Actiune in revendicare imobiliara. Proba dreptului de proprietate

2. Actiune in revendicare imobiliara. Proba dreptului de proprietate

- art.555 din noul Cod civil

JUDECATORIA OLTENITA - SENTINTA CIVILA NR.191 DIN 24.01.2013

Deliberand asupra cauzei de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 23.08.2012 sub nr_./269/2012, reclamanta PFA AM a chemat in judecata parata II TD, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratei sa lase in deplina proprietate si posesie constructia provizorie din panouri termoizolante situata in comuna Sohatu, jud. Calarasi, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este proprietara imobilului mentionat din anul 2009, iar in baza bunelor relatii de colaborare intre reprezentantii celor doua parti a permis folosirea constructiei ca magazin pentru desfacerea produselor agroalimentare de catre parata, fara a incheia contract de comodat sau vreo alta forma legala.
Precizeaza ca aceasta constructie provizorie este proprietatea PFA AM, intrucat aceasta a cumparat in luna august 2009 toate materialele necesare si a achitat manopera pentru asamblare, conform facturilor nr.2003112/07.08.2009, 2003113/07.08.2009, 2003117/07.08.2009, 2003118/07.08.2009, 2003114/07.08.2009, 2003120/07.08.2009 si 2003122/10.08.2009.
Mai arata ca desi a convocat parata la negociere in vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila, aceasta nu a dat curs invitatiei.
In drept a invocat art.555 C.civ.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriu.
La termenul din 01.11.2012, reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a solicitat lasarea in deplina proprietate si a sopronului  atasat de constructie, construit din teava rectangulara de 60/40 mm si panouri termoizolante, acoperit cu panouri termoizolante, imprejmuit cu plasa galvanizata.
Cererea a fost legal timbrata cu 1071 lei taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca poate face dovada deplina a dreptului sau de proprietate asupra constructiei la care aportul ii apartine integral.
Precizeaza ca la inceput a fost o baraca metalica mobila, amenajata pentru activitati comerciale, iar dupa cumpararea terenului conform chitantei pe care o anexeaza a construit exclusiv in configuratia actuala magazinul care ii apartine.
Precizeaza ca in afara panourilor, detine acte doveditoare, mai precis facturi de achizitie a mai multor materiale de constructie, respectiv cherestea, ciment, tamplarie PVC, componente electrice si tot ceea ce este necesar pentru constructia si dotarea unui magazin.
Cu privire la facturile depuse de reclamanta, arata ca acestea nu au nici o legatura cu societatea sau magazinul sau.
Sustine ca nu a existat niciodata o discutie cu reclamantul in vederea incheierii vreunui contract de comodat cu acesta, prezenta actiune fiind o pura fictiune.
Mai arata ca asupra terenului pe care se afla constructia provizorie detine exclusiv un antecontract de vanzare-cumparare si de asemenea detine toate facturile de achizitie a materialelor de constructie si a utilitatilor necesare magazinului unde isi desfasoara activitatea.
Precizeaza ca reclamanta are sediul in com. Vasilati, jud. Calarasi, unde a executat o constructie din panouri asemanatoare cu cele folosite de ea, panouri din care s-au edificat probabil o multitudine de constructii si in alte parti ale tarii.
Apreciaza ca in favoarea sa, ca parata, opereaza cel putin o prezumtie relativa de proprietate, desprinsa din faptul posesiei bunului de cativa ani, dar cu atat mai mult, poate face dovada proprietatii.
Intampinarea nu a fost motivata in drept.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu si martori.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, interogatorii reciproce, precum si proba testimoniala, fiind audiati martorii CR, propus de reclamant, respectiv UG si VF, propuse de parata.
La termenul din 17.01.2013, reclamantul a renuntat la audierea celui de-al doilea martor incuviintat.
Analizand actele dosarului, instanta retine ca in raport de natura actiunii cu care a fost investita - revendicare imobiliara - exigentele probatorii sunt supuse regulii inscrise in art.1169 din vechiul Cod civil, inca in vigoare potrivit dispozitiilor art. 230 lit. a din Legea 71/2011. Astfel, reclamantul care se pretinde proprietar asupra bunului in litigiu are sarcina probei dreptului pretins. Paratul posesor are o situatie comoda, pur pasiva, de asteptare, in favoarea lui operand o prezumtie relativa de proprietate dedusa din simplul fapt al posesiei.
Cu alte cuvinte, pentru a justifica temeinicia actiunii, reclamantul trebuie sa faca dovada incidentei unui mod de dobandire a proprietatii in favoarea sa, dintre cele reglementate de art.557 C.civ. O astfel de dovada presupune existenta unui titlu de proprietate inteles ca act juridic, jurisdictional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate care genereaza o prezumtie relativa in favoarea persoanei care il invoca.
In speta, reclamanta invoca in favoarea sa o serie de facturi emise in anul 2009 si depuse la dosarul cauzei alaturi de dovezile de plata, documente ce atesta achizitia unor panouri si accesorii aferente (profile, suruburi, coltar, capac etc.). Totodata, in cuprinsul acestor facturi este mentionata si manopera de montaj a structurii, toate aceste acte emanand de la SC D 2000 I SRL, care prin informarea nr.330/06.12.2012 (fila 35 dosar) precizeaza ca materialele au fost livrate si montate in comuna Sohatu, la cererea beneficiarului PFA AM.
