Schimbare incadrare juridica. Interpretarea probelor. Aplicarea prezumtiei de nevinovatie prev. de art. 6 CEDO.Jurisprudenta Curtii EDO privind aplicarea prezumtiei.

          
Sentinta  penala nr. 733/ 13 martie  2008-04-16 Schimbare incadrare juridica. Interpretarea probelor. Aplicarea prezumtiei de nevinovatie prev. de art. 6 CEDO.Jurisprudenta Curtii EDO privind aplicarea prezumtiei.
Nicio proba administrata in cursul procesului  penal nu a relevat  existenta cu  certitudine  in sarcina inculpatului  a faptei de deposedare  a  partii vatamate  de bijuteria de aur  detinuta. Martorii audiati  in cursul judecatii  si al  urmaririi penale au confirmat numai detinerea de catre partea  vatamata a  unui asemenea bun, dar au precizat ca  nu au cunostinta in mod indubitabil despre sustragerea   bijuteriei de catre inculpat.
Nici partea vatamata  nu a prezentat probe  certe  cu privire  la  sustragerea bijuteriei de catre inculpat, ci aceasta  numai a emis o apreciere  de ordin subiectiv  cu privire la  probabilitatea  smulgerii lantisorului.
Probele administrate  in cursul  procesului penal  nu   au relevat  nici existenta legaturii  de la mijloc  la scop  ce se impune   a  exista  in  continutul  complex al infractiunii  de talharie, deoarece  niciunul din martori  nu au relevat  imprejurarea  exercitarii violentelor  in scopul sustragerii  bunului  ori  in scopul pastrarii bunului. Dimpotriva  din probele  administrate  rezulta ca exercitarea violentelor  de catre inculpat  nu a fost determinata  de sustragerea vreunui bun, ci  numai  de un  conflict  personal  intervenit  intre inculpat si fratele  partii  vatamate  in legatura  cu  un pretins imprumut nerestituit.
Nu sunt  intrunite elementele constitutive ale  infractiunii complexe de  talharie deoarece probele  administrate  nu au demonstrat  existenta  certa a  elementelor constitutive  ale activitatii  principale de furt  si nici legatura  de la mijloc  la scop  intre  fapta principala de sustragere  si  cea  adiacenta  constand in exercitarea violentelor.
Aceste elemente au fost  avute in  vedere  de instanta la schimbarea incadrarii juridice in sedinta publica din data de 28.02.2008, dintr-o infractiune prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b si c cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. in doua infractiunii respectin infractiunea prev. de art. 181 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. si infractiunea prev. de art. 208, 209 alin. 1, lit. e, g cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
     Din ansamblul probelor administrate rezulta ca in prezenta cauza penala nu a fost rasturnata prezumtia de nevinovatie a inculpatului prevazuta de art.  5/2 C.p.p., art. 66 alin. 1 C.p.p. si art. 23 alin. 11 din Constitutie. Prezumtia de nevinovatie constituie o componenta esentiala a dreptului la un proces  echitabil prevazut de art. 6  paragr. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
     Prezumtia de nevinovatie  presupune  dreptul oricarei persoane acuzate de o infractiune de a fi  considerata nevinovata pana cand vinovatia sa va fi legal stabilita prin hotarare definitiva.
     Prezumtia de nevinovatie poarta si asupra sarcinii probei care revine acuzatorului - Ministerul Public si respectiv partii vatamate, iar indoiala profita persoanei acuzate.
     Obligatia respectarii  prezumtiei de nevinovatie este opozabila erga omnes,  revenind nu doar  judecatorului ci tuturor autoritatilor statului, inclusiv celor  legislative (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
     Prezumtia de nevinovatie - corolar al procesului penal va fi  respectata, aplicata si  functioneaza numai daca  acuzatorului i s-au  respectat toate  garantiile procedurale  privind  egalitatea armelor, dreptul la informare, principiul contradictorialitatii, dreptul la  tacere si dreptul de a nu se  autoincrimina, administrarea probelor. ######
Prin  rechizitoriul  Parchetului de pe  langa  Judecatoria  Craiova nr.  1429/P/2007 din  15.02.2007, s-a pus  in  miscare actiunea penala  si s-a  dispus  trimiterea  in  judecata  a inculpatului   N  C, pentru  sav. infractiunii de  talharie  in forma calificata, fapta prev. si ped. de art. 211  alin.1, art. 211 alin.2 lit. b si c C.p., cu aplic. art. 37  lit. b   C.p.
In fapt,  s-a retinut  ca, in seara  zilei de 04.05.2006,  in jurul orelor 2100 , inculpatul N C si partea  vatamata  V P se aflau  in incita  barului  situat pe strada Italienilor  din  comuna  Breasta, jud. Dolj  si consumau  bauturi alcoolice. La un moment dat  intre  inculpat si partea vatamata a  inceput o discutie contradictorie, care a degenerat in conflict  verbal,  in  legatura  cu  o datorie neachitata  a fratelui  partii vatamate  catre  inculpat.
