Drept civil. Art. 845 c.civ., prezumtia de donatie. Contract de vanzare - cumparare cu drept de abitatie viager.

Prin sentinta civila nr. 4472/18.03.2009 a Judecatoriei Iasi, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantului VN, invocata de instanta din oficiu, a respinge cererea formulata de reclamantul VN in contradictoriu cu paratii AD, AG si AP, ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesual activa si a respins cererea formulata de reclamanta VA in contradictoriu cu paratii AD, AG si AP, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:
Calitatea procesual activa reprezinta una dintre conditiile generale ale exercitarii dreptului la actiune, alaturi de capacitatea procesuala, de afirmarea unui drept si de interes, prin calitate procesual activa intelegand existenta unei identitati intre persoana care formuleaza cererea de chemare in judecata  si subiectul activ al raportului juridic dedus judecatii .
Or, in cauza de fata instanta a constatat  ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat constatarea caracterului simulat de vanzare cumparare ca fiind in realitate o donatie deghizata, motivata de aplicabilitatea dispoz. art. 845 C.civ., cerere care nu poate fi facuta decat de o persoana care are calitatea de mostenitor legal.
In litigiul de fata, instante a retinut insa ca reclamantul VN nu este mostenitorul legal direct al defunctului AN, care a incheiat contractul de vanzare cumparare cu paratii, ci este sotul reclamantei VA, aceasta fiind singura care are calitate de mostenitoare legala .
Pe fondul cauzei, analizand cererea de chemare in judecata, prin prisma materialului probator aflat la dosarul cauzei, instanta a apreciat ca aceasta este neintemeiata avand in vedere urmataorele considerente:
In fapt, instanta a  retinut ca reclamantii au solicitat instantei sa constate caracterul simulat al contractului autentificat sub nr. 495/2005, contract care reprezinta in opinia lor in realitate o donatie deghizata si nu un contract de vanzare cumparare astfel cum a fost el denumit de parti, intrucat presupusii cumparatori ai imobilului ce formeaza obiectul contractului, paratii in speta de fata, sunt mostenitori legali ai defunctului AN, tatal reclamantei si ai paratului, iar ea, reclamanta, in calitate de mostenitoare legala nu a consimtit niciodata la instrainarea bunului .
In drept, potrivit dispoz. art. 845 c.civ."valoarea bunurilor instrainate unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotita in portiunea disponibila si execdentele, de este, se va trece in masa succesiuni. Imputatia si raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta care a consmitit la aceste instrainari ."
Astfel, instanta a retinut ca dispoz. mai sus mentionate instituie o prezumtie de donatie, cu conscinta aducerii bunului ce a facut obiectul sau la masa succesorala, in vederea reintregirii acesteia, prezumtie instituita in favoarea mostenitorlor rezervatari si potrivit careia instrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil in linie drepata reprezinta o donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufrctului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este invocata de un mostenitor in linie dreapta care sa fi consimtit la incheierea actului .
Instanta a mai constatat insa ca, actul de vanzare cumparare, supus litigiului reprezinta o instrainare cu drept de abitatie viager in favoarea vanzatorilor, iar   dispoz. art. 845.c.civ. isi gasesc aplicabilitate doar in cazul in care instrainarea se face cu rezerva uzufructului sau a unei rente viagere, dispozitiile fiind de stricta interpretare, neputand fi extinse efectele sale si in cauza de fata, avand in vedre si principiul de drept conform caruia " ubi lex non distinquit, nec nos distinqvere debemus"-unde legea nu distinge, nici noi ( interpretul legii) nu trebuie sa distingem .