Cerere in constatarea unui proces simulat
(Decizie nr. 1091 din data de 15.12.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)Cerere in constatarea unui proces simulat.
Un proces civil este simulat daca scopul pentru care reclamantii au promovat litigiul pe rolul instantei nu a fost acela prezentat in cererea de chemare in judecata (respectiv refuzul intimatului de se prezenta la notar in vederea incheierii actului de vanzare cumparare in forma autentica), ci necesitatea de a obtine o hotarare judecatoreasca prin fraudarea legii si a intereselor unei alte persoane.
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti la data de 4.04.2008, reclamanta Gina Gheorghe a chemat in judecata pe paratii Dan Ion si Prangachii Maria, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta: 1. sa se constate simularea procesului civil inregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti sub nr. 1493/2005, ce a purtat intre Prangachii Maria in calitate de reclamanta si Dan Ion in calitate de parat, avand ca obiect pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act de vanzare cumparare, in sensul in care in realitate acest proces nu a reprezentat reflectarea unui litigiu dintre parti ci o modalitate de ascundere a naturii tranzactiei private incheiate intre parti, si care, bunul fiind litigios nu ar fi putut fi realizata in fata unui notar public; 2. sa se constate inopozabilitatea fata de reclamanta a Sentintei civile nr. 1758 pronuntate la data de 18 februarie 2005 de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005; 3. sa se constate nulitatea absoluta a antecontractului" de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 4654/18.12.2003 si a actului aditional la antecontractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1596/03.05.2004 de BNP Simionescu Cornelia - Cristina, acte ce au stat la baza pronuntarii Sentintei civile nr. 1758/18.03.2005 in dosarul nr. 1493/2005 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti; 4. sa se constate nulitatea absoluta a actului de vanzare - cumparare continut de Sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 data de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005; 5. pronuntarea, in contradictoriu cu paratul Dan Ion, a unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare - cumparare, motivat de faptul ca s-a schimbat cauza juridica ce a stat la baza pronuntarii Deciziei Civile nr. 129/11.03.2008 a Curtii de Apel Bucuresti; 6. sa se constate faptul ca Prangachii Maria a preluat dreptul de proprietate asupra bunului imobil, afectat de obligatia de a-1 instraina catre reclamanta; 7. pronuntarea, in contradictoriu cu parata Prangachii Maria, a unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare - cumparare; 8. in situatia respingerii capatul 7 al cererii, sa se dispuna obligarea paratei sa se prezinte la BNP Crisan Nedelcu si Asociatii, in termen de 5 zile de la pronuntare in vederea incheierii contractului de vanzare — cumparare cu privire la bunul imobil situat in Bucuresti, str. Moinesti, nr. 5, bl. 130, sc. A, ap. nr. 7, sector 6.
La termenul din 30.04.2008, instanta a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii capetelor de cerere 1, 2, 4 si 6, acestea fiind puse in discutie la termenul din 17.09.2008.
La termenul de judecata din 03.09.2008, paratii, prin avocat, au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la capatul 5 al cererii de chemare in judecata, avand in vedere decizia pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr.43705/3/2006, totodata au invocat exceptia inadmisibilitatii capetelor de cerere 1, 2, 4, 6 si 8 si a lipsei calitatii procesual pasive a paratei Prangachii Maria.
Prin sentinta civila nr. 5916/24.09.2008 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 a fost admisa exceptia inadmisibilitatii capetelor 1, 2, 4 si 6 ale cererii principale avand ca obiect constatarea simularii procesului civil ce a facut obiectul dosarului nr. 1493/2005 al Judecatoriei sectorului 6, constatarea inopozabilitatii fata de reclamanta a sentintei civile nr. 1758/18.02.2005 a Judecatoriei sectorului 6, constatarea nulitatii absolute a actului de vanzare cumparare continut in sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 a Judecatoriei sectorului 6 si constatarea faptului ca parata Prangachii Maria a preluat dreptul de proprietate asupra bunului imobil, afectat de obligatia de a-l instraina catre reclamanta.
Astfel, au fost respinse capetele de cerere avand ca obiect constatarea simularii procesului civil ce a facut obiectul dosarului nr. 1493/2005 al Judecatoriei sectorului 6 , constatarea inopozabilitatii fata de reclamanta a sentintei civile nr. 1758/18.02.2005 a Judecatoriei sectorului 6, constatarea nulitatii absolute a actului de vanzare cumparare continut in sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 a Judecatoriei sectorului 6 si constatarea faptului ca parata Prangachii Maria a preluat dreptul de proprietate asupra bunului imobil, afectat de obligatia de a-l instraina catre reclamanta, formulate de reclamanta in contradictoriu cu paratii DAN ION si PRANGACHII MARIA, ca inadmisibile.
Prin aceeasi hotarare, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei Prangachii Maria in raport de capetele de cerere avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare cumparare asupra apartamentului nr. 7 situat in Bucuresti, str. Moinesti nr. 5, bloc 130 scara A, ap. Sector 6 si respectiv obligarea paratei de a se prezenta la BNP Crisan Nedelcu si Asociatii in vederea incheierii contractului de vanzare cumparare a imobilului sus mentionat, fiind respinge aceste capete de cerere ca fiind introduse impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
De asemenea, in baza art. 165 C.pr.civ., a disjuns capetele 3 si 5 ale cererii principale avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4654/18.12.2003 si a actului aditional autentificat sub nr. 1596/3.05.2004 de BNP Simionescu Cornelia Cristina formulate de reclamanta GINA GHEORGHE in contradictoriu cu paratii DAN ION si PRANGACHII MARIA si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare cumparare formulat de reclamanta GINA GHEORGHE in contradictoriu cu paratul DAN ION, formand dosarul nr. 7679/303/2008, suspendat in temeiul art. 244 pct. 1 cod procedura civila.
Prin decizia civila nr.494/03.04.2009, Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila a respins apelul declarat de apelanta reclamanta Gheorghe Gina, ca nefondat.
Prin decizia civila nr.456/16.03.2010, Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV-a Civila a admis recursul formulat de recurenta reclamanta Gheorghe Gina, casand decizia civila pronuntata de Tribunalul Bucuresti in apel, cu consecinta admiterii apelului declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr.5916/2008 a Judecatoriei Sectorului 6, desfiintand in parte sentinta apelata si trimitand spre rejudecare capetele 1, 2 si 4 din cererea de chemare in judecata, mentinand solutia de respingere a capetelor 6, 7 si 8 de cerere, precum si cea de disjungere a capetelor 3 si 5 ale cererii principale.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 la data de 04.06.2010.
Prin incheierea interlocutorie pronuntata la data de 06.10.2010, instanta a dispus conexarea dosarului 7679/303/2008 la prezentul dosar, in interesul unei bune administrari a justitiei si avand in vedere ca solutia de disjungere a capetelor 3 si 5 ale cererii principale nu se mai impunea fata de solutia pronuntata in recurs de catre Curtea de Apel Bucuresti cu privire la admisibilitatea cererii avand ca obiect constatarea simularii procesului civil ce a constituit obiectul dosarului nr.1493/2005 al Judecatoriei Sectorului 6. Prin aceeasi incheiere, instanta a calificat exceptia inadmisibilitatii invocata de parata ca fiind o aparare de fond si a respins ca neintemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat in ceea ce priveste capatul 5 de cerere, exceptie invocata de parata prin intampinare, dispunand totodata atasarea dosarului nr.1493/2005 al Judecatoriei Sector 6.
La acelasi termen de judecata, reclamanta a invederat ca solicita revocarea actelor ca efect al actiunii pauliene si in subsidiar nulitatea absoluta a antecontractului de vanzare cumparare si a actului aditional incheiate intre cei doi parati, cat si a actului de vanzare cumparare continut de sentinta civila nr.1758/18.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 6.
Prin sentinta civila nr. 9655/21.12.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti au fost respinse cererea principala si cererea conexa, ca neintemeiate.
In motivarea sentintei s-a aratat ca prin sentinta civila nr.1758/18.03.2005 pronuntata de Judecatoria Sector 6 in dosarul nr.1493/2005 a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de parata Prangachii Maria in contradictoriu cu paratul Dan Ion, fiind constatata ca intervenita vanzarea cumpararea intre cele doua parti a apartamentului nr.7 situat in Bucuresti, strada Moinesti nr.5, bloc 130, scara A, etaj 2, sector 6, compus din doua camere si dependinte, pretul fiind integral achitat, in dispozitivul hotararii facandu-se mentiunea ca aceasta tine loc de act de vanzare cumparare. Hotararea judecatoreasca astfel pronuntata a ramas definitiva si irevocabila prin neexercitarea cailor de atac de catre parat.
In ceea ce o priveste pe reclamanta, instanta retine ca prin sentinta civila nr.3365/17.05.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in dosarul nr.11260/2003, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta Gheorghe Gina in contradictoriu cu paratul Dan Ion, constatandu-se ca intre cele doua parti s-a incheiat antecontractul de vanzare cumparare avand ca obiect acelasi apartament nr.7 situat in Bucuresti, strada Moinesti nr.5, bloc 130, scara A, sector 6, la pretul de 300.000.000 lei, hotararea urmand a tine loc de act de vanzare cumparare. S-a retinut in esenta ca paratul este proprietarul apartamentului sus mentionat conform contractului de construire nr.181/1979 si in baza sentintei civile nr.5653/1986 a Judecatoriei Sectorului 6, reclamanta si paratul convenind sa cumpere, respectiv sa vanda apartamentul la pretul de 300.000.000 de lei, neputand fi incheiate insa actele notariale intrucat exista interdictie de instrainare asupra imobilului instituita de fosta sotie a paratului pentru un drept de creanta de 122.885.069 lei, suma pe care a achitat-o reclamanta pentru parat la data de 09.07.2003, convenind cu paratul ca suma astfel achitata in contul acestuia sa reprezinte avansul din pretul apartamentului. Astfel, instanta de fond a apreciat ca reclamanta a dovedit incheierea antecontractului de vanzare cumparare, pronuntand o hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare.
Prin decizia civila nr.849/2006 Tribunalul Bucuresti a respins apelul formulat de paratul Dan Ion, precum si cererea de interventie formulata de intervenienta Prangachii Maria in interesul apelantului, ca neintemeiata, ulterior, prin decizia civila nr.1980/08.12.2006, Curtea de Apel admitand recursul a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, in rejudecare Tribunalul Bucuresti prin decizia nr.592/04.05.2007 respingand apelul ca nefondat.
Tribunalul Bucuresti a retinut in considerentele deciziei nr. 592/2007 de respingere a apelului faptul ca paratul Dan Ion a manifestat rea credinta in raporturile cu reclamanta, in sensul ca pe parcursul judecarii cauzei intervenienta l-a chemat in judecata pe parat solicitand sa se constate intervenita vanzarea cumpararea imobilului, actiune solutionata printr-o hotarare definitiva si irevocabila, fara a se aduce la cunostinta judecatoriei existenta dosarului nr.11260/2003.
Din aceasta perspectiva, prin decizia civila nr.129/11.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IX-a Civila, s-a admis recursul declarat de paratul Dan Ion impotriva deciziei tribunalului pronuntata in apel, in sensul ca sentinta fondului a fost schimbata in parte, fiind inlaturata dispozitia potrivit careia hotararea tine loc de act autentic de vanzare cumparare, Curtea retinand in esenta ca in mod corect instanta de apel a concluzionat asupra relei credinte a paratului, avand in vedere atitudinea acestuia pe parcursul procesului, in sensul ca a inteles sa incheie un alt antecontract de vanzare cumparare privind acelasi bun cu o terta persoana, desi situatia juridica a imobilului nu fusese inca stabilita.
Insa, Curtea a apreciat ca, intrucat la momentul pronuntarii deciziei in apel dreptul de proprietate asupra imobilului iesise din patrimoniul paratului pronuntandu-se o hotarare definitiva si irevocabila cu caracter constitutiv de drepturi in patrimoniul cumparatoarei Prangachii Maria, la data de 04.05.2007, momentul cand a fost pronuntata decizia in apel, acest drept de proprietate nu mai putea face obiectul unui alt transfer, transmiterea dreptului de proprietate in patrimoniul intervenientei neimpietand asupra dreptului de creanta al reclamantei asupra sumelor de bani ce fac obiectul promisiunii de vanzare cumparare si care poate fi valorificat pe cale separata.
Astfel, ca o prima concluzie, instanta apreciaza ca prin decizia nr. 129/11.03.2008 pronuntata in recurs de Curtea de Apel, a consolidat cu autoritate de lucru judecat efectele sentintei civile nr.1758/18.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 6, recunoscand reclamantei numai existenta unui drept de creanta atata vreme cat bunul nu s-a mai aflat in patrimoniul paratului la data pronuntarii deciziei in apel.
Este adevarat ca raportat la data pronuntarii sentintei civile nr.3365 in dosarul nr.11260/2003 de catre Judecatoria Sectorului 6, prin care s-a constatat atat incheierea antecontractului de vanzare cumparare intre reclamanta si parat, cat si intervenirea contractului de vanzare cumparare intre cele doua parti, si anume, 17.05.2004, sentinta nr.1758/18.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 6 a fost pronuntata ulterior.
Ambele hotarari avand insa efecte constitutive de drepturi, instanta remarca faptul ca sentinta civila pronuntata in favoarea reclamantei a ramas definitiva, cel putin cu caracter provizoriu, la data pronuntarii primei decizii in apel de catre Tribunalul Bucuresti-decizia civila nr.849/11.04.2006, in timp ce sentinta civila nr.1758/18.03.2005 a ramas definitiva la data de 21.03.2005.
Pe de alta parte, antecontractul de vanzare cumparare, atat in sensul de negotium iuris cat si instrumentum probationis intervenit intre Prangachii Maria si Dan Ion a fost incheiat anterior, la data de 18.12.2003, in timp ce reclamantei i s-a constatat incheierea unui antecontract de vanzare cumparare cu paratul abia la data de 17.05.2004, cand in mod nedefinitiv s-a pronuntat Judecatoria Sectorului 6 prin sentinta civila nr.3365.
Instanta mai retine valoarea probatorie a inscrisului olograf de la fila 97 din dosar, reprezentand o adeverinta eliberata de Asociatia de Locatari a blocului 130 la 23.05.2006, prin care administratorul blocului atesta ca la 12.06.2003, la casieria blocului s-a prezentat paratul Dan Ion cu o alta persoana prezentata ca fiind varul sau, paratul solicitand emiterea unei chitante pentru plata sumei de 12.000.000 de lei din restanta pe care o avea la cotele de intretinere pentru apartamentul nr.7. A doua zi, varul paratului a revenit cu chitanta eliberata cu o zi inainte, solicitand restituirea sumei de 12.000.000 de lei pentru ca nu intelege sa-i mai dea acesti bani lui Dan Ion, de unde se poate prezuma, (avand in vedere implicarea directa a varului paratului in derularea tranzactiei dintre reclamanta si parat ce rezulta din declaratia sa de martor in prezenta cauza, cat si in celelalte procese) ca reclamanta a luat cunostinta de schimbarea rezolutiei de vointa a paratului inca de la acea data, iunie 2003, ori cel mai tarziu in data de 9.07.2003 , cum vom expune mai jos, data la care dosarul nr. 11260/2003 nu era pe rol si nu se constatase intervenirea intre reclamanta si parat a unui antecontract de vanzare cumparare. In acelasi inscris olograf, se mai arata ca ulterior restantele la cotele de intretinere au fost achitate de Prangachii Maria care a procedat la zugravirea si renovarea apartamentului, schimband instalatiile, placile de gresie si faianta etc.
