cerere valoare redusa – caracterul abuziv al clauzei atributive de competenta in contractele cu consumatorii
(Hotarare nr. 3668 din data de 11.05.2017 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1)Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 31.01.2017 sub numarul …., reclamanta I.I.L.P. a solicitat, in contradictoriu cu paratii C.M. si C.I. obligarea acestora la plata catre reclamanta a sumei de 9.990 lei, dobanda de 0,16% pe zi de intarziere si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca intre parti s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare cu plata pretului in rate, iar in baza art.126 alin.2 C.pr.civ. a convenit cu paratul ca un eventual litigiu sa fie solutionat de aceasta instanta.
A mai aratat reclamanta ca paratii nu au achitat contravaloarea produselor vandute si astfel datoreaza si prejudiciul stabilit in mod conventional de catre parti, respectiv penalitati de intarziere in cuantum de 0,16% pe zi de intarziere.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 1025-1032 C.proc.civ.
In dovedirea actiunii, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu 200 lei taxa judiciara de timbru conform art. 6 alin1 din OUG 80/2013.
Paratii, legal citati, au formulat intampinare prin care au invocat caracterul abuziv al clauzei compromisorii incluse in art. 2 din actul aditional la contractul nr. 90/15.09.2015 si au solicitat trimiterea cauzei spre solutionarea instantei competente, Judecatoria Z.
La termenul de judecata din data de 11.05.2017 s-a prezentat parata C.I. in nume propriu si a aratat ca nu mai sustine cererea de la fila 27-28 dosarul cauzei, respectiv nu mai invoca caracterul abuziv al clauzei atributive de competenta si solicita solutionarea prezentei cereri.
Instanta a pus in discutie exceptia necompetentei teritoriale raportat la caracterul abuziv al clauzei atributive de competenta si retinand ca in cazul coparticiparii procesuale subiective se aplica principiul independentei procesuale in cazul actelor de procedura potrivnice exercitate numai de unul din coparticipanti, fara mandat de reprezentare al celuilalt parat, a ramas in pronuntare pe exceptia invocata de paratul C.M..
Deliberand cu prioritate asupra exceptiei necompetentei teritoriale invocate de paratul C.M., exceptie de procedura, absoluta prin raportare la art. 121 C.pr.civ., dilatorie, instanta retine urmatoarele:
In fapt
Partile au incheiat contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 79/12.08.2015 (filele 12-13) prin care au fost vandute produsele mentionate in factura seria D nr. 1218, 1219, 1220 (fila 14-15).
Potrivit art.III din contract in cazul neplatii benevole sau a platii cu intarziere cumparatorii vor plati daune moratorii de 0,18% pe zi de intarziere iar conform art.V prevedea ca eventualele litigii vor fi solutionate de Judecatoria Z.
Conform contractului paratii au domiciliul in Z.
Prin actul aditional din data de 30.11.2016 partile au convenit ca orice litigiu sa fie solutionat de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
In drept
In temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei, astfel ca instanta va analiza exceptia necompetentei teritoriale.
Conform art.131 alin.1 C.proc.civ. La primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, judecatorul este obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina, consemnand in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei sesizate. Incheierea are caracter interlocutoriu.
Potrivit art.130 alin.2 C.proc.civ. Necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica trebuie invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.
Conform art.129 alin.2 pct. 3 C.proc.civ. Necompetenta este de ordine public in cazul incalcarii competentei teritoriale exclusive, cand procesul este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura.
Potrivit art.121 C.proc.civ. Cererile formulate de un profesionist impotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanta domiciliului consumatorului. Dispozitiile art. 126 alin. (2) raman aplicabile.
Potrivit art.126 alin.2 C.proc.civ. In litigiile din materia protectiei drepturilor consumatorilor, precum si in alte cazuri prevazute de lege, partile pot conveni alegerea instantei competente, in conditiile prevazute la alin. (1), numai dupa nasterea dreptului la despagubire. Orice conventie contrara este considerata ca nescrisa.
