Simulatie. Proba simulatiei intre partile contractante se face potrivit dreptului comun.

    Simulatie. Proba simulatiei intre partile contractante se face potrivit dreptului comun.
            Art. 1175 si 1191 Cod civil.

Sectia I civila - Decizia civila nr. 678/30  septembrie 2011

     Prin sentinta civila nr. 3587/2010 pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosar nr.14788/306/2009  s-a respins actiunea  civila precizata formulata de reclamantii OG si OL in contradictoriu cu paratii SI si SC.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
     Reclamantii au solicitat in contradictoriu cu paratii SI si SC constatarea simulatiei contractului  de vanzare-cumparare cu privire la imobilul inscris in Cf 5004 Sibiu, A+2, nr. top 4050/30/1, casa situata in S., str. P., nr. 3-5, in sensul ca in realitate au incheiat cu paratii  un contract de imprumut si nu unul de vanzare-cumparare, asa cum rezulta  din inscrisul sub semnatura privata;  constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare ca fiind lipsit de o cauza licita si morala; refacerea  situatiei de CF, in sensul reinscrierii imobilului  pe numele reclamantilor.
     In probatiune, reclamantii au solicitat si proba testimoniala. Instanta de fond a incuviintat doar proba cu interogatoriul.
     Potrivit doctrinei, proba simulatiei se face diferit dupa cum este invocata de catre partile contractante sau de catre tertele persoane interesate.
     In prezenta cauza simulatia a fost invocata de catre  partile contractante.  In aceasta situatie, proba simulatiei, adica a existentei si a continutului actului secret, se face potrivit normelor de drept  comun privitoare la dovada  actelor juridice. In cazul in care valoarea contractului este mai mare de 250 lei, dovada existentei si continutului actului secret se poate face numai printr-un inscris conform art. 1191 C. civ. sau prin inceput de dovada  scrisa  completat cu martori. Ori de cate ori  actul aparent  a fost perfectat in forma scrisa, chiar daca aceasta nu este ceruta pentru  valabilitatea sa, dovada existentei si cuprinsului actului secret se poate face numai printr-un inscris, deoarece art. 1191 alin 2 C. civ.  dispune ca nu se va primi niciodata  o dovada cu martori  in contra sau peste ceea ce cuprinde actul.
     Reclamantii nu au un contrainscris deoarece potrivit expertizei criminalistice aflata la filele X dos. 1590/2005 al Tribunalului Sibiu, semnatura si mentiunea imprumutatorului parat SI, de pe contractul de imprumut, au fost transpuse/copiate pe cale electronica/electrostatica de pe un act original/copie. Nefiind insusit prin semnatura  de catre parat „contractul de imprumut”  nu poate produce efecte juridice  si deci nu poate  fi primit ca un inscris sub semnatura privata sau macar ca un inceput de dovada scrisa. In raspunsurile date la interogatoriu, reclamantii neaga faptul ca  acel „contract de imprumut” este fals.
     Potrivit art. 1175 C civ. , actul  secret  care modifica  un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali.
     Avand  in vedere ca reclamantii nu au dovedit existenta unui act secret, in temeiul art. 1175 C civ., instanta a respins capatul de cerere avand ca obiect  constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare 980/2002 incheiat intre parti.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii  solicitand modificarea ei in sensul admiterii actiunii; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului s-a aratat, printre altele, ca  proba testimoniala solicitata de reclamanti trebuia admisa, chiar si numai daca se considera ca interogatoriul este doar un inceput de dovada scrisa.
Prin decizia civila nr. 226/2011, Tribunalul Sibiu a respins apelul reclamantilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca in interogatoriul luat intimatilor, acestia nu au recunoscut existenta acestei conventii, respectiv a contractului de imprumut.
Referitor la critica vizand faptul neadministrarii probei cu martori, s-a retinut ca dovada simulatiei poate fi facuta, in conditiile de admisibilitate a dovezii testimoniale, chiar in situatia in care actul aparent este unul autentic, nefiind necesar ca si actul secret sa fie incheiat in aceeasi forma, daca legea nu prevede o asemenea conditie pentru validitatea lui. Asa fiind, actul secret si acordul simulator pot fi incheiate sub semnatura privata sau chiar verbal, dar nu pentru acest considerent instantele nu au considerat, in speta, admisibila proba testimoniala.
