DAUNE MORALE. Aplicabilitatea Conventiei Europene a Drepturilor Omului fata de situatia de fapt din speta

  Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 09.07.2007, sub nr.14209/299/2007, reclamantul B.T. a chemat in judecata pe paratul N.E., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa il oblige pe parat la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale, obligarea paratului la publicarea hotararii judecatoresti pronuntata in prezenta cauza in doua numere consecutive ale doua cotidiene nationale, cu aceleasi caractere cu care sunt tiparite articolele de fond, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, in cadrul unei conferinte de presa organizate la data de 09.06.2007 la Targu Mures, actualul ministru al Sanatatii, paratul E.N., a facut mai multe afirmatii ce lezeaza demnitatea reclamantului, in sensul ca fiind intrebat de catre jurnalisti cu privire la criticile pe care reclamantul, in calitate de presedinte al Romaniei, i le-a adus in legatura cu situatia de la Sanatate, paratul a raspuns ca aceasta situatie este mai veche si ca „presedintele minte, cum ii place sa minta de fiecare data”.
A mai invederat reclamantul ca, in cadrul aceleiasi conferinte de presa, paratul a afirmat ca reclamantul ar fi facut „declaratii politice iresponsabile si ca, daca ar avea bun simt si responsabilitate pentru cetateni, presedintele ar trebui sa vorbeasca cu mai multa prudenta”. Ulterior, paratul a declarat ca „Presedintele B. minte, face declaratii pe banda rulanta, crezand ca ceea ce viseaza el noaptea se intampla si in realitate, ca B. sufera de mai multe boli, care intra in categoria bolilor psihice”. In ziua ulterioara conferintei de presa, fluxurile agentiilor de presa si mai multe cotidiene nationale au publicat in editiile online articole in care se reluau declaratiile paratului sub titluri ca „B. sufera de boli din categoria bolilor psihiatrice”, iar in editiile de luni 11.06.2007, mai multe ziare centrale au publicat declaratiile sus mentionate cu titluri ca: Gandul - „N. de la Sanatate: B. sufera de mai multe boli din categoria celor psihice”, Ziua - „N.:  B. este bolnav psihic”.
A sustinut reclamantul ca in cauza sunt intrunite conditiile generale pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratului pentru fapta proprie: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia autorului. Reclamantul a apreciat ca tragerea la raspundere civila se impune ca o consecinta fireasca a faptei savarsite si a prejudiciului produs prin aceasta, iar a admite contrariul ar insemna ca sub aparenta exercitarii dreptului la libera exprimare, intreaga institutie a raspunderii civile delictuale sa devina practic ineficienta in fata atitudinii arogante a acelora care inteleg sa foloseasca aceasta libertate ca pe o arma indreptata impotriva persoanelor, fapt ce nu poate fi acceptat, fiind la indemana instantei sa procedeze la reprimarea acestor practici nelegale si sa asigure repararea corespunzatoare a daunelor suferite.
In continuare, reclamantul a aratat ca, fata de prejudiciul produs prin lezarea demnitatii sale, sumele pretinse precum si solicitarea publicarii de catre parat a hotararii judecatoresti reprezinta o reparatie justa si care poate compensa, fie si partial, prejudiciul suferit, realizandu-se astfel si sanctionarea corespunzatoare a paratului pentru fapta ilicita, prin asigurarea si indeplinirea functiei sanctionatorii a raspunderii civile delictuale.  Nu se poate considera ca paratul ar fi protejat de prevederile art.10 al.1 din CEDO, respectiv ale art. 30 al. 1 din Constitutia Romaniei, care prevad protejarea dreptului omului la demnitate si a dreptului la propria imagine al altor persoane, constituind astfel o limita a libertatii de exprimare, fapt ce justifica sanctionarea afirmatiilor de natura a aduce atingere acestui drept, dand ca exemplu Curtea de la Strassbourg, care a statuat ca nevoia sociala imperioasa a apararii drepturilor altor persoane justifica ingerinta in exercitarea dreptului la libera exprimare, justificandu-se sanctionarea persoanei care prin afirmatiile sale „a depasit limitele criticii admisibile”, retinandu-se totodata de catre instanta de contencios european ca este permis unei persoane sa-si formuleze criticile pentru a declansa o discutie publica asupra unor probele de interes general, insa fara a vatama dreptul la demnitate a altor persoane.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 998 C. civ., art. 1, 30 din Constitutia Romaniei, art. 8, art. 10 din CEDO, art. 54 din Decretul nr. 31/1954.
In dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri si interogatoriu.
Paratul a formulat intampinare (fila 24 ), prin care a invocat exceptia de inadmisibilitate a cererii principale, fata de prevederile art. 72 alin. 1 din Constitutia Romanei, care stabilesc ca deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. A apreciat paratul reclamant ca norma constitutionala expusa consacra o imunitate de fond cu caracter absolut, intrucat priveste toate actele si faptele savarsite de parlamentari in executarea mandatului, precum si toate formele de raspundere juridica, inclusiv cea civila.
Pe fondul cauzei, paratul reclamant a solicitat respingerea cererii principale ca neintemeiate, intrucat raspunderea civila delictuala indeplineste o functie reparatorie, reprezentand un mijloc de aparare a drepturilor subiective incalcate, iar nu un mijloc de a obtine castiguri nemeritate sau de a face campanie de imagine. A mai sustinut paratul reclamant ca nu se justifica indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale invocate de catre reclamantul parat. Astfel, in ceea ce priveste prejudiciul, nu se justifica in nici un fel in ce consta atingerea adusa imaginii publice a partii reclamante, fiind inadmisibila repararea prejudiciului pretins atat prin echivalent banesc, cat si in natura (prin publicarea hotararii), iar sentimente ca suferinta, durerea, dorinta de razbunare, nu pot fi considerate prejudicii reparabile in bani.
In ceea ce priveste fapta ilicita pretins a fi savarsita de catre paratul reclamant, se poate observa ca declaratiile acestuia, invocate in cererea introductiva, au un caracter politic iar, dupa cum a statuat doctrina, expresia politica beneficiaza de un regim special. CEDO considera ca libertatea discursului politic si a dezbaterilor politice este extrem de importanta pentru prezenta unor standarde democratice si a civilizatiei europene bazate pe pluralism politic. Exista anumite categorii de persoane, politicienii in primul rand, care trebuie sa suporte, data fiind functia lor, limite ale drepturilor atasate persoanei lor mult mai ridicate decat in cazul unui simplu particular, paratul reclamant invocand in sustinerea argumentelor sale hotararile CEDO Roserio Bento si Brasilier.
A mai sustinut paratul reclamant ca, in masura in care instanta ar considera dovedit prejudiciul suferit de reclamantul parat, se impune sa constate si faptul ca la producerea pagubei a contribuit in mod considerabil chiar atitudinea reclamantului B.T. Totodata, nu se poate retine vinovatia paratului reclamant fata de afirmatiile imputate, intrucat acesta nu a facut altceva decat sa dea replica unor critici gratuite aduse de catre partea adversa. Mai mult, introducerea actiunii intra in contradictie cu obligatiile asumate de reclamantul parat la momentul la care a depus juramantul prevazut de dispozitiile art. 82 alin. 2 din Constitutie.
Paratul reclamant a formulat cerere reconventionala (filele 32, 95), prin care a solicitat obligarea reclamantului parat la plata sumei de 1 leu cu titlu de daune simbolice, precum si obligarea acestuia la publicarea hotararii judecatoresti pronuntate in prezenta cauza in doua numere consecutive in doua ziare nationale, cu aceleasi caractere cu care sunt tiparite articolele de fond.
In motivarea cererii reconventionale (precizate – fila 95), paratul reclamant a aratat ca la data de 09.05.2007, cu ocazia unui miting la Cluj organizat de catre reclamantul parat, acesta a facut o serie de afirmatii la adresa paratului spunand ca: in sistemul de achizitii de medicamente „oligarhii si ticalosii” au o profitabilitate care o depaseste pe cea din energie, ca „hotia din achizitiile de medicamente inseamna pierderea multor vieti de oameni. Gresesc daca le cer sa apara in fata procurorilor cei care nu vor sa organizeze licitatii”. A mai aratat paratul reclamant ca aceste afirmatii pateaza imaginea Ministerului Sanatatii si implicit persoana sa, aceste afirmatii fiind facute de catre reclamant in timpul campaniei electorale pentru referendumul organizat pentru demiterea sa din functia de presedinte. De asemenea, paratul reclamant a mentionat faptul ca reclamantul era suspendat din functia de presedinte la momentul la care a facut aceste afirmatii, el neputand sa beneficieze de imunitatea pe care o confera aceasta functie, vazand prevederile art. 84 alin. 2 conform carora „presedintele Romaniei se bucura de imunitate, iar prevederile art. 72 al. 1 se aplica in mod corespunzator”, apreciind, fata de cele mai sus expuse, ca sunt intrunite conditiile generale pentru angajarea raspunderii civile delictuale a reclamantului.