Din raspunsurile reclamantei la interogatoriul formulat in prezenta cauza de parata rezulta toate elementele de fapt retinute de instanta anterior, si anume faptul ca in ceea ce priveste chitantele prin care se atesta plata de catre reclamanta a sumelor datorate de parat creditorilor sai Pandu Eftimie si Pandu Anica, acestea nu au fost semnate de catre parat, a rezultat de asemenea faptul ca reclamanta s-a aflat in posesia documentelor ce atestau dreptul de proprietate al paratului asupra apartamentului nr.7, in original, acesta fiind unul din motivele pentru care actul autentic de vanzare cumparare cu parata Prangachi Maria nu s-a putut finaliza, reclamanta a recunoscut de asemenea ca i s-a oferit restituirea sumei de bani pe care o achitase creditorilor paratului, insa a refuzat, a recunoscut de asemenea ca in cadrul judecarii apelului declarat in dosarul nr.11260/2003 al Judecatoriei Sectorului 6 situatia juridica creata prin pronuntarea sentintei civile nr.1758/18.03.2005 a fost adusa la cunostinta partilor litigante cat si a instantelor de judecata prin cererea de interventie formulata de Prangachii Maria, reclamanta recunoscand de asemenea, la intrebarea nr.9, ca paratul Dan Ion s-a razgandit in a-i vinde apartamentul intrucat preturile pe piata imobiliara inregistrasera o crestere, fiind in cunostinta de asemenea ca paratii nu au putut finaliza incheierea actului de vanzare cumparare in forma autentica datorita faptului ca litigiul dosarului nr.11260/2003 era notat in cartea funciara a imobilului.
Astfel, este evident atat din considerentele deciziei nr. 129/2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, cat si din declaratiile martorilor Dobre Mircea si Floria Gheorghe, ca parata, la data introducerii actiunii in dosarul nr.1493/2005 al Judecatoriei Sector 6, era in cunostinta de faptul ca paratul se afla in litigiu cu reclamanta, litigiul purtand asupra unei intelegeri de vanzare cumparare pentru acelasi apartament nr.7, proprietatea paratului.
Elementele de fapt retinute din declaratia martorului Floria Gheorghe releva insa in aceeasi masura imprejurarea ca, prin prisma relatiei de rudenie cu reclamanta si actionand ca intermediar intre cele doua parti, la data introducerii de reclamanta a cererii de chemare in judecata in dosarul nr. 11260/2003 al Judecatoriei sectorului 6 – 27.10.2003, cand inca raporturile juridice dintre reclamanta si parat nu erau concretizate intr-o conventie ad probationem, ca izvor de obligatii, reclamanta era la randul sau in cunostinta de faptul ca paratul intentioneaza sa vanda apartamentului unei alte persoane, respectiv parata in cauza, paratul solicitand martorului Floria Gheorghe sa-i predea actul de proprietate, aflat in posesia reclamantei.
De asemenea, din declaratia martorului Dobre Mircea rezulta in mod cert faptul ca si parata cunostea de existenta litigiului dintre reclamanta si parat inca din toamna anului 2003, acela fiind si momentul declansarii litigiului, parata nefiind inca parte in procesul civil, dar fiind prezenta la doua termene de judecata, cand a comunicat reclamantei ca ar trebui sa respecte vointa paratului de a vinde imobilul catre aceasta si sa-i inmaneze actul de proprietate asupra apartamentului.
Rezulta astfel ca unicul motiv pentru care paratul Dan Ion a hotarat sa vanda imobilul unei alte persoane decat reclamanta in cauza, nemaiputand fi pus in discutie aspectul existentei unui antecontract de vanzare cumparare intre reclamanta si parat atata vreme cat s-a constatat cu autoritate de lucru judecat existenta acestei conventii intre parti, a fost nemultumirea legata de pretul oferit de reclamanta, in acest sens martorul Scarlet Neguta declarand ca paratul a comunicat tatalui reclamantei ca ar mai dori o suma de bani in plus fata de cea negociata in februarie 2003 intrucat preturile au crescut, aceasta discutie avand loc la data de 09.07.2003, data la care reclamanta a achitat creditorilor paratului dreptul de creanta despre care s-a facut vorbire anterior, acestia renuntand la judecata apelului, asa cum rezulta din declaratia olografa de la fila 114 si incheierea pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a IIIa civila la data de 12.09.2003 in dosarul nr. 4276/2002.
In drept, instanta a retinut ca simulatia actului juridic aparent, prin actul secret, dar real (contrainscrisul) este dominata de regula potrivit careia actul secret nu produce efecte asupra tertelor persoane, categorie in care se incadreaza si creditorii chirografari, cum este reclamanta si care se bucura de protectia instituita de art. 1175 cod civil fiindu-le opozabil numai actul public. Tertii isi intemeiaza drepturile pe aparenta creata de simulatie, ori in cauza reclamanta invoca, dimpotriva, pretinsul acord simulatoriu in apararea drepturilor sale, ceea ce nu corespunde in intregime mecanismului simulatiei, ci al actiunii revocatorii.
Asa cum s-a aratat, reclamantei i-a fost recunoscuta calitatea de creditor chirografar prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Pornind de la natura drepturilor si obligatiilor create prin incheierea unei promisiuni bilaterale de vanzare cumparare, instanta urmeaza a aprecia daca din perspectiva drepturilor dobandite de reclamanta prin constatarea existentei unei astfel de conventii intre aceasta si parat, interesele sale puteau fi susceptibile de fraudare prin incheierea de catre parat a unui alt antecontract de vanzare cumparare si ulterior prin constituirea dreptului de proprietate in patrimoniul altei persoane decat reclamanta, dar in baza vointei liber exprimate a paratului Dan Ion.
Astfel, in calitate de promitent cumparator reclamanta a dobandit odata cu ramanerea definitiva a sentintei civile pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in dosarul nr.11260/2003 un drept de creanta, si anume, promisiunea paratului de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului sau, iar nu un drept de proprietate, nici macar un dezmembramant al dreptului de proprietate in lipsa unei stipulatii contrare, fiind evident din coroborarea probelor astfel cum au fost expuse mai sus faptul ca reclamanta a preluat actele imobilului in original cat si cheia apartamentului refuzand restituirea acestora catre parat, cu incalcarea vointei acestuia. Paratul, la randul sau, in calitate de promitent vanzator, si-a asumat o obligatie de a face fata de reclamanta, si anume de a transmite in patrimoniul reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului.
Conform teoriei unanim imbratisate in materia promisiunii bilaterale de vanzare cumparare s-a statuat ca intrucat actul nu transmite dreptul de proprietate, acesta nu confera partii lezate dreptul de a intenta actiunea in revendicare sau de a intenta actiune in anularea vanzarii facute cu nesocotirea acestei promisiuni, afara de cazul in care se dovedeste ca vanzarea s-a facut in frauda beneficiarului promisiunii cu complicitatea la frauda din partea tertului achizitor. In lipsa fraudei, beneficiarul promisiunii va avea actiune impotriva promitentului vanzator numai pentru daune interese, conform regulilor generale privitoare la raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligatiei de a face.
Concluzionand, instanta a apreciat, potrivit expunerii coroborate a probelor administrate, faptul ca, pe de o parte, nu a fost dovedita simulatia procesului civil in dosarul nr.1493/2005 al Judecatoriei Sector 6, in sensul ca dimpotriva rezulta in mod indubitabil faptul ca hotararea judecatoreasca astfel pronuntata reprezinta vointa reala a celor doua parti in sensul transferului dreptului de proprietate de la paratul Dan Ion in patrimoniul paratei Prangachii Maria, vointa reala rezultand atat din anterioritatea antecontractului de vanzare cumparare incheiat de parata, potrivit argumentelor expuse mai sus, dar si din toate celelalte acte de procedura efectuate de cei doi parati in litigiile purtate cu reclamanta in cauza. Actul jurisdictional nu reprezinta manifestarea unei vointe simulate, intrucat scopul si cauza procesului civil au fost tocmai transmiterea dreptului de proprietate catre parata in intentia exercitarii efective de catre aceasta a dreptului de proprietate, interesul acesteia in cumpararea imobilului rezultand in mod evident din declaratia martorului Floria Gheorghe si Dobre Mircea.
Parata a tins astfel sa obtina scopul procesului pentru sine, iar nu pentru a crea o situatie aparenta, frauduloasa si nici in dauna intereselor reclamantei, afirmatiile acesteia din urma in sustinerea intrunirii conditiilor de existenta ale actiunii revocatorii, in sensul ca paratul ar fi devenit astfel insolvabil si astfel nu ar mai putea sa execute dreptul de creanta, nefiind intemeiate atata vreme cat reclamantei i s-a oferit returnarea banilor achitati creditorilor paratului inca din anul 2004, asa cum a recunoscut la intrebarea nr. 4 din interogatoriul formulat de parat in dosarul nr. 11260/2003 la termenul din 9.02.2004-fila 90, dar si luand in considerare faptul ca la randul sau reclamanta, la data demararii procesului civil in dosarul nr. 11260/2003, era in cunostinta de imprejurarea ca paratul intentioneaza sa vanda apartamentul unei alte persoane pentru un pret mai mare.
Pe de alta parte, nu a fost dovedita nici cauza ilicita si nici frauda la lege ca motive de nulitate a actelor incheiate intre cei doi parati, asa cum s-a aratat vanzarea bunului catre o terta persoana , alta decat reclamanta in cauza in calitate de promitent cumparator, nu poate constitui motiv de nulitate a actului astfel intocmit, in sens contrar ar reprezenta o ingerinta nejustificata adusa dreptului de proprietate, neprevazuta de lege, ce ar ingradi nu numai exercitarea atributelor dreptului de proprietate de catre parat, dar si incalcarea principiului libertatii contractuale ce trebuie sa caracterizeze incheierea unei conventii.
Neindeplinirea obligatiei de a transmite dreptul de proprietate la data mentionata in act da calea deschisa creditorului obligatiei de a face, iar nu de a da, care este promitentul cumparator, a unei actiuni in justitie, fiind recunoscuta in doctrina si jurisprudenta, ca efect al executarii in natura obligatiilor care trebuie sa primeze fata de executarea prin echivalent, ca instanta judecatoreasca sa suplineasca consimtamantul debitorului obligatiei de a face si sa consfinteasca transferul dreptului de proprietate (hotararea fiind prin ea insasi un act autentic), atata vreme cat dreptul de proprietate asupra obiectului promisiunii de vanzare cumparare se mai afla in patrimoniul promitentului vanzator.
Asa cum s-a aratat, parata Prangachii Maria a inteles sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra imobilului in aceste conditii, litigiul dintre reclamanta si parat, avand caracterul unui drept personal din perspectiva inscrierii in cartea funciara, fiind notat in CF la data de 25.11.2003 potrivit extrasului de carte funciara de la dosar-fila 80 tocmai pentru opozabilitate fata de terti, parata avand insa calitatea de tert in raport cu litigiul notat si ca atare protectia oferita de Legea nr. 7/1996 functiona in beneficiul acesteia in conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 7/1996. Ca atare, aceasta imprejurare nu poate constitui, din perspectiva reclamantei, un motiv de nulitate al actului de vanzare cumparare continut de sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 a Judecatoriei sectorului 6.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen reclamanta, solicitand admiterea acestuia, schimbarea hotararii instantei de fond in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
Avand in vedere ca motivele de apel au fost structurate pe 35 de pagini, tribunalul va reda in esenta, din considerente de spatiu si de timp, criticile formulate de apelanta .
In motivarea apelului, s-a aratat in esenta ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:
1. Hotararea primei instante este pronuntata cu nesocotirea materialului probator administrat in cauza.
A retinut prima instanta, contrar intregului material probator administrat in cauza faptul ca „Gina Gheorghe s-a oferit sa-l ajute sa plateasca creditorilor sai Pandu Eftimie si Pandu Chiva (fostul socru si fosta sotie) suma totala de 122.885.069 lei, plus cheltuieli de judecata de 13.973.965 de lei, incheind in acest sens cu creditorii paratului inscrisuri sub semnatura privata, nesemnate de parat si vizualizate de aceasta in dosarul nr. 11477/2003 unde a fost chemat in judecata de reclamanta pentru instituirea unui sechestru asupra apartamentului proprietatea sa".
Cele retinute prima instanta sunt contrazise de inscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul de judecata din data de 24.10.2010. Totodata aceste inscrisuri au fost prezentate instantei in original, fiind confirmate de martori si de raspunsul la interogatoriul administrat intimatei Prangachii Maria.
2. Hotararea primei instante este nelegala, fiind data ca urmare a preluarii motivarii dintr-o alta cauza total distincta din punct de vedere al obiectului si cauzei, rezultand faptul ca hotararea primei instante este nemotivata.
Prima instanta, cu ocazia solutionarii cauzei in al doilea ciclu procesual, analizeaza cererea de chemare in judecata pornind de la solutiile date de Curtea de Apel Bucuresti in recursul promovat de intimatul parat Dan Ion in dosarul nr. 11260/2003. Totodata prima instanta, pentru a respinge cererea de chemare in judecata, retine argumentele Curtii de Apel Bucuresti in solutiile date cu privire la cererea de revizuire si contestatia in anulare promovate impotriva Deciziei nr. 129 din 11.03.2008.
Este adevarat faptul ca aceste hotarari nu pot fi ignorate, insa, cu toate acestea prima instanta era obligata sa dea curs, cu prioritate deciziei de casare a Curtii de Apel Bucuresti, respectiv Deciziei nr. 456 R din data de 16.03.2010 pronuntata in dosarul nr. 2831/303/2008.
In situatia in care prima instanta ar fi considerat ca hotararile avute in vedere de aceasta la pronuntarea sentintei apelate ar fi avut incidenta majora in solutionarea prezentei cauze, avea obligatia sa puna in discutia partilor acest aspect si sa invoce exceptia autoritatii de lucru judecat.
Or, rezulta clar faptul ca obiectul si cauza celor doua litigii promovate sunt fundamental diferite, astfel incat nu poate fi imbratisata solutia adoptata de prima instanta. Pe cale de consecinta, nu putem vorbi de existenta autoritatii de lucru judecat, cu atat mai putin de puterea lucrului judecat.
3. Hotararea primei instante este nelegala motivat de faptul ca prima instanta a inteles gresit situatia de fapt, formandu-si o idee asupra cauzei cu ocazia solutionarii pricinii in primul ciclu procesual
Prima instanta a refuzat sa inteleaga obiectul pricinii, rezumandu-se obsesiv la ideea ca reclamanta ar benefica de un drept de creanta, in raport de care, cererea de chemare in judecata nu poate fi primita.
Prima instanta nu a analizat conditia interesului in promovarea cererii de chemare in judecata.
Chiar daca cererea de chemare in judecata este atipica in contextul practicii instantelor de judecata, conditia interesului promovarii unei astfel de cereri prezinta importanta, fiind apreciata constant in doctrina. Mai mult, decizia de casare a Curtii de Apel Bucuresti analizeaza, chiar daca uneori indirect, interesul reclamantei in promovarea cererii de chemare in judecata.
Dupa cum au detaliat cu ocazia prezentarii situatiei de fapt, contrar celor retinute de prima instanta, de rea credinta si actionand in mod fraudulos, intimatii parati au scos din patrimoniul lui Dan Ion exact bunul ce face obiectul antecontractului de vanzare cumparare dintre apelanta si Dan Ion. Evident ca aceasta situatie a condus si la insolvabilitatea lui Dan Ion. Conventia frauduloasa a celor doi a condus fara indoiala la lezarea intereselor reclamantei.