Nemultumita  de atitudinea  inculpatului  si a partii vatamate, gestionara  barului  le-a solicitat acestora sa  paraseasca  localul,  cei doi  conformandu-se.
Partea  vatamata  a plecat din bar in  jurul orelor  2200 , fiind insotit  de  martorul R M I.
Dupa  ce au parcurs   cativa  metri de la  iesirea din bar, partea vatamata  si  martorul au fost ajunsi  din urma  de  inculpat, care a inceput sa il  loveasca  pe  partea vatamata. Desi martorul R  M I a  intervenit,   incercand  sa-l  calmeze  pe  inculpat  sa inceteze  sa il mai loveasca  pe  partea  vatamata,  nu a reusit, inculpatul continuand sa il agreseze fizic pe partea vatamata,  doborandu-l la pamant.
La  un moment dat,  in timp  ce partea  vatamata  se afla  cazut la pamant, pe spate,  cu fata  in sus,  din cauza loviturilor  primite,  inculpatul  s-a  aplecat, a pus  unul  din genunchi  pe corpul  partii vatamate,  cu mana stanga  l-a prins de  par, iar cu manam dreapta i-a smuls de la gat lantisorul din aur,   introducandu-l  in  buzunarul  sau, dupa  care a  continuat  sa  ii aplice  alte  lovituri.
La  o  noua  interventie a martorului R  M  I, inculpatul a incetat  sa  il  mai loveasca  pe  partea  vatamata.
Dupa  terminarea conflictului, partea vatamata a fost ajutata sa ajunga  acasa  de martorul R  M  I. Fiind  dezbracat  de hainele  murdare  de sange,  in prezenta  martorilor  R  M  I,  V S,  V  I, V V si V C,  toti au constatat  ca  nu  mai avea  la gat  lantisorul  din aur, partea  vatamata  a precizat ca, a simtit in timpul agresiunii inculpatului, cand acesta i-a smuls lantisorul,  realizand   si  momentul  cand  a aut loc  deposedarea.
Fiind audiat, martorul R  M I  a declarat   ca  in acea seara  l-a vazut  in bar pe partea vatamata ca purta  la  gat un lantisor din aur. Declaratia sa este sustinuta    si de cea a martorilor  G N C, V S,  V V  si V C.
Urmarea  agresiunii fizice  suferite, partea vatamata  V P a suferit  leziuni de violenta  care au  necesitat   pentru  vindecare 30-35  de zile   ingrijiri  medicale, conform certificatului  medico-legal  nr. 996/A2/11.05.2006 si a fost  internat   in perioada  05-10.05.2006 in Spitalul Clinic  Judetean  de Urgenta Craiova,  in  Sectia  Chirurgie  BMF  si in perioada  07.06.-23.06.2006  in Spitalul Clinic  de Neuropsihiatrie  Craiova.
Prin adresa   nr. 4064/A2/11.01.2007, I.M.L. Craiova  a precizat ca  in  urma reexaminarii  partii  vatamate,  nu s-au  constatat complicatii  fata de  precedenta   examinare.
Desi  inculpatul   a inceput  prin a-l lovi pe partea vatamata,  dupa ce,  prin loviturile aplicate  l-a  doborat  la  pamant,  in pozitia  cazut  pe spate,   avand  fata plina de  sange,   intrucat  majoritatea    loviturilor   i  le aplicase  in zona capului,  profitand de faptul ca  il  adusese   in stare de  neputinta  de a se apara,  in cursul  conflictului,  inculpatul   a  luat rezolutia  infractionala  de a-i  smulge de la gat  lantisorul  din aur. Comisa  in aceste  circumstante, fapta  inculpatului  intruneste   elementele  constitutive  ale  infractiunii  de talharie    in forma  calificata.
In cursul  urmaririi penale, partea  vatamata s-a constituit  parte civila  in cauza  cu suma de  600 lei  RON, reprezentand daune  materiale.
Caracterizandu-l pe  inculpatul  N C,    se retine ca,  acesta a avut o conduita  procesuala  nesincera,  prezentand  in mod denaturat  faptele,  nerecunoscand  savarsirea  infractiunii   retinute in sarcina  sa.
Din fisa de cazier  rezulta ca inculpatul  este recidivist, putandu-se  constata  perseverenta   sa  infractionala   in  comiterea  de  infractiuni   contra  patrimoniului (furturi  si talharie).