Tribunalul nu a considerat admisibila in speta posibilitatea dovedirii exclusiv cu martori a actului secret dintre parti. Intre parti, carora actul secret le este opozabil, se aplica regulile de drept comun ale probatiunii din materia actelor juridice: pentru acte juridice cu o valoare mai mare de 250 lei proba cu martori este inadmisibila, ca si aceea cu prezumtii. Aceste probe ar fi putut fi admise daca exista un inceput de dovada scrisa, insa tribunalul nu a primit punctul de vedere al apelantilor potrivit carora inscrisul expertizat este un inceput de dovada scrisa, intrucat nu numai ca nu emana de la intimati, insa s-a dovedit ca semnatura si numele au fost copiate de pe un alt inscris. Nici interogatoriul nu poate fi considerat un inceput de dovada scrisa, intrucat intimatii nu au recunoscut incheierea unei conventii de imprumut.
S-a constatat ca nu sunt indeplinite in cauza nici dispozitiile art. 1198 Cod civil, pentru a considera admisibila proba testimoniala, intrucat nu e nicio dovada ca preconstituirea unui inscris ar fi fost imposibila.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, solicitand casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, pentru administrarea probelor cerute de acestia.
     In expunerea motivelor, recurentii critica decizia instantei de apel sustinand ca in mod gresit nu a fost incuviintata proba testimoniala.
      Recurentii sustin de asemenea ca, desi tribunalul a retinut in considerente ca este admisibila proba testimoniala chiar daca actul aparent este unul autentic, a considerat ca in cauza nu este posibila dovedirea actului secret exclusiv cu martori.
Analizand recursul de fata, prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul, retinand urmatoarele:
     Reclamantii au solicitat atat in fata primei instante, cat si in apel, administrarea probei testimoniale pentru a face dovada caracterului simulat al contractului autentic de vanzare-cumparare si a incheierii contractului de imprumut, care reprezinta adevarata vointa a partilor.
     In cazul simulatiei, este de esenta acestei institutii juridice existenta a doua acte juridice: actul simulat, care creeaza o anumita aparenta juridica, necorespunzatoare realitatii si actul secret, care reprezinta vointa reala a partilor si anihileaza total sau partial aparenta juridica creata prin actul simulat, public. Ca urmare, dovada actului simulat nu poate fi facuta de parti decat printr-un contrainscris, care sa constate acordul real dintre acestea.
     Fata de aceste considerente, in mod corect instantele de fond au constatat ca proba testimoniala nu poate fi primita pentru a dovedi caracterul simulat al contractului de vanzare-cumparare.
     In ce priveste admisibilitatea probei testimoniale pentru a dovedi incheierea de catre parti a unui act juridic, in speta a contractului de imprumut, Curtea a constatat ca, fata de valoarea obiectului acestui contract, de peste 250 de lei, admisibilitatea probei cu martori este restransa de dispozitiile art. 1191 C. civ.
     In mod corect au constatat instantele de fond ca nu sunt aplicabile exceptiile reglementate in aceasta materie de art. 1191 alin. 3 si art. 1198 C. civ.. Pe de-o parte, paratii s-au opus administrarii acestei probe, iar pe de alta parte, reclamantii nu au facut dovada unui inceput de dovada scrisa. Existenta unei copii a unui contract de imprumut, intocmit de reclamantul O si pe care semnatura paratului S este copiata, conform concluziilor expertizei grafologice intocmite in cauza, nu intruneste cerintele pentru a considera acest inscris ca un inceput de dovada scrisa.
     In aceste conditii, in lipsa unui inceput de dovada scrisa, administrarea probei testimoniale pentru dovedirea contractului de imprumut este inadmisibila, astfel ca criticile reclamantilor sunt nefondate.
     Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea a respins recursul reclamantilor ca neintemeiat.