Or, reclamanta este creditor chirografar al lui Dan Ion, in temeiul antecontractului privind vanzarea cumpararea imobilului.
Cu privire la creditorii chirografari (categorie de avanzi cauza), trebuie retinut ca aceasta calitate inceteaza fata de actele incheiate de debitor, cu terte persoane, in frauda intereselor creditorilor chirografari. Fata de asemenea acte, creditorii chirografari nu mai au calitatea de avanzi cauza (trebuind sa le respecte) ci calitatea de terti, in sensul ca pot ataca asemenea acte prin actiune pauliana (revocatorie) - reglementata de art. 975 C.civ., ori prin actiunea in declararea simulatiei reglementata prin art. 1175 C.civ.
In consecinta, din moment ce reclamanta este creditor chirografar, iar instrainarea ulterioara a imobilului catre intimata parata Prangachii Maria s-a facut in frauda intereselor sale, reclamanta poate ataca actul de instrainare prin actiune pauliana si actiune in declararea simulatiei.
Un act obtinut prin fraudarea drepturilor sale legitime, chiar daca este continut intr-o hotarare judecatoreasca poate fi atacat pe calea actiunii pauliene, instanta avand caderea de a cerceta modul in care paratii au procedat la obtinerea lui si la formarea convingerii instantei de judecata.
Prima instanta nu se pronunta asupra capetelor de cerere, astfel incat hotararea acesteia este total nemotivata.
Prima instanta, nu analizeaza sub nicio forma simulatia procesului civil si sub nicio forma capetele de cerere subsecvente.
Pe cale de consecinta, rezulta faptul ca prima instanta i-a incalcat dreptul la un proces echitabil astfel cum este acesta prevazut in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si in Constitutia Romaniei.
In ceea ce priveste capatul unu de cerere avand ca obiect constatarea simularii procesului civil inregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti sub nr. 1493/2005:
a) Asa cum a aratat in prezentarea situatiei de fapt, paratii din prezenta cauza au promovat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti dosarul nr. 1493/2005, in cadrul caruia Prangachii Maria avea calitatea de reclamanta, iar Dan Ion avea calitatea de parat. Obiectul acestui dosar a fost „pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare".
La data de 18.03.2005, Judecatoria in baza unui probatoriu sumar si al achiesarii intimatului parat Dan Ion la pretentiile intimatei parate Prangachii Maria, prin sentinta civila nr. 1758 a admis cererea de chemare in judecata formulata de aceasta din urma. Cu vadita rea credinta si in deplina coniventa cu intimata parata Prangachii Maria, intimatul parat Dan Ion nu si-a aparat dreptul de proprietate in cadrul acestui proces si in mod fraudulos, a evitat sa aduca la cunostinta instantei faptul ca exista deja un litigiu cu privire la antecontractul pe care il incheiase cu apelanta reclamanta cu privire la acelasi imobil.
Impotriva hotararii mentionate anterior, intimatul parat Dan Ion nu a formulat nici o cale de atac, ci a renuntat la declararea acestora (conform mentiunii existente pe titlul executoriu sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 investita cu formula executorie), demonstrand inca o data determinarea de a sustrage bunul de la executarea antecontractului pe care il incheiase cu apelanta reclamanta.
Scopul pentru care cei doi au promovat litigiul pe rolul instantei nu a fost acela prezentat in cererea de chemare in judecata, respectiv refuzul intimatului parat Dan Ion de se prezenta la notar in vederea incheierii actului de vanzare cumparare in forma autentica, ci necesitatea de a obtine o hotarare judecatoreasca prin fraudarea legii si a intereselor reclamantei.
Motivul pentru care cei doi au ales procedura judiciara in vederea constituirii actului care sa ateste transmiterea dreptului de proprietate, a fost justificat de faptul ca notarul a refuzat incheierea contractului de vanzare - cumparare in forma autentica datorita existentei litigiului inregistrat pe rolul instantei de judecata sub nr. 11260/2003.
In situatia in care notarul public ar fi procedat la autentificarea contractului de vanzare cumparare, acesta ar fi incalcat, pe de o parte dispozitiile prevazute de Legea nr. 36/1995 privitoare la activitatea notariala, iar pe de alta parte dispozitiile Legii nr. 7/1996, privind cadastrul si publicitatea imobiliara, in forma aflata in vigoare la data respectiva.
Mai mult decat atat, intimata parata Prangachii Maria cunostea situatia bunului imobil, respectiv stia ca acest bun urma sa fie instrainat catre reclamanta aspect ce rezulta fara putinta de tagada din probele administrate in cauza.
In acest sens ,intimata parata Prangachii Maria a fost propusa ca martor in dosarul penal inregistrat sub nr. 2858/2004 ce a purtat intre Dan Ion, in calitate de parte vatamata si Floria Gheorghe si Gina Gheorghe in calitate de inculpati. Drept urmare, raspunsul acesteia la interogatoriu, potrivit caruia nu ar fi cunoscut situatia litiganta existenta intre reclamanta si Dan Ion este mincinos.
Desi simulatia in procesul civil este o institutie foarte rar intalnita in dreptul roman, totusi posibilitatea simulatiei in dreptul procesual civil, deci posibilitatea unui proces simulat, a fost evocata atunci cand a fost analizata cauza actiunii civile in doctrina.
In ceea ce priveste cauza exhibata in dosarul simulat inregistrat sub nr. 1493/2005, aceasta nu indeplineste conditiile cerute pentru promovarea unei cereri de chemare in judecata:
i) cauza nu a existat - paratii au prezentat o alta situatie de fapt, total eronata, ce a condus la admiterea actiunii formulate de Prangachii Maria, facand imposibila pronuntarea unei hotarari judecatoresti temeinice si legale;
ii) cauza nu a fost reala - partile au pretins existenta unei situatii de fapt ce a condus la promovarea cererii de chemarea in judecata, insa aceasta situatie de fapt, transpusa intr-un temei de drept general aplicabil unor situatii similare, a condus la pronuntarea unei hotarari judecatoresti pe o situatie de falsa; argumentele expuse in cuprinsul cererii de chemare in judecata potrivit carora Dan Ion refuza incheierea contractului de vanzare cumparare in forma autentica au fost false, in realitate Dan Ion si Prangachii Maria nu puteau sa incheie contractul de vanzare cumparare in forma autentica din cauza faptului ca in cartea funciara era notat litigiul ce purta intre reclamanta si Dan Ion; mai mult, imobilul avea carte funciara, contrar sustinerilor paratilor;
iii) cauza actiunii civile nu a fost licita si nu a fost morala - ilicitul provenea din interdictia generala privitoare la incheierea actului de vanzare cumparare in situatia existentei litigiului.
Paratii din prezenta cauza, inainte de promovarea cererii de chemare in judecata s-au inteles cu privire la transferul dreptului de proprietate de la intimatul parat Dan Ion catre intimata parata Pangrachii Maria in frauda drepturilor reclamantei, aceasta intelegere constituind, de altfel actul secret.
Astfel, pentru a crea o aparenta de legalitate au convenit generarea unui litigiu simulat, in speta procesul civil inregistrat sub nr. 1493/2005, actele de procedura realizate pentru declansarea procesului constituind actele publice, realizand astfel aparenta specifica simulatiei.
In realitate, daca litigiul reclamantei, cu privire la bunul imobil ce face obiectul Sentintei civile nr. 1758, nu era inscris in Cartea Funciara, paratii nu aveau nevoie de o actiune in instanta, fiind suficienta prezenta lor in fata notarului si incheierea actului de vanzare - cumparare.
in sustinerea acestui capat de cerere exista urmatoarele argumente:
Simulatia nu poarta asupra actului jurisdictional, deci actiunea in constatarea simulatiei procesului civil nu are drept tinta hotararea magistratului, ci are ca tinta vointa frauduloasa a partilor acelui litigiu simulat.
Hotararea judecatoreasca reprezentata de Sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 data de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005 nu este altceva decat rodul aparentei litigioase create de parti prin comportamentul lor simulator - simulatia fiind numai opera partilor, nu si a magistratului.
Asadar, cererea este admisibila, urmand a fi constatat faptul ca intregul litigiu a fost simulat si ca raporturile juridice dintre parti sunt altele decat cele deduse judecatii, respectiv altele decat cele rezultate din sentinta instantei, iar actiunea in constarea simulatiei este admisibila fara a se opune hotararea obtinuta in litigiul simulat.
Sentinta civila nr. 1758 pronuntata in dosarul nr. 1493/2005 tinde spre o hotarare de expedient, element definitor al simulatiei procesului civil.
Partile nu au incheiat totusi o tranzactie in conformitate cu dispozitiile art. 271 si urmatoarele din Codul de procedura civila intrucat tranzactia judiciara poate fi atacata pe calea actiunii in anulare de tertii interesati, in timp ce simularea procesului civil, asa cum este cazul de fata, este foarte greu de dovedit.
b) Paratii au fost de rea credinta .
Cu privire la reaua credinta a paratilor, Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV - a Civila in cuprinsul Deciziei nr. 456R din 16.03.2010 retine ca „notarea litigiului are ca efect impiedicarea invocarii cu succes a bunei credinte de catre subdobanditor, reclamanta putand utiliza argumentul privind efectele notarii litigiului in cadrul cererii de constatare a nulitatii conventiei frauduloase incheiata intre parti". Mai mult decat atat, in mod corect si legal a retinut Curtea faptul ca „notarea actiunii de rectificare a cartii funciare se face tocmai cu scopul de a aduce la cunostinta tertilor imprejurarea ca inscrierea existenta in folosul titularului tabular actual este contestata in cadrul unei proceduri judiciare, astfel incat, orice dobanditor ulterior isi asuma riscul eventualei radieri a dreptului autorului sau, fiind prezumat de rea credinta, deoarece a cunoscut existenta litigiului".
In ceea ce priveste capatul doi de cerere prin intermediul caruia a solicitat sa se constate inopozabilitatea sentintei civile nr. 1758 pronuntate la data de 18 februarie 2005 de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005:
Art. 978 din Codul civil prevede ca actul trebuie interpretat in sensul in care produce efecte juridice (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat). Acest text, corelat cu art. 1073 din Codul civil potrivit caruia „creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea executarii obligatiei", impune ca interpretarea vointei interne a partilor sa se faca in sensul in care ii asigura cea mai mare eficienta juridica si face posibila executarea obligatiilor.
Or, in speta, prin frauda Dan Ion a reusit instrainarea imobilului catre intimata-parata Prangachii Maria, amandoi de rea credinta.
Intimatul parat i-a produs un prejudiciu prin instrainarea singurului bun aflat in patrimoniu catre un tert, respectiv catre intimata parata Prangachii Maria afectand in acest mod solvabilitatea intimatului parat.
Prejudiciul, desi produs la data de 18.03.2005, este actual si o impiedica sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra bunului imobil in scopul de a stinge creanta prin executare in natura.
Prin mentinerea antecontractului de vanzare cumparare de instanta de recurs, intimatul parat are in continuare fata de apelanta obligatia de a-i vinde bunul, din perspectiva existentei, in continuare, a obligatiei de a nu face.
Intimatul parat a incheiat actele subsecvente promisiunii sale de vanzare - cumparare in scopul fraudarii apelantei. Cu privire la esenta notiunii de frauda, practica in materie a stabilit ca frauda debitorului consta in aceea ca „a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor, provocandu-si constient insolvabilitatea ori a agravat-o".
Hotararea Judecatoreasca, precum si antecontractul de vanzare – cumparare au fost obtinute cu ajutorul intimatei Prangachii Maria respectiv cu frauda tertului dobanditor.
Oricat de amplu ar fi rolul activ al instantei, intelegerea frauduloasa a partilor poate, uneori, sa duca la pronuntarea unei hotarari care lezeaza drepturile legitime ale creditorului reclamant. Instanta isi formeaza convingerile in baza probatoriului administrat de parti in cauza. Prin urmare, atat timp cat partile, urmare a intelegerii lor frauduloase, prezinta o situatie eronata, atunci si hotararea judecatoreasca va reflecta intelegerea frauduloasa a partilor conducand la fraudarea tertilor.
Efectul direct al admiterii actiunii pauliene consta in revocarea actului fraudulos continut de hotararea judecatoreasca.
In ceea ce priveste capatul trei de cerere prin intermediul caruia a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4654/18.12.2003 si a actului aditional la antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1596/03.05.2004 de BNP Simionescu Comelia-Cristina, acte ce au stat la baza pronuntarii Sentintei civile nr. 1758/18.03.2005 in dosarul nr. 1493/2005 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti:
Cele doua acte juridice bilaterale (antecontractului de vanzare - cumparare autentificat si actul aditional la antecontractul de vanzare - cumparare autentificat) sunt lovite de nulitate absoluta pentru cauza ilicita si frauda la lege.
Analizand cele doua elemente ale cauzei, potrivit art. 948 raportat la art. 966 din Codul civil, cea obiectiva si cea subiectiva se constata ca aceasta din urma, numita in doctrina scop indirect si mediat sau cauza impulsiva si determinanta a celor doua acte juridice a constat in punerea bunului imobil din patrimoniul vanzatorului la adapost de urmarire prin folosirea unor norme referitoare la posibilitatea recunoscuta partilor de a stinge un litigiu (1704 Cod civil), de a recunoaste pretentiile celeilalte parti (1206 Cod civil), de a renunta la calea de atac (art. 267 alin. (1) din Codul de procedura civila) pentru a inlatura in persoana vanzatorului - Dan Ion aplicarea art. 969 Cod civil ce transpune in dreptul pozitiv principiul general - pacta sunt servanda. Chiar daca din punct de vedere al cauzei obiective, directe si imediate (causa proxima) apare ca licit si moral - obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului catre intimata parata Prangachii Maria, aceasta nu exclude ilicitatea/imoralitatea scopului mediat.
Totodata rezulta din intregul context probator ca s-a obtinut prin omisiune din partea ambelor parti (de a prezenta anumite acte judecatorului - extras de carte funciara cu notarea in partea a IlI-a a primului litigiu) si frauda la lege o hotarare judecatoreasca ce tine loc de act autentic de vanzare cumparare. Fata de aceasta este evident faptul ca in lipsa acestui antecontract, judecatorul nu ar fi putut pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare, partile fiind nevoite sa se prezinte in fata notarului pentru incheierea actului.
In ceea ce priveste capatul patru de cerere prin intermediul caruia a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a actului de vanzare-cumparare continut de Sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 data de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005:
Aceasta cerere nu este inadmisibila intrucat ea nu tinde la constatarea nulitatii hotararii judecatoresti ci a actului continut de aceasta. Astfel cum a mentionat mai sus, prin coniventa lor frauduloasa, partile au reusit incheierea unui contract de vanzare cumparare prin intermediul instantei de judecata, in conditiile in care la acel moment exista o interdictie legala expresa ca urmare faptului ca pe rolul instantelor de judecata se afla, deja in faza apelului, un litigiu cu privire la acelasi bun imobil, ba mai mult acest litigiu era inscris in cartea funciara.
Asa cum a aratat anterior, argumentele dezvoltate sunt pe deplin aplicabile si in ceea ce priveste constatarea nulitatii, efectele fiind distincte in raport terti si de partile actului simulat.