Potrivit art.2 alin.1 din Legea 193/2000 Prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale iar conform art.2 pct. din OG 21/1992 consumator este orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale;
Conform art.2 alin.2 din Legea 193/2000 Prin profesionist se intelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, precum si orice persoana care actioneaza in acelasi scop in numele sau pe seama acesteia.
Din raportul juridic dedus judecatii instanta retine atat calitatea de profesionist a reclamantei, intrucat obligatiile contractuale s-au nascut ca urmare a scopului profesional pentru care aceasta a fost infiintata, cat si calitatea de consumator a paratilor, cu privire la care nu au fost administrate probe din care sa rezulte ca prin contract au urmarit un scop profesional.
Instanta constata ca inscrisul preconstituit- contractul depus la dosarul cauzei are forma unui inscris tipizat, preformulat in totalitate de catre profesionist si in care a fost inserata si o clauza atributiva de competenta.
Actul aditional intocmit de parti de parti are tot caracterul unui inscris preformulat de profesionist in care sunt inserate doua clauze, una de beneficiu pentru parati in sensul acordarii unui termen de gratie si o clauza atributiva de competenta pentru o alta instanta decat cea de la domiciliul paratilor.
In raport de cele enumerate instanta va analiza caracterul clauzei atributive de competenta din cuprinsul actului aditional din 30.11.2016. Sub un prim aspect, instanta apreciaza ca vadit abuziva modalitatea de inserare a clauzei atributive de competenta, preformulata de catre profesionist si inclusa intr-un act care contine o dispozitie de favoare pentru parati. Este mai mult decat evident ca niciun parat nu ar refuza semnarea unui inscris prin care i se acorda un termen de gratie, din caracterul de inscris preformulat de catre profesionist rezulta concluzia fireasca ca niciunul dintre parati nu ar fi putut manifesta cu succes vreo opozitie in raport de clauza atributiva de competenta.
Din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene in ceea ce priveste interpreatarea dispozitiilor Directivei nr. 93/13/CEE, cu referire la cauza C 137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. impotriva Ferenc Schneider, in care, prin intermediul intrebarii adresate Curtii, instanta de trimitere urmareste sa determine responsabilitatile care ii revin, in temeiul dispozitiilor directivei, incepand din momentul in care se ridica problema de a stabili eventualul caracter abuziv al unei clauze contractuale prin care i se atribuie competenta jurisdictionala teritoriala exclusiva. Instanta nationala intreaba in special daca, intr o astfel de situatie, are obligatia de a efectua o cercetare judecatoreasca din oficiu in vederea stabilirii elementelor de fapt si de drept necesare pentru aprecierea existentei unei astfel de clauze, in cazul in care dreptul national nu prevede o astfel de cercetare decat la solicitarea uneia dintre parti.
Raspunzand acestei intrebari, Curtea a reamintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, sistemul de protectie pus in aplicare prin directiva se bazeaza pe ideea ca un consumator se gaseste intr o situatie de inferioritate fata de un vanzator sau un furnizor in ceea ce priveste atat puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situatie care il conduce la adeziunea la conditiile redactate in prealabil de catre vanzator sau furnizor, fara a putea exercita o influenta asupra continutului acestora.
Curtea a statuat de asemenea ca, avand in vedere o astfel de situatie de inferioritate, articolul 6 alineatul (1) din directiva mentionata prevede ca o clauza abuziva nu creeaza obligatii pentru consumator. Astfel cum reiese din jurisprudenta, este vorba despre o dispozitie imperativa care urmareste sa substituie echilibrul formal pe care il instituie contractul intre drepturile si obligatiile cocontractantilor printr un echilibru real, de natura sa restabileasca egalitatea dintre aceste parti.
Pentru a asigura protectia urmarita de directiva, Curtea a subliniat ca situatia de inegalitate care exista intre consumator si vanzator sau furnizor nu poate fi compensata decat printr o interventie pozitiva, exterioara partilor la contract.
