SPETA RELEVANTA LUNA mai 2013

SPETA RELEVANTA LUNA mai 2013
Domeniu: pretentii Dosar nr. 25179/281/2012
Judecator Balaci Mariana Roxana

Prin sentinta civila nr. 8680/10.05.2013, instanta a admis in parte cererea formulata de reclamanta M.C.C. cu domiciliul in _., in contradictoriu cu parata S.C. T. S.R.L. cu sediul in _.., obligand parata la plata catre reclamantei a sumei de 5000 euro in echivalent lei la data introducerii actiunii, cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul adus imaginii si reputatiei reclamantei, la publicarea sentintei pe postul de televiziune T. P. saptamanal, timp de o luna, pe cheltuiala paratei si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1100 lei reprezentand onorariu de avocat.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploie?ti sub nr. 35179/281/2012, reclamanta M.C.C. a solicitat, in contradictoriu cu parata S.C. T. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 20 000 EURO (echivalentul in lei la data introducerii actiunii), reprezentand despagubiri (daune morale) pentru prejudiciul pe care parata i l-a cauzat prin incalcarea dreptului la propria imagine; plata daunelor cominatorii in cuantum de 1000 lei pentru fiecare zi de intarziere in executarea sentintei pronuntate; difuzarea sentintei pronuntate, pe postul de televiziune, saptamanal, timp de o luna, pe cheltuiala paratei.
In motivare a aratat ca in ziua de 03.06.2011, in jurul orei 945 in cadrul emisiunii ce se difuza dimineata, postul "T.P." (apartinand S.C. T. S.R.L.) a preluat emisiunea in direct a postului "R.P.", emisiune in care (fara a verifica daca informatiile sunt reale ?i fara a-i solicita in prealabil un punct de vedere cu privire la aceasta) angajatii postului de radio au citit o scrisoare provenite de la numita M.A., in care aceasta a facut afirmatii deplasate si neadevarate cu privire la persoana ?i viata sa particulara, afectandu-i in mod deosebit de grav atat cariera profesionala cat ?i propria imagine in fata persoanelor care o cunosc, a colegilor avocati, clientilor si instantelor de judecata.
Mai mult, dupa ce scrisoarea a fost facuta publica la postul de televiziune ?i in urma glumelor celor doi prezentatori de la postul de radio (B. si B.), i-au fost vatamate in mod direct relatiile de familie, ajungandu-se pana la despartirea in fapt de barbatul cu care convietuie?te, copiii lor fiind grav traumatizati psihic datorita faptului ca nu mai au ambii parinti aproape.
Toate incercarile de a discuta cu reprezentan?ii postului au ramas fara nici un rezultat.
In drept a invocat dispozitiile art. 998, 999, 100, 1169 - 1170 Cod Civil, art. 113 si 274 Cod Procedura Civila, art. 30 alin 6 Constitutia Romaniei, art. 8 Conventia pentru apararea drepturilor omului, art. 30 si urm., Decizia 220/24.02.2011 a C.N.A.
Parata a formulat intampinare, solicitand respingerea cererii. In motivare a aratat ca vineri, 03.06.2011, T. P. a preluat in direct emisiunea "D. cu BB", emisiune realizata de postul R. P. - post de radio apartinand S.C. P.I.E. S.R.L. Emisiunea a fost difuzata in timp real, prin preluarea transmisiei postului de radio in cauza, in baza contractului de parteneriat nr. 1/03.01.2011, valabil pana la iesirea din grila postului R.P. a emisiunii "D cu BB". In cadrul emisiunii radio invederate, realizatorii programului matinal (B. si B.) au dat citire unei scrisori primite de postul de radio de la numita M. A., a?adar autorul faptei ilicite este autorul scrisorii.
A precizat ca postul de radio "R. P.", apartinand S.C. P.I.E. S.A., difuzeaza in fiecare dimineata, de luni pana vineri, in intervalul orar 07:00-11:00, emisiunea pamflet "D cu BB - cu B. si B., la R. P.‘", realizatorii programului matinal dand citire acestei scrisori, au urmarit pamfletarea scrisorii redactate incoerent gramatical si in care erau precizate numele urmatoarelor persoane: "avocat C.D." si "V. M.".