  In cursul  urmaririi penale incepute  la data de  11.07.2006 s-a administrat proba testimoniala  in scopul stabilirii  adevarului  cu privire la fapte  si autor. De asemenea, s-a dispus examinarea  medico-legala  a inculpatului, fiind emis certificatul medico-legal nr. 996/A2/2006, din care rezulta  ca  partea  vatamata  V.  P. a necesitat 30-35 zile de ingrijiri medicale  pentru vindecare.
In cursul cercetarii  judecatoresti  s-a procedat  conf. prevederilor  art. 323 C.p.p.  la audierea  inculpatului, a  carui  declaratie a fost consemnata  si atasata  la dosarul cauzei,  iar  in temeiul prevederilor  art. 327 C.p.p.  si  in  scopul respectarii principiilor nemijlocirii,  contradictorialitatii  si dreptului  la aparare  au fost audiati  martorii in  vederea aflarii  adevarului  cu privire  la fapte  si  inculpat.
Analizand  in mod  coroborat  ansamblul probelor  administrate in cauza, se retin urmatoarele:
In data  de 04.05.2006  partea  vatamata  V.  P. s-a deplasat   impreuna  cu  martorul R. M. pentru a servi bauturi  alcoolice  intr-un local public din localitatea  Breasta,  jud. Dolj. In acelasi loc a ajuns si  inculpatul N.C.,  acesta din urma  solicitand  partii  vatamate explicatii  referitoare la  conduita  fratelui  acestuia care nu i-a restituit  suma de 60  de lei  ce a format  obiectul unui imprumut acordat  lui de inculpat.
Pentru a nu se agrava  conflictul, partea  vatamata  si  martorul R. M.  au  parasit  acel local  public, insa  in scurt timp au fost urmati de inculpat. Acesta a procedat la agresarea  fizica a  partii vatamate, determinand  caderea  acesteia  intr-un sant  situat  in apropierea  localului public.
Aceasta  situatie  de fapt  rezulta din  coroborarea  declaratiilor  partii  vatamate  si ale  inculpatului  cu proba testimoniala  administrata  in mod  nemijlocit  de catre instanta.
Astfel  atat  partile  implicate, cat  si  martorul R. M.  au declarat  ca  partea  vatamata  a fost agresata  fizic de catre inculpat  in  mod succesiv  in data de 04.05.2006. Intreaga  activitate   violenta a avut loc  in prezenta acestui  martor R. M., care a incercat  zadarnic sa-l  impiedice  pe inculpat a o lovi  pe partea  vatamata .
Astfel, desi acest  martor  a depus  diligente  in  vederea aplanarii  conflictului, totusi inculpatul a aplicat mai multe  lovituri  in  zona  capului partii vatamate, determinand  caderea tuturor  celor  implicati  intr-un  sant  si continuarea  agresiunii  in timp ce partea vatamata  era  deja  la nivelul solului, lipsita de posibilitati de aparare.
     Declaratia  partii  vatamate  si a martorului R. M. se  coroboreaza  cu  declaratia  martorei S. F., care a observat  personal conflictul  desfasurat intre parti  si a perceput in mod  direct cum inculpatul exercita   agresiuni  asupra corpului  partii  vatamate,  lovind-o  cu  mainile si picioarele. Desi partea  vatamata  se  afla  intr-o pozitie  inferioara  fata de inculpat, fiind cazuti  toti  intr-un  sant, iar partea  vatamata  era situata  la nivelul  solului,  totusi  inculpatul a continuat   sa o loveasca  la nivelul capului  cu  mainile  si picioarele,  profitand  asadar  de situatia  in  care aceasta  s-a aflat.
Declaratiile  martorilor  R.  M.  si S. F. au  relevanta  juridica  si  contribuie in prezenta  cauza  la justa  solutionare  prin aflarea  adevarului  cu privire  la fapta si autor,  dar si cu privire  la adevarata  natura  a relatiilor  in  care  inculpatul  si  partea  vatamata  s-au aflat.
Astfel, avand in vedere  ca cei doi martori au perceput  in  mod  nemijlocit  modul  in  care s-a derulat  activitatea  conflictuala,  R.  M. fiind prezent la locul  agresiunii,  iar  S. F.  observand  faptele din  curtea  gospodariei sale, rezulta ca, declaratiile acestor  martori reprezinta  probe imediate si  directe  in  ceea ce priveste  vinovatia  inculpatului  cu  privire la  fapta de a lovi partea   de mai multe ori, determinand lezarea  sanatatii  si  integritatii sale  corporale.
Atitudinea inculpatului  prezinta  relevanta  juridica  in  ceea  ce priveste  activitatea  agresiva  exercitata asupra  partii vatamate.  Inculpatul a recunoscut  fapta savarsita  asupra partii  vatamate, aratand  ca  a agresat-o fizic pe  aceasta de  trei ori  in  mod succesiv, in aceeasi  imprejurare.
