Constatare nulitate act juridic

Prin sentinta civila nr. 576/27.02.2015 pronuntata de Judecatoria Onesti a fost anulata ca netimbrata cererea reconventionala formulata de parata reclamanta P.S.C. domiciliata in Bucuresti in contradictoriu cu paratul P.I.C. cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M.L.,cu sediul in Bucuresti si intervenienta  T.R. domiciliata in Bucuresti .
A fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru capatul cererii de interventie privind nulitatea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 900/2005, pentru lipsa discernamantului vanzatoarei.
A fost respins ca prescris capatul cererii de interventie privind nulitatea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 900/2005, pentru lipsa discernamantului vanzatoarei.
Au fost respinse ca nefondate, celelalte capete ale cererii de interventie in interes propriu,  formulata de intervenienta T.R. domiciliata in Bucuresti .
A fost respinsa ca nefondata cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata formulate de catre intervenienta.
 A fost respinsa ca nefondata, cererea formulata de reclamantul parat privind sanctionarea paratei reclamante cu amenda judiciara pentru formularea unei cereri de recuzare cu rea credinta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea formulata pe rolul instantei la data de 04.02.2014 sub nr. 708/270/2014  reclamantul P.I.C.  a solicitat partajarea bunurilor comune  respectiv a apartamentului situat in Onesti,  cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.  In dovedirea cererii reclamantul a depus copia contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 900/24.05.2005 autentificat de B.N.P. V.C. 
       La data de 18.03.2014 parata reclamanta T.S.C. a formulat intampinare prin care solicita in principal fie anularea cererii de chemare in judecata ca netimbrata sau insuficient timbrata, fie pentru nedepunerea inscrisurilor cum a fost dispus de catre instanta in subsidiar suspendarea cauzei in temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedura civila. In subsidiar a solicitat admiterea in parte a actiunii in sensul partajarii cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului. Pe cale de exceptie a invocat caracterul simulat al contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 900/224.05.2005 contractul reprezentand de fapt o donatie deghizata. Tot pe cale de exceptie a invocat nulitatea absoluta a contractului de donatie care a fost deghizat in contractul de vanzare cumparare cu rezerva dreptului de abitatie.  In subsidiar a solicitat in cazul respingerii acestei exceptii constatarea calitatii de mostenitor  rezervatar a mamei sale.
La data de  22.05.2014 T.R. a formulat cererea de interventie in interes propriu  solicitand constatarea nulitatii absolute a contractului  denumit de vanzare cumparare nr. 900/24.05.2005, pentru cauza falsa ilicita si imorala  invocand de asemenea si viciul de consimtamant respectiv lipsa de discernamant a vanzatoarei S.I. la momentul facerii actului. In subsidiar a solicitat  constatarea caracterului de act juridic simulat al contractului de vanzare cumparare in litigiu in ceea ce priveste obiectul sau obiectul real fiind acela de donatie deghizata. A mai solicitat si  constarea calitatii de unic mostenitor rezervatar al mamei sale  si ca masa de partajat dintre fostii soti P. cuprinde doar ½  din apartamentul in cauza restul fiind rezerva succesorala a intervenientei si care nu poate intra la masa de partajat.
 La termenul din data de 22.05.2014 instanta a calificat intampinarea formulata de parata P.S.C.  ca fiind cerere reconventionala si a pus in vedere acestei timbrarea cererii pentru fiecare capat de cerere  in parte.
La termenul din data de 06.11.2014  instanta a dispus disjungerea  cererii de interventie  formulata de intervenienta T.R.  si a cererii reconventionale formulata de parata reclamanta T.S. C. cu formarea unui nou dosar.
La data de 06.11.2014 s-a inregistrat cauza nr. 7941/270/2015 avand ca obiect „constatare nulitate absoluta act”  si „constatare calitate mostenitor rezervatar”.
In motivarea cererii reconventionale, parata reclamanta T.S. C.  a aratat ca acel contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 900/24.05.2005  reprezinta in realitate o donatie deghizata  intrucat intentia reala a bunicii  sale nu a fost de a le vinde imobilul ci de a-l dona si nici nu s-a platit niciodata pretul vanzarii mentionat in contractul de vanzare cumparare deoarece nu avea venituri care sa ne fi permis o astfel de plata. Mai mult arata ca bunica sa a fost cea care a suportat in totalitate si exclusiv toate cheltuielile  de intocmire a actului autentic.  In ceea ce priveste cauza de  nulitate absoluta a contractului de donatie deghizat in contract de vanzare cumparare  arata ca, cauza de nulitate o constituie cauza ilicita si imorala a contractului de donatie deoarece  donatia a fost incheiata cu scopul exclusiv de a o dezmosteni pe mama sa T.R. care in calitate de mostenitor rezervatar avea dreptul la ½ din bunurile dispunatorului.  In continuare arata ca cercul mostenitorilor rezervatari si cuantumul rezervei sunt stabilite imperativ de  lege  prin norme de ordine publica neputand fi modificate prin vointa celui care lasa mostenire nici chiar cu acordul viitorilor (prezumtivi) mostenitori rezervatari ce ar consimti la micsorarea cuantumului rezervei.
