconstitutionalitate se invoca si modul de solutionare a cauzei trebuie sa fie evidenta si de natura a produce consecinte directe asupra solutiei ce urmeaza a fi data in cauza, in eventualitatea admiterii exceptiei de neconstitutionalitate. Aceasta deoarece instrumentul exceptiei de neconstitutionalitate a fost pus de legiuitor la indemana partilor pentru ca acestea, in raport de interesele lor, sa beneficieze de un control de constitutionalitate a acelor prevederi legale care au un rol hotarator asupra modului de solutionare a cauzei, iar nu a oricarei alte dispozitii legale ce poate fi incidenta in desfasurarea unui proces penal, fara a influenta insa modul de rezolvare a acestuia.
      2. Dispozitiile art. 6 din legea nr. 78/2000 sunt norme juridice explicative, si nu de sine-statatoare, caci se aplica in conformitate cu dispozitiile codului penal (art. 254-257), fara sa aiba caracter incriminator, de natura a produce consecinte juridice directe asupra stabilirii raspunderii penale.


art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
art. 6 din Legea nr. 78/2000


Prin incheierea din data de 16.09.2008, pronuntata in dosarul nr. 53898/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a Penala, s-a dispus respingerea ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate invocata de inculpatul L.I.
       Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut, in esenta, ca inculpatul L.I. a invocat neconcordanta intre dispozitiile art.6 din Legea 78/2000 si art.23 alin. (12), art.11, art. 20 rap. la art.7 din Conventia Europeana privind Drepturile Omului, art.73 alin. (3), art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (2) din Constitutia Romaniei, insa dispozitiile a caror neconstitutionalitate se invoca nu au o legatura aparte, de natura sa influenteze in mod direct si concret solutionarea cauzei.
       Art.6 din Lg.78/2000 prevede ca infractiunile de luare de mita prevazuta de art. 254 C.p., de dare de mita prevazuta de art. 255 C.p., de primire de foloase necuvenite prevazuta de art. 256 C.p. si de trafic de influenta prevazuta de art. 257 C.p., se pedepseste potrivit acestor texte de lege.
      Inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta prevazuta de art. 257 C.p., vinovatia acestuia urmand a fi stabilita de catre instanta in raport de aceste dispozitii legale, astfel incat, chiar daca Curtea Constitutionala ar confirma neconstitutionalitatea art.6 din Legea 78/2000, aceasta ar ramane fara efect in prezentul proces penal, deoarece aceasta norma defineste infractiunile de coruptie prevazute de actul normativ special, fiind totodata o norma de trimitere la dispozitiile Codului penal, care reglementeaza aceste fapte.
      In plus, autorul exceptiei critica neconcordanta art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ceea ce nu poate constitui obiect al controlului de neconstitutionalitate, in raport de prevederile art. 2 si art. 11 alin. (1) pct. A lit. d) din Legea nr.47/1992.
      Impotriva acestei incheieri a formulat recurs, in termen legal, inculpatul L.I., care a criticat solutia instantei pentru motive de netemeinicie.
      In dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a aratat, in esenta, ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a exceptiei invocate, deoarece dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, criticate pe aceasta cale, au legatura cu fondul cauzei, constituind norma de incriminare a faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, fara a se constata anterior neconstitutionalitatea acestor dispozitii. Inculpatul a mai aratat ca dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate a fost invocata nu satisfac exigentele legalitatii incriminarii, in conditiile in care nu indica conduita ilicita sanctionabila, existand doar o trimitere generica la dispozitiile codului penal.
      Recurentul-inculpat a sustinut, totodata, ca admisibilitatea exceptiei rezulta din deciziile anterior pronuntate de Curtea Constitutionala care, investita fiind cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a aceluiasi text de lege, s-a pronuntat asupra fondului acesteia, fara a o respinge ca inadmisibila.