A invocat excep?ia lipsei calita?ii procesual pasive, avand in vedere ca emisiunea "D. cu BB", realizata de postul R.P. (post de radio apartinand S.C. P. I.E. R.L.) a fost difuzata de T. P. in timp real, prin preluarea transmisiei postului de radio in cauza, in baza contractului de parteneriat nr. 1/03.01.2011, avand ca obiect "obliga?ia pe care si-o asuma S.C. T S.R.L. de a asigura transmisia live pe postul de televiziune T. P. a emisiunii "D. cu BB", realizata de A. B. si L. P., produc?ie interna a R. P., post de radio apartinand S.C. P. I. E. S.R.L., in vederea promovarii acesteia pentru ca "in schimbul asigurarii transmisiei live pe postul propriu de televiziune a emisiunii "D.cu BB", realizata de angajatii/colaboratorii S.C. P.I.E. S.R.L.. S.C. TVMP S.R.L. dispune de dreptul de a insera spoturi publicitare apartinand acestuia pe durata pauzelor publicitare existente la nivelul emisiunii "D.cu BB".
In baza art. 3.2. din acest contract, S.C. P.I.E. S.R.L. este singurul responsabil asupra continutului si materialelor de orice natura difuzate in cadrul emisiunii "D.cu BB", atat sub aspectul drepturilor de proprietate intelectuala, cat si asupra conformitatii continutului cu dispozitiile legale. Acelasi articol arata ca in ipoteza oricaror actiuni judiciare, cu ori fara preten?ii pecuniare, ale unor terte parti pentru lezarea intereselor acestora prin continutul sau materialele difuzate in cadrul emisiunii "D.cu BB", S.C. P.I.E. S.R.L. este singurul responsabil de incalcarea textelor legale incidente care au determinat asemenea actiuni.
Totodata, art. 3.8. din contract prevede ca ,,S.C. T. S.R.L. se obliga sa preia/difuzeze emisiunea "D.cu BB ", fara a avea drept de imixiune cu privire la formatul si continutul acestei emisiuni, in conditii calitative de imagine si sunet."
Art. 30 alin. 8) din Constitutie, prevede ca "Raspunderea civila pentru informatii sau pentru creatia adusa la cunostinta publicului revine editorului sau realizatorilor, autorului, in conditiile legii", iar art. 3. alin. 3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, stipuleaza ca "Raspunderea pentru continutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv al comunicarilor comerciale audiovizuale, revine, in conditiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale. Prin "furnizor de servicii media" se intelege, conform aceluiasi act normativ, "persoana fizica sau juridica avand responsabilitate editoriala pentru alegerea continutului audiovizual al serviciului media audiovizual si care stabileste modul de organizare a acestuia."
Este vadit ca parata, detinatoare a postului de televiziune care a preluat ca atare emisiunea, in timp real, fara a avea drept de imixiune cu privire la continutul sau, nu putea sa verifice informatiile cuprinse in scrisoare.
Cu privire la temeinicie, a aratat ca in speta nu sunt indeplinite conditiile atragerii raspunderii civile delictuale.
Nu exista fapta ilicita a paratei deoarece a respectat termenii contractuali. In prezenta speta, singura actiune intreprinsa de S.C. T. S.R.L. consta in difuzarea, pe postul T. P., a emisiunii de radio "D.cu BB", emisiune realizata in integralitate de angajatii unei alte societati, respectiv S.C. P. I.E. S.R.L.
Emisiunea incriminata este un pamflet, avand ca tema principala stigmatizarea aspectelor negative ale realitatii sociale. Prin citirea scrisorii respective s-a incercat a se aduce in atentia publicului incercarea unei persoane, numita A. M., de a denigra alte doua persoane, printre care si pe reclamanta. Intreaga emisiune a satirizat acest comportament, iar glumele celor doi realizatori ai emisiunii au avut menirea de a aplana intr-un mod diplomatic intreaga situatie cauzata de respectiva scrisoare, astfel ca nu s-a intentionat in niciun moment lezarea imaginii reclamantei.
A precizat ca conform jurisprudentei europene, presa joaca un rol esential intr-o societate democratica.
Ziaristul este liber sa-si exprime opiniile cu privire la orice problema de interes general. Opiniile nu trebuie sa fie cuminti, neutre, nesuparatoare, ci ele pot ofensa, soca sau deranja, pot fi exagerate sau provocatoare. Ziaristului nu i se poate pretinde sa faca proba veritatii opiniilor sale.
Ceea ce se cere ziaristului este sa actioneze cu buna-credinta, care se apreciaza in raport cu scopul urmarit de ziaristul care a emis opiniile/parerile/judecatile de valoare: de a pune in discutía publicului, de a atrage atentia publicului cu privire la o chestiune de interes public sau numai de a discredita o anumita persoana. Asadar, sub nicio forma nu este suficienta simpla afirmatie a partii vatamate ca ziaristul a urmarit sa o discrediteze. Simpla constatare/afirmatie ca faptele relatate de ziarist nu sunt adevarate nu este suficienta pentru a se concluziona ca acesta a actionat cu rea-credinta.