In drept au fost invocate dispozitiile Codului de procedura civila si ale Codului civil.
In dovedire s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriu reclamantului si proba testimoniala.
In motivarea cererii de interventie, intervenienta T.R.,  a aratat ca, contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 900/2005 are cauza falsa, ilicita si imorala avand in vedere ca scopul contractului  nu a fost acela de a transmite proprietatea  bunului ce face obiectul contractului si obtinerea pretului ci exheredarea intervenientei, fiica vanzatoarei si mostenitor rezervatar. Mai arata ca vanzatoarea nu a avut nici un interes sa vanda din moment ce a continuat sa locuiasca in acel imobil si nu a incasat nici un pret iar cumparatorii nu avea nici un interes sa cumpere din moment ce nu locuiau si nu lucrau in Onesti. In continuare  intervenienta arata ca  la momentul incheierii contractului vanzatoarea nu a beneficiat de asistenta  conform Legii 17/2000 desi suferea de dementa mixta boala Alzheimer in forma severa ceea ce afecteaza discernamantul persoanei motiv pentru care a invocat nulitatea contractului pentru viciu de consimtamant respectiv lipsa de discernamant  a vanzatoarei. Mai arata intervenienta ca vanzatoarea, mama sa, nu a obtinut pret din actul juridic in cauza situatie fata de care  contractul atacat nu are caracterul unui act juridic oneros in ceea ce o priveste pe defuncta ci caracterul unei liberalitati.
        In drept au fost invocate prevederile art. 62 si urmatoarele Cod procedura civila.
          In dovedire s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri,  interogatorii partilor, proba testimoniala  si expertiza medico legala pe documente pentru lipsa de discernamant a vanzatoarei la momentul incheierii actului de vanzare cumparare.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 3870 lei.
Instanta a admis si s-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand ansamblul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Sub aspect procesual.
          Exceptia nulitatii pentru netimbrare.
Prin raspunsul la intampinare din data de 4.04.2014, reclamantul parat a solicitat calificarea cererii denumita de parata reclamanta intampinare ca fiind cerere reconventionala.
 La termenul din data de 22.05.2014, in temeiul dispozitiilor art. 22 coroborat cu art. 152 Cod procedura civila,  instanta a calificat intampinarea formulata de parata T.S. C.  ca fiind cerere reconventionala si a pus in vedere partii sa achite taxa judiciara de timbru  pentru fiecare capat de cerere  in parte.
Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere obiectul cererii formulate de catre parte, precum si scopul actului procedural, respectiv anularea unui contract, ceea ce se poate dispune numai prin dispozitivul hotararii judecatoresti.
Instanta apreciaza ca in cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 1247 alin 2 cod civil care statueaza: „Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, pe cale de actiune sau de exceptie.”
Potrivit dispozitiilor art. 102 din Legea nr. 71/2011 „Contractul este supus dispozitiilor legale in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa”.
Pe cale de consecinta, raportul dedus judecatii este guvernat de dispozitiile vechiului cod civil.
In cauza de fata sunt aplicabile si dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva, art. 2 avand acelasi continut cu art. 1247 alin 2 Cod civil „ Nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie”.
Pentru identitate de ratiune, textul de lege se aplica si in cazul  nulitatii relative, in sensul ca si aceasta poate fi invocata pe cale de actiune sau exceptie.
Instanta a constatat ca chiar si in conditiile in care devin aplicabile prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958, din punct de vedere procedural, instanta nu ar putea dispune in sensul solicitat de parata si anume de a constata calitatea de mostenitor rezervatar a intervenientei T.R., decat prin dispozitivul hotararii finale, ca urmare a calificarii intampinarii prevazuta de art. 205 Cod procedura civila, ca cerere reconventionala prevazuta de art. 209 Cod procedura civila.
Chiar daca parata reclamanta solicita constatarea calitatii de mostenitor a mamei T.R., in subsidiar, ca urmare a respingerii exceptiei nulitatii pentru caracter simulat, donatie deghizata, neplata pretului, in fapt din intregul continut al cererii intitulata de parte intampinare, rezulta ca cererea de constatare este un efect al exceptiei nulitatii, neavand caracter subsidiar, asa cum sugereaza partea, asa incat calificarea corecta a cererii este aceea de  cerere reconventionala si nu intampinare.
