Cerere de recuzare. Inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cerere de recuzare. Inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate.

- Cod procedura civila, art.27
- Legea nr.47/1992, art.29 alin.1

In raport cu dispozitiile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, recuzarea  nu constituie in sine „cauza” sau „litigiul” in intelesul dispozitiilor mentionate, si nici o „cauza in cadrul unei alte cauze”, ci un incident de judecata, astfel ca nu se poate retine indeplinita cerinta prevazuta de aceleasi dispozitii, referitoare la legatura exceptiei de neconstitutionalitate cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului.
Potrivit art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila daca se constata ca este contrara vreuneia dintre prevederile art.29 alin.1, 2 si 3 din legea mentionata, cu consecinta respingerii cererii de sesizare a Curtii Constitutionale si a solutionarii cererii de recuzare in contextul careia s-a invocat exceptia de neconmstitutionalitate.

INCHEIEREA din 11.03.2010
   
Prin cererea formulata verbal in sedinta de judecata de la termenul din 10.03.2010 in cauza constituind obiectul dosarului nr.27893./3/2006 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, recurenta SC S… SRL prin aparator, a solicitat recuzarea completului de judecata.
Pentru solutionarea cererii de recuzare, in temeiul art.98 din Regulamentul de organizare a instantelor aprobat prin hotararea C.S.M. nr.387/2005, dosarul a fost inaintat completului imediat urmator, pentru data de 11.03.2010.
La 11.03.2010 recurenta a inaintat la dosar cererea scrisa prin care a solicitat recuzarea completului de judecata format din doamnele judecator RP, DM si MS.
In motivarea cererii de recuzare s-a sustinut ca la termenul de judecata din 10.03.2010 recurenta a solicitat amanarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a aparatorului sau, pentru motivul ca acesta se afla in afara localitatii, la o alta cauza, conform cererii scrise a acestuia.
Instanta, in mod surprinzator a respins aceasta cerere legala si intemeiata, dorind sa judece cauza in orice conditii si in continuare a dat cuvantul partilor pe exceptia lipsei calitatii de reprezentant si cu privire la cererea de suspendare a judecatii, in lipsa aparatorului recurentei.
Recurenta solicitase suspendarea in temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. pana la solutionarea dosarului nr.5373/62/2006 aflat pe rolul Tribunalului Brasov in care SC T… SA este debitoare in procedura falimentului. Pentru acelasi motiv, in alte doua cauze, la aceeasi instanta s-a admis cererea de suspendare, solutia din prezentul dosar depinzand de solutia din acel dosar. Pronuntarea in sedinta publica asupra cererii de suspendare in lipsa aparatorului recurentei fara sa se amane pronuntarea, determina recurenta sa considere cu buna – credinta  ca respectivul complet s-a antepronuntat in cauza, nemaiputand sa judece obiectiv cauza pe fond.
Cererea de recuzare a fost intemeiata pe dispozitiile art.27 pct.7 C.pr.civ.
De asemenea, in cuprinsul cererii de recuzare s-a precizat ca recurenta a formulat si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.28 alin.2, art.31 alin.1 si 2 si art.34 alin.2 C.pr.civ. referitoare la recuzare, anexand cererea formulata in acest sens si solicitand inaintarea dosarului la Curtea Constitutionala in vederea judecarii exceptiei de neconstitutionalitate, urmand ca cererea de recuzare sa fie judecata dupa judecarea exceptiei.
Prin cererea anexata recurenta a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor legale mentionate anterior in raport cu dispozitiile art.14 alin.1 si 2, art.20, art.21 alin.1 si 3, art.24 alin.1, art.53 alin.1 si 2, art.124 si art.127 din Constitutia Romaniei si art.6 pct.1, 13, 17 si 18 din Conventia pentru Drepturile Omului, indicandu-se motivele exceptiei in mod detaliat si solicitandu-se suspendarea judecatii cauzei si sesizarea Curtii Constitutionale in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate.