Astfel, in cadrul atributiilor care ii revin in temeiul dispozitiilor directivei, instanta nationala trebuie sa verifice daca o clauza din contractul care face obiectul litigiului cu care este sesizata intra in domeniul de aplicare al acestei directive. In caz afirmativ, instanta mentionata este obligata sa aprecieze, daca este cazul din oficiu, aceasta clauza in raport cu cerintele privind protectia consumatorului prevazute de directiva mentionata.
In ceea ce priveste prima faza a examinarii ce trebuie efectuata de instanta nationala, rezulta din dispozitiile coroborate ale articolelor 1 si 3 din directiva ca aceasta se aplica oricarei clauze prin care se stabileste competenta jurisdictionala teritoriala exclusiva, ce figureaza intr un contract incheiat intre un vanzator sau un furnizor si un consumator si nu a facut obiectul unei negocieri individuale.
Pentru a garanta eficacitatea protectiei consumatorilor urmarita de legiuitorul Uniunii, instanta nationala trebuie, prin urmare, in toate cazurile si indiferent de normele de drept intern, sa determine daca clauza in litigiu a facut sau nu a facut obiectul unei negocieri individuale intre un vanzator sau un furnizor si un consumator.
In ceea ce priveste o clauza care a fost inserata fara a face obiectul unei negocieri individuale intr un contract incheiat intre un consumator si un vanzator sau un furnizor si care confera o competenta exclusiva instantei in raza careia era situat sediul vanzatorului sau al furnizorului, Curtea a statuat, la punctul 24 din Hotararea Océano Grupo Editorial si Salvat Editores, citata anterior, ca o astfel de clauza trebuie considerata abuziva in sensul articolului 3 din directiva in cazul in care, in contradictie cu cerinta de buna credinta, provoaca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contract, in detrimentul consumatorului.
Clauza la care se refera intrebarea instantei nationale in actiunea principala, la fel ca si o clauza care are ca obiect conferirea competentei, pentru toate litigiile care decurg din contract, instantei in raza careia se afla sediul vanzatorului sau al furnizorului, creeaza in sarcina consumatorului obligatia de a se supune competentei exclusive a unei instante care poate fi departe de domiciliul sau, ceea ce poate face mai dificila prezentarea sa in fata acesteia. In cazul unor litigii avand ca obiect sume limitate, cheltuielile implicate in sarcina consumatorului pentru a comparea in fata instantei s ar putea dovedi disuasive si l ar putea determina pe acesta sa renunte la orice actiune in justitie sau la orice aparare. O astfel de clauza intra, asadar, in categoria celor avand ca obiect sau ca efect excluderea sau obstructionarea dreptului consumatorului de a introduce actiuni in justitie, categorie prevazuta la punctul 1 litera (q) din anexa la directiva.
In plus, o astfel de clauza de stabilire a competentei jurisdictionale exclusive permite vanzatorului sau furnizorului gruparea tuturor litigiilor aferente activitatii sale profesionale in fata unei singure instante, care nu este cea in raza careia are resedinta consumatorul, ceea ce faciliteaza in acelasi timp organizarea prezentarii vanzatorului sau a furnizorului mentionat in instanta si o face mai putin oneroasa.
Concluzia Curtii sub acest aspect a fost in sensul ca instanta nationala trebuie sa dispuna din oficiu masuri de cercetare judecatoreasca pentru a stabili daca o clauza prin care se atribuie competenta jurisdictionala teritoriala exclusiva, ce figureaza in contractul care face obiectul unui litigiu cu care este sesizata si care a fost incheiat intre un vanzator sau un furnizor si un consumator, intra in domeniul de aplicare al directivei si, in caz afirmativ, trebuie sa aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze.
Astfel instanta constata ca practica profesionistului I.I.L.P cu privire la inserarea clauzelor atributive de competenta este abuziva intrucat prin contractul de vanzare cumparare a fost stabilita instanta competenta de la domiciliul paratilor, iar apoi prin actul aditional din 30.11.2016 a fost stabilita competenta in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, urmarind prin clauza atributiva de competenta si actul aditional realizarea unui efectul disuasiv pentru consumatori de a se adresa instantelor judecatoresti situate la distante mari fata de domiciliul acestora. Instanta constata ca Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti nu are nicio legatura nici cu domiciliul partilor si nici cu efectul contractului, reclamanta urmarind in mod efectiv descurajarea paratilor de a initia un litigiu, distanta mare fata de domiciliul acestora presupunand eforturi materiale importante. De altfel, paratii au indicat expres aceasta in intampinarea depusa la dosarul cauzei.