Agresiunea  fizica  a fost precedata  de un conflict  verbal derulat in localul public  din localitatea Breasta, jud. Dolj.
Din declaratiile  martorului  M.  I. si G.  N. C.  rezulta ca  partea  vatamata  detinea un lantisor  de aur, pe  care l-a  purtat  in acea zi de  04.05.2006, in  momentul  in  care aceasta l-a invitat pe  martorul R.M. pentru a servi  bauturi  alcoolice  in localul  public.
Declaratia  martorului  M.  T., prezent  in localul public  in  momentul  derularii conflictului  verbal  intre  inculpat  si  partea  vatamata constituie  o proba  in  ceea ce priveste detinerea  de catre  aceasta din urma  a unui lantisor de aur  in  momentul premergator  desfasurarii  agresiunii  fizice intre inculpat si  partea  vatamata.
In  drept, talharia  este o  infractiune  prev. de art. 211C.p.p.  ce presupune din punct de vedere  al laturii obiective  doua  activitati  strans  legate  intre ele: activitatea  principala de furt  si activitatea secundara, aceasta din urma fiind realizabila prin mai  multe  modalitati: intrebuintarea  de violente  ori amenintari,  punerea  vicleniei  in  stare de inconstienta ori  in  neputinta  de a se apara.
Talharia(art.211) este o infractiune  complexa, incluzand  in continutul  sau  ca elemente constitutive actiuni  ce realizeaza  in parte continutul  altor  infractiuni acestea din urma pierzandu-si autonomia si fiind absolvite in continutul  infractiunii  complexe de talharie.
In prezenta cauza inculpatul a fost trimis in judecata sub aspectul  savarsirii  infractiunii de talharie,  activitatea  secundara  fiind  sustinut  a fi  realizata prin exercitarea de violente.
Pentru a se pronunta o  hotarare  de condamnare  a unei persoane  pentru savarsirea infractiunii de talharie  este necesar  a se dovedi  cu probe  certe, dincolo de orice indoiala  rezonabila existenta in materialitatea  lor a  faptei principale  de furt, dar  si a faptei adiacente  de exercitare  a violentelor.
Esential  pentru existenta infractiunii de  talharie  este dovedirea  existentei  intre activitatea  principala  si cea adiacenta unei legaturi  de  la mijloc  la scop,  in sensul ca  fapta  va  constitui talharie  numai  daca  violentele  au  fost intrebuintate  de autor  cu putin  inainte, in timpul sau imediat  dupa savarsirea  furtului.
Activitatea  principala  consta  in luarea  unui bun din patrimoniul  unei persoane,  scoaterea  fizica  a  acestuia  din sfera  de stapanire a persoanei  in posesia sau detentia  careia  se afla acel bun  si  trecerea bunului  in sfera  de stapanire  a faptuitorului.
Activitatea de  luare se  realizeaza  din punct de vedere  al laturii obiective  prin doua acte: deposedarea-  scoaterea bunului  din sfera  de stapanirea  posesorului  sau detinatorului  si    imposedarea- trecerea  acelui  bun   in  sfera  de stapanire  a faptuitorului.
Probele  administrate in mod  nemijlocit  de catre instanta  nu au dovedit   in mod cert,  dincolo de orice   indoiala  rezonabila  actiunile pretins  comise de inculpat  de deposedare  a  partii  vatamate  de bijuteria de aur si imposedarea  inculpatului. Totodata, din probele administrate in cauza, atat  in cursul urmaririi penale  cat si  in cursul judecatii nu s-a probat  existenta  legaturii de la mijloc  la  scop,  ce trebuie  sa existe  intre  fapta  principala de furt  si cea adiacenta  constand  in exercitarea  violentelor.
Astfel, daca din  declaratiile   martorilor  rezulta   confirmarea  sustinerilor  partii  vatamate  in sensul ca  poseda un lantisor  de aur,  martorul M. T.  observand purtarea bijuteriei de catre partea  vatamata chiar  in timpul conflictului verbal desfasurat  intre  parti  in  localul public,  cu  toate  acestea  nici unul dintre martori  nu a confirmat  sustinerea  partii vatamate  referitoare  la sustragerea de catre inculpat a  bijuteriei  in timpul  agresiunii fizice.
Martorul  R. M., prezent  la momentul desfasurarii  conflictului fizic, el fiind  cel  care a  si  incercat  aplanarea acestuia, nu a observat  in nici un  moment fapta  pretinsa a inculpatului  de a deposeda partea  vatamata de  bijuteria  de aur  urmata de imposedarea  sa.