In ceea ce priveste capatul cinci de cerere prin intermediul caruia a solicitat sa se pronunte, in contradictoriu cu Dan Ion, o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare:
Premisa care a determinat admiterea recursului formulat de Dan Ion si inlaturarea dispozitiilor deciziei instantei de fond in dosarul nr. 11260/2003, in sensul inlaturarii dispozitiei potrivit careia hotararea tinea loc de contract de vanzare cumparare pentru subsemnata reclamanta a fost aceea ca desi, instanta a constatat intervenita promisiunea de vanzare - cumparare intre Dan Ion si reclamanta, totusi a considerat ca intre timp un tert (Prangachii Maria) obtinuse deja o hotarare care tine loc de titlu de proprietate pentru apartamentul care face obiectul litigiului. Pe cale de consecinta a apreciat instanta de recurs ca obligatia intimatului parat Dan Ion fata de apelanta nu mai putea fi executata in natura.
Insa, prin constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 4654/18.12.2003, incheiat intre Dan Ion si Prangachii Maria,nulitatii absolute a actului aditional la antecontractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1596/03.05.2004 de BNP Simionescu Cornelia - Cristina, acte ce au stat la baza pronuntarii Sentintei civile nr. 1758/18.03.2005 in dosarul nr. 1493/2005 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti; inopozabilitatii/nulitatii actului de vanzare - cumparare continut de Sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 data de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005,bunul imobil care face obiectul litigiului revine in patrimoniul intimatului parat Dan Ion grevat de promisiunea de vanzare cumparare in favoarea apelantei reclamante.
Pe cale de consecinta, in lumina principiilor statuate de prevederile art. 1073 (principiul executarii in natura a obligatiilor) si art. 1077 (principiul repararii in natura a pagubelor) din Codul civil, precum si in considerarea situatiei de fapt si de drept nou create ca urmare a constatarii nulitatii instrainarii imobilului catre intimatului parat Prangachii Maria, se poate pronunta o hotarare care sa tina loc de act de vanzare - cumparare in favoarea apelantei reclamante.
Intimata parata Prangachii Maria a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat.
Analizand actele existente la dosarul cauzei, precum si hotararea instantei de fond, prin raportare la motivele de apel formulate, tribunalul apreciaza ca apelul formulat este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul retine ca prin sentinta civila nr.1758/18.03.2005 pronuntata de Judecatoria Sector 6 in dosarul nr.1493/2005 a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de parata Prangachii Maria in contradictoriu cu paratul Dan Ion, fiind constatata ca intervenita vanzarea cumpararea intre cele doua parti a apartamentului nr.7 situat in Bucuresti, strada Moinesti nr.5, bloc 130, scara A, etaj 2, sector 6, compus din doua camere si dependinte, pretul fiind integral achitat, in dispozitivul hotararii facandu-se mentiunea ca aceasta tine loc de act de vanzare cumparare. Hotararea judecatoreasca astfel pronuntata a ramas definitiva si irevocabila prin neexercitarea cailor de atac de catre parat.
In considerentele hotararii s-a retinut ca prin antecontractul autentificat sub nr.4654/18.12.2003 de BNP Simionescu Cornelia Cristina, promitentul vanzator Dan Ion si promitentul cumparator Prangachi Maria, au convenit asupra promisiunii de vanzare cumparare a imobilului sus mentionat la suma de 14.000 USD incasata in intregime de promitentul vanzator la data incheierii antecontractului. Termenul fixat pentru incheierea actului autentic a fost 30.12.2004, data la care, prin neprezentarea paratului, actul autentic nu s-a putut incheia. Instanta a retinut astfel ca sunt incidente in cauza disp.art.1073 si art.1075 Cod civil, raportat la art.970 alin.2 Cod civil, fiind admisibila pronuntarea hotararii care sa tina loc de act de vanzare cumparare. In practicaua sentintei civile astfel pronuntate se mentioneaza ca paratul a fost prezent personal la termenul de judecata din 18 martie 2005, invederand ca este de acord cu admiterea actiunii.
In ceea ce o priveste pe reclamanta, tribunalul retine ca prin sentinta civila nr.3365/17.05.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in dosarul nr.11260/2003, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta Gheorghe Gina in contradictoriu cu paratul Dan Ion, constatandu-se ca intre cele doua parti s-a incheiat antecontractul de vanzare cumparare avand ca obiect acelasi apartament nr.7 situat in Bucuresti, strada Moinesti nr.5, bloc 130, scara A, sector 6, la pretul de 300.000.000 lei, hotararea urmand a tine loc de act de vanzare cumparare. S-a retinut in esenta ca paratul este proprietarul apartamentului sus mentionat conform contractului de construire nr.181/1979 si in baza sentintei civile nr.5653/1986 a Judecatoriei Sectorului 6, reclamanta si paratul convenind sa cumpere, respectiv sa vanda apartamentul la pretul de 300.000.000 de lei, neputand fi incheiate insa actele notariale intrucat exista interdictie de instrainare asupra imobilului instituita de fosta sotie a paratului pentru un drept de creanta de 122.885.069 lei, suma pe care a achitat-o reclamanta pentru parat la data de 09.07.2003, convenind cu paratul ca suma astfel achitata in contul acestuia sa reprezinte avansul din pretul apartamentului. Astfel, instanta de fond a apreciat ca reclamanta a dovedit incheierea antecontractului de vanzare cumparare, pronuntand o hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare.
Prin decizia civila nr.849/2006 Tribunalul Bucuresti a respins apelul formulat de paratul Dan Ion, precum si cererea de interventie formulata de intervenienta Prangachii Maria in interesul apelantului, ca neintemeiata, ulterior, prin decizia civila nr.1980/08.12.2006, Curtea de Apel admitand recursul a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, in rejudecare Tribunalul Bucuresti prin decizia nr.592/04.05.2007 respingand apelul ca nefondat.
Tribunalul Bucuresti a retinut in considerentele deciziei nr. 592/2007 de respingere a apelului faptul ca paratul Dan Ion a manifestat rea credinta in raporturile cu reclamanta, in sensul ca pe parcursul judecarii cauzei intervenienta l-a chemat in judecata pe parat solicitand sa se constate intervenita vanzarea cumpararea imobilului, actiune solutionata printr-o hotarare definitiva si irevocabila, fara a se aduce la cunostinta judecatoriei existenta dosarului nr.11260/2003.
Tribunalul a apreciat ca paratul, desi a fost initial de acord cu privire la vanzarea bunului in litigiu catre reclamanta, acesta s-a razgandit ulterior, nemultumit fiind de pretul pe care l-ar fi obtinut de la reclamanta. Totodata, tribunalul a apreciat ca existenta sentintei civile nr.1758/2005 nu poate duce la concluzia nelegalitatii hotararii apelate, sentinta civila nr. 3365/17.05.2004 a Judecatoriei sectorului 6, pronuntata anterior celei invocate de parat si intervenienta, nefiind in masura a schimba natura conventiei intervenita intre parat si reclamanta, cat si consecintele acesteia, fiind lipsit de relevanta data incheierii promisiunii de vanzare cumparare intre reclamanta si parat atata vreme cat hotararea are caracter constitutiv de drepturi.
Din aceasta perspectiva, prin decizia civila nr.129/11.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IX-a Civila, s-a admis recursul declarat de paratul Dan Ion impotriva deciziei tribunalului pronuntata in apel, in sensul ca sentinta fondului a fost schimbata in parte, fiind inlaturata dispozitia potrivit careia hotararea tine loc de act autentic de vanzare cumparare, Curtea retinand in esenta ca in mod corect instanta de apel a concluzionat asupra relei credinte a paratului, avand in vedere atitudinea acestuia pe parcursul procesului, in sensul ca a inteles sa incheie un alt antecontract de vanzare cumparare privind acelasi bun cu o terta persoana, desi situatia juridica a imobilului nu fusese inca stabilita.
Insa, Curtea a apreciat ca, intrucat la momentul pronuntarii deciziei in apel dreptul de proprietate asupra imobilului iesise din patrimoniul paratului pronuntandu-se o hotarare definitiva si irevocabila cu caracter constitutiv de drepturi in patrimoniul cumparatoarei Prangachii Maria, la data de 04.05.2007, momentul cand a fost pronuntata decizia in apel, acest drept de proprietate nu mai putea face obiectul unui alt transfer, transmiterea dreptului de proprietate in patrimoniul intervenientei neimpietand asupra dreptului de creanta al reclamantei asupra sumelor de bani ce fac obiectul promisiunii de vanzare cumparare si care poate fi valorificat pe cale separata.
In raport de aceasta situatie de fapt, tribunalul constata simulat procesul civil ce a facut obiectul dosarului nr. 1493/2005 al Judecatoriei sectorului 6 precum si inopozabilitatea fata de reclamanta a sentintei civile nr. 1758/18.02.2005 a Judecatoriei sectorului 6.
La pronuntarea acestei solutii tribunalul are in vedere ca reclamanta este creditor chirografar al lui Dan Ion, in temeiul antecontractului privind vanzarea cumpararea imobilului.
Cu privire la creditorii chirografari (categorie de avanzi cauza), trebuie retinut ca aceasta calitate inceteaza fata de actele incheiate de debitor, cu terte persoane, in frauda intereselor creditorilor chirografari. Fata de asemenea acte, creditorii chirografari nu mai au calitatea de avanzi cauza (trebuind sa le respecte) ci calitatea de terti, in sensul ca pot ataca asemenea acte prin actiune pauliana (revocatorie) - reglementata de art. 975 C.civ., ori prin actiunea in declararea simulatiei reglementata prin art. 1175 C.civ.
In consecinta, din moment ce reclamanta este creditor chirografar, iar instrainarea ulterioara a imobilului catre intimata parata Prangachii Maria s-a facut in frauda intereselor sale, reclamanta poate ataca actul de instrainare prin actiune pauliana si actiune in declararea simulatiei.
Un act obtinut prin fraudarea drepturilor sale legitime, chiar daca este continut intr-o hotarare judecatoreasca poate fi atacat pe calea unei actiuni in constatarea simularii procesului civil, instanta avand posibilitatea de a cerceta modul in care paratii au procedat la obtinerea lui si la formarea convingerii instantei de judecata.
Tribunalul apreciaza ca procesul civil ce a facut obiectul dosarului nr. 1493/2005 al Judecatoriei sectorului 6 a fost simulat intrucat scopul pentru care Prangachii Maria si Dan Ion au promovat litigiul pe rolul instantei nu a fost acela prezentat in cererea de chemare in judecata (respectiv refuzul intimatului parat Dan Ion de se prezenta la notar in vederea incheierii actului de vanzare cumparare in forma autentica), ci necesitatea de a obtine o hotarare judecatoreasca prin fraudarea legii si a intereselor reclamantei, pentru a anihila efectele sentintei civile nr.3365/17.05.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in dosarul nr.11260/2003, prin care a fost admisa actiunea formulata de reclamanta Gheorghe Gina in contradictoriu cu paratul Dan Ion, constatandu-se ca intre cele doua parti s-a incheiat antecontractul de vanzare cumparare avand ca obiect acelasi apartament nr.7 situat in Bucuresti, strada Moinesti nr.5, bloc 130, scara A, sector 6, la pretul de 300.000.000 lei, hotararea urmand a tine loc de act de vanzare cumparare .
La pronuntarea acestei solutii tribunalul are in vedere ca atat Prangachii Maria cat si Dan Ion au fost de rea credinta in promovarea drepturilor civile si procesuale iar reaua credinta a paratului Dan Ion este evidenta din moment ce acesta fusese parte in litigiul finalizat prin sentinta civila nr.3365/17.05.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in dosarul nr.11260/2003.
Asadar, la data solutionarii dosarului nr. 1493/2005 al Judecatoriei sectorului 6 exista un alt litigiu solutionat anterior, prin hotarare care nu era definitiva (sentinta civila nr.3365/17.05.2004) prin care paratul pierduse proprietatea asupra imobilului insa acesta ,cu vadita rea credinta a ascuns instantei acest lucru, tocmai pentru a se putea pronunta o alta hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare astfel incat sentinta civila nr.3365/17.05.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 sa ramana ineficienta.
De altfel, reaua credinta a paratului Dan Ion a fost retinuta irevocabil si cu autoritate de lucru judecat in considerentele deciziei nr. 592/2007 a Tribunalului Bucuresti unde s-a mentionat expres ca paratul Dan Ion a manifestat rea credinta in raporturile cu reclamanta, in sensul ca pe parcursul judecarii cauzei intervenienta l-a chemat in judecata pe parat solicitand sa se constate intervenita vanzarea cumpararea imobilului, actiune solutionata printr-o hotarare definitiva si irevocabila, fara a se aduce la cunostinta judecatoriei existenta dosarului nr.11260/2003.
Tribunalul a apreciat ca paratul, desi a fost initial de acord cu privire la vanzarea bunului in litigiu catre reclamanta, acesta s-a razgandit ulterior, nemultumit fiind de pretul pe care l-ar fi obtinut de la reclamanta. Totodata, tribunalul a apreciat ca existenta sentintei civile nr.1758/2005 nu poate duce la concluzia nelegalitatii hotararii apelate, sentinta civila nr. 3365/17.05.2004 a Judecatoriei sectorului 6, pronuntata anterior celei invocate de parat si intervenienta, nefiind in masura a schimba natura conventiei intervenita intre parat si reclamanta, cat si consecintele acesteia, fiind lipsit de relevanta data incheierii promisiunii de vanzare cumparare intre reclamanta si parat atata vreme cat hotararea are caracter constitutiv de drepturi.
Din aceasta perspectiva, prin decizia civila nr.129/11.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IX-a Civila, s-a admis recursul declarat de paratul Dan Ion impotriva deciziei tribunalului pronuntata in apel, in sensul ca sentinta fondului a fost schimbata in parte, fiind inlaturata dispozitia potrivit careia hotararea tine loc de act autentic de vanzare cumparare, Curtea retinand in esenta ca in mod corect instanta de apel a concluzionat asupra relei credinte a paratului, avand in vedere atitudinea acestuia pe parcursul procesului, in sensul ca a inteles sa incheie un alt antecontract de vanzare cumparare privin
Simulatie. Proba simulatiei intre partile contractante se face potrivit dreptului comun. - Decizie nr. 678 din data de 30.09.2011
actiune in declararea simulatiei - Sentinta civila nr. 2714 din data de 30.03.2011
Actiune in constatare respinsa. Actiune in declarare simulatiei admisa si stabilirea ulterior, a imprejurarii ca actul secret este nul. In ipoteza in care una din parti declanseaza un litigiu avand la baza un act juridic, instanta de judecata poate, ... - Sentinta civila nr. 2739/03.04.2009 din data de 21.09.2009
Simulatie prin interpunere de persoane - Sentinta civila nr. 8970 din data de 10.10.2008
BANCI - Sentinta civila nr. **** din data de 05.12.2017
Fond funciar - Hotarare nr. **** din data de 27.07.2017
Obligarea la virarea soldului disponibil in contul unic de lichidare - Sentinta civila nr. **** din data de 03.07.2017
Obligare emitere act administrativ - Sentinta civila nr. **** din data de 14.10.2015
Anulare act administrativ - Sentinta civila nr. **** din data de 18.11.2016
Actiune in raspundere delictuala - Hotarare nr. **** din data de 19.05.2017
Uzucapiune - Hotarare nr. **** din data de 29.06.2017
Uzucapiune - Decizie nr. **** din data de 15.06.2017
Pretentii - Sentinta civila nr. **** din data de 18.05.2017
Granituire - Decizie nr. **** din data de 04.01.2017
Anulare act - Sentinta civila nr. **** din data de 24.10.2016
Drepturi banesti - Sentinta civila nr. **** din data de 04.03.2016
Contestatie decizie de concediere - Sentinta civila nr. **** din data de 07.09.2016
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. **** din data de 28.09.2016
Recalculare pensie - Sentinta civila nr. **** din data de 23.06.2016
Un proces civil este simulat daca scopul pentru care reclamantii au promovat litigiul pe rolul instantei nu a fost acela prezentat in cererea de chemare in judecata (respectiv refuzul intimatului de se prezenta la notar in vederea incheierii actului de vanzare cumparare in forma autentica), ci necesitatea de a obtine o hotarare judecatoreasca prin fraudarea legii si a intereselor unei alte persoane.