In raport cu acestea Curtea a retinut urmatoarele:
I. Exceptia de neconstitutionalitate formulata de recurenta, pentru solutionarea careia aceasta a cerut sesizarea Curtii Constitutionale priveste dispozitii legale, astfel cum au fost indicate, prin care se reglementeaza solutionarea recuzarii in legatura cu care a fost mai intai sesizat completul de judecata de fata. In acest context, sustine recurenta, ar urma sa fie sesizata Curtea Constitutionala, suspendandu-se judecata recursului pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
Potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei dispozitii dintr-o lege, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia. In speta, prin „cauza” sau, respectiv, „litigiu” trebuie avut in vedere raportul juridic dintre parti dedus judecatii potrivit cererilor formulate.
Recuzarea nu constituie in sine „cauza” sau „litigiul” in intelesul art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992. Aceasta deoarece in mod evident cauza/litigiul trebuie sa priveasca partile, iar nu si instanta abilitata sa le solutioneze, cum este cazul recuzarii. Prin urmare, recuzarea trebuie apreciata in primul rand ca un incident de judecata distinct de cauza/litigiul in sine, iar nu ca o „cauza in cadrul unei alte cauze”, astfel ca nu se poate retine ca fiind indeplinita cerinta prevazuta prin dispozitiile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 referitoare la legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
Potrivit dispozitiilor art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila daca se constata ca este contrara vreuneia dintre prevederile art.29 alin.1, 2 si 3. In acest caz instanta respinge cererea de sesizare a Curtii Constitutionale printr-o incheiere supusa recursului in termen de 48 de ore.
De altfel, este evident ca scopul urmarit de recurenta prin cererea de sesizare a Curtii Constitutionale este unul abuziv, recurenta urmarind sa obtina, pe aceasta cale, suspendarea judecatii cererii de recuzare si, in raport cu judecata recursului, blocarea procedurii de solutionare a acestuia, avand in vedere ca, potrivit art.31 C.pr.civ. judecatorul recuzat nu poate face nici un act de procedura.
II. Motivele de recuzare sustinute de recurenta nu sunt intemeiate. Respingerea cererii recurentei de amanare a judecatii cauzei pentru lipsa de aparare, intemeiata pe dispozitiile art.156 alin.1 C.pr.civ. (fila 79 din dosar) a intervenit in mod legal, avand in vedere ca potrivit dispozitiilor mentionate se poate acorda de catre instanta un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata, iar anterior, la termenul de la 06.10.2009 judecata in cauza se mai amanase o data admitandu-se cererea aceleiasi recurente formulata in baza art.156 C.pr.civ. si, de asemenea, ca urmare a faptului ca pe imputernicirea avocatiala erau mentionati si alti doi aparatori, pe langa cel pretins a se afla in afara localitatii, la o alta instanta, iar unul dintre acestia s-a si prezentat in cauza, la a doua strigare.
In raport cu acest din urma aspect nu mai se poate retine ca erau aplicabile dispozitiile art. 156 alin.2 C.pr.civ., referitoare la amanarea pronuntarii pentru lipsa aparatorului, in vederea depunerii de concluzii scrise.
De asemenea, solutia pronuntata asupra cererii de suspendare a judecatii nu implica si judecata asupra fondului cauzei.
Prin urmare nu se poate retine ca in speta judecatorii recuzati si-ar fi spus parerea cu privire la pricina ce se judeca, potrivit art.27 pct.7 C.pr.civ., cererea de recuzare formulata fiind neintemeiata.
Avand in vedere considerentele aratate Curtea a respins cu majoritate cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, constatand ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila si a respins cererea de recuzare a doamnelor judecator RP, DM si MS, ca neintemeiata.