La termenul din 25.09.2014, instanta a admis exceptia nulitatii cererii reconventionale pentru netimbrare, dupa ce in prealabil,   la termenul din data de 22.05.2014, partea a fost incunostiintata cu privire la obligatia de achita taxa judiciara de timbru.
Exceptia prescriptiei.
Reclamantul parat a invocat exceptia prescriptiei privind capatul cererii de interventie avand ca obiect nulitate act juridic pentru lipsa de discernamant a vanzatoarei S.I., bolnava de Alzheimer la momentul perfectarii contractului de vanzare cumparare.
Instanta constata ca sanctiunea invocata de catre intervenienta are caracter relativ, astfel cum s-a statuat in doctrina si jurisprudenta (solutie consacrata si de legiuitor in noul cod civil art. 1205 alin 1 Cod civil). Pe cale de consecinta, termenul de prescriptie este cel prevazut de art. 9 alin 2 din Decretul nr. 167/1958 in vigoare la data incheierii contractului si la data la care a inceput sa curga termenul de prescriptie.
Termenul de prescriptie incepe sa curga in speta de fata de la data perfectarii contractului, data la care se presupune ca intervenienta a avut cunostinta de cauza de anulare, respectiv boala mamei sale, in cauza nu a s-a facut dovada ca intervenienta ar fi aflat ulterior acestui moment despre boala mamei sale.
Fondul cauzei.
Intervenienta T.R. a solicitat in contradictoriu cu reclamantul parat P.I.C., anularea contractului de vanzare cumparare,  autentificat sub nr. 900/24.05.2005 de BNP V.C., si constatarea calitatii de unic mostenitor rezervatar a numitei T.R..
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat la BNP V.C. prin incheierea nr. 900/024.05.2005 numita S.I., in calitate de vanzatoare, a vandut, cu rezerva dreptului de locuit viager un dormitor in suprafata  utila de 12,10 mp, numitilor P. ( T. in prezent) S. C. si P.I.C., in calitate de soti-cumparatori, intregul drept de proprietate asupra apartamentului situat in municipiul Onesti,  compus din doua  camere, bucatarie, baie si hol, in suprafata  utila de 45,04 mp .
Prin acelasi contract s-a constituit dreptul de abitatie viagera si in favoarea intervenientei T.R.
Se precizeaza in contract faptul ca imobilul ce face obiectul contractului a fost dobandit de S.I. prin cumparare de la RAGCL conform contractului de vanzare cumparare nr. 2669/15.07.1991 transcris sub nr. 5881/02.08.1991 la fostul Notariat de Stat Local Onesti, judetul Bacau.
Pretul vanzarii este de 435.000.000 de lei vechi, fiind mentionat in contract ca pretul a fost primit de vanzatoare in intregime de la cei doi soti T. (fosta P.) S. C. si P.I.C., anterior perfectarii contractului de vanzare cumparare. 
Intervenienta T.R. a solicitat anularea acestui contract pentru mai multe motive.
In primul rand s-a invocat cauza falsa a contractului, intrucat vanzatoarea S.I. a urmarit exheredarea sa de catre vanzatoarea S.I., mama sa, iar pe de alta parte s-a invocat faptul ca actul de vanzare cumparare este de fapt un contract de donatie.
Potrivit dispozitiilor legale aplicabile in cauza, instanta a apreciat ca acest motiv de nulitate nu este fondat.
Articolul 966 Cod civil din anul 1865 statueaza: „Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea nici un efect”, iar articolul 967 Cod civil instituie doua prezumtii cu privire la cauza, una care priveste prezumtia de valabilitate si o a doua care se refera la prezumtia de existenta a cauzei: „Conventia este valabila, cu toate ca cauza nu este expresa. Cauza este prezumata pana la proba contrar”.
Instanta a constatat ca potrivit inscrisului constand in act autentic de vanzare cumparare nr. 900 /2005 depus la dosarul cauzei, partile au inteles sa transmita dreptul de proprietate, asa cum s-a retinut si in considerentele anterior mentionate, afirmatiile intervenientei fiind lipsite de suport probatoriu.
Atata timp cat intervenienta nu a rasturnat prezumtiile mai sus mentionate, instanta a apreciat acest motiv de nulitate ca nefondat.