Buna-credinta este prezumata, astfel incat daca scopul declarat de ziarist este cel de a discuta si/sau atentiona asupra unui subiect de interes public, partea vatamata trebuie sa faca dovada contrara.
Vinovatia (penala sau civila) a unui jurnalist poate fi retinuta numai in urmatoarele circumstante: i. daca persoana vatamata face dovada ca faptele descrise de ziarist sunt false; nu ziaristul trebuie sa faca proba veritatii, ci persoana vatamata trebuie sa faca ..proba falsitatii"; ii. daca se dovedeste ca faptele descrise sunt false in totalitate; nu este suficient sa se dovedeasca doar falsitatea partíala a acelor fapte, ci falsitatea integrala a lor; explicatia acestei cerinte decurge, logic, din posibilitatea recunoscuta ziaristului de a exagera in prezentarea informatiilor (ceea ce altereaza partial exactitatea lor); iii. daca se dovedeste ca ziaristul cunostea la data relatarii unor fapte ca acestea erau false; iv. daca se dovedeste ca scopul ziaristului, in prezentarea faptelor false, a fost acela de a alimenta o campanie de defaimare/denigrare, iar nu de a informa publicul cu privire la o chestiune de interes public. Daca partea vatamata dovedeste ca jurnalistul a relatat fapte mincinoase, cunoscand din momentul difuzarii ca acestea erau mincinoase si ca unicul scop al jurnalistului a fost defaimarea sa, atunci jurnalistul poate fi considerat de rea-credinta si sanctionat (proportional, nu excesiv).
Chestiunea de interes public a fost definita drept orice ..chestiune care afecteaza viata comunitatii". Interesul public nu se rezuma la chestiunile politice, ci le include si pe cele sociale sau de alt gen care privesc comunitatea.
Pedepsirea ziaristilor pentru publicarea unor informatii si idei de interes public genereaza cenzura, iar aceasta pedepsire "(...) este de natura sa descurajeze jurnalistii de a mai discuta public chestiunile care afecteaza viata comunita?ii."
A mai aratat ca atat reclamanta, cat si sotul acesteia, incearca sa profite in mod substantial pe fondul difuzarii emisiunii in cauza, dorind sa acopere potentialul prejudiciu moral suferit, ca urmare a difuzarii emisiunii, atat la radio, cat si la televiziune, prin multiple actiuni judiciare, solicitand in mai multe dosare sume cu titlu de despagubiri morale.
Admiterea prezentei actiuni ar conduce la situatia paradoxala in care, pentru acelasi prejudiciu, reclamanta ar fi despagubita de doua ori. Or, o dubla reparare a unui unui prejudiciu moral nu poate fi acceptata.
Prejudiciul reprezinta efectul negativ al incalcarii ilicite a unui drept subiectiv, astfel ca pentru angajarea raspunderii civile, prejudiciul este un element esential, intrucat, fara acesta, nu exista temei pentru reparatie. Pentru a atrage raspunderea autorului faptei ilicite, prejudiciul suferit de partea vatamata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa existe; sa fie cert; sa fie personal. Asadar, prejudiciul constand in atingerea onoarei si demnitatii reclamantei trebuie sa indeplineasca toate conditiile necesare oricarui alt tip de prejudiciu pentru a putea fi reparat.
Pentru a putea fi cuantificat prejudiciul moral, ar fi necesar un criteriu cert de referinta, un punct de reper fata de care judecatorul sa poata aprecia marimea daunelor morale pe care le poate acorda reclamantei.
Judecatorul are obligatia sa aprecieze prejudiciul moral, in concreto, in raport de criterii proprii naturii prejudiciului, raportate la fiecare caz in parte precum gravitatea prejudiciului moral suferit; importanta prejudiciului moral suferit; durata durerii psihice provocate;  intensitatea durerii psihice provocate; tulburarile si neajunsurile suferite de victima prejudiciului moral; efectelor  negative suferite de persoana vatamata pe plan fizic si psihic; durata mentinerii vatamarii psihice; consecintele prejudiciului pe plan social, profesional si familia, profesia, varsta, functia, nivelul de pregatire si de cultura generala al reclamantului. Aceasta apreciere, care trebuie realizata si in conformitate cu principii ce tin de echitate, astfel incat sa se asigure o justa si integrala dezdaunare a partii lezate, in functie de circumstantele cazului dat, pe baza probelor administrate, ii revine instantei de judecata. Or, instanta poate lesne observa ca prejudiciul moral suferit de reclamanta nu este nici grav, nici important, nici sustinut intr-o maniera mai ampla decat simpla mentiune a faptului ca i s-a incalcat dreptul la imagine.