Declaratia  acestuia este relevanta  sub  aspectul  intrunirii elementelor  constitutive  ale  infractiunii  de furt  si implicit realizarea  activitatii  principale ce ar intra in  continutul complex al infractiunii de talharie. Astfel, acest martor a declarat  in mod  direct in  fata instantei de judecata  faptul ca, nu l-a vazut  niciodata  pe inculpat smulgand lantisorul  partii  vatamate urmat de   insusirea  acestuia.
Dimpotriva, depozitia  martorului  este in sensul ca  nu  a observat daca in timpul  conflictului partea  vatamata  mai avea asupra sa  lantisorul de aur nici nu  poate sti daca acesta  ar fi putut   sa cada de pe corpul  partii  vatamate  in timpul  conflictului.
Declaratia  martorului R.  M. cu privire la  conduita  inculpatului,  care  in timpul exercitarii  agresiunii asupra partii vatamate  ar fi  introdus mana  in buzunarul   hainelor  sale nu  poate constitui o proba  solida  cu  privire la pretinsa  fapta de furt. Chiar  martorul invedereaza  instantei  ca el  insusi a considerat ca, prin introducerea mainii in buzunar, inculpatul a urmarit  sa scoata  un cutit si nu  sa introduca o  eventuala  bijuterie  sustrasa.
Retinerea in sarcina inculpatului a unei fapte de  sustragere a unui bun  trebuie  sa  fie  rezultatul administrarii unor probe legale, obiective, care trebuie  sa furnizeze informatii  clare  si precise privitoare  la fapta si autor. Insa niciunul  dintre martorii  audiati,  nu au sustinut  in mod  cert  o asemenea fapta  de  sustragere ca fiind  savarsita  de  inculpat.
Martorul  R.  M.  nu a furnizat  asemenea  date  certe  privitoare  la deposedarea partii  vatamate  de  bijuteria sa si  imposedarea inculpatului  cu  acelasi obiect.   Mai  mult,  acelasi  martor  a declarat in cursul  judecatii faptul  ca niciodata nu a povestit  familiei   partii vatamate  faptul ca,  inculpatul ar fi sustras  lantisorul  de aur, ci  numai  faptul ca  acesta a pus  mana  pe gatul  partii  vatamate.
Imprejurarea  relevata  de martor  privitoare   la  conduita inculpatului  de a pune mainile  asupra  gatului  partii vatamate in  timpul conflictului  fizic  desfasurat dobandeste relevanta juridica sub aspectul  elementelor constitutive  ale faptei de  vatamare  corporala.
Din aceasta perspectiva,  depozitia  martorului  se coroboreaza  cu mentiunile certificatului  medico-legal  nr. 996/A2/2006 in  care  se retine prezenta  unor leziuni  la nivelul  gatului  partii vatamate  ganglionul stang  si imobilizare in  fular  cervical.
Prin  coroborarea  acestor probe,  rezulta ca actiunea  inculpatului  de a pune  mana  la nivelul  gatului   partii  vatamate  va fi  configurata in    cadrul conflictului fizic  desfasurat  si  reprezinta parte din totalul actiunilor  agresive exercitate de inculpat  asupra partii  vatamate, ceea ce rezulta si din  actul  medico-legal.
Declaratia  martorului M.  I.  contribuie  la  stabilirea  nevinovatiei  inculpatului  in  ceea  ce priveste  pretinsa  fapta  de sustragere a bijuteriei de aur, intrucat acest martor a  invederat  in fata  instantei faptul  ca, martorul R. M. i-a relatat  ca nu a  vazut  ca inculpatul sa smulga lantisorull  de la gatul  partii  vatamate.
Nici declaratia  martorei  G. N.   C.  nu  poate contribui  la stabilirea  cu  certitudine  a  vinovatiei  inculpatului  in  ceea ce priveste  fapta de furt. Aceasta  a precizat  atat  in cursul urmaririi penale, dar si  in cursul judecatii, faptul ca, apreciaza ca exista  probabilitatea smulgerii lantisorului de catre inculpat, neavand  insa nicio certitudine  in acest  sens.
Conform  art. 78 C.p.p.  martorul este persoana care are cunostinta despre  vreo  fapta  sau  imprejurare de natura sa serveasca la  aflarea adevarului   in procesul penal.
Declaratia  unei persoane poate constitui proba in procesul penal  numai  daca se  refera  la  fapte si imprejurari  obiective, existente  in  materialitatea  lor  si  nu cand  se refera  la  propriile  ganduri  si aprecieri   de ordin subiectiv.
Luand  in  considerare  faptul ca, depozitia martorei G. N.   C.    nu se refera  la fapte  si  imprejurari concrete,  petrecute  in realitatea obiectiva, ci  numai la  aprecieri  de ordin subiectiv, rezulta  ca, aceasta parte  a declaratiei  sale  nu  poate avea  valoarea  juridica a probei testimoniale  in procesul penal.
