COMERCIAL. Mandat tacit incredintat unui actionar (art. 1532 din Codul civil). Gestiune de afaceri (art. 987 din Codul civil). Incidenta dispozitiilor art. 129 alin.6 din Codul de procedura civila

     
Prin cererea inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, sub. Nr. 8098/301/2007 reclamantul Q.B.P. in contradictoriu cu paratii D.V. si D.M. a solicitat sa se dispuna obligarea paratului D.V. la plata  catre reclamant a sumei de 42.000 lei si obligarea paratei D.M. la plata sumei de  21.000 lei, reprezentand sumele pe care reclamantul, ca mandatar al acestora, le- a achitat cu titlu de aport la capitalul social al SC "Z" SA Buzau, impreuna cu dobanda legala, calculata de la data de 9.08.2006 pana la achitarea integrala a debitelor.
In subsidiar, a solicitat ca in cazul in care instanta va considera ca aceste sume nu au fost achitate in baza unui mandat acordat de parati, sa dispuna obligarea la restituirea sumelor pe baza gestiunii de afaceri.
In fapt, reclamantul a aratat ca a efectuat plata intregului capital social al SC "Z" SA, in suma de 210.000 lei, conform O.P. nr. 1/9.08.2006 din care 42.000 lei pentru D.V. si 21.000 lei pentru D.M., acestia avand calitatea de actionari ai societatii comerciale.
Faptul ca nici unul dintre actionarii societatii nu a achitat aporturile sociale pentru constituirea societatii, reprezinta o recunoastere a mandatului tacit acordat reclamantului in acest scop.
Reclamantul a aratat ca asociatul D.V. a fost cel care a efectuat formalitatile necesare inregistrarii societatii in registrul comertului, dispunand de toate actele referitoare la constituirea societatii inclusiv ordinul de plata nr. 1/9.08.2006, in baza caruia reclamantul a achitat intregul capital social, astfel ca acesta a recunoscut implicit faptul ca  i-a acordat reclamantului mandat pentru varsarea aportului.
S-a solicitat ca in situatia in care instanta va constata ca plata efectuata de reclamant a fost facuta fara ca paratii sa aiba cunostinta de acest lucru si fara ca reclamantul sa aiba mandat, sa i se admita actiunea in temeiul dispozitiilor art. 987 -991 Cod civil, referitoare la gestiunea de afaceri.
Prin sentinta nr. 3200/30.05.2008 Judecatoria Buzau a admis actiunea reclamantului si in consecinta a obligat paratul D.V. la plata catre reclamant a sumei de 42.000 lei si a paratei D.M. la plata sumei de 21.000 lei reprezentand pretentii civile, suma la care se va adauga dobanda legala calculata incepand  cu data de 9.08.2006 si a dispus obligarea paratilor la 2505 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a hotari astfel instanta fondului a retinut faptul ca reclamantul, paratii si alti doi asociati au constituit impreuna o societate comerciala pe actiuni: SC "Z" SA cu un capital social de 210.000 lei, prin aporturi in numerar, dupa cum urmeaza: 1) - Q.B.P. - 123.900 lei, reprezentand 59% din capital;        2) - D.V.-  42.000 lei, reprezentand 20% din capital; 3) - D.M. -   21.000 lei, reprezentand 10% din capital; 4) - Q.B.M. -2.100 lei, reprezentand 1% din capital; 5) - C.E. - 21.000 lei, reprezentand 10% din capital.
Reclamantul a aratat ca ceilalti actionari nu aveau disponibilitati banesti, de aceea s-a convenit ca el sa verse intreg capitalul social subscris, urmand ca asociatii sa il restituie in cel mai scurt timp.
Varsamantul s-a efectuat prin O.P. nr. 1/9.08.2006, insa paratii nu i-au restituit sumele pe care le-a achitat pentru acestia, cu titlu de aport la capitalul social, al SC "Z" SA.
Invocand in principal, regulile care guverneaza mandatul tacit si in subsidiar, pe cele care guverneaza gestiunea de afaceri, reclamantul a solicitat ca paratul D.V. sa fie obligat sa -i restituie suma de 42.000 lei, iar parata D.M. suma de 21.000 lei plus dobanzile legale aferente, calculate de la data scadentei (9.08.2006).
In raspunsurile date la interogatoriu, paratii au aratat ca nu au achitat aportul la capitalul social al SC "Z" SA, deoarece nu aveau aceasta obligatie.
Au precizat ca au vandut societatii sus numite, imobilele identificate cu numerele cadastrale 1747/2, 1745/1, 1745/2, inscrise in cartea funciara nr. 2232 a Municipiului Buzau, iar in momentul incheierii actului, s-au inteles cu reclamantul ca ei sa vanda imobilele la un pret sub valoarea de circulatie a acestora, iar reclamantul sa puna la dispozitie sumele de bani necesare infiintarii societatii si sa asigure disponibilitatile banesti pentru desfasurarea activitatii acesteia.