In drept, cerere reconventionala a fost intemeiata pe dispozitiile art. 30, 72, 82 din Constitutie, art. 10 din CEDO art. 172 din Regulamentul Senatului art. 191, 192 din Regulamentul Camerei Deputatilor, art. 115 - 120 C. pr. civ.
In dovedire paratul a solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri si interogatoriul reclamantului.
Reclamantul parat a formulat intampinare la cererea reconventionala, astfel cum a fost precizata (fila 113), solicitand respingerea acesteia ca neintemeiata.  Astfel, s-a aratat ca afirmatiile reclamantului parat se refera la activitatea Ministerului Sanatatii, iar nu la persoana paratului reclamant. Cu prilejul campaniei pentru referendumul organizat pentru demiterea presedintelui Romaniei, reclamantul parat a inteles sa se adreseze poporului roman, prezentand principalele obiective politice impuse pentru perioada de dupa revenirea in functia de Presedinte.  Printre obiectivele primordiale se regasea si organizarea unor dezbateri si consultari privind situatia de achizitii de medicamente.  In declaratiile reclamantului parat, acesta nu s-a referit niciodata la persoana ministrului sanatatii de la acel moment si chiar paratul reclamant a semnalat la randul sau nereguli in legatura cu activitatea institutiilor aflate in subordinea Ministerului Sanatatii.
A mai invederat reclamantul parat ca declaratiile sale se subsumeaza rolului constitutional al presedintelui, fata de dispozitiile art. 80 al. 2 din Constitutia Romaniei care prevad faptul ca presedintele vegheaza la buna functionare a autoritatilor publice si exercita functia de mediator intre functiile statului, precum si intre stat si societate.
Instanta a incuviintat pentru fiecare dintre parti proba cu inscrisuri si a respins ca neutila cauzei proba cu interogatoriul reclamantului parat.
S-au depus la dosar urmatoarele inscrisuri, in copie: articole de presa - ziarul Adevarul, ziarul Gandul, agentia Mediafax, ziarul Ziua, extrase din doctrina juridica, jurisprudenta, Decizia nr. 79 din 09.06.2003 a CSJ, Hotararea nr. 36/17.12.2004 privind validarea mandatelor deputatilor alesi la data de 28.11.2004, extras site Guvernul Romaniei.
In sedinta publica de la 30.11.2007, instanta a respins ca neintemeiate exceptia inadmisibilitatii cererii principale si exceptia tardivitatii depunerii cererii reconventionale, pentru considerentele expuse in partea expozitiva a prezentei sentinte.
Analizand actele si lucrarile dosarului, atat asupra cererii principale, cat si cu privire la cererea reconventionala, instanta constata urmatoarele:
In cadrul unei conferinte de presa organizata la 09.06.2007, paratul reclamant N.E., aflat la conducerea Ministerului Sanatatii, avand si functia de deputat, in contextul unei dezbateri publice privind starea sistemului sanitar, a facut mai multe afirmatii, preluate de publicatiile jurnalistice (filele 34-40).  Astfel, potrivit inscrisurilor de la dosar, acesta a aratat ca „presedintele B. minte, face declaratii pe banda rulanta, crezand ca ceea ce viseaza el noaptea se intampla si in realitate...B. sufera de mai multe boli care intra in categoria bolilor psihiatrice...presedintele minte, cum ii place sa minta de fiecare data....B. ar trebui sa se abtina de la declaratii politice iresponsabile...daca ar avea bun simt si responsabilitate pentru cetateni, presedintele ar trebui sa vorbeasca cu mai multa prudenta”.
Totodata, in data de 09.05.2007, reclamantul parat, in cadrul unui miting desfasurat la Cluj a sustinut ca, „dupa revenirea la Cotroceni, va organiza o dezbatere despre situatia din sistemul de achizitii a medicamentelor, unde oligarhii si ticalosii au o profitabilitate care o depaseste pe cea din energie...hotia din achizitiile de medicamente inseamna pierderea multor vieti de oameni..” ( fila        97 ).