Relevanta  juridica  prezinta declaratia partii  vatamate  V.  P. data  in cursul urmaririi penale in sensul ca familia sa  a constatat pentru  prima data lipsa  bijuteriei de  aur.
De asemenea, partea vatamata considera ca inculpatul i-a smuls  lantisorul  de la gat in timpul aplicarii  multiplelor lovituri,  insa el  nu stie nimic,  deoarece  ulterior  incidentului  si-a pierdut cunostinta.
Partea  vatamata  nu a precizat  cu  certitudine  ca inculpatul i-a sustras  bijuteria ci  numai considera ca acest fapt s-a petrecut, fara insa  a prezenta o dovada certa si utila  in scopul probarii faptei de furt.
Nicio proba administrata in cursul procesului  penal nu a relevat  existenta cu  certitudine  in sarcina inculpatului  a faptei de deposedare  a  partii vatamate  de bijuteria de aur  detinuta. Martorii audiati  in cursul judecatii  si al  urmaririi penale au confirmat numai detinerea de catre partea  vatamata a  unui asemenea bun, dar au precizat ca  nu au cunostinta in mod indubitabil despre sustragerea   bijuteriei de catre inculpat.
Nici partea vatamata  nu a prezentat probe  certe  cu privire  la  sustragerea bijuteriei de catre inculpat, ci aceasta  numai a emis o apreciere  de ordin subiectiv  cu privire la  probabilitatea  smulgerii lantisorului.
Probele administrate  in cursul  procesului penal  nu   au relevat  nici existenta legaturii  de la mijloc  la scop  ce se impune   a  exista  in  continutul  complex al infractiunii  de talharie, deoarece  niciunul din martori  nu au relevat  imprejurarea  exercitarii violentelor  in scopul sustragerii  bunului  ori  in scopul pastrarii bunului. Dimpotriva  din probele  administrate  rezulta ca exercitarea violentelor  de catre inculpat  nu a fost determinata  de sustragerea vreunui bun, ci  numai  de un  conflict  personal  intervenit  intre inculpat si fratele  partii  vatamate  in legatura  cu  un pretins imprumut nerestituit.
Nu sunt  intrunite elementele constitutive ale  infractiunii complexe de  talharie deoarece probele  administrate  nu au demonstrat  existenta  certa a  elementelor constitutive  ale activitatii  principale de furt  si nici legatura  de la mijloc  la scop  intre  fapta principala de sustragere  si  cea  adiacenta  constand in exercitarea violentelor.
Aceste elemente au fost  avute in  vedere  de instanta la schimbarea incadrarii juridice in sedinta publica din data de 28.02.2008, dintr-o infractiune prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b si c cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. in doua infractiunii respectin infractiunea prev. de art. 181 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. si infractiunea prev. de art. 208, 209 alin. 1, lit. e, g cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
     Din ansamblul probelor administrate rezulta ca in prezenta cauza penala nu a fost rasturnata prezumtia de nevinovatie a inculpatului prevazuta de art.  5/2 C.p.p., art. 66 alin. 1 C.p.p. si art. 23 alin. 11 din Constitutie. Prezumtia de nevinovatie constituie o componenta esentiala a dreptului la un proces  echitabil prevazut de art. 6  paragr. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
     Prezumtia de nevinovatie  presupune  dreptul oricarei persoane acuzate de o infractiune de a fi  considerata nevinovata pana cand vinovatia sa va fi legal stabilita prin hotarare definitiva.
     Prezumtia de nevinovatie poarta si asupra sarcinii probei care revine acuzatorului - Ministerul Public si respectiv partii vatamate, iar indoiala profita persoanei acuzate.
     Obligatia respectarii  prezumtiei de nevinovatie este opozabila erga omnes,  revenind nu doar  judecatorului ci tuturor autoritatilor statului, inclusiv celor  legislative (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
     Prezumtia de nevinovatie - corolar al procesului penal va fi  respectata, aplicata si  functioneaza numai daca  acuzatorului i s-au  respectat toate  garantiile procedurale  privind  egalitatea armelor, dreptul la informare, principiul contradictorialitatii, dreptul la  tacere si dreptul de a nu se  autoincrimina, administrarea probelor.
     Rasturnarea prezumtiei  de nevinovatie se va face  de catre instanta de judecata  numai in urma  unei analize profunde a temeiniciei  acuzatiei penale , atat in ceea ce priveste problemele de fapt , dar si cele  de drept. Aceasta analiza temeinica a acuzatiei penale in fapt si in drept (de facto si de jure) trebuie sa se  fundamenteze pe dovezi legal administrate, temeinice, convingatoare, de natura a inlatura  orice urma de  indoiala ("In dubio pro reo").