Imprejurarea invocata de catre intervenienta ca nu a fost platit pretul indicat in contract este de asemenea lipsit de suport probatoriu. In contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 900/2005 s-a mentionat in mod explicit: „Noi partile contractante, declaram pe propria raspundere, ca am citit actul, continutul acestuia reprezentand vointa noastra neviciata, acestea sunt clauzele stabilite de comun acord, pretul declarat al vanzarii este cel real, asumandu-ne riscul nesinceritatii acestuia”
In acest sens trebuie mentionat ca intervenienta a solicitat incuviintarea probei testimoniale, proba respinsa de instanta avand in vedere dispozitiile art. 309 alin 3, alin 5, raportat la dispozitiile  art. 26 Cod procedura civila, nefiind intrunite cerintele nici uneia dintre exceptiile prevazute de acelasi text de lege in aliniatul 4.
Desi, intervenienta a indicat ca si exceptie imposibilitatea  morala de preconstituire a unui inscris doveditor, instanta a apreciat ca afirmatia este lipsita de fundament juridic, in cauza existand un inscris preconstituit, contractul de vanzare cumparare atacat, impotriva si peste cuprinsul caruia, partea incearca sa formuleze dovezi.
Afirmatia intervenientei cu privire la faptul ca cei doi soti nu au locuit in imobilul obiect al contractului, ca cheltuielile contractului au fost suportate de vanzatoare, ca cei doi soti cumparatori aveau venituri foarte mici sau chiar deloc, in  momentul perfectarii contractului, nu prezinta relevanta juridica in prezenta cauza si nu sunt de natura sa dovedeasca afirmatia partii cu privire la intentia vanzatoarei de exheredare, neplata pretului si donatia deghizata, iar articolul 940 alin 2 din Codul civil nu este incident in cauza de fata.
Intervenienta a invocat inclusiv caracterul simulat al contractului, cu aceeasi motivatie, respectiv donatie deghizata, lipsa pretului, insa instanta constata ca in cauza nu sunt intrunite conditiile simulatiei prevazute de art. 1175 Cod civil din anul 1865.
Potrivit art. 1175 cod civil „ Actul secret care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane.”
Asadar, operatiunea juridica a simulatiei presupune doua acte, unul public si unul secret care il modifica pe primul. Atata timp cat in cauza nu exista dovada ca a fost indeplinita aceasta cerinta minima a legii, respectiv existenta celor doua acte, instanta a constatat ca sustinerile partii privind simulatia sunt nefondate.
Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei si in concluziile scrise depuse anterior dezbaterilor, intervenienta prin aparator a invocat prevederile art. 845 din vechiul Cod civil ca fiind aplicabile in prezenta cauza, sustineri nefondate fata de conditiile textului de lege.
Asadar, potrivit art. 845 Cod civil din anul 1865 „Valoarea bunurilor instrainate unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotita in portiunea disponibila si excedentele de este, se va trece in masa succesiunii. Imputatia si raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta care a consimtit la aceste instrainari”
Pentru a fi in ipoteza vizata de text, se impune existenta unui act de instrainare cu clauza de renta viagera sau uzufruct (ceea ce nu este cazul in speta de fata, clauza fiind de abitatie viagera) si chiar si in situatia in care ar fi vorba de o donatie facuta unui succesibil in linie dreapta. Mai mult, in doctrina s-a decis ca semnificatia ultimei fraze din text consta in aceea ca prezumtia de gratuitate instituita de articolul 845 nu poate fi invocata de succesibilul in linie dreapta care a consimtit la instrainare, (Drept Civil - autor Dan Chirica, pagina 183), in prezenta cauza, intervenienta T.R., parte contractuala. Pe cale de consecinta, instanta a apreciat ca nu sunt intrunite cerintele prevazute in mod expres de textul de lege invocat, pentru a fi in prezenta unei donatii deghizate.
Tot cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, intervenienta a invocat faptul ca reclamantul parat ar fi recunoscut prin intampinare ca in fapt contractul de vanzare ar reprezenta o liberalitate, ceea ce nu este adevarat  asa cum rezulta din toate actele procesuale depuse de catre reclamantul parat, raspunsurile la interogatoriu, note scrise in care a contestat sustinerile paratei reclamante sub toate aspectele invocate de catre aceasta precum si de catre intervenienta T.R..
Imprejurarea ca parata T. S. C. ar fi recunoscut cu ocazia interogatoriului alegatiile invocate de mama sa intervenienta T.R. nu prezinta relevanta, atata timp cat interogatoriul solicitat de intervenienta pentru a fi luat fiicei sale are caracter pro causa, cele doua parti avand interese comune, asa cum rezulta din actele procesuale formulate cu caracter aproape identic, respectiv acela de a desfiinta contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 900/2005.