Reclamanta trebuie sa faca dovada existentei prejudiciului moral, la fel ca orice pretentie dedusa in justitie. Reclamanta nu face in niciun fel dovada existentei prejudiciului si, de altfel, nici nu o poate face, intrucat acest pretins prejudiciu nu exista.
Emisiunea incriminata nu contine - nici in forma si nici in substanta - vreun element care sa vina in sprijinul sustinerilor reclamantei potrivit carora acesta ar fi tendentioasa. Reclamanta incearca sa demonstreze ca emisiunea ar reprezenta o agresiune vatamatoare la adresa demnitatii sale. Simplul aspect ca reclamanta a trait sentimente de frustrare si neliniste nu este sub nicio forma de natura sa justifice solicitarea unor daune morale in cuantum de 20.000 Euro.
In conformitate cu informatiile de pe portalul extraselor de judecata, reclamanta a divortat de sotul sau, M. V., inca din data de 02.03.2009, cu mult inainte de difuzarea emisiunii. Asadar, despartirea in fapt de barbatul cu care convietuieste reclamanta nu se datoareaza difuzarii emisiunii vizate. In prezent, reclamanta isi desfasoara nestingherit activitatea profesionala, fiind in continuare avocat in cadrul Baroului Prahova.
Nu se poate vorbi despre lezarea valorilor morale ale reclamantei si deci despre existenta unui prejudiciu concret, actual, si, pe cale de consecinta, nu este satisfacuta principala conditie pentru atragerea raspunderii civile delictuale a paratei.
Legatura de cauzalitate nu poate fi dedusa ex re, iar reclamantul nu demonstreaza in cuprinsul cererii sale in niciun moment existenta unei legaturi de cauzalitate intre pretinsa fapta ilicita si presupusul prejudiciu moral cauzat. Or, existenta unui astfel de raport de cauzalitate trebuie dovedita de reclamant.
Principiul care guverneaza raspunderea civila delictuala in domeniul atitudinii psihice a autorului faptei pagubitoare este principiul unitatii culpei, conform caruia orice vinovatie, independent de gravitatea sa, angajeaza raspunderea autorului.
Potrivit jurisprudentei CEDO, prevaleaza principiul conform caruia adevarul obiectiv al afirmatiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu luat in considarare, elementul determinant trebuind sa fie buna credinta a autorului afirmatiilor care afecteaza reputatia persoanei. In consecinta atunci cand persoana acuzata de savarsirea unui delict nu poate dovedi intru totul exactitatea afirmatiilor sale, este necesara analizarea atitudinii subiective a acestuia in raport cu adevarul afirmatiilor sale, cat si cu scopul demersului, constituit in speta de informarea publicului asupra unor chestiuni de interes public.
Nu se poate retine in niciun moment vinovatia, respectiv reaua-credinta a paratei, intrucat, in primul rand, societatea a preluat in mod integral emisiunea de radio difuzata de postili de radio Prahova, fara a avea posibilitatea reala de a interveni asupra continutului acesteia, iar, in al doilea rand, realizatorii emisiunii au urmarit sa isi indeplineasca cu buna-credinta sarcina de a informa opinia publica asupra unor chestiuni de interes public, iar emisiunea in cauza nu a fost emisa in demersul sau de existenta vreunei animozitati personale sau de intentia de a leza in mod gratuit si nejustificat reputatia reclamantei, astfel incat se poate trage concluzia ca ne aflam in prezenta unui demers jurnalistic legitim.
Prin cererea sa, reclamanta solicita, concomitant cu acordarea daunelor morale, si obligarea la difuzarea sentintei pronuntate, pe postul de televiziune, saptamanal, timp de o luna, pe cheltuiala sa. Asadar, reclamanta solicita atat repararea prin echivalent a prejudiciului (prin piata unei sume de bani), cat si repararea in natura a acestuia (prin difuzarea anuntului public).
O hotarare care sa permita o dubla acoperire a prejudiciului, ar determina, fara indoiala, o imboga?ire fara justa cauza a reclamantului, dar si incalcarea principiului ca prejudiciul trebuie sa nu fi fost reparat inca.
In drept: art. 2 al. (1) lit a) Cod procedura civila. art. 115 Cod procedura civila, art. 137 aliti. (1) Cod Procedura Civila, art. 30 alin. (1) si (8) din Constitutia Romanici, art. 31(1) din Constitutia Romaniei, art. 53 din Constitutia Romanici, art. 10 (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prevederile Statutului jurnalistului si Codului deontologie semnate de Conventia Organizatiilor de Media, la Sinaia, 9-11 iulie 2004, Recomandarea Nr. R (2000) 7 a Comitetului de Ministri, jurisprudenta CEDO. art. 998-999 Cod Civil.