Au aratat ca imobilul a fost vandut la pretul de 525.000 Euro, iar la nivelul anului 2004, acesta fusese evaluat la suma de 2.228.558 USD. Asa dupa cum s-a aratat, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe mandatul tacit si in subsidiar pe gestiunea de afaceri. Mandatul este, de regula, un contract consensual care se naste prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus vreunei forme speciale. Mandatul poate fi dat in forma scrisa, verbala ori in mod tacit (1544 Cod civil). In speta, nu s-a dovedit incheierea vreunei contract de mandat tacit.
Nu au fost dovedite imprejurari de fapt care sa faca neindoielnica intentia partilor in sensul conferirii si acceptarii mandatului tacit cu privire la plata aportului la constituirea capitalului social. Dimpotriva, in tot cursul procesului, paratii au sustinut ca nu l-au mandatat pe reclamant sa plateasca in numele lor, ci acesta nu si-a indeplinit o obligatie proprie.
De asemenea, instanta a apreciat ca nu sunt intrunite nici toate conditiile prevazute de art. 987 si urmatoarele Cod civil, referitoare la gestiunea de afaceri.
Una dintre conditiile gerarii interesului altuia priveste atitudinea partilor fata de actele de gestiune. Sub acest aspect, geratul trebuie sa fie complet strain de operatia pe care gerantul o savarseste in interesul sau, ori din probele administrate in cauza nu rezulta ca reclamantul a platit sumele consemnate cu O.P. nr.1/9.08.2006, fara stirea paratilor.
Cum incheierea contractului de mandat si conditiile gestiunii in afaceri nu au fost dovedite, instanta considera ca raporturile dintre parti urmeaza a fi solutionate dupa regulile imbogatirii fara justa cauza. Partile au incheiat un contract de societate prin care s-a convenit ca paratii sa participe cu 20%, respectiv 10%, la constituirea capitalului social al SC "Z" SA Buzau.
Paratii si-au asumat obligatia de aport prin subscrierea la capitalul social, dar nu au facut dovada ca si-au indeplinita obligatia prin varsarea la capitalul social a sumelor, potrivit stipulatiilor din actul constitutiv. Intreg capitalul social subscris a fost varsat de reclamant. Astfel, patrimoniul paratilor s-a marit fara temei pe seama patrimoniului reclamantilor.
Sustinerile paratilor in sensul ca au convenit cu reclamantul ca ei sa vanda societatii un imobil la un pret mai mic decat cel real, iar reclamantul sa asigure disponibilitatile banesti necesare infiintarii societatii, sunt neintemeiate deoarece o asemenea clauza nu se gaseste in contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 890/23.08.2006 la BNP V.R. Buzau.
Paratii au solicitat in dovedirea acestor sustineri proba cu martori. Instanta a respins cererea intrucat, potrivit dispozitiilor art. 1191 al.2 Cod civil nu se poate primi dovada cu martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul.
Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, instanta a apreciat ca actiunea este intemeiata, obligand paratul D.V. la plata catre reclamant a sumei de 42.000 lei si parata D.M. la plata sumei de 21.000 lei, reprezentand pretentii civile, sume la care se va adauga dobanda legala, calculata in baza OG nr. 9/2001, incepand cu data scadentei (9.08.2006).
Prin decizia nr. 955 din 4.12.2008, s-a admis ca intemeiat recursul declarat de parati, dispunandu-se casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut in fapt si in drept:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau, reclamantul Q.B.P. a solicitat obligarea paratilor la plata unor sume de bani: 42.000 lei, respectiv 21.000 lei, pe care acesta, in calitate de mandatar al celor 2 parati le-a achitat cu titlu de aport la capitalul social al SC "Z" SA Buzau, impreuna cu dobanda legala.
Temeiul de drept al actiunii, invocat de reclamant, se regaseste la art. 1532, 1547, 1533 din Codul civil referitoare la mandatul tacit acordat de parati reclamantului, si in subsidiar la art. 987 din Codul civil, referitoare la gestiunea de afaceri.
Instanta de fond, dupa ce a analizat atat gestiunea de afaceri, cat si mandatul tacit, prin prisma prevederilor legale, a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile pentru niciuna din ele.
Cu toate acestea, in motivarea hotararii, instanta a recalificat natura raporturilor dintre parti apreciind ca este vorba de o imbogatire fara justa cauza.
Procedand in acest fel, instanta fondului a incalcat  prevederile art. 129 al. 6 din Codul de procedura civila, potrivit carora: "In toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii".
Aceasta, cu atat mai mult cu cat instanta s-a pronuntat asupra unui temei juridic cu care nu fusese investita si pe care nu l-a pus in discutia partilor pentru a le da posibilitatea sa-si pregateasca apararea in functie de noua calificare.
In contextul expus, s-a incalcat dreptul la aparare al recurentilor-parati, drept garantat atat de Constitutia Romaniei, cat si de normele CEDO, aspect de natura sa conduca in mod vadit la nelegalitatea hotararii pronuntate de prima instanta.
Pentru considerentele expuse, retinand ca instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de casare ce se regaseste la art. 304 pct.6 din Codul de procedura civila, tribunalul a casat sentinta atacata, dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare si sub motivarea ca se impune administrarea de noi probe in completare, in vederea lamuririi raporturilor juridice deduse judecatii.