Pentru considerentele mai sus aratate, instanta a constatat ca fiind nefondata si solicitarea intervenientei de a constata calitatea sa de mostenitor rezervatar a lui S.I. prin retinerea cotei de ½  din imobilul in litigiu, calitate ce nu prezinta relevanta prin raportare la caracterul oneros retinut de instanta pentru contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 900/2005.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel parata T. S. C. si intervenienta T.R..
Apelanta T. S. C. a criticat sentinta pentru urmatoarele motive:
- in mod gresit a fost calificata intampinarea pe care a facut-o parata, ca cererea reconventionala, incalcandu-se principiul disponibilitatii, reglementat de dispozitiile art. 9 alin.2 C.pr.civ.; parata a inteles sa invoce pe cale de aparare exceptia nulitatii contractului de vanzare-cumparare nr. 900/2005, iar aceasta posibilitate este prevazuta in mod expres de dispozitiile art. 205 alin.2 litera C.pr.civ., care prevad ca pe calea intampinarii se pot formula exceptii; desi prima instanta invoca dispozitiile art. 2 din decretul 167/1958, cu rea-credinta nu ii da eficienta.
- calificarea gresita a intampinarii, ca cerere reconventionala, a determinat solutia gresita de anulare a acesteia, ca netimbrata, ceea ce a condus la lipsirea de continut a apararii pe care parata a invocat-o.
- calificarea gresita a intampinarii, ca cerere reconventionala, a determinat solutia gresita de disjungere de cererea principala, prin incheierea din data de 6.11.2014.
- in  mod gresit a fost respinsa cererea de administrare a probei testimoniale, pentru a dovedi cauza mediata a contractului si faptul ca nu s-a platit nici un pret, cu motivarea instantei ca ar fi inadmisibila administrarea acestei probe; cauza mediata a unui act, respectiv scopul real al incheierii, precum si dovada platii pretului, pot fi dovedite cu martori; date fiind relatiile de rudenie dintre parti, prima instanta trebuia sa constate ca a existat o imposibilitate morala de a preconstitui vreun inscris.
- prin sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Onesti, prima instanta s-a antepronuntat, apreciind drept fals in declaratii toate apararile paratei.
Prin completarea motivelor de apel, depusa la data de 5.05.2015, apelanta-parata a inteles sa critice si incheierile de sedinta din datele de : 22.05.2014, 25.09.2014, 06.11.2014, 12.12.2014 si 23.12.2014, pentru urmatoarele motive:
- incheierea din data de 22.05.2014, prin care a fost in mod gresit calificata intampinarea pe care a facut-o parata, ca cererea reconventionala, incalcandu-se principiul disponibilitatii, este nula.
- incheierea din data de 22.05.2014, prin care a fost anulata cererea reconventionala, este nula, ca urmare a calificarii gresite prin incheierea din data de 22.05.2014.
- tot ca urmare a calificarii gresite, in mod gresit, prin incheierea din data de 06.11.2014, a fost dispusa disjungerea cererii reconventionale de cererea principala.
- in mod nelegal, prin incheierea din data de 12.12.2014, prima instanta, desi anulase cererea reconventionala, ca netimbrata, invocand dispozitiile art. 22 C.pr.civ., a procedat la luarea unui interogatoriu, din oficiu, in scopul exclusiv de a sesiza organele de urmarire penala; acest interogatoriu nu mai putea fi considerat util, intrucat cererea paratei fusese anulata, ca netimbrata.
- incheierea prin care a fost respinsa cererea de recuzare este nelegala pentru ca se ridica mari semne de intrebare in ceea ce priveste impartialitatea judecatorului in acelasi timp se poate ajunge la concluzia antepronuntarii in ceea ce priveste respingerea sustinerilor paratei si intervenientei, referitoare la caracterul simulat al contractului.
Apelanta-intervenienta T.R. a criticat sentinta apelata, pentru urmatoarele motive:
- in mod gresit a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, in ceea ce priveste nulitatea contractului pentru lipsa consimtamantului, determinata de lipsa discernamantului; in cauza nu s-a invocat un viciu de consimtamant, ci chiar lipsa consimtamantului; prima instanta trebuia sa admita cererea de administrare a probei cu expertiza medico-legala, care sa stabileasca daca la momentul incheierii contractului, numita S.I. avea consimtamant.
- in mod gresit prima instanta a apreciat ca dispozitiile art.845 din vechiul Cod civil nu au aplicabilitate in cauza, intrucat dreptul de abitatie viagera este o varietate a dreptului de uzufruct, iar reclamantul nu a facut dovada contrara prezumtiei de liberalitate, instituita de aceste dispozitii legale.