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti la data de 4.04.2008, reclamanta Gina Gheorghe a chemat in judecata pe paratii Dan Ion si Prangachii Maria, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta: 1. sa se constate simularea procesului civil inregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti sub nr. 1493/2005, ce a purtat intre Prangachii Maria in calitate de reclamanta si Dan Ion in calitate de parat, avand ca obiect pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act de vanzare cumparare, in sensul in care in realitate acest proces nu a reprezentat reflectarea unui litigiu dintre parti ci o modalitate de ascundere a naturii tranzactiei private incheiate intre parti, si care, bunul fiind litigios nu ar fi putut fi realizata in fata unui notar public; 2. sa se constate inopozabilitatea fata de reclamanta a Sentintei civile nr. 1758 pronuntate la data de 18 februarie 2005 de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005; 3. sa se constate nulitatea absoluta a antecontractului" de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 4654/18.12.2003 si a actului aditional la antecontractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1596/03.05.2004 de BNP Simionescu Cornelia - Cristina, acte ce au stat la baza pronuntarii Sentintei civile nr. 1758/18.03.2005 in dosarul nr. 1493/2005 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti; 4. sa se constate nulitatea absoluta a actului de vanzare - cumparare continut de Sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 data de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005; 5. pronuntarea, in contradictoriu cu paratul Dan Ion, a unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare - cumparare, motivat de faptul ca s-a schimbat cauza juridica ce a stat la baza pronuntarii Deciziei Civile nr. 129/11.03.2008 a Curtii de Apel Bucuresti; 6. sa se constate faptul ca Prangachii Maria a preluat dreptul de proprietate asupra bunului imobil, afectat de obligatia de a-1 instraina catre reclamanta; 7. pronuntarea, in contradictoriu cu parata Prangachii Maria, a unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare - cumparare; 8. in situatia respingerii capatul 7 al cererii, sa se dispuna obligarea paratei sa se prezinte la BNP Crisan Nedelcu si Asociatii, in termen de 5 zile de la pronuntare in vederea incheierii contractului de vanzare — cumparare cu privire la bunul imobil situat in Bucuresti, str. Moinesti, nr. 5, bl. 130, sc. A, ap. nr. 7, sector 6.
La termenul din 30.04.2008, instanta a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii capetelor de cerere 1, 2, 4 si 6, acestea fiind puse in discutie la termenul din 17.09.2008.
La termenul de judecata din 03.09.2008, paratii, prin avocat, au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la capatul 5 al cererii de chemare in judecata, avand in vedere decizia pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr.43705/3/2006, totodata au invocat exceptia inadmisibilitatii capetelor de cerere 1, 2, 4, 6 si 8 si a lipsei calitatii procesual pasive a paratei Prangachii Maria.
Prin sentinta civila nr. 5916/24.09.2008 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 a fost admisa exceptia inadmisibilitatii capetelor 1, 2, 4 si 6 ale cererii principale avand ca obiect constatarea simularii procesului civil ce a facut obiectul dosarului nr. 1493/2005 al Judecatoriei sectorului 6, constatarea inopozabilitatii fata de reclamanta a sentintei civile nr. 1758/18.02.2005 a Judecatoriei sectorului 6, constatarea nulitatii absolute a actului de vanzare cumparare continut in sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 a Judecatoriei sectorului 6 si constatarea faptului ca parata Prangachii Maria a preluat dreptul de proprietate asupra bunului imobil, afectat de obligatia de a-l instraina catre reclamanta.
Astfel, au fost respinse capetele de cerere avand ca obiect constatarea simularii procesului civil ce a facut obiectul dosarului nr. 1493/2005 al Judecatoriei sectorului 6 , constatarea inopozabilitatii fata de reclamanta a sentintei civile nr. 1758/18.02.2005 a Judecatoriei sectorului 6, constatarea nulitatii absolute a actului de vanzare cumparare continut in sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 a Judecatoriei sectorului 6 si constatarea faptului ca parata Prangachii Maria a preluat dreptul de proprietate asupra bunului imobil, afectat de obligatia de a-l instraina catre reclamanta, formulate de reclamanta in contradictoriu cu paratii DAN ION si PRANGACHII MARIA, ca inadmisibile.
Prin aceeasi hotarare, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei Prangachii Maria in raport de capetele de cerere avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare cumparare asupra apartamentului nr. 7 situat in Bucuresti, str. Moinesti nr. 5, bloc 130 scara A, ap. Sector 6 si respectiv obligarea paratei de a se prezenta la BNP Crisan Nedelcu si Asociatii in vederea incheierii contractului de vanzare cumparare a imobilului sus mentionat, fiind respinge aceste capete de cerere ca fiind introduse impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
De asemenea, in baza art. 165 C.pr.civ., a disjuns capetele 3 si 5 ale cererii principale avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4654/18.12.2003 si a actului aditional autentificat sub nr. 1596/3.05.2004 de BNP Simionescu Cornelia Cristina formulate de reclamanta GINA GHEORGHE in contradictoriu cu paratii DAN ION si PRANGACHII MARIA si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare cumparare formulat de reclamanta GINA GHEORGHE in contradictoriu cu paratul DAN ION, formand dosarul nr. 7679/303/2008, suspendat in temeiul art. 244 pct. 1 cod procedura civila.
Prin decizia civila nr.494/03.04.2009, Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila a respins apelul declarat de apelanta reclamanta Gheorghe Gina, ca nefondat.
Prin decizia civila nr.456/16.03.2010, Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV-a Civila a admis recursul formulat de recurenta reclamanta Gheorghe Gina, casand decizia civila pronuntata de Tribunalul Bucuresti in apel, cu consecinta admiterii apelului declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr.5916/2008 a Judecatoriei Sectorului 6, desfiintand in parte sentinta apelata si trimitand spre rejudecare capetele 1, 2 si 4 din cererea de chemare in judecata, mentinand solutia de respingere a capetelor 6, 7 si 8 de cerere, precum si cea de disjungere a capetelor 3 si 5 ale cererii principale.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 la data de 04.06.2010.
Prin incheierea interlocutorie pronuntata la data de 06.10.2010, instanta a dispus conexarea dosarului 7679/303/2008 la prezentul dosar, in interesul unei bune administrari a justitiei si avand in vedere ca solutia de disjungere a capetelor 3 si 5 ale cererii principale nu se mai impunea fata de solutia pronuntata in recurs de catre Curtea de Apel Bucuresti cu privire la admisibilitatea cererii avand ca obiect constatarea simularii procesului civil ce a constituit obiectul dosarului nr.1493/2005 al Judecatoriei Sectorului 6. Prin aceeasi incheiere, instanta a calificat exceptia inadmisibilitatii invocata de parata ca fiind o aparare de fond si a respins ca neintemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat in ceea ce priveste capatul 5 de cerere, exceptie invocata de parata prin intampinare, dispunand totodata atasarea dosarului nr.1493/2005 al Judecatoriei Sector 6.
La acelasi termen de judecata, reclamanta a invederat ca solicita revocarea actelor ca efect al actiunii pauliene si in subsidiar nulitatea absoluta a antecontractului de vanzare cumparare si a actului aditional incheiate intre cei doi parati, cat si a actului de vanzare cumparare continut de sentinta civila nr.1758/18.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 6.
Prin sentinta civila nr. 9655/21.12.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti au fost respinse cererea principala si cererea conexa, ca neintemeiate.
In motivarea sentintei s-a aratat ca prin sentinta civila nr.1758/18.03.2005 pronuntata de Judecatoria Sector 6 in dosarul nr.1493/2005 a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de parata Prangachii Maria in contradictoriu cu paratul Dan Ion, fiind constatata ca intervenita vanzarea cumpararea intre cele doua parti a apartamentului nr.7 situat in Bucuresti, strada Moinesti nr.5, bloc 130, scara A, etaj 2, sector 6, compus din doua camere si dependinte, pretul fiind integral achitat, in dispozitivul hotararii facandu-se mentiunea ca aceasta tine loc de act de vanzare cumparare. Hotararea judecatoreasca astfel pronuntata a ramas definitiva si irevocabila prin neexercitarea cailor de atac de catre parat.
In ceea ce o priveste pe reclamanta, instanta retine ca prin sentinta civila nr.3365/17.05.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in dosarul nr.11260/2003, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta Gheorghe Gina in contradictoriu cu paratul Dan Ion, constatandu-se ca intre cele doua parti s-a incheiat antecontractul de vanzare cumparare avand ca obiect acelasi apartament nr.7 situat in Bucuresti, strada Moinesti nr.5, bloc 130, scara A, sector 6, la pretul de 300.000.000 lei, hotararea urmand a tine loc de act de vanzare cumparare. S-a retinut in esenta ca paratul este proprietarul apartamentului sus mentionat conform contractului de construire nr.181/1979 si in baza sentintei civile nr.5653/1986 a Judecatoriei Sectorului 6, reclamanta si paratul convenind sa cumpere, respectiv sa vanda apartamentul la pretul de 300.000.000 de lei, neputand fi incheiate insa actele notariale intrucat exista interdictie de instrainare asupra imobilului instituita de fosta sotie a paratului pentru un drept de creanta de 122.885.069 lei, suma pe care a achitat-o reclamanta pentru parat la data de 09.07.2003, convenind cu paratul ca suma astfel achitata in contul acestuia sa reprezinte avansul din pretul apartamentului. Astfel, instanta de fond a apreciat ca reclamanta a dovedit incheierea antecontractului de vanzare cumparare, pronuntand o hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare.
Prin decizia civila nr.849/2006 Tribunalul Bucuresti a respins apelul formulat de paratul Dan Ion, precum si cererea de interventie formulata de intervenienta Prangachii Maria in interesul apelantului, ca neintemeiata, ulterior, prin decizia civila nr.1980/08.12.2006, Curtea de Apel admitand recursul a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, in rejudecare Tribunalul Bucuresti prin decizia nr.592/04.05.2007 respingand apelul ca nefondat.
Tribunalul Bucuresti a retinut in considerentele deciziei nr. 592/2007 de respingere a apelului faptul ca paratul Dan Ion a manifestat rea credinta in raporturile cu reclamanta, in sensul ca pe parcursul judecarii cauzei intervenienta l-a chemat in judecata pe parat solicitand sa se constate intervenita vanzarea cumpararea imobilului, actiune solutionata printr-o hotarare definitiva si irevocabila, fara a se aduce la cunostinta judecatoriei existenta dosarului nr.11260/2003.
Din aceasta perspectiva, prin decizia civila nr.129/11.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IX-a Civila, s-a admis recursul declarat de paratul Dan Ion impotriva deciziei tribunalului pronuntata in apel, in sensul ca sentinta fondului a fost schimbata in parte, fiind inlaturata dispozitia potrivit careia hotararea tine loc de act autentic de vanzare cumparare, Curtea retinand in esenta ca in mod corect instanta de apel a concluzionat asupra relei credinte a paratului, avand in vedere atitudinea acestuia pe parcursul procesului, in sensul ca a inteles sa incheie un alt antecontract de vanzare cumparare privind acelasi bun cu o terta persoana, desi situatia juridica a imobilului nu fusese inca stabilita.
Insa, Curtea a apreciat ca, intrucat la momentul pronuntarii deciziei in apel dreptul de proprietate asupra imobilului iesise din patrimoniul paratului pronuntandu-se o hotarare definitiva si irevocabila cu caracter constitutiv de drepturi in patrimoniul cumparatoarei Prangachii Maria, la data de 04.05.2007, momentul cand a fost pronuntata decizia in apel, acest drept de proprietate nu mai putea face obiectul unui alt transfer, transmiterea dreptului de proprietate in patrimoniul intervenientei neimpietand asupra dreptului de creanta al reclamantei asupra sumelor de bani ce fac obiectul promisiunii de vanzare cumparare si care poate fi valorificat pe cale separata.
Astfel, ca o prima concluzie, instanta apreciaza ca prin decizia nr. 129/11.03.2008 pronuntata in recurs de Curtea de Apel, a consolidat cu autoritate de lucru judecat efectele sentintei civile nr.1758/18.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 6, recunoscand reclamantei numai existenta unui drept de creanta atata vreme cat bunul nu s-a mai aflat in patrimoniul paratului la data pronuntarii deciziei in apel.
Este adevarat ca raportat la data pronuntarii sentintei civile nr.3365 in dosarul nr.11260/2003 de catre Judecatoria Sectorului 6, prin care s-a constatat atat incheierea antecontractului de vanzare cumparare intre reclamanta si parat, cat si intervenirea contractului de vanzare cumparare intre cele doua parti, si anume, 17.05.2004, sentinta nr.1758/18.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 6 a fost pronuntata ulterior.
Ambele hotarari avand insa efecte constitutive de drepturi, instanta remarca faptul ca sentinta civila pronuntata in favoarea reclamantei a ramas definitiva, cel putin cu caracter provizoriu, la data pronuntarii primei decizii in apel de catre Tribunalul Bucuresti-decizia civila nr.849/11.04.2006, in timp ce sentinta civila nr.1758/18.03.2005 a ramas definitiva la data de 21.03.2005.
Pe de alta parte, antecontractul de vanzare cumparare, atat in sensul de negotium iuris cat si instrumentum probationis intervenit intre Prangachii Maria si Dan Ion a fost incheiat anterior, la data de 18.12.2003, in timp ce reclamantei i s-a constatat incheierea unui antecontract de vanzare cumparare cu paratul abia la data de 17.05.2004, cand in mod nedefinitiv s-a pronuntat Judecatoria Sectorului 6 prin sentinta civila nr.3365.
Instanta mai retine valoarea probatorie a inscrisului olograf de la fila 97 din dosar, reprezentand o adeverinta eliberata de Asociatia de Locatari a blocului 130 la 23.05.2006, prin care administratorul blocului atesta ca la 12.06.2003, la casieria blocului s-a prezentat paratul Dan Ion cu o alta persoana prezentata ca fiind varul sau, paratul solicitand emiterea unei chitante pentru plata sumei de 12.000.000 de lei din restanta pe care o avea la cotele de intretinere pentru apartamentul nr.7. A doua zi, varul paratului a revenit cu chitanta eliberata cu o zi inainte, solicitand restituirea sumei de 12.000.000 de lei pentru ca nu intelege sa-i mai dea acesti bani lui Dan Ion, de unde se poate prezuma, (avand in vedere implicarea directa a varului paratului in derularea tranzactiei dintre reclamanta si parat ce rezulta din declaratia sa de martor in prezenta cauza, cat si in celelalte procese) ca reclamanta a luat cunostinta de schimbarea rezolutiei de vointa a paratului inca de la acea data, iunie 2003, ori cel mai tarziu in data de 9.07.2003 , cum vom expune mai jos, data la care dosarul nr. 11260/2003 nu era pe rol si nu se constatase intervenirea intre reclamanta si parat a unui antecontract de vanzare cumparare. In acelasi inscris olograf, se mai arata ca ulterior restantele la cotele de intretinere au fost achitate de Prangachii Maria care a procedat la zugravirea si renovarea apartamentului, schimband instalatiile, placile de gresie si faianta etc.