Instanta a retinut ca din declara?iile testimoniale administrate in cauza coroborate cu transcriptul depus la filele 68-70 rezulta ca in diminea?a zilei de 03.06.2011, T. P. a preluat in direct emisiunea radio "D. cu BB", in cadrul careia a fost citita o scrisoare trimisa de numita M. A., in care se adresau cuvinte jignitoare la adresa a doua persoane: D. C., reclamanta din prezenta cauza, ?i M. V., so?ul acesteia.
In con?inutul aceleia?i scrisori era men?ionata ?i ocupa?ia reclamantei, aceea de avocat.
Potrivit art. 998 din Codul civil anterior, aplicabil prezentei cauze in raport de data savarsirii faptei ilicite in conformitate cu dispozitiile art. 103 din Legea nr. 71/2011, "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara".
Articolul 999 C.civ., prevede ca "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa".
De asemenea potrivit art. 26 din Constitutia Romaniei, autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata. Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri iar in conformitate cu art. 8 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale, orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea sanatatii si moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei, trebuie sa se probeze indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: a) existenta unei fapte ilicite, b) vinovatia, c) prejudiciul, d) intre fapta si prejudiciu sa existe o legatura de cauzalitate.
Cu privire la excep?ia lipsei calita?ii procesual pasive, instan?a a re?inut ca parata a retransmis emisiunea radio in care a fost citita scrisoarea men?ionata.
Imprejurarea ca potrivit contractului incheiat cu postul de radio, parata nu putea interveni in con?inutul emisiunilor retransmise ?i ca postului de radio ii revenea intreaga responsabilitate pentru acest con?inut, nu are nicio relevan?a deoarece reclamanta este ter? fa?a de contractul invocat, iar reclamanta invoca prejudiciul creeat prin emisiunea tv, nu cea de la radio. Potrivit art. 3 (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, raspunderea pentru continutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv al comunicarilor comerciale audiovizuale, revine, in conditiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale, realizatorului sau autorului, dupa caz.
Furnizorul de servicii media este definit ca "persoana fizica sau juridica avand responsabilitate editoriala pentru alegerea continutului audiovizual al serviciului media audiovizual si care stabileste modul de organizare a acestuia" (art. 1 pct. 12).
A?adar in spe?a furnizor de servicii media nu este doar postul de radio care a realizat emisiunea, ci ?i postul tv care a preluat emisiunea respectiva, responsabilitatea editoriala pentru alegerea con?inutului nu inseamna doar munca de crea?ie a redactorului, ci ?i op?iunea de a retrasmite un anumit program.
Din ansamblul Legii nr. 504/2002 rezulta ca distinc?ie se face intre furnizor ?i distribuitor, care este definit ca orice persoana care constituie si pune la dispozitia publicului o oferta de servicii de programe prin retransmisie, pe baza de relatii contractuale cu radiodifuzorii ori cu alti distribuitori, or retransmiterea unei emisiuni nu reprezinta o oferta de servicii de programe.
Iar in ceea ce prive?te indicarea autorului scrisorii ca persoana care a produs un prejudiciu, instan?a a mai re?inut ca nu scrisoarea in sine este indicata ca fapta ilicita ci difuzarea scrisorii.
Pentru aceste considerente instan?a a respins ca neintemeiata excep?ia lipsei calita?ii procesual pasive.
1. In ceea ce prive?te caracterul ilicit al faptei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca notiunea de viata privata cuprinde elemente care se raporteaza la identitatea unei persoane cum ar fi numele sau, fotografia sa, integritatea sa fizica si morala; garantia oferita de art. 8 din Conventie este destinata in principal sa asigure dezvoltarea, fara ingerinte din afara, personalitatii fiecarui individ in relatiile cu semenii.
Art. 30 din Codul audiovizualului stipuleaza ca furnizorii de servicii media audiovizuale au obligatia sa respecte drepturile si libertatile fundamentale ale omului, viata privata, onoarea si reputatia, precum si dreptul la propria imagine, iar art. 33 alin. 1 ?i art. 34 alin. 1 ca orice persoana are dreptul la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si a corespondentei ?i la propria imagine, fiind interzisa difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau de reportaje audiovizuale care constituie imixtiuni in viata privata si de familie a persoanei, fara acordul acesteia.
Excep?ia este prevazuta de alin. 4 al art. 33: a) existenta unui interes public justificat; b) existenta unei legaturi semnificative si clare intre viata privata si de familie a persoanei si interesul public justificat.
Instan?a a trebuit sa analizeze daca s-a produs o imixtiune in via?a privata a reclamantei ?i daca aceasta imixtiune este justificata de un interes public.