- in mod gresit a considerat instanta ca intervenienta a consimtit la incheierea actului, intrucat aceasta nu a fost parte in acest act juridic.
- in mod gresit a fost respins, ca nefondat, motivul de nulitate referitor la cauza falsa, ilicita si imorala; scopul incheierii contractului nu a fost acela de a transfera dreptul de proprietate, ci acela de a o exhereda pe reclamanta.
- in mod gresit a fost respinsa cererea de constatare a simulatiei; inexistenta actului secret este determinata de faptul ca a existat o imposibilitate morala de preconstituire a inscrisului, din cauza calitatii de rude a partilor.
- in mod gresit a fost respinsa administrarea probei testimoniale pentru dovedirea caracterului simulat al conventiei.
- in mod gresit a fost respinsa cererea de constatare a calitatii de unic mostenitor a intervenientei si de reductiune a liberalitatii cuprinse in contractul de vanzare-cumparare, in limita cotitatii disponibile, intrucat a fost incalcata rezerva succesorala a reclamantei.
Apelanta T. S. C. a formulat intampinare la apelul apelantei T.R., prin care a aratat ca este de acord cu toate motivele de apel si a precizat ca prin incheierea penala nr.81/17.09.2015 a Judecatoriei Onesti, s-a confirmat rezultatul cercetarilor penale in dosar nr. 3625/P/2015, care au stabilit ca pretul stabilit in contractul nr. 900/2005 nu a fost platit efectiv de catre cumparatori.
In aparare a formulat intampinare si intimatul-reclamant, prin care a solicitat respingerea apelurilor, ca nefondate.
In apel nu au fost administrate probe noi, cu exceptia incheierii penale nr.81/17.09.2015 a Judecatoriei Onesti si a ordonantei nr.94/II/2/2015, celelalte probe solicitate de parti fiind respinse pentru considerentele aratate in cuprinsul incheierii din data de 14.03.2016.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin raportare la motivele de apel invocate, constata ca acestea sunt, in parte, fondate, pentru urmatoarele considerente:
Prin incheierea din data de 22.05.2014, prima instanta a calificat apararile pe care parata le-a invocat prin intampinarea formulata, ca fiind o cerere reconventionala.
Tribunalul retine ca desi parata a invocat mai multe aparari pe care prima instanta le-a calificat ca fiind obiect al cererii reconventionale, in apel se critica doar faptul gresitei calificari a exceptiei de nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 900/2005, pentru cauza imorala si ilicita, care ar consta in intentia de a o dezmosteni pe mama paratei, ca cerere reconventionala.
Raportat la aceste critici, tribunalul constata ca motivul invocat este intemeiat, pentru ca in cauza nu se impunea calificarea apararii formulate prin intampinare, ca fiind cerere reconventionala.
Parata a invocat nulitatea absoluta a unui act juridic, pe cale de exceptie, in concordanta cu dispozitiile art. 2 din Decretul 167/1958, act normativ in vigoare la data incheierii contractului. Astfel, prima instanta era obligata sa cerceteze exceptia invocata, ca pe o aparare de fond, prin analizarea valabilitatii actului din perspectiva invocata de parata in motivarea intampinarii, aparare care tinde la paralizarea actiunii principale, fara a putea sa pronunte in dispozitivul hotararii nulitatea actului, in situatia in care ar fi gasit exceptia intemeiata, ci doar sa ii dea eficienta, prin raportare la obiectul actiunii principale, care ar fi putut fi paralizata, in tot sau in parte.
Fata de aceste aspecte, in mod gresit a fost calificata ca cerere reconventionala exceptia nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare, astfel incat este evident ca, pe cale de consecinta sunt nelegale si incheierile prin care s-a dispus anularea cererii reconventionale, ca netimbrata, cat si cea prin care s-a dispus disjungerea acesteia de actiunea principala, avand in vedere ca actul procesual in discutie este intampinare, iar nu cerere reconventionala si se impunea a fi analizat odata cu actiunea principala.
Motivul referitor la nelegalitatea incheierii din data de 12.12.2014 este nefondat, intrucat desi cererea reconventionala fusese anulata pentru netimbrare, nu se poate imputa primei instante ca a facut aplicarea dispozitiilor art.22 alin.1 C.pr.civ.
Tribunalul retine ca instanta, pe langa actiunea principala era investita si cu solutionarea cererii de interventie principala a intervenientei T.R., care a invocat pe cale de actiune, printre altele, constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, pentru aceleasi motive pe care le-a invocat si parata, pe cale de exceptie, astfel incat nu se poate spune ca a fost administrat interogatoriul partilor, din oficiu, pentru o cerere pe care instanta nu o mai avea de solutionat.