In consecinta, nu se putea da eficacitate unei clauze atributive de competenta care, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 interpretat in sensul hotararii pronuntate de Curtea de Justitie Uniunii Europene in procedura hotararii preliminare, in cauza C 137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. impotriva Ferenc Schneider, este abuziva facand parte din categoria celor avand ca obiect sau ca efect excluderea sau obstructionarea dreptului consumatorului de a introduce actiuni in justitie, categorie prevazuta la punctul 1 litera (q) din anexa la directiva, sanctiunea considerarii ca abuziva fiind asimilata unei nulitati absolute si partiale care trebuie invocata de instanta din oficiu, cu atat mai mult cu cat consumatorii nu s-au prezentat in fata instantei.
Astfel, clauza atributiva de competenta este considerata abuziva si nu produce niciun efect, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti neputandu-si astfel intemeia competenta pe aceasta clauza desfiintata.
In acest sens, se mai retine ca din jurisprudenta Curtii in materia protectiei consumatorului, (Cauza Océano Grupo Editorial SA v Roció Murciano Quintero), instanta a retinut ca, s-a stabilit ca este inechitabil si mult prea oneros sa se pretinda consumatorului sa formuleze cererea de chemare in judecata impotriva comerciantului care i-a incalcat drepturile la instanta de la sediul acestuia din urma sau, precum in cauza, la instanta determinata exclusiv prin vointa reclamantului.
Pentru toate considerentele anterior mentionate, instanta va admite exceptia necompetentei teritoriale si va declina cauza in favoarea Judecatoriei Z, judecatoria in raza careia este situat domiciliul paratilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite exceptia necompetentei teritoriale invocata de paratul C.M..
Declina competenta de solutionare a cererii in favoarea Judecatoriei Z.
Fara cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 11.05.2017.
PRESEDINTE, GREFIER,
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 31.01.2017 sub numarul …., reclamanta I.I.L.P. a solicitat, in contradictoriu cu paratii C.M. si C.I. obligarea acestora la plata catre reclamanta a sumei de 9.990 lei, dobanda de 0,16% pe zi de intarziere si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca intre parti s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare cu plata pretului in rate, iar in baza art.126 alin.2 C.pr.civ. a convenit cu paratul ca un eventual litigiu sa fie solutionat de aceasta instanta.
A mai aratat reclamanta ca paratii nu au achitat contravaloarea produselor vandute si astfel datoreaza si prejudiciul stabilit in mod conventional de catre parti, respectiv penalitati de intarziere in cuantum de 0,16% pe zi de intarziere.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 1025-1032 C.proc.civ.
In dovedirea actiunii, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu 200 lei taxa judiciara de timbru conform art. 6 alin1 din OUG 80/2013.
Paratii, legal citati, au formulat intampinare prin care au invocat caracterul abuziv al clauzei compromisorii incluse in art. 2 din actul aditional la contractul nr. 90/15.09.2015 si au solicitat trimiterea cauzei spre solutionarea instantei competente, Judecatoria Z.
La termenul de judecata din data de 11.05.2017 s-a prezentat parata C.I. in nume propriu si a aratat ca nu mai sustine cererea de la fila 27-28 dosarul cauzei, respectiv nu mai invoca caracterul abuziv al clauzei atributive de competenta si solicita solutionarea prezentei cereri.
Instanta a pus in discutie exceptia necompetentei teritoriale raportat la caracterul abuziv al clauzei atributive de competenta si retinand ca in cazul coparticiparii procesuale subiective se aplica principiul independentei procesuale in cazul actelor de procedura potrivnice exercitate numai de unul din coparticipanti, fara mandat de reprezentare al celuilalt parat, a ramas in pronuntare pe exceptia invocata de paratul C.M..