La randul sau, parata invoca o serie de facturi si bonuri fiscale depuse in copie la dosar, inscrisuri care atesta achizitia unor materiale de constructii, precum si a altor bunuri de uz casnic sau comercial. Printre materialele de constructii se numara, alaturi de cherestea, ciment, componente ale retelei electrice, geamuri termopan, unele panouri pentru care parata exhiba facturi emise tot de catre SC D 2000 I SRL si in referire la care aceeasi societate precizeaza prin informarea nr.08/15.01.2013 faptul ca materialele au fost montate in localitatea Sohatu, la cererea beneficiarului I.I. TD.
Din analiza facturilor depuse de ambele parti rezulta ca exista unele diferente atat in ceea ce priveste natura si tipul materialelor cumparate, cat si intervalele de timp in care s-au realizat aceste achizitii. Astfel, parata face dovada ca a achizitionat o gama mult mai larga de materiale de constructii, intr-un interval cuprins intre anii 2007-2010. Reclamanta face dovada exclusiva a achizitiei panourilor si accesoriilor aferente, la care se adauga montajul, in  anul 2009. Se constata de asemenea faptul ca exista diferente si in ceea ce priveste dimensiunile panourilor achizitionate de parti. In sfarsit, parata invoca existenta unui antecontract de vanzare-cumparare pentru terenul de sub constructie, datand din anul 2007 si totodata depune dovada cumpararii unei constructii metalice reprezentand magazinul initial, la care si martorii fac referire in declaratii, existenta acesteia fiind recunoscuta si de reclamanta prin raspunsul la intrebarea nr.19 din interogatoriu.
Din sustinerile partilor raportate la probele administrate in cauza rezulta in esenta ca atat reclamanta, cat si parata inteleg sa justifice proprietatea asupra constructiei prin faptul achizitionarii materialelor necesare si plata manoperei aferente. Niciuna dintre parti nu detine asadar un titlu emanand de la un proprietar anterior, atat reclamanta cat si parata afirmand calitatea de proprietar originar, in sensul ca nu a existat o transmisiune juridica a dreptului de proprietate de la o terta persoana catre reclamanta sau parata. Probele propuse si administrate de parti nu au fost insa apte sa stabileasca nici identitatea dintre materialele pentru care au prezentat documente justificative si cele efectiv incorporate in imobil, nici imprejurarea daca in concret, constructia include si alte materiale pe langa cele justificate de vreuna din parti. Cu alte cuvinte, din perspectiva reclamantei care are sarcina probei, aceasta nu a facut dovada ca materialele pentru care a prezentat facturi sunt singurele folosite la edificarea constructiei, respectiv ca ar exista identitate intre materialele incorporate si cele mentionate in documentele justificative. Cu atat mai mult aceste imprejurari nu sunt dovedite in privinta sopronului mentionat in cererea precizatoare, in referire la care nu au fost depuse nici macar documente de achizitie a materialelor mentionate (teava rectangulara, plasa galvanizata)
Avand in vedere aceasta situatie de fapt, precum si natura imobilului - constructie, instanta apreciaza ca dovada dreptului de proprietate nu poate fi analizata independent de alte dispozitii legale imperative in materie, mai precis Legea nr.50/1991 care reglementeaza situatia constructiilor dobandite in modalitatea indicata de ambele parti. Astfel, art.3 din lege conditioneaza chiar si realizarea constructiilor provizorii de respectarea autorizatiei de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea.
De asemenea, in referire la dovada dreptului de proprietate asupra constructiilor trebuie avute in vedere si dispozitiile Legii nr.7/1996, care la art.55 al.1 prevede ca dreptul de proprietate asupra constructiilor se inscrie in cartea funciara in baza autorizatiei de construire si a procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor semnat de reprezentantul autoritatii locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locala pe raza careia este edificata constructia, precum si a unei documentatii cadastrale.
Raportand situatia de fapt retinuta la dispozitiile legale anterior citate, instanta retine ca nici una dintre parti nu a facut dovada ca ar detine autorizatie de constructie sau certificat eliberat de autoritatea locala cu privire la imobil, acestea fiind in cazul de fata singurele inscrisuri care ar putea reprezenta titlu de proprietate in sensul celor mai sus aratate.
Mai mult decat atat, desi ambele parti desfasoara activitate economica in formele reglementate de OUG 44/2008, avand in acest sens obligatia de a tine contabilitatea conform art.15 din ordonanta, niciuna dintre ele nu a facut dovada ca imobilul in litigiu ar fi inregistrat in evidentele contabile, precum si in cele fiscale.
Rezulta ca ne aflam practic in acea ipoteza a procesului de revendicare imobiliara in care nici una din parti nu are titlu, cu consecinta ca va fi preferata partea care are posesia, in speta parata. Asadar, fara a putea concluziona ca parata este proprietar asupra constructiei, in raport de prevederile art.1169 C.civ. se impune a aprecia ca atata timp cat reclamanta nu a facut dovada dreptului de proprietate in sensul detinerii unui titlu, singura solutie ce se impune este respingerea actiunii ca neintemeiata.
Facand aplicarea prevederilor art.274 C.pr.civ., in considerarea culpei procesuale a reclamantei in declansarea prezentului litigiu, va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta in cuantum de 1000 de lei reprezentand onorariu aparator, conform chitantei depuse la dosar.