Din raspunsurile reclamantei la interogatoriul formulat in prezenta cauza de parata rezulta toate elementele de fapt retinute de instanta anterior, si anume faptul ca in ceea ce priveste chitantele prin care se atesta plata de catre reclamanta a sumelor datorate de parat creditorilor sai Pandu Eftimie si Pandu Anica, acestea nu au fost semnate de catre parat, a rezultat de asemenea faptul ca reclamanta s-a aflat in posesia documentelor ce atestau dreptul de proprietate al paratului asupra apartamentului nr.7, in original, acesta fiind unul din motivele pentru care actul autentic de vanzare cumparare cu parata Prangachi Maria nu s-a putut finaliza, reclamanta a recunoscut de asemenea ca i s-a oferit restituirea sumei de bani pe care o achitase creditorilor paratului, insa a refuzat, a recunoscut de asemenea ca in cadrul judecarii apelului declarat in dosarul nr.11260/2003 al Judecatoriei Sectorului 6 situatia juridica creata prin pronuntarea sentintei civile nr.1758/18.03.2005 a fost adusa la cunostinta partilor litigante cat si a instantelor de judecata prin cererea de interventie formulata de Prangachii Maria, reclamanta recunoscand de asemenea, la intrebarea nr.9, ca paratul Dan Ion s-a razgandit in a-i vinde apartamentul intrucat preturile pe piata imobiliara inregistrasera o crestere, fiind in cunostinta de asemenea ca paratii nu au putut finaliza incheierea actului de vanzare cumparare in forma autentica datorita faptului ca litigiul dosarului nr.11260/2003 era notat in cartea funciara a imobilului.
Astfel, este evident atat din considerentele deciziei nr. 129/2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, cat si din declaratiile martorilor Dobre Mircea si Floria Gheorghe, ca parata, la data introducerii actiunii in dosarul nr.1493/2005 al Judecatoriei Sector 6, era in cunostinta de faptul ca paratul se afla in litigiu cu reclamanta, litigiul purtand asupra unei intelegeri de vanzare cumparare pentru acelasi apartament nr.7, proprietatea paratului.
Elementele de fapt retinute din declaratia martorului Floria Gheorghe releva insa in aceeasi masura imprejurarea ca, prin prisma relatiei de rudenie cu reclamanta si actionand ca intermediar intre cele doua parti, la data introducerii de reclamanta a cererii de chemare in judecata in dosarul nr. 11260/2003 al Judecatoriei sectorului 6 – 27.10.2003, cand inca raporturile juridice dintre reclamanta si parat nu erau concretizate intr-o conventie ad probationem, ca izvor de obligatii, reclamanta era la randul sau in cunostinta de faptul ca paratul intentioneaza sa vanda apartamentului unei alte persoane, respectiv parata in cauza, paratul solicitand martorului Floria Gheorghe sa-i predea actul de proprietate, aflat in posesia reclamantei.
De asemenea, din declaratia martorului Dobre Mircea rezulta in mod cert faptul ca si parata cunostea de existenta litigiului dintre reclamanta si parat inca din toamna anului 2003, acela fiind si momentul declansarii litigiului, parata nefiind inca parte in procesul civil, dar fiind prezenta la doua termene de judecata, cand a comunicat reclamantei ca ar trebui sa respecte vointa paratului de a vinde imobilul catre aceasta si sa-i inmaneze actul de proprietate asupra apartamentului.
Rezulta astfel ca unicul motiv pentru care paratul Dan Ion a hotarat sa vanda imobilul unei alte persoane decat reclamanta in cauza, nemaiputand fi pus in discutie aspectul existentei unui antecontract de vanzare cumparare intre reclamanta si parat atata vreme cat s-a constatat cu autoritate de lucru judecat existenta acestei conventii intre parti, a fost nemultumirea legata de pretul oferit de reclamanta, in acest sens martorul Scarlet Neguta declarand ca paratul a comunicat tatalui reclamantei ca ar mai dori o suma de bani in plus fata de cea negociata in februarie 2003 intrucat preturile au crescut, aceasta discutie avand loc la data de 09.07.2003, data la care reclamanta a achitat creditorilor paratului dreptul de creanta despre care s-a facut vorbire anterior, acestia renuntand la judecata apelului, asa cum rezulta din declaratia olografa de la fila 114 si incheierea pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a IIIa civila la data de 12.09.2003 in dosarul nr. 4276/2002.
In drept, instanta a retinut ca simulatia actului juridic aparent, prin actul secret, dar real (contrainscrisul) este dominata de regula potrivit careia actul secret nu produce efecte asupra tertelor persoane, categorie in care se incadreaza si creditorii chirografari, cum este reclamanta si care se bucura de protectia instituita de art. 1175 cod civil fiindu-le opozabil numai actul public. Tertii isi intemeiaza drepturile pe aparenta creata de simulatie, ori in cauza reclamanta invoca, dimpotriva, pretinsul acord simulatoriu in apararea drepturilor sale, ceea ce nu corespunde in intregime mecanismului simulatiei, ci al actiunii revocatorii.
Asa cum s-a aratat, reclamantei i-a fost recunoscuta calitatea de creditor chirografar prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Pornind de la natura drepturilor si obligatiilor create prin incheierea unei promisiuni bilaterale de vanzare cumparare, instanta urmeaza a aprecia daca din perspectiva drepturilor dobandite de reclamanta prin constatarea existentei unei astfel de conventii intre aceasta si parat, interesele sale puteau fi susceptibile de fraudare prin incheierea de catre parat a unui alt antecontract de vanzare cumparare si ulterior prin constituirea dreptului de proprietate in patrimoniul altei persoane decat reclamanta, dar in baza vointei liber exprimate a paratului Dan Ion.
Astfel, in calitate de promitent cumparator reclamanta a dobandit odata cu ramanerea definitiva a sentintei civile pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in dosarul nr.11260/2003 un drept de creanta, si anume, promisiunea paratului de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului sau, iar nu un drept de proprietate, nici macar un dezmembramant al dreptului de proprietate in lipsa unei stipulatii contrare, fiind evident din coroborarea probelor astfel cum au fost expuse mai sus faptul ca reclamanta a preluat actele imobilului in original cat si cheia apartamentului refuzand restituirea acestora catre parat, cu incalcarea vointei acestuia. Paratul, la randul sau, in calitate de promitent vanzator, si-a asumat o obligatie de a face fata de reclamanta, si anume de a transmite in patrimoniul reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului.
Conform teoriei unanim imbratisate in materia promisiunii bilaterale de vanzare cumparare s-a statuat ca intrucat actul nu transmite dreptul de proprietate, acesta nu confera partii lezate dreptul de a intenta actiunea in revendicare sau de a intenta actiune in anularea vanzarii facute cu nesocotirea acestei promisiuni, afara de cazul in care se dovedeste ca vanzarea s-a facut in frauda beneficiarului promisiunii cu complicitatea la frauda din partea tertului achizitor. In lipsa fraudei, beneficiarul promisiunii va avea actiune impotriva promitentului vanzator numai pentru daune interese, conform regulilor generale privitoare la raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligatiei de a face.
Concluzionand, instanta a apreciat, potrivit expunerii coroborate a probelor administrate, faptul ca, pe de o parte, nu a fost dovedita simulatia procesului civil in dosarul nr.1493/2005 al Judecatoriei Sector 6, in sensul ca dimpotriva rezulta in mod indubitabil faptul ca hotararea judecatoreasca astfel pronuntata reprezinta vointa reala a celor doua parti in sensul transferului dreptului de proprietate de la paratul Dan Ion in patrimoniul paratei Prangachii Maria, vointa reala rezultand atat din anterioritatea antecontractului de vanzare cumparare incheiat de parata, potrivit argumentelor expuse mai sus, dar si din toate celelalte acte de procedura efectuate de cei doi parati in litigiile purtate cu reclamanta in cauza. Actul jurisdictional nu reprezinta manifestarea unei vointe simulate, intrucat scopul si cauza procesului civil au fost tocmai transmiterea dreptului de proprietate catre parata in intentia exercitarii efective de catre aceasta a dreptului de proprietate, interesul acesteia in cumpararea imobilului rezultand in mod evident din declaratia martorului Floria Gheorghe si Dobre Mircea.
Parata a tins astfel sa obtina scopul procesului pentru sine, iar nu pentru a crea o situatie aparenta, frauduloasa si nici in dauna intereselor reclamantei, afirmatiile acesteia din urma in sustinerea intrunirii conditiilor de existenta ale actiunii revocatorii, in sensul ca paratul ar fi devenit astfel insolvabil si astfel nu ar mai putea sa execute dreptul de creanta, nefiind intemeiate atata vreme cat reclamantei i s-a oferit returnarea banilor achitati creditorilor paratului inca din anul 2004, asa cum a recunoscut la intrebarea nr. 4 din interogatoriul formulat de parat in dosarul nr. 11260/2003 la termenul din 9.02.2004-fila 90, dar si luand in considerare faptul ca la randul sau reclamanta, la data demararii procesului civil in dosarul nr. 11260/2003, era in cunostinta de imprejurarea ca paratul intentioneaza sa vanda apartamentul unei alte persoane pentru un pret mai mare.
Pe de alta parte, nu a fost dovedita nici cauza ilicita si nici frauda la lege ca motive de nulitate a actelor incheiate intre cei doi parati, asa cum s-a aratat vanzarea bunului catre o terta persoana , alta decat reclamanta in cauza in calitate de promitent cumparator, nu poate constitui motiv de nulitate a actului astfel intocmit, in sens contrar ar reprezenta o ingerinta nejustificata adusa dreptului de proprietate, neprevazuta de lege, ce ar ingradi nu numai exercitarea atributelor dreptului de proprietate de catre parat, dar si incalcarea principiului libertatii contractuale ce trebuie sa caracterizeze incheierea unei conventii.
Neindeplinirea obligatiei de a transmite dreptul de proprietate la data mentionata in act da calea deschisa creditorului obligatiei de a face, iar nu de a da, care este promitentul cumparator, a unei actiuni in justitie, fiind recunoscuta in doctrina si jurisprudenta, ca efect al executarii in natura obligatiilor care trebuie sa primeze fata de executarea prin echivalent, ca instanta judecatoreasca sa suplineasca consimtamantul debitorului obligatiei de a face si sa consfinteasca transferul dreptului de proprietate (hotararea fiind prin ea insasi un act autentic), atata vreme cat dreptul de proprietate asupra obiectului promisiunii de vanzare cumparare se mai afla in patrimoniul promitentului vanzator.
Asa cum s-a aratat, parata Prangachii Maria a inteles sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra imobilului in aceste conditii, litigiul dintre reclamanta si parat, avand caracterul unui drept personal din perspectiva inscrierii in cartea funciara, fiind notat in CF la data de 25.11.2003 potrivit extrasului de carte funciara de la dosar-fila 80 tocmai pentru opozabilitate fata de terti, parata avand insa calitatea de tert in raport cu litigiul notat si ca atare protectia oferita de Legea nr. 7/1996 functiona in beneficiul acesteia in conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 7/1996. Ca atare, aceasta imprejurare nu poate constitui, din perspectiva reclamantei, un motiv de nulitate al actului de vanzare cumparare continut de sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 a Judecatoriei sectorului 6.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen reclamanta, solicitand admiterea acestuia, schimbarea hotararii instantei de fond in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
Avand in vedere ca motivele de apel au fost structurate pe 35 de pagini, tribunalul va reda in esenta, din considerente de spatiu si de timp, criticile formulate de apelanta .
In motivarea apelului, s-a aratat in esenta ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:
1. Hotararea primei instante este pronuntata cu nesocotirea materialului probator administrat in cauza.
A retinut prima instanta, contrar intregului material probator administrat in cauza faptul ca „Gina Gheorghe s-a oferit sa-l ajute sa plateasca creditorilor sai Pandu Eftimie si Pandu Chiva (fostul socru si fosta sotie) suma totala de 122.885.069 lei, plus cheltuieli de judecata de 13.973.965 de lei, incheind in acest sens cu creditorii paratului inscrisuri sub semnatura privata, nesemnate de parat si vizualizate de aceasta in dosarul nr. 11477/2003 unde a fost chemat in judecata de reclamanta pentru instituirea unui sechestru asupra apartamentului proprietatea sa".
Cele retinute prima instanta sunt contrazise de inscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul de judecata din data de 24.10.2010. Totodata aceste inscrisuri au fost prezentate instantei in original, fiind confirmate de martori si de raspunsul la interogatoriul administrat intimatei Prangachii Maria.
2. Hotararea primei instante este nelegala, fiind data ca urmare a preluarii motivarii dintr-o alta cauza total distincta din punct de vedere al obiectului si cauzei, rezultand faptul ca hotararea primei instante este nemotivata.
Prima instanta, cu ocazia solutionarii cauzei in al doilea ciclu procesual, analizeaza cererea de chemare in judecata pornind de la solutiile date de Curtea de Apel Bucuresti in recursul promovat de intimatul parat Dan Ion in dosarul nr. 11260/2003. Totodata prima instanta, pentru a respinge cererea de chemare in judecata, retine argumentele Curtii de Apel Bucuresti in solutiile date cu privire la cererea de revizuire si contestatia in anulare promovate impotriva Deciziei nr. 129 din 11.03.2008.
Este adevarat faptul ca aceste hotarari nu pot fi ignorate, insa, cu toate acestea prima instanta era obligata sa dea curs, cu prioritate deciziei de casare a Curtii de Apel Bucuresti, respectiv Deciziei nr. 456 R din data de 16.03.2010 pronuntata in dosarul nr. 2831/303/2008.
In situatia in care prima instanta ar fi considerat ca hotararile avute in vedere de aceasta la pronuntarea sentintei apelate ar fi avut incidenta majora in solutionarea prezentei cauze, avea obligatia sa puna in discutia partilor acest aspect si sa invoce exceptia autoritatii de lucru judecat.
Or, rezulta clar faptul ca obiectul si cauza celor doua litigii promovate sunt fundamental diferite, astfel incat nu poate fi imbratisata solutia adoptata de prima instanta. Pe cale de consecinta, nu putem vorbi de existenta autoritatii de lucru judecat, cu atat mai putin de puterea lucrului judecat.
3. Hotararea primei instante este nelegala motivat de faptul ca prima instanta a inteles gresit situatia de fapt, formandu-si o idee asupra cauzei cu ocazia solutionarii pricinii in primul ciclu procesual
Prima instanta a refuzat sa inteleaga obiectul pricinii, rezumandu-se obsesiv la ideea ca reclamanta ar benefica de un drept de creanta, in raport de care, cererea de chemare in judecata nu poate fi primita.
Prima instanta nu a analizat conditia interesului in promovarea cererii de chemare in judecata.
Chiar daca cererea de chemare in judecata este atipica in contextul practicii instantelor de judecata, conditia interesului promovarii unei astfel de cereri prezinta importanta, fiind apreciata constant in doctrina. Mai mult, decizia de casare a Curtii de Apel Bucuresti analizeaza, chiar daca uneori indirect, interesul reclamantei in promovarea cererii de chemare in judecata.
Dupa cum au detaliat cu ocazia prezentarii situatiei de fapt, contrar celor retinute de prima instanta, de rea credinta si actionand in mod fraudulos, intimatii parati au scos din patrimoniul lui Dan Ion exact bunul ce face obiectul antecontractului de vanzare cumparare dintre apelanta si Dan Ion. Evident ca aceasta situatie a condus si la insolvabilitatea lui Dan Ion. Conventia frauduloasa a celor doi a condus fara indoiala la lezarea intereselor reclamantei.
Or, reclamanta este creditor chirografar al lui Dan Ion, in temeiul antecontractului privind vanzarea cumpararea imobilului.
