Somatie de plata - Exceptie de neconstitutionalitate Incheiere de sesizare a Curtii Constitutionale

DREPT CIVIL-SOMATIE DE PLATA-EXCEPTIE DE NECONSTITUTIONALITATE
Incheiere de sesizare a Curtii Constitutionale
      Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr. xxxxi, debitoarea SC F SRL a solicitat, in contradictoriu cu creditoarea SC PD SA, anularea sentintei civile nr. xxxxx.2008 pronuntata de judecatorie in dosar nr. xxxxxx, sa se dispuna reluarea judecatii din dosarul de fond de la cel mai vechi act de procedura efectuat, in vederea pronuntarii unei hotarari neviciate, cu cheltuieli de judecata.
      in motivarea cererii, debitoarea a aratat ca obiectul dosarului de fond il formeaza contestatia in anulare, cale extraordinara de atac de retractare.
      Debitoarea a sustinut in primul rand ca, calea de atac a cererii in anulare propusa de instanta - cererea in anulare - este una gresita, impotriva unei contestatii in anulare neputand fi exercitata o cerere in anulare, ci un recurs, chiar daca potrivit dispozitiilor art. 320 alin. 3 C.pr.cv, hotararea data in contestatie in anulare este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata.
      in cauza ne aflam in prezenta unei situatii speciale rezultata din neconcordanta dintre legea generala, Codul de procedura civila, si legea speciala OG 5/2001. A formula cerere in anulare impotriva unei hotarari prin care s-a solutionat o contestatie in anulare este o greseala. Cererea in anulare este o cale de atac speciala care se poate exercita numai inauntru legii speciale care o reglementeaza.
      in situatia in care cererea in anulare exercitata impotriva hotararii prin care s-a solutionat contestatia in anulare este inadmisibila, atunci partea indreptatita poate invoca o ingradire a liberului acces la justitie
      Pe fondul cererii, debitoarea a aratat ca a formulat contestatie in anulare in conditiile art. 317 pct. 1 C.pr.cv, in conditiile in care a fost chemata in judecata pe calea somatiei de plata de catre creditoarea SC P&D SA, dar procedura de citare la termenul la care s-a judecat cauza nu fusese indeplinita. in conditiile in care calea de atac a ordonantei de emitere a somatiei de plata este cererea in anulare, nu ar fi putut invoca nelegalitatea procedurii de citare pe calea apelului sau a recursului, astfel ca este indeplinita conditia generala pentru admisibilitatea contestatiei in anulare. De asemenea, a invederat ca nu a exercitat calea de atac a cererii in anulare in conditiile in care hotararea nu i-a fost comunicata asa cum prevede Decizia XI/2006 a ICCJ.
      Pentru toate aceste motive, debitoarea a solicitat admiterea caii de atac, anularea ordonatei pronuntata de Judecatoria Campina, sa se dispuna reluarea judecatii din dosarul de fond de la cel mai vechi act de procedura efectuat, in vederea pronuntarii unei hotarari neviciate, cu cheltuieli de judecata.
      Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr. xxxxx2, debitoarea SC F SRL a solicitat anularea sentintei civile nr. xxxxxx pronuntata de judecatoria in dosar nr. xxxxx, sa se dispuna reluarea judecatii din dosarul de fond de la cel mai vechi act de procedura efectuat, in vederea pronuntarii unei hotarari neviciate, cu cheltuieli de judecata, cererea avand aceeasi motivare.
      La termenul de azi, debitoarea a invederat ca intelege sa se judece cu creditoarea SC P&D SA.
      in temeiul art. 163 C.pr.cv, instanta a admis exceptia litispendentei constatand ca intre cererile care fac obiectul dosarelor nr. xxxxxxi si xxxxx2, exista tripla identitate de parti (debitor SC F SRL si pe creditor SC PD SA), de obiect (cerere in anularea sentintei civile nr. xxxx, pronuntata de judecatorie in dosar nr. xxxxx), aceeasi cauza (nerespectarea procedurii de citare a partii la termenul la care a avut loc judecarea cauzei), cauzele fiind reunite sub nr. xxxxxi.
      La termenul de azi, debitoarea a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320 C.pr.cv fata de dispozitiile art. 21 si 129 C.pr.cv.
      In motivarea exceptiei, debitoarea a aratat ca este inadmisibil sa se formuleze o cerere in anulare impotriva unei hotarari pronuntate in contestatie in anulare. Exista astfel neconcordantele intre legea generala, Codul de procedura civila, si legea speciala; OG 5/2001, apar astfel probleme si sub aspectul taxelor de timbru_ taxa judiciara de timbru cuvenita pentru contestatia in anulare este de 10 lei, taxa pentru calea de atac-cerere in anulare - este de 39 de lei, desi in mod legal ar trebui sa fei de 50%din valoarea timbrata la fond. Cererea in anulare e o cale de atac speciala instituita pe o lege speciala. In situatia in care cererea in anulare exercitata impotriva hotararii prin care s-a solutionat contestatia in anulare este inadmisibila, atunci partea poate invoca o ingradire a liberului acces la justitie, la un proces echitabil.