Este evident ca prin citirea scrisorii provenite de la cumnata reclamantei s-a produs o imixtiune in via?a privata a acesteia, avand in vedere ca au fost reproduse frazele care creioneaza o anumita trasatura de caracter, element care prive?te via?a personala. Odata stabilita imixtiunea, urmeaza a se verifica daca aceasta este justificata de un interes public.
Interesul public justificat este definit la art. 31 din Codul audiovizualului: "orice probleme, fapte sau evenimente care influenteaza societatea sau o comunitate, in special cu privire la: a) prevenirea sau probarea savarsirii unei fapte cu incidenta penala; b) protejarea sanatatii sau sigurantei publice; c) semnalarea unor afirmatii inselatoare sau a unor cazuri de incompetenta care afecteaza publicul."
Instan?a a re?inut ca in cauza nu a fost invocat niciunul din aceste cazuri. Dar chiar daca ar fi fost invocat ?i dovedit un asemenea caz, art. 32 alin. 1 statueaza ca nu orice interes al publicului trebuie satisfacut, iar simpla invocare a dreptului la informare nu poate justifica incalcarea dreptului la viata privata.
Via?a sexuala a unei persoane - indiferent ca se refera la numarul de parteneri, sau la practici - sau maniera in care o persoana in?elege sa-?i satisfaca dorin?ele materiale nu reprezinta interes public decat daca prin desfa?urarea lor intr-un anumit mod sunt incalcate normele legale sau se aduce o atingere grava moralei publice, or in spe?a nu s-a invocat o astfel de situa?ie. 
Mai mult decat atat, art. 39 impune ca in cazul situatiilor prevazute la art. 33 alin. (4), art. 34 alin. (4), art. 35, 38 si ori de cate ori se invoca interesul public justificat pentru a difuza productii audiovizuale care pot aduce atingere drepturilor si libertatilor fundamentale ale unei persoane, difuzarea trebuie insotita de punctul de vedere al persoanei in cauza; in situatia in care persoana refuza sa prezinte un punct de vedere, radiodifuzorii sunt obligati sa precizeze acest fapt.
Or din probatoriul administrat in cauza (declara?ia martorului A. B. ?i raspunsul paratei la interogatoriu) rezulta ca realizatorii emisiunii nu au solicitat reclamantei un punct de vedere anterior difuzarii emisiunii.
S-a mai retinut ca nu au fost respectate nici prevederile art. 40 alin. 1 ?i 2 care prevad ca in virtutea dreptului la propria imagine, in cazul in care in programele audiovizuale se aduc acuzatii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie sustinute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul sa intervina pentru a-si exprima punctul de vedere, in situatia in care persoana vizata refuza sa prezinte un punct de vedere, trebuind sa se precizeze acest fapt, moderatorii programelor avand obligatia sa solicite ferm interlocutorilor sa probeze afirmatiile acuzatoare sau sa indice, cel putin, probele care le sustin, pentru a permite publicului sa evalueze cat de justificate sunt acuzatiile.
Din acela?i probatoriu rezulta ca singurele verificari efectuate au fost consultarea tablolului avoca?ilor din jude?ul Prahova pentru a vedea daca reclamanta figureaza ca avocat.
Or verificarile pe care le impune actul normativ trebuie sa fie consistente, sa aiba ca obiect veridicitatea afirma?iilor, fiind menite a evita lezarea imaginii unei persoane. Este adevarat ca intr-o chestiune delicata cum este via?a sexuala a unei persoane este dificil de verificat informa?iile, dar acest lucru nu trebuie sa permita ca oricine sa poata face astfel de afirma?ii fara a suporta rigorile legii.
In cauza Cumpana ?i Mazare contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, tinand in special de protectia reputatiei si drepturilor celuilalt, revenindu-i totusi sarcina de a comunica, pentru indeplinirea sarcinilor si responsabilitatilor sale, informatii si idei asupra unor chestiuni politice, precum si asupra altor subiecte. Curtea aminte?te ca pentru aprecierea existentei unei "necesitati sociale imperioase" care sa justifice existenta unei ingerinte in exercitarea libertatii de exprimare, este necesar sa se faca distinctia clara intre fapte si judecati de valoare, daca materialitatea primelor poate fi dovedita, cele din urma nu pot fi supuse unei probari a exactitatii lor, atunci cand este vorba de afirmatii privind comportamentul unui tert, in unele cazuri putand fi dificil sa se faca distinctia dintre acuzatii de fapt si judecati de valoare. Nu este mai putin adevarat ca si o judecata de valoare se poate dovedi excesiva daca este lipsita de orice fundament de fapt. Referirea la persoane determinate, cu mentionarea numelor si functiilor acestora, implica pentru reclamanti obligatia de a furniza o baza factuala suficienta, exercitarea libertatii de exprimare implicand obligatii si responsabilitati, iar garantiile oferite jurnalistilor de art. 10 sunt supuse conditiei ca acestia sa actioneze cu buna-credinta, astfel incat sa furnizeze informatii exacte si credibile, cu respectarea deontologiei jurnalistice.