Cu privire la creditorii chirografari (categorie de avanzi cauza), trebuie retinut ca aceasta calitate inceteaza fata de actele incheiate de debitor, cu terte persoane, in frauda intereselor creditorilor chirografari. Fata de asemenea acte, creditorii chirografari nu mai au calitatea de avanzi cauza (trebuind sa le respecte) ci calitatea de terti, in sensul ca pot ataca asemenea acte prin actiune pauliana (revocatorie) - reglementata de art. 975 C.civ., ori prin actiunea in declararea simulatiei reglementata prin art. 1175 C.civ.
In consecinta, din moment ce reclamanta este creditor chirografar, iar instrainarea ulterioara a imobilului catre intimata parata Prangachii Maria s-a facut in frauda intereselor sale, reclamanta poate ataca actul de instrainare prin actiune pauliana si actiune in declararea simulatiei.
Un act obtinut prin fraudarea drepturilor sale legitime, chiar daca este continut intr-o hotarare judecatoreasca poate fi atacat pe calea actiunii pauliene, instanta avand caderea de a cerceta modul in care paratii au procedat la obtinerea lui si la formarea convingerii instantei de judecata.
Prima instanta nu se pronunta asupra capetelor de cerere, astfel incat hotararea acesteia este total nemotivata.
Prima instanta, nu analizeaza sub nicio forma simulatia procesului civil si sub nicio forma capetele de cerere subsecvente.
Pe cale de consecinta, rezulta faptul ca prima instanta i-a incalcat dreptul la un proces echitabil astfel cum este acesta prevazut in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si in Constitutia Romaniei.
In ceea ce priveste capatul unu de cerere avand ca obiect constatarea simularii procesului civil inregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti sub nr. 1493/2005:
a) Asa cum a aratat in prezentarea situatiei de fapt, paratii din prezenta cauza au promovat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti dosarul nr. 1493/2005, in cadrul caruia Prangachii Maria avea calitatea de reclamanta, iar Dan Ion avea calitatea de parat. Obiectul acestui dosar a fost „pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare".
La data de 18.03.2005, Judecatoria in baza unui probatoriu sumar si al achiesarii intimatului parat Dan Ion la pretentiile intimatei parate Prangachii Maria, prin sentinta civila nr. 1758 a admis cererea de chemare in judecata formulata de aceasta din urma. Cu vadita rea credinta si in deplina coniventa cu intimata parata Prangachii Maria, intimatul parat Dan Ion nu si-a aparat dreptul de proprietate in cadrul acestui proces si in mod fraudulos, a evitat sa aduca la cunostinta instantei faptul ca exista deja un litigiu cu privire la antecontractul pe care il incheiase cu apelanta reclamanta cu privire la acelasi imobil.
Impotriva hotararii mentionate anterior, intimatul parat Dan Ion nu a formulat nici o cale de atac, ci a renuntat la declararea acestora (conform mentiunii existente pe titlul executoriu sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 investita cu formula executorie), demonstrand inca o data determinarea de a sustrage bunul de la executarea antecontractului pe care il incheiase cu apelanta reclamanta.
Scopul pentru care cei doi au promovat litigiul pe rolul instantei nu a fost acela prezentat in cererea de chemare in judecata, respectiv refuzul intimatului parat Dan Ion de se prezenta la notar in vederea incheierii actului de vanzare cumparare in forma autentica, ci necesitatea de a obtine o hotarare judecatoreasca prin fraudarea legii si a intereselor reclamantei.
Motivul pentru care cei doi au ales procedura judiciara in vederea constituirii actului care sa ateste transmiterea dreptului de proprietate, a fost justificat de faptul ca notarul a refuzat incheierea contractului de vanzare - cumparare in forma autentica datorita existentei litigiului inregistrat pe rolul instantei de judecata sub nr. 11260/2003.
In situatia in care notarul public ar fi procedat la autentificarea contractului de vanzare cumparare, acesta ar fi incalcat, pe de o parte dispozitiile prevazute de Legea nr. 36/1995 privitoare la activitatea notariala, iar pe de alta parte dispozitiile Legii nr. 7/1996, privind cadastrul si publicitatea imobiliara, in forma aflata in vigoare la data respectiva.
Mai mult decat atat, intimata parata Prangachii Maria cunostea situatia bunului imobil, respectiv stia ca acest bun urma sa fie instrainat catre reclamanta aspect ce rezulta fara putinta de tagada din probele administrate in cauza.
In acest sens ,intimata parata Prangachii Maria a fost propusa ca martor in dosarul penal inregistrat sub nr. 2858/2004 ce a purtat intre Dan Ion, in calitate de parte vatamata si Floria Gheorghe si Gina Gheorghe in calitate de inculpati. Drept urmare, raspunsul acesteia la interogatoriu, potrivit caruia nu ar fi cunoscut situatia litiganta existenta intre reclamanta si Dan Ion este mincinos.
Desi simulatia in procesul civil este o institutie foarte rar intalnita in dreptul roman, totusi posibilitatea simulatiei in dreptul procesual civil, deci posibilitatea unui proces simulat, a fost evocata atunci cand a fost analizata cauza actiunii civile in doctrina.
In ceea ce priveste cauza exhibata in dosarul simulat inregistrat sub nr. 1493/2005, aceasta nu indeplineste conditiile cerute pentru promovarea unei cereri de chemare in judecata:
i) cauza nu a existat - paratii au prezentat o alta situatie de fapt, total eronata, ce a condus la admiterea actiunii formulate de Prangachii Maria, facand imposibila pronuntarea unei hotarari judecatoresti temeinice si legale;
ii) cauza nu a fost reala - partile au pretins existenta unei situatii de fapt ce a condus la promovarea cererii de chemarea in judecata, insa aceasta situatie de fapt, transpusa intr-un temei de drept general aplicabil unor situatii similare, a condus la pronuntarea unei hotarari judecatoresti pe o situatie de falsa; argumentele expuse in cuprinsul cererii de chemare in judecata potrivit carora Dan Ion refuza incheierea contractului de vanzare cumparare in forma autentica au fost false, in realitate Dan Ion si Prangachii Maria nu puteau sa incheie contractul de vanzare cumparare in forma autentica din cauza faptului ca in cartea funciara era notat litigiul ce purta intre reclamanta si Dan Ion; mai mult, imobilul avea carte funciara, contrar sustinerilor paratilor;
iii) cauza actiunii civile nu a fost licita si nu a fost morala - ilicitul provenea din interdictia generala privitoare la incheierea actului de vanzare cumparare in situatia existentei litigiului.
Paratii din prezenta cauza, inainte de promovarea cererii de chemare in judecata s-au inteles cu privire la transferul dreptului de proprietate de la intimatul parat Dan Ion catre intimata parata Pangrachii Maria in frauda drepturilor reclamantei, aceasta intelegere constituind, de altfel actul secret.
Astfel, pentru a crea o aparenta de legalitate au convenit generarea unui litigiu simulat, in speta procesul civil inregistrat sub nr. 1493/2005, actele de procedura realizate pentru declansarea procesului constituind actele publice, realizand astfel aparenta specifica simulatiei.
In realitate, daca litigiul reclamantei, cu privire la bunul imobil ce face obiectul Sentintei civile nr. 1758, nu era inscris in Cartea Funciara, paratii nu aveau nevoie de o actiune in instanta, fiind suficienta prezenta lor in fata notarului si incheierea actului de vanzare - cumparare.
in sustinerea acestui capat de cerere exista urmatoarele argumente:
Simulatia nu poarta asupra actului jurisdictional, deci actiunea in constatarea simulatiei procesului civil nu are drept tinta hotararea magistratului, ci are ca tinta vointa frauduloasa a partilor acelui litigiu simulat.
Hotararea judecatoreasca reprezentata de Sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 data de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005 nu este altceva decat rodul aparentei litigioase create de parti prin comportamentul lor simulator - simulatia fiind numai opera partilor, nu si a magistratului.
Asadar, cererea este admisibila, urmand a fi constatat faptul ca intregul litigiu a fost simulat si ca raporturile juridice dintre parti sunt altele decat cele deduse judecatii, respectiv altele decat cele rezultate din sentinta instantei, iar actiunea in constarea simulatiei este admisibila fara a se opune hotararea obtinuta in litigiul simulat.
Sentinta civila nr. 1758 pronuntata in dosarul nr. 1493/2005 tinde spre o hotarare de expedient, element definitor al simulatiei procesului civil.
Partile nu au incheiat totusi o tranzactie in conformitate cu dispozitiile art. 271 si urmatoarele din Codul de procedura civila intrucat tranzactia judiciara poate fi atacata pe calea actiunii in anulare de tertii interesati, in timp ce simularea procesului civil, asa cum este cazul de fata, este foarte greu de dovedit.
b) Paratii au fost de rea credinta .
Cu privire la reaua credinta a paratilor, Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IV - a Civila in cuprinsul Deciziei nr. 456R din 16.03.2010 retine ca „notarea litigiului are ca efect impiedicarea invocarii cu succes a bunei credinte de catre subdobanditor, reclamanta putand utiliza argumentul privind efectele notarii litigiului in cadrul cererii de constatare a nulitatii conventiei frauduloase incheiata intre parti". Mai mult decat atat, in mod corect si legal a retinut Curtea faptul ca „notarea actiunii de rectificare a cartii funciare se face tocmai cu scopul de a aduce la cunostinta tertilor imprejurarea ca inscrierea existenta in folosul titularului tabular actual este contestata in cadrul unei proceduri judiciare, astfel incat, orice dobanditor ulterior isi asuma riscul eventualei radieri a dreptului autorului sau, fiind prezumat de rea credinta, deoarece a cunoscut existenta litigiului".
In ceea ce priveste capatul doi de cerere prin intermediul caruia a solicitat sa se constate inopozabilitatea sentintei civile nr. 1758 pronuntate la data de 18 februarie 2005 de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005:
Art. 978 din Codul civil prevede ca actul trebuie interpretat in sensul in care produce efecte juridice (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat). Acest text, corelat cu art. 1073 din Codul civil potrivit caruia „creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea executarii obligatiei", impune ca interpretarea vointei interne a partilor sa se faca in sensul in care ii asigura cea mai mare eficienta juridica si face posibila executarea obligatiilor.
Or, in speta, prin frauda Dan Ion a reusit instrainarea imobilului catre intimata-parata Prangachii Maria, amandoi de rea credinta.
Intimatul parat i-a produs un prejudiciu prin instrainarea singurului bun aflat in patrimoniu catre un tert, respectiv catre intimata parata Prangachii Maria afectand in acest mod solvabilitatea intimatului parat.
Prejudiciul, desi produs la data de 18.03.2005, este actual si o impiedica sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra bunului imobil in scopul de a stinge creanta prin executare in natura.
Prin mentinerea antecontractului de vanzare cumparare de instanta de recurs, intimatul parat are in continuare fata de apelanta obligatia de a-i vinde bunul, din perspectiva existentei, in continuare, a obligatiei de a nu face.
Intimatul parat a incheiat actele subsecvente promisiunii sale de vanzare - cumparare in scopul fraudarii apelantei. Cu privire la esenta notiunii de frauda, practica in materie a stabilit ca frauda debitorului consta in aceea ca „a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor, provocandu-si constient insolvabilitatea ori a agravat-o".
Hotararea Judecatoreasca, precum si antecontractul de vanzare – cumparare au fost obtinute cu ajutorul intimatei Prangachii Maria respectiv cu frauda tertului dobanditor.
Oricat de amplu ar fi rolul activ al instantei, intelegerea frauduloasa a partilor poate, uneori, sa duca la pronuntarea unei hotarari care lezeaza drepturile legitime ale creditorului reclamant. Instanta isi formeaza convingerile in baza probatoriului administrat de parti in cauza. Prin urmare, atat timp cat partile, urmare a intelegerii lor frauduloase, prezinta o situatie eronata, atunci si hotararea judecatoreasca va reflecta intelegerea frauduloasa a partilor conducand la fraudarea tertilor.
Efectul direct al admiterii actiunii pauliene consta in revocarea actului fraudulos continut de hotararea judecatoreasca.
In ceea ce priveste capatul trei de cerere prin intermediul caruia a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4654/18.12.2003 si a actului aditional la antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1596/03.05.2004 de BNP Simionescu Comelia-Cristina, acte ce au stat la baza pronuntarii Sentintei civile nr. 1758/18.03.2005 in dosarul nr. 1493/2005 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti:
Cele doua acte juridice bilaterale (antecontractului de vanzare - cumparare autentificat si actul aditional la antecontractul de vanzare - cumparare autentificat) sunt lovite de nulitate absoluta pentru cauza ilicita si frauda la lege.
Analizand cele doua elemente ale cauzei, potrivit art. 948 raportat la art. 966 din Codul civil, cea obiectiva si cea subiectiva se constata ca aceasta din urma, numita in doctrina scop indirect si mediat sau cauza impulsiva si determinanta a celor doua acte juridice a constat in punerea bunului imobil din patrimoniul vanzatorului la adapost de urmarire prin folosirea unor norme referitoare la posibilitatea recunoscuta partilor de a stinge un litigiu (1704 Cod civil), de a recunoaste pretentiile celeilalte parti (1206 Cod civil), de a renunta la calea de atac (art. 267 alin. (1) din Codul de procedura civila) pentru a inlatura in persoana vanzatorului - Dan Ion aplicarea art. 969 Cod civil ce transpune in dreptul pozitiv principiul general - pacta sunt servanda. Chiar daca din punct de vedere al cauzei obiective, directe si imediate (causa proxima) apare ca licit si moral - obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului catre intimata parata Prangachii Maria, aceasta nu exclude ilicitatea/imoralitatea scopului mediat.
Totodata rezulta din intregul context probator ca s-a obtinut prin omisiune din partea ambelor parti (de a prezenta anumite acte judecatorului - extras de carte funciara cu notarea in partea a IlI-a a primului litigiu) si frauda la lege o hotarare judecatoreasca ce tine loc de act autentic de vanzare cumparare. Fata de aceasta este evident faptul ca in lipsa acestui antecontract, judecatorul nu ar fi putut pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare, partile fiind nevoite sa se prezinte in fata notarului pentru incheierea actului.
In ceea ce priveste capatul patru de cerere prin intermediul caruia a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a actului de vanzare-cumparare continut de Sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 data de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005:
Aceasta cerere nu este inadmisibila intrucat ea nu tinde la constatarea nulitatii hotararii judecatoresti ci a actului continut de aceasta. Astfel cum a mentionat mai sus, prin coniventa lor frauduloasa, partile au reusit incheierea unui contract de vanzare cumparare prin intermediul instantei de judecata, in conditiile in care la acel moment exista o interdictie legala expresa ca urmare faptului ca pe rolul instantelor de judecata se afla, deja in faza apelului, un litigiu cu privire la acelasi bun imobil, ba mai mult acest litigiu era inscris in cartea funciara.
Asa cum a aratat anterior, argumentele dezvoltate sunt pe deplin aplicabile si in ceea ce priveste constatarea nulitatii, efectele fiind distincte in raport terti si de partile actului simulat.
In ceea ce priveste capatul cinci de cerere prin intermediul caruia a solicitat sa se pronunte, in contradictoriu cu Dan Ion, o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare:
Premisa care a determinat admiterea recursului formulat de Dan Ion si inlaturarea dispozitiilor deciziei instantei de fond in dosarul nr. 11260/2003, in sensul inlaturarii dispozitiei potrivit careia hotararea tinea loc de contract de vanzare cumparare pentru subsemnata reclamanta a fost aceea ca desi, instanta a constatat intervenita promisiunea de vanzare - cumparare intre Dan Ion si reclamanta, totusi a considerat ca intre timp un tert (Prangachii Maria) obtinuse deja o hotarare care tine loc de titlu de proprietate pentru apartamentul care face obiectul litigiului. Pe cale de consecinta a apreciat instanta de recurs ca obligatia intimatului parat Dan Ion fata de apelanta nu mai putea fi executata in natura.