Deliberand cu prioritate asupra exceptiei necompetentei teritoriale invocate de paratul C.M., exceptie de procedura, absoluta prin raportare la art. 121 C.pr.civ., dilatorie, instanta retine urmatoarele:
In fapt
Partile au incheiat contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 79/12.08.2015 (filele 12-13) prin care au fost vandute produsele mentionate in factura seria D nr. 1218, 1219, 1220 (fila 14-15).
Potrivit art.III din contract in cazul neplatii benevole sau a platii cu intarziere cumparatorii vor plati daune moratorii de 0,18% pe zi de intarziere iar conform art.V prevedea ca eventualele litigii vor fi solutionate de Judecatoria Z.
Conform contractului paratii au domiciliul in Z.
Prin actul aditional din data de 30.11.2016 partile au convenit ca orice litigiu sa fie solutionat de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
In drept
In temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei, astfel ca instanta va analiza exceptia necompetentei teritoriale.
Conform art.131 alin.1 C.proc.civ. La primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, judecatorul este obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina, consemnand in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei sesizate. Incheierea are caracter interlocutoriu.
Potrivit art.130 alin.2 C.proc.civ. Necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica trebuie invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.
Conform art.129 alin.2 pct. 3 C.proc.civ. Necompetenta este de ordine public in cazul incalcarii competentei teritoriale exclusive, cand procesul este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura.
Potrivit art.121 C.proc.civ. Cererile formulate de un profesionist impotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanta domiciliului consumatorului. Dispozitiile art. 126 alin. (2) raman aplicabile.
Potrivit art.126 alin.2 C.proc.civ. In litigiile din materia protectiei drepturilor consumatorilor, precum si in alte cazuri prevazute de lege, partile pot conveni alegerea instantei competente, in conditiile prevazute la alin. (1), numai dupa nasterea dreptului la despagubire. Orice conventie contrara este considerata ca nescrisa.
Potrivit art.2 alin.1 din Legea 193/2000 Prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale iar conform art.2 pct. din OG 21/1992 consumator este orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale;
Conform art.2 alin.2 din Legea 193/2000 Prin profesionist se intelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, precum si orice persoana care actioneaza in acelasi scop in numele sau pe seama acesteia.
Din raportul juridic dedus judecatii instanta retine atat calitatea de profesionist a reclamantei, intrucat obligatiile contractuale s-au nascut ca urmare a scopului profesional pentru care aceasta a fost infiintata, cat si calitatea de consumator a paratilor, cu privire la care nu au fost administrate probe din care sa rezulte ca prin contract au urmarit un scop profesional.
Instanta constata ca inscrisul preconstituit- contractul depus la dosarul cauzei are forma unui inscris tipizat, preformulat in totalitate de catre profesionist si in care a fost inserata si o clauza atributiva de competenta.
Actul aditional intocmit de parti de parti are tot caracterul unui inscris preformulat de profesionist in care sunt inserate doua clauze, una de beneficiu pentru parati in sensul acordarii unui termen de gratie si o clauza atributiva de competenta pentru o alta instanta decat cea de la domiciliul paratilor.
In raport de cele enumerate instanta va analiza caracterul clauzei atributive de competenta din cuprinsul actului aditional din 30.11.2016. Sub un prim aspect, instanta apreciaza ca vadit abuziva modalitatea de inserare a clauzei atributive de competenta, preformulata de catre profesionist si inclusa intr-un act care contine o dispozitie de favoare pentru parati. Este mai mult decat evident ca niciun parat nu ar refuza semnarea unui inscris prin care i se acorda un termen de gratie, din caracterul de inscris preformulat de catre profesionist rezulta concluzia fireasca ca niciunul dintre parati nu ar fi putut manifesta cu succes vreo opozitie in raport de clauza atributiva de competenta.