Prin modul de prezentare a scrisorii nu se poate retine ca realizatorii au emis exclusiv judecati de valoare, ci mai degraba ca au prezentat fapte - relatate de autoarea scrisorii - pe baza carora au creionat o anumita imagine negativa a reclamantei. Repetarea modului in care reclamanta este zugravita de autoarea scrisorii nu poate fi considerata o judecata de valoare. Atat continutul scrisorii, cat si emisiunea fac trimitere la  fapte concrete, nu la o opinie despre reclamanta; sintagmele folosite in raport cu reclamanta se pretind a fi informatii, fapte, nu opinii despre faptele respective.
De?i nu a fost men?ionat numele actual al reclamantei, prin precizarea numelui anterior, calita?ii sale de avocat ?i a numelui so?ului - nu numai o data -, reclamanta a fost identificata, imprejurare care rezulta ?i din declara?ia martorilor acesteia, care au relatat conversa?iile intre vecini dupa difuzarea emisiunii. Nici sustinerea paratei privind caracterul de pamflet al emisiunii si libertatea de exprimare de care beneficiaza ziaristii, garantata de art. 10 CEDO, nu va fi retinuta, pentru ca legea nu distinge in ceea ce prive?te dreptul la propria imagine ?i la reputa?ie intre pamflet, emisiune de ?tiri ?i emisiune de investiga?ie. Obliga?ia de verificare a informa?iilor exista in egala masura pentru toate categoriile de programe.
Din con?inutul transcriptului emisiunii nu se probeaza afirma?ia paratei ca a fost satirizata autoarea scrisorii, respectiv gre?elile gramaticale, mai ales ca aceasta nu cuprinde gre?eli gramaticale. In ipoteza in care inten?ia ar fi fost de satirizare a trasaturilor de caracter ale autoarei scrisorii, realizatorii ar fi trebuit sa apeleze la alte mijloace care sa eviden?ieze ?i sa ironizeze aceste elemente, fara furnizarea unor date precise despre reclamanta; evident ca ironizarea unei trasaturi de caracter comuna unui grup de indivizi sau a unei metehne sociale porne?te de la o situa?ie particulara, insa in procesul de satirizare, elementele concrete ale cazului particular, cum ar fi numele sau profesia, trebuie omise pentru a proteja persoana respectiva ?i a ob?ine totodata efectul de satira.
Pentru aceste considerente instan?a a re?inut ca fapta paratei are caracter ilicit.
2. Cu privire la prejudiciu, in prezenta cauza este vorba despre o emisiune tv care ar fi putut afecta reputatia reclamantei. Or, Curtea a stabilit ca, dreptul la apararea reputatiei este un drept care, in calitate de element al vietii private, este legat de art. 8 din Conventie.
Din declara?iile testimoniale ale martorilor propu?i de reclamanta rezulta ca aceasta a devenit mai retrasa, nu s-a mai putut concentra asupra activitatii profesionale, a avut probleme cu sotul sau de care s-a despartit in fapt 2 luni, s-a creat un vid social, i s-a diminuat cercul de prieteni, reclamanta simtindu-se marginalizata de catre colegii sai. De asemenea in blocul in care locuia, i s-a creeat o imagine negativa, fapt dovedit de relatarile martorului P. N. despre discu?iile purtate intre vecini.
Din declara?ia acelora?i martori, a reiesit ca problemele familiale ale reclamantei cu cumnata sa, M. A., cea care a trimis scrisoarea la sediul redactiei R. P., erau mai vechi, pe fondul acestor probleme reclamanta despartindu-se in drept de sotul sau M. V., insa la momentul difuzarii emisiunii locuiau impreuna, probleme vechi acutizandu-se in urma difuzarii emisiunii, iar copii sai fiind afecta?i emo?ional, evitand sa se mai duca la ?coala, astfel incat via?a de familie a reclamantei a fost vizibil tulburata.
In ceea ce prive?te scaderea veniturilor reclamantei, instan?a nu a putut re?ine sus?inerea, cata vreme pretinsa diminuare nu a fost dovedita cu documente.