     Creditoarea SC P&D SA a invederat ca lasa exceptia la aprecierea instantei.
     Analizand cu prioritate exceptia de neconstitutionalitate invocata, instanta retine: Ari. 29 (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, consacra conditiile de admisibilitate a unei exceptii de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala pronuntandu-se, conform acestui text de lege, numai asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
      In prezenta cauza, instanta constata ca aceste conditii de admisibilitate sunt indeplinite, debitoarea invocand in fata instantei, raportat la art. 21 si art 129 din Constitutie, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedura civila care este lege organica in vigoare si care constituie insusi temeiul in drept al formularii caii de atac care face obiectul cauzei. Pentru aceste motive, constatand ca exceptia este admisbila, in temeiul art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, va sesiza Curtea Constitutionala in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.320 alin.3 c.pr.civ. si, in temeiul art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, va suspenda judecarea cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
      In conditiile art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta va argumenta in cele ce urmeaza opinia sa asupra exceptiei invocate.
      Textul de lege considerat neconstitutional este 320 alin. 3 C.pr.cv, text care prevede ca "hotararea data in contestatie (in anulare) este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata"
     Debitoarea sustine ca aceste dispozitii din Codul de procedura civila contravin dispozitiilor art. 21 si 129 din Constitutie, texte care prevad ca:
    Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. (3) Partile au dreptul la un process echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
    Art. 129: "impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii"
Judecatoria considera ca exceptia nu este intemeiata.
    in primul rand, din motivarea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale, rezulta ca debitoarea invoca de fapt neconstitutionalitatea art. 320 alin. 3 C.pr.cv, nu prin el insusi ci prin raportare la OG 5/2001 privind procedura somatie de plata si a consecintelor pe care aplicarea concomitenta a celor doua texte de lege le produce, in sensul ca se ajunge ca impotriva unei hotarari pronuntate intr-o contestatie in anulare sa poata fi formulata numai calea de atac a cererii in anulare, ceea ce ar fi inadmisibil si ca astfel s-ar incalca principiul dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 21 din Constitutie si al dreptului la exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti in conditiile legii recunoscut de art. 129 Constitutie
     Or, art. 29 din Legea nr. 47/1992 si jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale sunt in sensul ca instanta constitutionala se pronunta cu privire la constititionalitatea unui text de lege raportat la un text din Constitutie, si nu pe raporturile dintre mai multe acte normative si un text din Constitutie sau pe pretinse neconcordante dintre textele de lege, pretinse necorelari dintre textele de lege si consecintele pe care le-ar produce acestea raportat la drepturile consacrate prin Constitutie. De asemenea, Curtea nu se pronunta nici pe eventuale lipsuri din textele de lege si nu poate proceda la modificari sau completari ale actelor normative.
     In al doilea rand, si daca se analizeaza efectele pe care art. 320 alin. 3 C.pr.cv le produce in procedura somatiei de plata, instanta constata ca exceptia nu este intemeiata.
     In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 129 din Constitutie, instanta retine ca art. 129 din Constitutie prevede expres ca exercitarea cailor de atac se face "in conditiile legii", consacrand expres libertatea si dreptul legiuitorului de a stabili exact conditile in care pot fi promovate cai de atac, cu conditia implicita, stabilita prin jurisprudenta Curtii, de a nu contraveni altor norme si principii. Or, art. 320 Codul de procedura civila este o lege, este un act adoptat de autoritatea legislativa in stat, prima parte a dispozitiilor constitutionale invocate fiind astfel respectate si, in acelasi timp, nu se poate retine ca ar contraveni normelor si principiilor consacrate prin Constitutia Romaniei, dupa cum vom argumenta mai jos.
     Art. 21 din Constitutie consacra dreptul de acces la justitie, drept care si potrivit jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului data in interpretarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului trebuie sa fie un drept efectiv, dar nu un drept absolut. Art. 6 din CEDO nu consacra in materie civila (domeniu de care apartine prezenta cauza) obligativitatea principiului dublului gard de jurisdictie asa cum este consacrat expres in materie penala de art. 2 din Protocolul 7. Dar, Curtea a stabilit ca, in situatia in care legislatia interna se prevede dreptul la cai de atac si in cadrul acestor proceduri trebuie asigurate garantiile consacrate de art. 6 (Monnell si Morris c. Marii Britanii Constantinescu c. Romaniei, etc).
