Este de observat ca urmarirea penala nu a epuizat mijloacele procedurale pentru stabilirea unei corecte stari de fapt si a inlaturarii dubiilor, procurorul rezumandu-se a constata ca, in partile esentiale declaratiile martorilor acuzarii si cele ale ...

       Urmarire penala incompleta.
       
      Este de observat ca urmarirea penala nu a epuizat mijloacele procedurale pentru stabilirea unei corecte stari de fapt si a inlaturarii dubiilor, procurorul rezumandu-se a constata ca, in partile esentiale declaratiile martorilor acuzarii si cele ale martorilor apararii sunt total contradictorii.
       
Trib. Bistrita-Nasaud, s. pen., sent. nr. 1/F/03 ianuarie 2011 Prin plangerea inregistrata petentul NA a solicitat infirmarea Ordonantei nr.155/II/2/2010 prin care s-a mentinut solutia de neincepere a urmaririi penale fata de numitii IDD si CE, cercetati sub aspectul savarsirii infractiunii de tortura, prev.de art. 267/1 Cod penal si respectiv instigare la aceasta infractiune, cu consecinta trimiterii cauzei la procuror in vederea inceperii urmaririi penale impotriva celor in cauza.
Analizand plangerea petentului prin prisma actelor si lucrarilor dosarului nr.633/P/2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bistrita-Nasaud, instanta retine urmatoarele:
Prin plangerile penale inregistrate sub nr.633/P/2009 si respectiv 671/P/2009, petentul a solicitat cercetarea agentului de politie IDD si a numitului CE, pentru savarsirea  infractiunilor de purtare abuziva, prev.de art. 250 Cod penal si tortura, prev.de art. 267/1 Cod penal (primul dintre acestia) si vatamare corporala, prev.de art. 181 Cod penal (cel de-al doilea), sustinand ca, in noaptea de 10/11.10.2009 a fost batut de cei doi, ocazie cu care a suferit o dubla fractura de mandibula care a necesitat internarea sa  si un numar de 44-45 zile de ingrijiri medicale.
In urma cercetarilor efectuate in cauza, prin Rezolutia din data de 15.04.2010 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de cele doua persoane cercetate.
In motivarea rezolutiei s-a retinut ca, in noaptea de 10/11 octombrie 2010, petentul a participat la discoteca organizata in localitatea Lechinta, discoteca administrata de sotii MS si C si respectiv CC si ES; ca in jurul orelor 3,  programul s-a incheiat astfel incat tinerii au parasit localul; ca petentul s-a intalnit cu un prieten care sustinea ca fusese lovit de numitul JS, motiv pentru care s-a intors din drum cu intentia de a cere socoteala celui in cauza;  ca in aceste conditii sesizand ca tinerii "sunt pusi pe scandal", a intervenit lucratorul de politie IDD care era de serviciu si care s-a deplasat cu autoturismul inspre grupul de tineri,  oprind chiar langa petent; ca acesta din urma a inceput sa vocifereze cand a coborat politistul din masina, dupa care l-a prins pe politist de piept, iar apoi, imbrancindu-se reciproc, au cazut amandoi; ca la acest moment, la fata locului au ajuns familiile M si C, care sesizand ca politistul era singur au intervenit in favoarea sa, incercand sa disperseze grupul de tineri; ca in aceste conditii petentul s-a ridicat si incercat sa fuga si ca lucratorul de politie a fugit in urmarirea petentului.
S-a retinut, de asemenea, faptul ca, de la acest moment probele administrate sunt contradictorii, in sensul ca martorii petentului au relevat ca politistul a lovit-o pe partea vatamata pe la spate, cu piciorul, in zona fetei; ca din aceasta cauza petentul a cazut dupa care a fost incatusat; ca politistul a continuat sa il loveasca cu pumnii si picioarele si dupa incatusare si ca, in final, l-a urcat in masina si l-a dus la sediul postului de politie, in timp ce martorii audiati in aparare au declarat ca politistul a pornit in urmarirea petentului, l-a prins cu mainile pe la spate, l-a doborat la sol,  care era betonat, cel in cauza lovindu-se cu fata de beton, dupa care l-a incatusat si l-a dus la post, loc in care a fost chemat si seful de post CN si unde a venit apoi si martorul PA, cei doi precizand in ancheta ca petentul  nu prezenta leziuni vizibile la nivelul fetei, nu prezenta urme de sange, vorbea coerent si ca, mai bine de 30 de minute, acesta a vorbit la telefon.
In fine, s-a constatat ca nici probatiunea testimoniala dar nici actele medico-legale efectuate in cauza nu conduc la concluzia  indubitabila ca politistul l-ar fi lovit pe petent, existand posibilitatea ca leziunile prezentate de acesta sa se fi produs si ulterior datei de 11 octombrie 2009 (petentul fiind internat in perioada 13-15.11.2009), fara a se exclude insa posibilitatea producerii leziunilor in urma actiunii de incatusare a celui in cauza (prindere, impingere, trantire pe sol betonat), ceea ce ar presupune ca agentul de politie a actionat fara a-si depasi atributiile privind modalitatea de incatusare.
Pe de alta parte, s-a stabilit ca numitul CES nu a aplicat lovituri petentului.
Aceasta solutie a fost mentinuta prin Ordonanta din data de 26.05.2010 emisa de primul procuror in dosarul nr.155/II/2/2010, prin care s-a respins, ca neintemeiata, plangerea formulata de petent impotriva rezolutiei procurorului de caz, preluandu-se motivarea acestei solutii potrivit careia dubiul creat in cauza trebuie sa ii profite lucratorului de politie.