Cu opinia partial separata in sensul respingerii cererii de sesizare a Curtii Constitutionale ca urmare a invocarii abuzive a exceptiei de neconstitutionalitate, dupa cum urmeaza:
In dezacord cu opinia majoritara, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale ar fi trebuit respinsa, dar nu ca urmare a constatarii inadmisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate, ci ca o consecinta a abuzului de drept savarsit de autoarea exceptiei, la invocarea ei, avand in vedere urmatoarele considerente:
Concomitent cu formularea unei cereri de recuzare, recurenta a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2, art. 31 alin. 1 si 2 si art. 34 alin. 2 C.proc.civ., apreciind ca aceste dispozitii contravin prevederilor art. 16 alin. 1 si 2, art. 21, 24, 53, 124 si 127 din Constitutia Romaniei, intrucat ele instituie un regim discriminatoriu, in defavoarea partilor litigante, deoarece prevad formarea completului de judecata care va solutiona o cerere de recuzare numai din randul celor care sunt colegi de instanta cu persoanele recuzate si nu reglementeaza etapa orala si contradictorie, ce ar permite partilor sa-si sustina cererea.
Potrivit art. 28 alin. 1 si  C.proc.civ., „Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care stau in judecata ca tutore, curator sau director al unei institutii publice sau societati comerciale, cand acestia nu au interes personal in judecarea pricinii. Nu se pot recuza toti judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.”
Potrivit art. 31 alin. 1 si 2 C.proc.civ., „Instanta decide asupra recuzarii, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultand pe judecatorul recuzat. Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.”
Iar in conformitate cu art. 34 alin. 2 C.proc.civ., „Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odata cu fondul”.
Acestea sunt textele legale a caror neconstitutionalitate este invocata.
Pentru a putea fi admisibila, exceptia de neconstitutionalitate trebuie sa indeplineasca cerintele art. 29 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 47/1992 republicata, respectiv trebuie sa aiba legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia, iar textele sa nu fi fost anterior declarate neconstitutionale printr-o decizie a Curtii Constitutionale.
Exceptia este admisibila, ea avand legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
Astfel, in opinia separata, este util sa se sublinieze ca investirea completului care pronunta cu majoritate prezenta incheiere poarta doar asupra solutionarii unei cereri de recuzare.
Or, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor legale citate mai sus are legatura cu solutionarea cauzei deduse judecatii acestui complet (cererea de recuzare), intrucat autoarea exceptiei critica tocmai dispozitii legale incidente in materia recuzarii.
Nici o dispozitie din textul Legii nr. 47/1992 republicata nu ingaduie concluzia ca exceptia de neconstitutionalitate trebuie sa aiba legatura cu solutionarea in fond a unei cauze; dimpotriva, ea trebuie sa aiba legatura cu solutionarea in orice faza a cauzei si oricare ar fi obiectul acesteia.
Cum prezenta cauza, dedusa solutionarii, nu are ca obiect decat o cerere de recuzare, exceptia de neconstitutionalitate invocata are legatura cu solutionarea cauzei.
In opinia separata, se apreciaza ca cererea de sesizare a Curtii Constitutionale ar fi trebuit respinsa, ca o consecinta a abuzului de drept savarsit de autoarea exceptiei.     
Astfel, trebuie notat ca autoarea exceptiei isi intemeiaza cererea de recuzare pe dispozitiile art. 27 pct. 7 C.proc.civ.
In aceste conditii, intelegand sa formuleze o cerere de recuzare, partea trebuie sa isi asume si procedura pe care legea o prevede, care trebuie parcursa pentru solutionarea unei astfel de cereri.
Prin urmare, textele legale contin prevederi in esenta favorabile recurentei, intrucat ele reglementeaza insasi procedura de urmat, deloc dificila, pentru judecarea cererii prin care recurenta urmareste inlaturarea de la judecata a unor magistrati.
Scopul controlului de constitutionalitate consta in stabilirea conformitatii sau non-conformitatii unei dispozitii legale cu Constitutia.
Asadar, subsumata controlului de constitutionalitate, partilor li se recunoaste dreptul de a invoca o exceptie de neconstitutionalitate.
Efectul invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate este acela ca instanta nu mai poate pasi la solutionarea cauzei, pana la momentul stabilirii de catre Curtea Constitutionala a conformitatii prevederilor pretins neconstitutionale cu legea fundamentala.
De regula, in vederea prezervarii drepturilor partilor, legiuitorul a stabilit, in art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, republicata si modificata, un alt efect al invocarii exceptiei de neconstitutionale, respectiv suspendarea judecatii cauzei, pe perioada solutionarii exceptiei.
Prin urmare, desi partilor li se recunoaste dreptul de a solicita verificarea de catre Curtea Constitutionala a conformitatii cu Constitutia a unor prevederi legale care au legatura cu cauza, acest drept trebuie sa fie exercitat cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia a fost recunoscut de lege, conform art. 723 alin. 1 C.proc.civ.
In speta, in conditiile in care recurenta invoca neconstitutionalitatea chiar a dispozitiilor legale care reglementeaza procedura ce trebuie urmata pentru a fi solutionata cererea de recuzare, in opinia separata se apreciaza ca scopul urmarit de autoarea exceptiei nu este cel de a obtine verificarea de catre Curtea Constitutionala a conformitatii textelor legale cu legea fundamentala, ci doar efectul stabilit, de regula, de lege, ca efect al invocarii exceptiei, si anume suspendarea cauzei, pana la solutionarea exceptiei.
O astfel de concluzie poate fi desprinsa si din multitudinea cererilor similare pe care aceeasi parte pe promoveaza in dosarele aflate pe rol.
Asa fiind, dreptul conferit de lege este dirijat catre un alt scop decat cel pentru care a fost recunoscut, motiv pentru care, in prezenta opinie separata, se apreciaza ca recurenta savarseste un abuz de drept prin invocarea exceptiei de neconstitutionalitate, abuz care se impune sa fie sanctionat prin respingerea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale – deoarece sanctiunea cea mai potrivita este insasi lipsirea actului abuziv de efectele in vederea carora a fost realizat.