    Or, aceste garantii sunt asigurate debitoarei. impotriva unei hotararii a primei instante in procedura somatiei, debitorul are dreptul la calea de atac a cererii in anulare. Mai mult, debitoarea a exercitat si calea de atac extraordinara care nu este impusa de art. 6 din CEDO, iar impotriva acestei hotarari pronuntate in calea de atac extraordinara prin aplicarea art. 320 alin. 3 C.pr.cv care este considerat neconstitutional, i s-a recunoscut si dreptul a formula din nou cale de atac. Faptul ca se ajunge la o procedura un pic mai ciudata -cerere in anularea unei hotarari pronuntate in calea contestatiei in anulare- nu poate duce la concluzia ca drepturile partii interesate si, mai ales dreptul la o instanta ii este incalcat, ci dimpotriva. Indiferent de denumirea caii de atac, ca este cerere in anularea, ca ar trebui sa fie recurs, ca s-ar numi "cale de atac", "petitie", "cerere", "contestatie", ceea ce conteaza este finalitatea procedurii, faptul ca exista o cale de atac, indiferent de denumirea ei, cale in cadrul careia partea interesata are dreptul sa isi faca aceleasi aparari pe care le-ar fi putut formula in procedura initiala in somatie, respectiv in procedura contestatiei in anulare. Faptul ca cererea in anulare este judecata de aceeasi instanta nu inlatura caracterul efectiv al caii de atac, cererea in anulare, chiar si atunci cand este formulata impotriva unei hotarari pronuntate in contestatie in anulare, isi pastreaza caracterul de cale de atac de reformare, instanta procedand la efectuarea unui control judiciar, prin intermediul acestei cai de atac debitorul putand invoca orice motiv de nelegalitate sau netemeinicie referitor la hotararea pronuntata chiar si in contestatia in anulare.
     Or, recunoasterea dreptului la cai de atac ordinare, cum este calea de atac a cererii in anulare, la cai de atac extraordinare si, ulterior, iar la cai ordinare, nu poate fi apreciata ca reprezentand o incalcare a dreptului de acces la instanta, dimpotriva.
     Nu pot fi retinute nici argumentele potrivit carora art. 320 C.pr.cv ar fi neconsitutional pentru ca se creeaza situatii inadmisibile in material taxelor de timbru. Pe langa faptul ca, asa cum aratam si mai sus, Curtea Constitutionala nu are competenta sa se pronunte cu privire la corelarea art. 320 C.pr.cv cu OG 5/2001 si cu Legea nr. 146/1997, dreptul la un proces echitabil conform jurisprudentei CEDO nu presupune un anumit tip de taxe sau o anumita metoda de stabilire si o anumita metoda de calcul de taxe, toate aceste aspecte fiind lasate si de Curtea Europeana la latitudinea autoritatilor interne, o eventuala neconventionalitate putand fi retinuta numai in masura in care sistemul intern de taxe ar crea piedici efective in calea accesului la justitie.
    Or, taxa de timbru pe cererea in anulare a somatiei de plata de 19,5 lei stabilita in practica majoritara a instantelor prin aplicarea prin analogie a art. 11 din Legea nr. 146/1997 (50% din taxa pe somatie) este o taxa rezonabila, care nu afecteaza cu nimic accesul la justitie. De asemenea, nici diferenta dintre taxa care ar trebui achitata intr-o cerere in anulare a unei contestatii in anulare, de 19,5 lei si taxa care ar trebui achitata intr-un eventual recurs impotriva unei hotarari pronuntate in contestatia in anulare (10 lei sau 5 lei) nu creeaza piedici insurmontabile in calea accesului la justitie.
     in ceea ce priveste argumentele de neconstitutionalitate privind ingradirea accesului la justitie pentru situatia in care s-ar respinge ca inadmisibila cererea in anulare impotriva unei contestatii in anulare, instanta constata ca acestea vin in contradictie cu celelalte argumente ale debitoarei: astfel, debitoare invoca ca, daca se recunoaste calea de atac a cererii in anulare impotriva hotararii pronuntate in contestatie in anulare se incalca dreptul la un proces echitabil pentru ca partea ar trebui sa aiba drept de acces la o instanta de control ierarhic superioara, si anume recursul, iar daca nu se recunoaste calea de atac a cererii in anulare impotriva hotararii pronuntate in contestatie in anulare de asemenea se incalca dreptul la un process echitabil si liberul acces la justitie. Or, sustinerile conform carora ar trebui sa se recunoasca si dreptul de a formula cerere in anulare si sa se recunosca si dreptul la o alta cale de atac la o instanta ierarhic superioara, eventual recurs nu pot fi retinute, dreptul de acces la instanta, nici in jurisprudenta Curtii Europene, nepresupunand dreptul de acces la toate caile de atac recunoscute de legea nationala.
      Pentru toate aceste motive, prezenta instanta apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si, asa cum aratam mai sus, va sesiza Curtea Constitutionala in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.320 alin.3 c.pr.civ. si va suspenda judecarea cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.