      Examinand actele dosarului si incheierea recurata atat prin prisma criticilor formulate, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. (3) C.p.p., Curtea apreciaza ca recursul formulat este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
      Prima instanta a apreciat in mod intemeiat ca dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, a caror neconstitutionalitate a fost invocata pe cale de exceptie, nu au legatura cu solutionarea cauzei in sensul dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel incat cererea de sesizare a Curtii Constitutionale este inadmisibila.
      In acest sens, Curtea retine ca potrivit art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curtii Constitutionalitate cu solutionarea unei exceptii ridicate in fata instantei judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei dispozitii legale implica verificarea prealabila a indeplinirii cumulative a trei conditii de admisibilitate, respectiv: a) dispozitia legala criticata sa aiba legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia; b) exceptia sa fie ridicata la cererea unei parti, a procurorului  sau de catre instanta de judecata din oficiu; c) neconstitutionalitatea prevederilor legale criticate sa nu fi fost constatata printr-o decizie anterioara a Curtii.
      In cauza de fata, asa cum intemeiat a retinut si instanta de fond, inadmisibilitatea exceptiei deriva din neindeplinirea primei conditii enuntate, respectiv lipsa unei legaturi de substanta intre dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 si solutionarea cauzei avand ca obiect infractiunea de trafic de influenta retinuta in sarcina inculpatului L.I.
      Sub acest aspect, Curtea retine ca din interpretarea rationala a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 rezulta ca legatura dintre prevederea legala a carei neconstitutionalitate se invoca si modul de solutionare a cauzei trebuie sa fie evidenta si de natura a produce consecinte directe asupra solutiei ce urmeaza a fi data in cauza, in eventualitatea admiterii exceptiei de neconstitutionalitate. Aceasta deoarece instrumentul exceptiei de neconstitutionalitate a fost pus de legiuitor la indemana partilor pentru ca acestea, in raport de interesele lor, sa beneficieze de un control de constitutionalitate a acelor prevederi legale care au un rol hotarator asupra modului de solutionare a cauzei, iar nu a oricarei alte dispozitii legale ce poate fi incidenta in desfasurarea unui proces penal, fara a influenta insa modul de rezolvare a acestuia.
      Or, in cauza de fata, inculpatul L.I. a fost trimis in judecata pentru infractiunea de trafic de influenta, prevederile art. 257 C.p. constituind norma de incriminare in acest caz. Dispozitiile art. 6 din legea nr. 78/2000, potrivit carora "infractiunile de luare de mita prevazute de art. 254 C.p.....si de trafic de influenta prevazute de art. 257 C.p. se pedepsesc potrivit acestor text de lege" au caracterul unei norme juridice explicative, si nu un caracter de sine-statator, caci se aplica in conformitate cu dispozitiile codului penal expres mentionate.
      Raportarea la prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000 in cauza de fata nu inlatura caracterul de norma explicativa acestei prevederi legale si nu este de natura sa ii confere caracter incriminator, de natura a produce consecinte juridice directe asupra stabilirii raspunderii penale a inculpatului pentru infractiunea de trafic de influenta.
      Drept urmare, o eventuala declarare ca neconstitutionale a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu ar avea o influenta hotaratoare asupra modului de solutionare a actiunii penale puse in miscare fata de recurentul-inculpat, concluzia neindeplinirii conditiei de admisibilitate prevazute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 fiind, astfel, nejustificata.
      Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza lipsite de relevanta sustinerile recurentului-inculpat referitoare la neconcordanta dintre prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000 si exigentele legalitatii incriminarii (critici care, de altfel, nu se subsumeaza conditiilor de admisibilitate a exceptiei, ci fondului acesteia), precum si la modul de solutionare a unor exceptii de neconstitutionalitate similare prin alte decizii ale Curtii Constitutionale (inadmisibilitatea exceptiei in cauza de fata neputand fi inlaturata prin considerente ce tin de fondul exceptiilor asupra carora Curtea s-a pronuntat in alte spete).
      Pe cale de consecinta, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., Curtea a respins recursul ca nefondat si in baza art. 192 alin. 2 C.p.p. a obligat recurentul-inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.