     Condamnarea unei persoane in lipsa unor probe temeinice si legal  administrate, convingatoare  si ferme, care sa fie de natura a inlatura cea mai mica indoiala reprezinta totodata si o  nerespectare a dreptului unui inculpat la un proces  echitabil.
     Curtea Europeana a stabilit ca indoiala profita persoanei acuzate (Comisia  EDO,  raport din 30 martie  1963, cauza  Austria c. Italia, Annuarie de la  Convention, vol. VI, p. 783) - �in dubio pro reo". Aceasta teorema  este de  natura a respecta  si dreptul la  siguranta individuala, care s-ar vedea  inlaturat daca o persoana ar fi condamnata pe baza  unor probe incerte, neconcludente, din care elementul de siguranta  lipseste cu desavarsire, si care nu sunt de  natura a fundamenta  temeinicia in fapt si in drept a acuzatiei in materie penala.
     Curtea a stabilit in cauza Telfner c. Austriei,  hot. din 20 martie 2001 ca o condamnare a inculpatului in lipsa unor dovezi convingatoare de vinovatie, probe directe care sa  sustina temeinicia in fapt si in drept a acuzatiei, este de natura sa atraga  constatarea  incalcarii articolului 6 par 2 din Conventie.
     Pentru aceste considerente  instanta urmeaza  a face aplicarea art.  11 pct. 2 lit. a , art. 10 lit. c C.p.p. in ceea ce priveste  infractiunea de  furt,  deoarece  nu s-a facut -  prin probe certe, indubitabile si lipsite de orice element de nesiguranta -  dovada deposedarii de catre inculpat a partii vatamate de bijuteria de aur reclamata si imposedarea sa cu acest obiect. Numai dovada existentei acestui bun in patrimoniul partii vatamate nu este suficienta pentru retinerea infractiunii de furt, intrucat exista posibilitatea ca acest obiect sa fie sustras de catre alta persoana sau sa se fi pierdut in conflictul derulat intre parti, avand in vedere modul acestuia de desfasurare : partea vatamata a cazut la nivelul solului, si ambele parti s-au rasturnat intr-un sant.
In  drept,  fapta  inculpatului aflat sub  influenta  bauturilor alcoolice  de a exercita  violente  fizice  asupra  partii  vatamate, care de asemenea  a consumat  bauturi alcoolice, prin aplicarea mai  multor lovituri in zona capului si a gatului, determinand caderea acesteia la nivelul solului, continuand lovirea, in pofida  demersurilor martorului R. M. de a aplana conflictul, intruneste  elementele constitutive  ale  infractiunii de vatamare corporala   prev. de art. 181 C.p.
Din punct de  vedere al continutului constitutiv  al infractiunii  prev. de art. 181 C.p., elementul material  consta  in activitatea  savarsita de inculpat de exercitare asupra  partii  vatamate a mai  multor acte de violente,  in prezenta martorului R.  M.
Intregul conflict  fizic  a fost precedat de unul verbal desfasurat intr-un local public intre  inculpat  si partea vatamata, ambii consumand  anterior bauturi alcoolice. Violentele  au fost  aplicate la  nivelul  capului si gatului partii vatamate, in mod succesiv, determinand  caderea  partii vatamate  la  nivelul solului  si rasturnarea ambelor parti  intr-un sant  situat in apropierea locuintei inculpatului.
Activitatea complexa  agresiva  a determinat producerea rezultatului  socialmente periculos  constand in lezarea sanatatii  partii vatamate  care a  necesitat  pentru vindecare 35  de zile de ingrijiri medicale.
Legatura de cauzalitate  dintre activitatea agresiva  desfasurata  de inculpat  si vatamarea  sanatatii  partii  vatamate  rezulta  din coroborarea   probelor  administrate in cauza. Declaratiile  martorilor R. M.  si S. F.  care  au perceput in  mod nemijlocit  fapta inculpatului  de a lovi  de mai multe ori partea  vatamata  cu mainile  in jurul capului  si gatului  se coroboreaza  cu declaratiiile  partii vatamate  si ale inculpatului,  acesta din urma recunoscand  intreaga activitate  infractionala.
Conform art. 75 C.p.p. declaratiile  partii  vatamate pot servi la aflarea adevarului  numai  in  masura  in  care  se  coroboreaza cu fapte si imprejurari  ce rezulta din ansamblul probelor administrate  in cauza. Declaratiile  partii vatamate  V. P.  servesc la aflarea adevarului in prezenta cauza  penala intrucat ele  se  coroboreaza  cu declaratia  inculpatului  ce a recunoscut exercitarea agresiunilor  asupra partii vatamate  ce au determinat vatamarea  sanatatii si  integritatii  corporale  a acesteia   dar si  cu declaratia  martorilor R. M.  si S.F.  prezenti  in  momentul  desfasurarii conflictului.