Dintr-o alta perspectiva, tribunalul retine ca demersul instantei de a sesiza Parchetul de pe langa Judecatoria Onesti a fost intemeiat pe dispozitiile art. 291 alin.2 C. pr.penala, care stabilesc in sarcina persoanelor care exercita un serviciu de interes public, obligatia de a sesiza organele de urmarire penala, daca ia cunostinta de savarsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune in miscare, din oficiu.
Tribunalul nu poate analiza continutul incheierii, prin raportare la calitatea acestuia de act de sesizare a organului de urmarire penala, pentru ca doar acesta are competenta de a aprecia daca actul de sesizare intruneste elementele prevazute de legea procesual penala, astfel incat nu are relevanta sub aspectul legalitatii si temeiniciei incheierii, in cadrul procesului civil, daca fapta a fost descrisa sau daca au fost indicate persoanele care ar fi savarsit fapta.
Apelul declarat impotriva incheierii prin care a fost respinsa cererea de recuzare este nefondat pentru ca prima instanta, sesizand organul de urmarire penala, potrivit dispozitiilor art. 291 alin.2 C. pr. penala, nu a facut decat sa indeplineasca o obligatie legala, care nu are nicio repercusiune asupra impartialitatii sale si nici nu echivaleaza cu antepronuntarea asupra vreunui aspect al judecatii cauzei.
Este neintemeiata sustinerea apelantei parate, in sensul ca atitudinea partinitoare si antepronuntarea instantei ar fi dovedite de faptul ca i s-a respins cererea de administrare a probelor, pentru ca probele au fost discutate si incuviintate sau respinse, la termenul din data de 25.09.2014, cu mult inainte ca instanta sa sesizeze organul de urmarire penala.
Cat priveste motivul de apel referitor la gresita respingere a capatului de cerere din interventia principala, avand ca obiect anulare contract, in temeiul exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, retine ca acesta este nefondat.
Prin cererea de interventie, respectiv in cadrul punctului 2 al acesteia, (fila 53 din dosarul primei instante), intervenienta a solicitat „anularea contractului pentru viciu de consimtamant, respectiv lipsa discernamantului vanzatoarei, la momentul facerii actului, ca urmare a afectiunilor de ordin psihic si de care suferea, inclusiv la momentul autentificarii contractului”.
Asadar, rezulta fara putinta de tagada, contrar sustinerilor din apel, ca ceea ce s-a invocat ca motiv de anulare a actului a fost lipsa de discernamant, ca viciu de consimtamant, sanctiunea unui astfel de viciu fiind nulitatea relativa a actului, iar actiunea in anulare este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de dispozitiile art. 3 alin1 din Decretul 167/1958, in vigoare la data incheierii actului.
Apelanta-intervenienta nu a invocat niciodata nulitatea absoluta a contractului pe motivul lipsei de consimtamant si nici pentru o presupusa lipsa de asistenta a vanzatoarei la incheierea actului.
Apelanta-intervenienta a solicitat la punctul 1 al cererii constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare pentru cauza falsa, ilicita si imorala, intrucat partile n-ar fi urmarit transferul dreptului de proprietate si plata pretului, ci exheredarea intervenientei.
Referitor la plata pretului, tribunalul retine ca, in apel, s-a facut dovada, conform incheierii penale nr.81/17.09.2015 a Judecatoriei Onesti, care se bucura de autoritate de lucru judecat, ca pretul stabilit in contractul de vanzare-cumparare nr.900/2005 nu a fost platit de cumparatori.
Hotararea penala are autoritate de lucru judecat, in procesul civil, doar cu privire la existenta faptei si a persoanei care a savarsit-o, conform art. 28 alin.1 C.pr.penala, astfel incat ceea ce s-a statuat in mod definitiv este faptul ca reclamantul si parata nu au platit pretul consemnat in act, hotararea penala nestatuand asupra cauzei actului juridic.
Ceea ce este evident in cauza este faptul ca vanzatoarea a urmarit transferul dreptului de proprietate in favoarea nepoatei si a sotului acesteia, neputandu-se sustine ca scopul incheierii actului a fost ilicit sau imoral.
Scopul incheierii actului, respectiv intentia reala care a stat la baza perfectarii contractului a fost aceea de a-i gratifica pe parata si pe sotul ei, astfel cum aceasta recunoaste atat prin intampinarea formulata in cauza ( fila 27 din dosarul primei instante), cat si prin motivele de apel, in care se arata ca intentia bunicii a fost aceea de a dona exclusiv paratei apartamentul.