Plangerea formulata in cauza este intemeiata, solutia procurorului bazandu-se pe un material probatoriu incomplet.
Este de principiu ca, la baza unei solutii legale sta o corecta stabilire a starii de fapt, ceea ce presupune insa administrarea unui probatoriu complet.
In speta, este de relevat ca acest lucru este nu doar necesar dar si posibil, suplimentarea probatiunii fiind de natura a inlatura dubiile existente la acest moment.
In concret, in cauza, este esential a se stabili momentul la care au fost produse leziunile pe care le-a prezentat petentul dar si modalitatea in care au fost acestea cauzate, respectiv mecanismul producerii lor.
Astfel, este de observat ca, din depozitia petentului rezulta ca in noaptea de 10/11 octombrie 2009, respectiv sambata spre duminica, a fost agresat de lucratorul de politie, ca in cursul zilei de duminica maxilarul i s-a umflat si ca urmare, in ziua urmatoare, luni, s-a deplasat, pentru consult, la medicul de familie de unde a fost indrumat la Serviciul de Urgenta din cadrul Spitalului Judetean Bistrita-Nasaud si de unde a fost trimis la Clinica Maxilo-Faciala Cluj, unde a fost internat pana in data de 15 octombrie 2009.
Aceste sustineri se coroboreaza cu mentiunile existente in cuprinsul biletului de iesire din spital, existent la dosar - act ce atesta internarea partii vatamate in perioada 13-15 octombrie 2009, unde la rubrica "Epicriza" se precizeaza: " pacient in varsta de 22 ani se interneaza in serviciul nostru la data de 12.10.2009 cu diagnosticul de traumatism maxilo-facial prin agresiune vechi din 11.10.2009".
In aceste conditii, in vederea eliminarii oricarui dubiu cu privire la momentul producerii fracturii de mandibula se impune a se face verificari la medicul de familie al petentului - inclusiv prin audierea medicului cu privire la diagnosticul stabilit de acesta dar si la cauzele declarate de petent - si la Spitalul Judetean Bistrita-Nasaud.
In aceeasi idee se impune suplimentarea probatiunii prin audierea, in calitate de martori, a membrilor de familie ai partii vatamate, cu atat mai mult cu cat din relatarile martorului PA rezulta ca timp de aprox.30 de minute cat s-a aflat in sediul postului de politie, petentul a discutat la telefon cu mama sa.
Ca urmare, prin audierea mamei petentului se va stabili daca aceasta a fost contactata telefonic de catre fiul sau, iar in caz afirmativ se vor solicita relatii cu privire la cele relatate de petent (la conditiile producerii incidentului in care a fost implicata partea vatamata si la leziunile suferite de catre aceasta).
Acest lucru se impune cu atat mai mult cu cat, desi prin rezolutia emisa in cauza de procuror s-a retinut ca petentul nu prezenta urme de leziuni la nivelul fetei, in perioada in care s-a aflat la  postul de politie, din declaratia martorului PA rezulta ca partea vatamata "avea in zona fetei, la maxilar, o vanataie".
In functie de rezultatele audierii mamei partii vatamate se va analiza si oportunitatea verificarii existentei convorbirii telefonice avute anterior prin solicitarea unor relatii de la compania de telefonice mobila cu privire la existenta convorbirii si la durata acesteia.
In fine, este de observat ca urmarirea penala nu a epuizat mijloacele procedurale pentru stabilirea unei corecte stari de fapt si a inlaturarii dubiilor, procurorul rezumandu-se a constata ca, in partile esentiale declaratiile martorilor acuzarii si cele ale martorilor apararii sunt total contradictorii.
In consecinta, in vederea elucidarii tuturor aspectelor cauzei, se impune a se proceda la confruntarea faptuitorilor cu partea vatamata, la confruntarea acestora cu martorii acuzarii care sustin invinuirea, ca si la confruntarea partii vatamate cu martorii apararii.
In fine, in aceeasi modalitate se impune a se inlatura contradictiile existente intre declaratiile martorilor acuzarii si cele ale martorilor audiati in aparare.
In context, este de relevat ca dispozitiile art. 87 si urm. Cod procedura penala referitoare la confruntare sunt imperative, fiind evident ca utilizarea acestui mijloc de proba apare ca necesara pentru lamurirea cauzei.
Pe de alta parte, in cauza va fi administrata orice alta proba a carei necesitate va fi evidentiata de probele suplimentare mai sus mentionate.
In final, se va stabili, cu caracter de certitudine, daca leziunile cauzate petentului au fost produse prin actiunile celor doi faptuitori, in imprejurarile reclamate, sau in alte conditii, iar in caz afirmativ se va examina daca conduita adoptata de lucratorul de politie in vederea imobilizarii si conducerii petentului la postul de politie se circumscriu procedurii privind imobilizarea persoanelor emise de IGPR, intrate in vigoare la data de 27.10.2008.
Totodata, se va examina contributia faptuitorului CE la producerea rezultatului vatamator.
Asa fiind, pentru motivele invocate, in baza dispozitiilor art. 278/1 alin.8 lit."b" Cod procedura penala, plangerea formulata in cauza va fi admisa, rezolutia atacata va fi desfiintata si se va dispune trimiterea cauzei procurorului in vederea inceperii urmaririi penale pentru faptele reclamate, ocazie cu care se vor administra probele relevate in prezenta hotarare.