Potrivit prevederilor art. 998 Cod civil, „orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”. Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala in sarcina unei persoane, este necesar a fi indeplinite mai multe cerinte: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre acestea, existenta vinovatiei celui care a determinat prejudiciul.
Fata de specificul cauzei deduse judecatii, aceste cerinte, precum si cele stabilite de prevederile art. 1000 alin. 3 Cod civil, trebuie analizate in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte, in special ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 20 din Constitutia Romaniei, in materia drepturilor fundamentale ale omului, nu numai textul legilor interne, inclusiv ale Constitutiei Romaniei, trebuie sa respecte conventiile internationale la care Romania este parte, dar si interpretarea si aplicarea acestora trebuie sa fie conforma acestora.
Potrivit dispozitiilor art. 10 din CEDO, „orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau comunica informatii sau idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti”.
Dreptul aparat de articolul 10 din CEDO cuprinde, asadar, atat libertatea de opinie, cat si, ceea ce intereseaza in cauza de fata, dreptul de a primi sau comunica informatii sau idei, sau „libertatea de exprimare”. Potrivit jurisprudentei Curtii in materie, relevata cu titlu de principiu in cauza Handyside contra Regatului Unit, „libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una din conditiile primordiale ale progresului sau si ale implinirii individuale a membrilor sai” si acopera, „ nu numai informatiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau ingrijoreza statul sau un anumit segment al populatiei. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, in absenta carora nu exista societate democratica”.
Libertatea de exprimare poate fi supusa unor ingerinte, in conditiile alineatului 2 al articolului 10, care trebuie insa sa indeplineasca mai multe cerinte: sa fie prevazute de lege, sa urmareasca un scop legitim ( dintre cele enumerate limitativ in alineatul mentionat), masura luata sa fie necesara intr-o societate democratica, cu o privire speciala asupra proportionalitatii ingerintei cu scopul legitim urmarit.
Intinderea marjei de apreciere a statului in restrangerea libertatii de exprimare este stabilita in jurisprudenta curtii, in functie de mai multi factori, precum natura si tipul discursului, valoarea protejata prin reprimarea lui, calitatea specifica a autorului, persoana lezata, mijlocul de difuzare. Intrucat, potrivit jurisprudentei Curtii, pentru a asigura buna functionare a unei societati democratice se impune protejarea libertatii de exprimare, Curtea a acordat o pozitie privilegiata liberei discutari a subiectelor de interes general si, in particular, a discursului politic, atunci cand aceasta intra in conflict cu alte valori pe care statul le poate proteja.
Fata de cele expuse, apreciaza instanta ca, in cauza, partile au calitatea de oameni politici, investiti in functii de demnitate publica – presedintele Romaniei, respectiv deputat si ministru. Discursul celui de-al doilea, care face obiectul cererii principale, a fost determinat, astfel cum se arata in chiar continutul actiunii ( fila 3 ), precum si in articolele de presa, de criticile aduse de primul raportat la situatia din sanatate, asadar referitor la un domeniu de interes public si de actualitate. Raspunsul paratului reclamant este, fara indoiala, polemic; insa, apreciaza instanta ca, in esenta, mesajul transmis este acela ca respectivele critici, anterioare si cu caracter general, aduse de catre reclamantul parat, sunt nefondate. Nu mai putin, raportat la cererea reconventionala, constata instanta ca afirmatiile reclamantului parat privesc acelasi subiect de interes public, referitor la disfunctionalitatile unui sistem, cel al sanatatii, si, in particular, la procedura achizitiei de medicamente, care il vizeaza in mod indirect si pe paratul reclamant, ca ministru al sanatatii, tinut sa verifice legalitatea tranzactiilor in acest domeniu.
Termenii folositi ( B. sufera de mai multe boli care intra in categoria bolilor psihiatrice...presedintele minte, cum ii place sa minta de fiecare data....hotia din achizitiile de medicamente... oligarhii si ticalosii) sunt unii virulenti, dar apreciaza instanta ca nu depasesc limitele admisibile ale discursului politic, astfel cum acesta este protejat de CEDO, in conditiile in care, ambele discursuri (intre care nu trebuie sa fie o egalitate a expresiilor, tonului sau mijloacelor, de altfel si dificil de determinat), contribuie in primul rand si in mod esential la discutarea unor subiecte de interes public, nefiind indreptate catre lezarea inutila a reputatiei persoanelor vizate, chiar daca o astfel de lezare s-ar fi putut produce in mod inerent.