Simplele sustineri ale paratei nu pot conduce la considerarea ca dovedita a pretentiilor intervenientei, insa, in cauza, astfel cum am precizat anterior, s-a dovedit ca pretul nu a fost platit, ceea ce conduce la concluzia logica ca actul incheiat a fost simulat sub aspectul naturii sale, ca in realitate s-a incheiat o donatie.
Insa, prin raportare la pretentia de a se constata nulitatea conventiei de vanzare-cumparare pentru cauza imorala si ilicita, pe care tribunalul trebuie sa o analizeze anterior cererii in constatarea simulatiei, care a fost formulata doar in subsidiar, se retine ca scopul fiind acela al transferului dreptului de proprietate in patrimoniul paratei si al sotului ei, nu poate fi incidenta sanctiunea nulitatii absolute.
Chiar daca s-ar ajunge la incalcarea rezervei succesorale a intervenientei, prin incheierea contractului, sanctiunea prevazuta expres de lege este reductiunea liberalitatii excesive, in masura necesara intregirii rezervei, iar nu nulitatea absoluta.
Cat priveste neplata pretului, tribunalul retine ca sanctiunea care poate interveni in acest caz este rezolutiunea contractului, iar nu nulitatea absoluta.
Tribunalul retine insa ca toate consideratiile referitoare la valabilitatea actului juridic incheiat, prin raportare la natura sa de contract de vanzare-cumparare sunt lipsite de finalitate juridica, pentru ca, raportat la ceea ce s-a retinut mai sus se constata ca, de fapt, partile au inteles sa incheie un contract de donatie, iar nu un act cu titlu oneros.
 Astfel, nici criticile referitoare la neretinerea in cauza a aplicabilitatii art. 845 C.civil, nu se impune a mai fi analizate, intrucat din moment ce actul incheiat este o donatie nu se mai pune problema existentei vreunei prezumtii de liberalitate pentru actele cu titlu oneros cu rezerva uzufructului sau a unei rente viagere.
Fata de aceste aspecte va constata ca actul juridic autentificat sub nr. 900/2005 este o donatie deghizata, contrar celor retinute de prima instanta si care a fost facuta in favoarea ambilor soti, pentru ca acestia figureaza impreuna, in calitate de donatari, in cuprinsul contractului, ceea ce dovedeste intentia dispunatorului de a-i gratifica pe ambii soti.
Intervenienta a solicitat ca in cazul in care se va constata ca actul juridic este simulat sa dispuna reductiunea liberalitatii excesive si sa retina la masa de partaj doar ½ din apartamentul donat, intrucat cealalta cota de ½ reprezinta rezerva intervenientei.
Prima instanta, respingand cererea de a se constata simulatia contractului de vanzare-cumparare a respins, pe cale de consecinta si cererea vizand reductiunea.
Tribunalul retine ca reductiunea liberalitatilor excesive este sanctiunea care intervine in cazul in care liberalitatile incalca rezerva succesorala.
Pentru admiterea actiunii este necesar sa se determine masa succesorala asupra careia se vor aplica fractiile rezervei si ale cotitatii disponibile si sa se face dovada bunurilor cuprinse in masa succesorala si a valorii acestora pentru ca instanta sa poata proceda la efectuarea operatiunilor de stabilire a valorii bunurilor in patrimoniul defunctului, la data deschiderii succesiunii si sa stabileasca ca a fost incalcata rezerva.
Or, intervenienta nu a facut dovada bunurilor succesorale si a valorii acestora, nici nu a precizat ca apartamentul donat ar fi singurul bun pe care l-a avut defuncta, si care s-ar fi aflat in masa succesorala daca nu ar fi fost donat, in conditiile in care din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale rezulta ca defuncta figura inscrisa cu un teren arabil, in suprafata de 200 m.p., in intravilanul Municipiului Onesti (fila 59 vol. 1 dosarul primei instante).
Fata de aceste aspecte, tribunalul apreciaza ca intervenienta nu a facut dovada ca sunt intrunite conditiile pentru a fi admisa actiunea in reductiune, motiv pentru care solutia primei instante referitoare la pretentiile cuprinse la punctul 4 al cererii de interventie se impune a fi mentinuta.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ., va admite apelurile declarate de parata si de intervenienta, in sensul celor mai sus expuse.
In temeiul art. 453 alin.1 C.pr.civ., va obliga pe intimatul P. I.C. la plata sumei de 520 lei in favoarea apelantei-parate T.S.-C. si la plata sumei de 1500 lei, in favoarea apelantei-interveniente T.R., cu titlu de cheltuieli de judecata.