Insa, prin constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 4654/18.12.2003, incheiat intre Dan Ion si Prangachii Maria,nulitatii absolute a actului aditional la antecontractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1596/03.05.2004 de BNP Simionescu Cornelia - Cristina, acte ce au stat la baza pronuntarii Sentintei civile nr. 1758/18.03.2005 in dosarul nr. 1493/2005 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti; inopozabilitatii/nulitatii actului de vanzare - cumparare continut de Sentinta civila nr. 1758/18.03.2005 data de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 1493/2005,bunul imobil care face obiectul litigiului revine in patrimoniul intimatului parat Dan Ion grevat de promisiunea de vanzare cumparare in favoarea apelantei reclamante.
Pe cale de consecinta, in lumina principiilor statuate de prevederile art. 1073 (principiul executarii in natura a obligatiilor) si art. 1077 (principiul repararii in natura a pagubelor) din Codul civil, precum si in considerarea situatiei de fapt si de drept nou create ca urmare a constatarii nulitatii instrainarii imobilului catre intimatului parat Prangachii Maria, se poate pronunta o hotarare care sa tina loc de act de vanzare - cumparare in favoarea apelantei reclamante.
Intimata parata Prangachii Maria a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat.
Analizand actele existente la dosarul cauzei, precum si hotararea instantei de fond, prin raportare la motivele de apel formulate, tribunalul apreciaza ca apelul formulat este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul retine ca prin sentinta civila nr.1758/18.03.2005 pronuntata de Judecatoria Sector 6 in dosarul nr.1493/2005 a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de parata Prangachii Maria in contradictoriu cu paratul Dan Ion, fiind constatata ca intervenita vanzarea cumpararea intre cele doua parti a apartamentului nr.7 situat in Bucuresti, strada Moinesti nr.5, bloc 130, scara A, etaj 2, sector 6, compus din doua camere si dependinte, pretul fiind integral achitat, in dispozitivul hotararii facandu-se mentiunea ca aceasta tine loc de act de vanzare cumparare. Hotararea judecatoreasca astfel pronuntata a ramas definitiva si irevocabila prin neexercitarea cailor de atac de catre parat.
In considerentele hotararii s-a retinut ca prin antecontractul autentificat sub nr.4654/18.12.2003 de BNP Simionescu Cornelia Cristina, promitentul vanzator Dan Ion si promitentul cumparator Prangachi Maria, au convenit asupra promisiunii de vanzare cumparare a imobilului sus mentionat la suma de 14.000 USD incasata in intregime de promitentul vanzator la data incheierii antecontractului. Termenul fixat pentru incheierea actului autentic a fost 30.12.2004, data la care, prin neprezentarea paratului, actul autentic nu s-a putut incheia. Instanta a retinut astfel ca sunt incidente in cauza disp.art.1073 si art.1075 Cod civil, raportat la art.970 alin.2 Cod civil, fiind admisibila pronuntarea hotararii care sa tina loc de act de vanzare cumparare. In practicaua sentintei civile astfel pronuntate se mentioneaza ca paratul a fost prezent personal la termenul de judecata din 18 martie 2005, invederand ca este de acord cu admiterea actiunii.
In ceea ce o priveste pe reclamanta, tribunalul retine ca prin sentinta civila nr.3365/17.05.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in dosarul nr.11260/2003, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta Gheorghe Gina in contradictoriu cu paratul Dan Ion, constatandu-se ca intre cele doua parti s-a incheiat antecontractul de vanzare cumparare avand ca obiect acelasi apartament nr.7 situat in Bucuresti, strada Moinesti nr.5, bloc 130, scara A, sector 6, la pretul de 300.000.000 lei, hotararea urmand a tine loc de act de vanzare cumparare. S-a retinut in esenta ca paratul este proprietarul apartamentului sus mentionat conform contractului de construire nr.181/1979 si in baza sentintei civile nr.5653/1986 a Judecatoriei Sectorului 6, reclamanta si paratul convenind sa cumpere, respectiv sa vanda apartamentul la pretul de 300.000.000 de lei, neputand fi incheiate insa actele notariale intrucat exista interdictie de instrainare asupra imobilului instituita de fosta sotie a paratului pentru un drept de creanta de 122.885.069 lei, suma pe care a achitat-o reclamanta pentru parat la data de 09.07.2003, convenind cu paratul ca suma astfel achitata in contul acestuia sa reprezinte avansul din pretul apartamentului. Astfel, instanta de fond a apreciat ca reclamanta a dovedit incheierea antecontractului de vanzare cumparare, pronuntand o hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare.
Prin decizia civila nr.849/2006 Tribunalul Bucuresti a respins apelul formulat de paratul Dan Ion, precum si cererea de interventie formulata de intervenienta Prangachii Maria in interesul apelantului, ca neintemeiata, ulterior, prin decizia civila nr.1980/08.12.2006, Curtea de Apel admitand recursul a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, in rejudecare Tribunalul Bucuresti prin decizia nr.592/04.05.2007 respingand apelul ca nefondat.
Tribunalul Bucuresti a retinut in considerentele deciziei nr. 592/2007 de respingere a apelului faptul ca paratul Dan Ion a manifestat rea credinta in raporturile cu reclamanta, in sensul ca pe parcursul judecarii cauzei intervenienta l-a chemat in judecata pe parat solicitand sa se constate intervenita vanzarea cumpararea imobilului, actiune solutionata printr-o hotarare definitiva si irevocabila, fara a se aduce la cunostinta judecatoriei existenta dosarului nr.11260/2003.
Tribunalul a apreciat ca paratul, desi a fost initial de acord cu privire la vanzarea bunului in litigiu catre reclamanta, acesta s-a razgandit ulterior, nemultumit fiind de pretul pe care l-ar fi obtinut de la reclamanta. Totodata, tribunalul a apreciat ca existenta sentintei civile nr.1758/2005 nu poate duce la concluzia nelegalitatii hotararii apelate, sentinta civila nr. 3365/17.05.2004 a Judecatoriei sectorului 6, pronuntata anterior celei invocate de parat si intervenienta, nefiind in masura a schimba natura conventiei intervenita intre parat si reclamanta, cat si consecintele acesteia, fiind lipsit de relevanta data incheierii promisiunii de vanzare cumparare intre reclamanta si parat atata vreme cat hotararea are caracter constitutiv de drepturi.
Din aceasta perspectiva, prin decizia civila nr.129/11.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IX-a Civila, s-a admis recursul declarat de paratul Dan Ion impotriva deciziei tribunalului pronuntata in apel, in sensul ca sentinta fondului a fost schimbata in parte, fiind inlaturata dispozitia potrivit careia hotararea tine loc de act autentic de vanzare cumparare, Curtea retinand in esenta ca in mod corect instanta de apel a concluzionat asupra relei credinte a paratului, avand in vedere atitudinea acestuia pe parcursul procesului, in sensul ca a inteles sa incheie un alt antecontract de vanzare cumparare privind acelasi bun cu o terta persoana, desi situatia juridica a imobilului nu fusese inca stabilita.
Insa, Curtea a apreciat ca, intrucat la momentul pronuntarii deciziei in apel dreptul de proprietate asupra imobilului iesise din patrimoniul paratului pronuntandu-se o hotarare definitiva si irevocabila cu caracter constitutiv de drepturi in patrimoniul cumparatoarei Prangachii Maria, la data de 04.05.2007, momentul cand a fost pronuntata decizia in apel, acest drept de proprietate nu mai putea face obiectul unui alt transfer, transmiterea dreptului de proprietate in patrimoniul intervenientei neimpietand asupra dreptului de creanta al reclamantei asupra sumelor de bani ce fac obiectul promisiunii de vanzare cumparare si care poate fi valorificat pe cale separata.
In raport de aceasta situatie de fapt, tribunalul constata simulat procesul civil ce a facut obiectul dosarului nr. 1493/2005 al Judecatoriei sectorului 6 precum si inopozabilitatea fata de reclamanta a sentintei civile nr. 1758/18.02.2005 a Judecatoriei sectorului 6.
La pronuntarea acestei solutii tribunalul are in vedere ca reclamanta este creditor chirografar al lui Dan Ion, in temeiul antecontractului privind vanzarea cumpararea imobilului.
Cu privire la creditorii chirografari (categorie de avanzi cauza), trebuie retinut ca aceasta calitate inceteaza fata de actele incheiate de debitor, cu terte persoane, in frauda intereselor creditorilor chirografari. Fata de asemenea acte, creditorii chirografari nu mai au calitatea de avanzi cauza (trebuind sa le respecte) ci calitatea de terti, in sensul ca pot ataca asemenea acte prin actiune pauliana (revocatorie) - reglementata de art. 975 C.civ., ori prin actiunea in declararea simulatiei reglementata prin art. 1175 C.civ.
In consecinta, din moment ce reclamanta este creditor chirografar, iar instrainarea ulterioara a imobilului catre intimata parata Prangachii Maria s-a facut in frauda intereselor sale, reclamanta poate ataca actul de instrainare prin actiune pauliana si actiune in declararea simulatiei.
Un act obtinut prin fraudarea drepturilor sale legitime, chiar daca este continut intr-o hotarare judecatoreasca poate fi atacat pe calea unei actiuni in constatarea simularii procesului civil, instanta avand posibilitatea de a cerceta modul in care paratii au procedat la obtinerea lui si la formarea convingerii instantei de judecata.
Tribunalul apreciaza ca procesul civil ce a facut obiectul dosarului nr. 1493/2005 al Judecatoriei sectorului 6 a fost simulat intrucat scopul pentru care Prangachii Maria si Dan Ion au promovat litigiul pe rolul instantei nu a fost acela prezentat in cererea de chemare in judecata (respectiv refuzul intimatului parat Dan Ion de se prezenta la notar in vederea incheierii actului de vanzare cumparare in forma autentica), ci necesitatea de a obtine o hotarare judecatoreasca prin fraudarea legii si a intereselor reclamantei, pentru a anihila efectele sentintei civile nr.3365/17.05.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in dosarul nr.11260/2003, prin care a fost admisa actiunea formulata de reclamanta Gheorghe Gina in contradictoriu cu paratul Dan Ion, constatandu-se ca intre cele doua parti s-a incheiat antecontractul de vanzare cumparare avand ca obiect acelasi apartament nr.7 situat in Bucuresti, strada Moinesti nr.5, bloc 130, scara A, sector 6, la pretul de 300.000.000 lei, hotararea urmand a tine loc de act de vanzare cumparare .
La pronuntarea acestei solutii tribunalul are in vedere ca atat Prangachii Maria cat si Dan Ion au fost de rea credinta in promovarea drepturilor civile si procesuale iar reaua credinta a paratului Dan Ion este evidenta din moment ce acesta fusese parte in litigiul finalizat prin sentinta civila nr.3365/17.05.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 in dosarul nr.11260/2003.
Asadar, la data solutionarii dosarului nr. 1493/2005 al Judecatoriei sectorului 6 exista un alt litigiu solutionat anterior, prin hotarare care nu era definitiva (sentinta civila nr.3365/17.05.2004) prin care paratul pierduse proprietatea asupra imobilului insa acesta ,cu vadita rea credinta a ascuns instantei acest lucru, tocmai pentru a se putea pronunta o alta hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare astfel incat sentinta civila nr.3365/17.05.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 sa ramana ineficienta.
De altfel, reaua credinta a paratului Dan Ion a fost retinuta irevocabil si cu autoritate de lucru judecat in considerentele deciziei nr. 592/2007 a Tribunalului Bucuresti unde s-a mentionat expres ca paratul Dan Ion a manifestat rea credinta in raporturile cu reclamanta, in sensul ca pe parcursul judecarii cauzei intervenienta l-a chemat in judecata pe parat solicitand sa se constate intervenita vanzarea cumpararea imobilului, actiune solutionata printr-o hotarare definitiva si irevocabila, fara a se aduce la cunostinta judecatoriei existenta dosarului nr.11260/2003.
Tribunalul a apreciat ca paratul, desi a fost initial de acord cu privire la vanzarea bunului in litigiu catre reclamanta, acesta s-a razgandit ulterior, nemultumit fiind de pretul pe care l-ar fi obtinut de la reclamanta. Totodata, tribunalul a apreciat ca existenta sentintei civile nr.1758/2005 nu poate duce la concluzia nelegalitatii hotararii apelate, sentinta civila nr. 3365/17.05.2004 a Judecatoriei sectorului 6, pronuntata anterior celei invocate de parat si intervenienta, nefiind in masura a schimba natura conventiei intervenita intre parat si reclamanta, cat si consecintele acesteia, fiind lipsit de relevanta data incheierii promisiunii de vanzare cumparare intre reclamanta si parat atata vreme cat hotararea are caracter constitutiv de drepturi.
Din aceasta perspectiva, prin decizia civila nr.129/11.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a IX-a Civila, s-a admis recursul declarat de paratul Dan Ion impotriva deciziei tribunalului pronuntata in apel, in sensul ca sentinta fondului a fost schimbata in parte, fiind inlaturata dispozitia potrivit careia hotararea tine loc de act autentic de vanzare cumparare, Curtea retinand in esenta ca in mod corect instanta de apel a concluzionat asupra relei credinte a paratului, avand in vedere atitudinea acestuia pe parcursul procesului, in sensul ca a inteles sa incheie un alt antecontract de vanzare cumparare privin
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Simulatie
Constatarea caracterului simulat al unui contract de vanzare – cumparare. - Decizie nr. 996 din data de 18.12.2012Simulatie. Proba simulatiei intre partile contractante se face potrivit dreptului comun. - Decizie nr. 678 din data de 30.09.2011
actiune in declararea simulatiei - Sentinta civila nr. 2714 din data de 30.03.2011
Actiune in constatare respinsa. Actiune in declarare simulatiei admisa si stabilirea ulterior, a imprejurarii ca actul secret este nul. In ipoteza in care una din parti declanseaza un litigiu avand la baza un act juridic, instanta de judecata poate, ... - Sentinta civila nr. 2739/03.04.2009 din data de 21.09.2009
Simulatie prin interpunere de persoane - Sentinta civila nr. 8970 din data de 10.10.2008
BANCI - Sentinta civila nr. **** din data de 05.12.2017
Fond funciar - Hotarare nr. **** din data de 27.07.2017
Obligarea la virarea soldului disponibil in contul unic de lichidare - Sentinta civila nr. **** din data de 03.07.2017
Obligare emitere act administrativ - Sentinta civila nr. **** din data de 14.10.2015
Anulare act administrativ - Sentinta civila nr. **** din data de 18.11.2016
Actiune in raspundere delictuala - Hotarare nr. **** din data de 19.05.2017
Uzucapiune - Hotarare nr. **** din data de 29.06.2017
Uzucapiune - Decizie nr. **** din data de 15.06.2017
Pretentii - Sentinta civila nr. **** din data de 18.05.2017
Granituire - Decizie nr. **** din data de 04.01.2017
Anulare act - Sentinta civila nr. **** din data de 24.10.2016
Drepturi banesti - Sentinta civila nr. **** din data de 04.03.2016
Contestatie decizie de concediere - Sentinta civila nr. **** din data de 07.09.2016
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. **** din data de 28.09.2016
Recalculare pensie - Sentinta civila nr. **** din data de 23.06.2016