Imprejurarea ca ulterior difuzarii emisiunii, realizatorii acesteia ?i-au cerut scuze reclamantei nu este de natura sa inlature prejudiciul suferit de aceasta, cata vreme efectele emisiunii nu s-au limitat doar la cei care au vizionat emisiunea, ci s-au raspandit la un numar nedefinit de persoane - din relatarile martorilor a rezultat ca au luat la cuno?tin?a despre con?inutul emisiunii ?i persoane care nu vizionasera transmisia.
Instanta a constatat ca prejudiciul este cert atat sub aspectul existentei cat si al cuantumului, si ca prin obligarea paratei la plata sumei de 7000 de euro de catre Judecatoria Ploiesti pentru prejudiciul provocat prin emisiunea radio, nu este acoperit deoarece in cauza este vorba despre o alta fapta ilicita, e adevarat, avand la baza emisiunea radio, insa efectul negativ asupra vietii reclamantei se apreciaza prin raportare la audienta postului tv, avand in vedere ca acelasi public nu putea viziona emisiunea tv si asculta emisiunea radiofonica in acelasi timp.
3. Potrivit art. 998 si 999 din Codul civil, pentru angajarea raspunderii civile delictuale este suficienta constatarea celei mai mici neglijente. A?adar vinovatia poate fi sub forma inten?iei sau a neglijen?ei. De?i parata nu a urmarit ca reclamanta sa fie prejudiciata in raporturile sale sociale ?i de familie, a acceptat aceasta posibilitate.
La aprecierea prejudiciului moral, instanta a avut in vedere consecintele negative si implicatiile pe care prezentarea scrisorii le-au avut in cercul de prieteni, vecini, cunostinte ale reclamantei, valoarea nepatrimoniala lezata si insemnatatea pe care aceasta o are pentru persoana vatamata, precum si imprejurarea ca aceasta a fost afectata pe plan emotional, considerand ca suma de 5000 euro echivalent in lei la data introducerii prezentei actiuni, va permite atenuarea suferintelor morale cauzate si perturbarilor din via?a sa privata. Instan?a a avut in vedere ?i profesia de avocat a reclamantei, care impune o anumita reputa?ie, clien?ii alegandu-?i avoca?ii nu numai in considerarea calita?ilor profesionale, ci ?i celor umane ?i sociale. Rela?ia avocat-client este una speciala, guvernata de incredere, fa?a de imprejurarea ca acesta din urma incredin?eaza avocatului secrete, informa?ii confiden?iale, or un asemenea episod poate zdruncina increderea clientului.
4. Legatura de cauzalitate rezulta din faptul ca in urma difuzarii emisiunii, reclamantei i-a fost ?tirbita reputa?ia, neplacerile suferite pe plan personal ?i social fiind ulterioare ?i in directa legatura cu programul tv respectiv, astfel cum rezulta din declara?iile martorilor.
Potrivit art. 54 rap. la art. 55 din Decretul nr. 31/1954 “Persoana care a suferit o atingere in dreptul sau la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputatie, in dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere stiintifice, artistice ori literare, de inventator sau in orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cere instantei judecatoresti incetarea savarsirii faptei care aduce atingerea drepturilor mai sus aratate.
  Totodata, cel care a suferit o asemenea atingere va putea cere ca instanta judecatoreasca sa oblige pe autorul faptei savarsite fara drept, sa publice, pe socoteala acestuia, in conditiile stabilite de instanta, hotarirea pronuntata ori sa indeplineasca alte fapte destinate sa restabileasca dreptul atins".
Constatand ca reclamanta a suferit o atingere a dreptului la imagine, constatata prin prezenta hotarare, instanta va admite cererea reclamantei si va obliga parat la difuzarea dispozitivului sentintei pe postul de televiziune "T. P." saptamanal, timp de o luna, pe cheltuiala acesteia din urma.
Instan?a nu a re?inut sus?inerea paratei ca se produce o dubla reparare a prejudiciului, deoarece prin difuzarea hotararii nu se produce o repara?ie in natura, ci tot o repara?ie prin echivalent, repararea in natura presupunand executarea intocmai a obliga?iei debitorului. Or o astfel de executare nu mai este posibila, deoarece obliga?ia paratei era aceea de a se ab?ine de a aduce atingere vie?ii private a reclamantei, atingere care s-a produs.
Reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata daunelor cominatorii in cuantum de 1000 lei pentru fiecare zi de intarziere in executarea sentintei pronuntate. Potrivit art. 5803 alin. 1 C.pr.civ., daca in termen de 6 luni debitorul  nu executa obliga?ia prevazuta in titlu, creditorul poate solicita obligarea debitorului la plata daunelor-interese. Rezulta ca o asemenea cerere poate fi admisa numai daca parata nu executa in termen de 6 luni, de la data punerii in executare, ipoteza care nu este indeplinita, pentru aceste motive instan?a respingand cererea ca neintemeiata.