Sub  aspectul laturii subiective, inculpatul a  actionat cu forma de vinovatie, cu intentie directa, prev. de art. 19 al. 1 pct. 1 lit.a C.p. deoarece  aplicand mai multe lovituri  partii vatamate in zona capului  si gatului a prevazut  si a urmarit vatamarea  sanatatii si integritatii sale corporale.
La  individualizarea pedepsei se  va tine seama de criteriile prev. de art. 72 C.p., de atitudinea sincera manifestata de inculpat  in cursul procesului  penal, constand in  recunoasterea  activitatii  agresive desfasurate asupra  partii  vatamate, de starea psihologica in  care s-au aflat ambele, respectiv  intregul conflict  avand loc  pe  fondul consumului  de bauturi alcoolice  de catre ambele parti. Aceasta stare psiho-fizica  nu a fost  creata de inculpat  in  mod premeditat, ci dimpotriva in  mod independent  de activitatea  infractionala desfasurata  ulterior  in mod spontan.
     De asemenea, la individualizarea judiciara a pedepsei se va tine seama  si de comportamentul sincer si  diligent depus de inculpat  ulterior  comiterii faptei, acesta preocupandu-se   in  mod  constant  de starea de sanatate   a  partii  vatamate.  Aceasta  conduita a inculpatului  denota o atitudine de  regret fata de  activitatea contrara  normelor sociale  pe care a desfasurat-o. declaratia acestuia potrivit careia s-a deplasat  la  spitalul in care partea  vatamata s-a aflat internata insa  sotia sa  nu i-a dat voie  sa  intre   este confirmata  si prin  audierea  martorei  V. V., sotia  partii vatamate.
     Aceasta din urma  a confirmat  vizitele pe  care inculpatul  le-a efectuat  la spital pentru  a se interesa  de starea de sanatate a victimei,  ceea ce denota  o atitudine de  recunoastere  si regret  a faptei  reprobabile comise de inculpat. Totodata, se va tine seama  si de starea de  recidiva prev. de art. 37 lit. b C.p. in  care s-a aflat  inculpatul  in  momentul comiterii infractiunii, astfel ca pedeapsa de 6 luni inchisoare aplicata, ca modalitate de executie in regim de detentie, este de natura a-si atinge scopul preventiv- educativ al pedepsei. In baza art.71 C.p., interzice inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a si lit. b C.p. pe durata executarii pedepsei.
      Fiind intrunite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale  a inculpatului, respectiv fapta ilicita de a vatama  sanatatea partii vatamate, prejudiciul constand in leziuni corporale pentru  a caror vindecare a necesitat internare si  35 zile de ingrijiri medicale, legatura de cauzalitate  confirmata de probele  administrate legal si temeinic, vinovatia inculpatului sub forma intentiei directe,  se va dispune in baza art. 998 - 999 Cod civil  obligarea  acestuia la repararea  pecuniara a daunelor morale  suferite de partea vatamata.
     La stabilirea cuantumului daunelor morale cuvenite partii vatamate se va tine seama de locul public de savarsire a faptei, persoana  partii vatamate care a suferit leziuni traumatice de o gravitate sporita astfel incat a suportat suferinte fizice si psihice numeroase, conduita sincera manifestata de inculpat ulterior producerii agresiunii constand in  manifestarea interesului fata de evolutia starii de sanatate a partii  vatamate, dar si in tot cursul procesului penal prin recunoasterea intregii activitati infractionale,  starea psiho - fizica in care s-au  aflat ambele parti constand in consumul de bauturi alcoolice inainte de savarsirea infractiunii, in mod independent de aceasta dar care a fost de natura sa determine o oarecare intunecare a facultatilor psiho - fizice ale inculpatului .
     Se va respinge cererea partii vatamate de acordare a daunelor materiale  deoarece  nu a administrat nici o dovada din care sa rezulte  iesirea ei din patrimoniul partii vatamate tocmai datorita violentelor exercitate de catre inculpat. Nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru repararea prejudiciului material, deoarece nu s-a  dovedit nicio fapta ilicita comisa de inculpat constand in sustragerea lantisorului de aur din patrimoniul partii vatamate. Ca urmare, prejudiciul invocat de catre partea vatamata nu este cert sub aspectul existentei, iar  legatura de cauzalitate dintre pretinsa sustragere a bijuteriei si valoarea materiala a acestui bun  nu a fost dovedita.
     In temeiul art. 191 alin. 2 C.p.p. se va dispune obligarea inculpatului  la plata sumei de 150 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat. Instanta constata ca partea civila Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova nu are calitate procesuala activa intrucat nu exista legatura de cauzalitate intre internarea inculpatului la Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova si leziunile produse de catre parti vatamate de catre inculpat.

1