Din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene in ceea ce priveste interpreatarea dispozitiilor Directivei nr. 93/13/CEE, cu referire la cauza C 137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. impotriva Ferenc Schneider, in care, prin intermediul intrebarii adresate Curtii, instanta de trimitere urmareste sa determine responsabilitatile care ii revin, in temeiul dispozitiilor directivei, incepand din momentul in care se ridica problema de a stabili eventualul caracter abuziv al unei clauze contractuale prin care i se atribuie competenta jurisdictionala teritoriala exclusiva. Instanta nationala intreaba in special daca, intr o astfel de situatie, are obligatia de a efectua o cercetare judecatoreasca din oficiu in vederea stabilirii elementelor de fapt si de drept necesare pentru aprecierea existentei unei astfel de clauze, in cazul in care dreptul national nu prevede o astfel de cercetare decat la solicitarea uneia dintre parti.
Raspunzand acestei intrebari, Curtea a reamintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, sistemul de protectie pus in aplicare prin directiva se bazeaza pe ideea ca un consumator se gaseste intr o situatie de inferioritate fata de un vanzator sau un furnizor in ceea ce priveste atat puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situatie care il conduce la adeziunea la conditiile redactate in prealabil de catre vanzator sau furnizor, fara a putea exercita o influenta asupra continutului acestora.
Curtea a statuat de asemenea ca, avand in vedere o astfel de situatie de inferioritate, articolul 6 alineatul (1) din directiva mentionata prevede ca o clauza abuziva nu creeaza obligatii pentru consumator. Astfel cum reiese din jurisprudenta, este vorba despre o dispozitie imperativa care urmareste sa substituie echilibrul formal pe care il instituie contractul intre drepturile si obligatiile cocontractantilor printr un echilibru real, de natura sa restabileasca egalitatea dintre aceste parti.
Pentru a asigura protectia urmarita de directiva, Curtea a subliniat ca situatia de inegalitate care exista intre consumator si vanzator sau furnizor nu poate fi compensata decat printr o interventie pozitiva, exterioara partilor la contract.
Astfel, in cadrul atributiilor care ii revin in temeiul dispozitiilor directivei, instanta nationala trebuie sa verifice daca o clauza din contractul care face obiectul litigiului cu care este sesizata intra in domeniul de aplicare al acestei directive. In caz afirmativ, instanta mentionata este obligata sa aprecieze, daca este cazul din oficiu, aceasta clauza in raport cu cerintele privind protectia consumatorului prevazute de directiva mentionata.
In ceea ce priveste prima faza a examinarii ce trebuie efectuata de instanta nationala, rezulta din dispozitiile coroborate ale articolelor 1 si 3 din directiva ca aceasta se aplica oricarei clauze prin care se stabileste competenta jurisdictionala teritoriala exclusiva, ce figureaza intr un contract incheiat intre un vanzator sau un furnizor si un consumator si nu a facut obiectul unei negocieri individuale.
Pentru a garanta eficacitatea protectiei consumatorilor urmarita de legiuitorul Uniunii, instanta nationala trebuie, prin urmare, in toate cazurile si indiferent de normele de drept intern, sa determine daca clauza in litigiu a facut sau nu a facut obiectul unei negocieri individuale intre un vanzator sau un furnizor si un consumator.
In ceea ce priveste o clauza care a fost inserata fara a face obiectul unei negocieri individuale intr un contract incheiat intre un consumator si un vanzator sau un furnizor si care confera o competenta exclusiva instantei in raza careia era situat sediul vanzatorului sau al furnizorului, Curtea a statuat, la punctul 24 din Hotararea Océano Grupo Editorial si Salvat Editores, citata anterior, ca o astfel de clauza trebuie considerata abuziva in sensul articolului 3 din directiva in cazul in care, in contradictie cu cerinta de buna credinta, provoaca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contract, in detrimentul consumatorului.
Clauza la care se refera intrebarea instantei nationale in actiunea principala, la fel ca si o clauza care are ca obiect conferirea competentei, pentru toate litigiile care decurg din contract, instantei in raza careia se afla sediul vanzatorului sau al furnizorului, creeaza in sarcina consumatorului obligatia de a se supune competentei exclusive a unei instante care poate fi departe de domiciliul sau, ceea ce poate face mai dificila prezentarea sa in fata acesteia. In cazul unor litigii avand ca obiect sume limitate, cheltuielile implicate in sarcina consumatorului pentru a comparea in fata instantei s ar putea dovedi disuasive si l ar putea determina pe acesta sa renunte la orice actiune in justitie sau la orice aparare. O astfel de clauza intra, asadar, in categoria celor avand ca obiect sau ca efect excluderea sau obstructionarea dreptului consumatorului de a introduce actiuni in justitie, categorie prevazuta la punctul 1 litera (q) din anexa la directiva.