Astfel, categoria de discurs aparata probabil in cea mai mare masura de catre organele de la Strasbourg, este cea privind subiecte de interes general si personalitatile politice, mai ales cand acestea ocupa si functii publice. S-a stabilit ca limitele criticii admisibile sunt mai largi in privinta unui om politic, vizat in aceasta calitate, decat a unui individ obisnuit; spre deosebire de acesta, omul politic se expune in mod inevitabil si constient unui control strict al faptelor si afirmatiilor sale, atat din partea ziaristilor, cat si a masei cetatenilor. El trebuie, prin urmare, sa dea dovada de o mai mare toleranta (cauza Lingens contra Austriei). In cauza mai sus mentionata, afirmatiile care determinasera condamnarea pentru calomnie a reclamantului erau referitoare la Cancelarul Federal austriac B.K., care a fost numit „imoral”, „lipsit de demnitate” caracterizat de oportunismul cel mai detestabil. Curtea a folosit acest prilej pentru a sublinia ca „libertatea presei ii pune la dispozitie opiniei publice unul dintre cele mai bune mijloace pentru a cunoaste si judeca ideile si atitudinile liderilor politici. In termeni mai generali, libertatea dezbaterii politice sta la baza notiunii de societate democratica ce domina intreaga Conventie „. Este de subliniat si aspectul ca nu este important ca autorul afirmatiilor sa fie un ziarist, aceeasi protectie fiind acordata si altor persoane care isi exprima opiniile prin intermediul presei, mai ales cand acesta este tot un politician ( vezi cauza Castells contra Spaniei ).
In alta cauza, s-a decis ca libertatea de exprimare este foarte importanta pentru un parlamentar al opozitiei, care, ca ales al poporului, reprezinta electoratul, semnaleaza preocuparile acestuia si ii protejeaza interesele (cauza Jerusalem contra Austriei).
Uneori, statele au argumentat ca nu trebuie tolerate afirmatii excesiv de jignitoare. Astfel, in cauza Oberschlick contra Austriei, Guvernul a sustinut ca era justificata condamnarea reclamantului pentru insulta, intrucat acesta se referise la domnul J.H., liderul unui partid austriac, ce avea si functia de Guvernator al Landului Carinthia, folosind termenul „idiot”. Curtea insa nu a fost de acord cu aceasta abordare si a aratat ca „articolul 10 nu protejeaza doar substanta ideilor si a informatiilor exprimate, ci si forma in care acestea sunt exteriorizate”, iar afirmatia reclamantului, desi excesiva, este totusi protejata de Conventie, reprezentand un raspuns la un discurs provocator al domnului J.H., pe masura indignarii si emotiei produse de acesta.
Intr-o alta cauza, Lopes Gomes Da Silva contra Portugaliei, reclamantul afirmase, la adresa unui candidat la alegerile municipale, ca „nu se putea gasi un candidat mai grotesc si mai nesabuit din punct de vedere ideologic, caracterizat de un amestec incredibil de grosolanie reactionara, intoleranta fascista si anti-semitism”. Curtea a apreciat ca in speta ,opiniile exprimate de catre reclamant se incadrau in mod evident intr-o dezbatere politica privind chestiuni de interes general. Curtea a adaugat ca „invectiva politica are adesea tendinta sa capete accente personale, aceasta fiind una dintre consecintele inerente ale jocului politic si ale liberei dezbateri de idei, garante ale unei societati democratice”.
In cauza Bento contra Portugaliei, in care au fost implicate un primar si un consilier municipal, s-a apreciat de catre Curte ca plata unei sume de bani, ca sanctiune civila, a reprezentat o ingerinta a libertatii de exprimare, fiind reluate principiile anterior expuse, potrivit carora un om politic se expune in mod inevitabil si constient unui control strict al faptelor si afirmatiilor sale, de aceea trebuind sa demonstreze o mai mare toleranta la afirmatiile critice facute publice, iar in acest domeniu invectiva politica trece adesea si in planul personal.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanta constata ca, prin prisma prevederilor art. 10 din CEDO, sanctionarea ambelor parti, chiar si doar pe taramul civil al raspunderii civile delictuale, ar reprezenta o ingerinta nejustificata asupra libertatii lor de exprimare, instanta urmand a respinge atat actiunea principala, cat si cererea reconventionala, ca neintemeiate.