In plus, o astfel de clauza de stabilire a competentei jurisdictionale exclusive permite vanzatorului sau furnizorului gruparea tuturor litigiilor aferente activitatii sale profesionale in fata unei singure instante, care nu este cea in raza careia are resedinta consumatorul, ceea ce faciliteaza in acelasi timp organizarea prezentarii vanzatorului sau a furnizorului mentionat in instanta si o face mai putin oneroasa.
Concluzia Curtii sub acest aspect a fost in sensul ca instanta nationala trebuie sa dispuna din oficiu masuri de cercetare judecatoreasca pentru a stabili daca o clauza prin care se atribuie competenta jurisdictionala teritoriala exclusiva, ce figureaza in contractul care face obiectul unui litigiu cu care este sesizata si care a fost incheiat intre un vanzator sau un furnizor si un consumator, intra in domeniul de aplicare al directivei si, in caz afirmativ, trebuie sa aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze.
Astfel instanta constata ca practica profesionistului I.I.L.P cu privire la inserarea clauzelor atributive de competenta este abuziva intrucat prin contractul de vanzare cumparare a fost stabilita instanta competenta de la domiciliul paratilor, iar apoi prin actul aditional din 30.11.2016 a fost stabilita competenta in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, urmarind prin clauza atributiva de competenta si actul aditional realizarea unui efectul disuasiv pentru consumatori de a se adresa instantelor judecatoresti situate la distante mari fata de domiciliul acestora. Instanta constata ca Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti nu are nicio legatura nici cu domiciliul partilor si nici cu efectul contractului, reclamanta urmarind in mod efectiv descurajarea paratilor de a initia un litigiu, distanta mare fata de domiciliul acestora presupunand eforturi materiale importante. De altfel, paratii au indicat expres aceasta in intampinarea depusa la dosarul cauzei.
In consecinta, nu se putea da eficacitate unei clauze atributive de competenta care, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 interpretat in sensul hotararii pronuntate de Curtea de Justitie Uniunii Europene in procedura hotararii preliminare, in cauza C 137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. impotriva Ferenc Schneider, este abuziva facand parte din categoria celor avand ca obiect sau ca efect excluderea sau obstructionarea dreptului consumatorului de a introduce actiuni in justitie, categorie prevazuta la punctul 1 litera (q) din anexa la directiva, sanctiunea considerarii ca abuziva fiind asimilata unei nulitati absolute si partiale care trebuie invocata de instanta din oficiu, cu atat mai mult cu cat consumatorii nu s-au prezentat in fata instantei.
Astfel, clauza atributiva de competenta este considerata abuziva si nu produce niciun efect, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti neputandu-si astfel intemeia competenta pe aceasta clauza desfiintata.
In acest sens, se mai retine ca din jurisprudenta Curtii in materia protectiei consumatorului, (Cauza Océano Grupo Editorial SA v Roció Murciano Quintero), instanta a retinut ca, s-a stabilit ca este inechitabil si mult prea oneros sa se pretinda consumatorului sa formuleze cererea de chemare in judecata impotriva comerciantului care i-a incalcat drepturile la instanta de la sediul acestuia din urma sau, precum in cauza, la instanta determinata exclusiv prin vointa reclamantului.
Pentru toate considerentele anterior mentionate, instanta va admite exceptia necompetentei teritoriale si va declina cauza in favoarea Judecatoriei Z, judecatoria in raza careia este situat domiciliul paratilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite exceptia necompetentei teritoriale invocata de paratul C.M..
Declina competenta de solutionare a cererii in favoarea Judecatoriei Z.
Fara cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 11.05.2017.
PRESEDINTE, GREFIER,
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016