insulta - aplicarea legii penale mai favorabile

Insulta – aplicarea legii penale mai favorabile

          Prin sentinta penala nr. 523/09.03.2007 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti – Sectia Penala, ramasa definitiva prin nerecurare, a fost achitat inculpatul M.G.O. sub aspectul savarsirii infractiunilor de insulta, de amenintare si de loviri sau alte violente.
Prin rezolutia emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 5 Bucuresti la data de 08.08.2006, in cadrul dosarului nr.1930/P/2006, s-a dispus inaintarea catre Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a plangerii formulata la data de 07.03.2006 de catre partea vatamata C. S. A. impotriva inculpatului M. G. O. sub aspectul savarsirii infractiunilor de lovire sau alte violente, amenintare si insulta, prev. de art.180 alin.1 C.pen., art.193 C.pen. si art.205 C.pen, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
In motivarea plangerii, partea vatamata a aratat ca in data de 06.03.2006, in jurul orelor 16.00 – 16.15 – in timp ce se afla pe Sos. Panduri, sector 5, in apropierea intersectiei cu Calea 13 Septembrie cu autoturismul personal cu nr. B-19-…, conducatorul autoturismului cu nr. B-47-…, dupa ce l-a deranjat in trafic, a oprit masina, a venit la partea vatamata si a lovit-o cu pumnii peste fata, i-a adresat injurii si a amenintat-o cu bataia. Partea vatamata a solicitat – in cadrul plangerii - identificarea acestei persoane.
In drept, partea vatamata nu a indicat nici un temei legal.
Cu prilejul audierii de catre organele de politie, partea vatamata a aratat ca isi mentine plangerea formulata impotriva conducatorului autoturismului cu nr. B-47-… si a precizat ca semnalmentele individului care l-a agresat sunt urmatoarele: inaltime 1.70 – 1.75m, varsta aproximativ 35 de ani, constitutie supraponderala, ten masliniu, par negru tuns scurt, ochi caprui si lipsa a 2-3 dinti din fata - partea de sus.
In ceea ce-l priveste pe inculpat, acesta a declarat cu prilejul audierii de catre organele de politie ca nu el l-a agresat pe partea vatamata, ci ca un alt ocupant al masinii conduse de catre inculpat a avut un schimb de replici cu partea vatamata, neputand preciza daca acea persoana a lovit-o sau nu pe partea vatamata.
Probele incuviintate partilor au fost administrate, fiind audiati martorii, iar in cadrul administrarii probei cu inscrisuri partea vatamata a depus in original certificatul medico-legal  nr. A2/1235/6.III.2006 eliberat la 15.03.2006 de catre I.N.M.L. Mina Minovici.
Totodata, a fost emisa adresa pentru comunicarea fisei de cazier judiciar a inculpatului, fiind depusa la dosar adresa nr. 988595/04.09.2006 emisa de I.G.P.R. Bucuresti – Serviciul Evidenta Operativa si Cazier Judiciar, din care reiese faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. 
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine in fapt si in drept urmatoarele: 
Astfel, in ziua de 06.03.2006, in jurul orei 16.00-16.30, in zona sos. Panduri in apropierea intersectiei cu Calea 13 Septembrie, partea vatamata C. S. A. conducea autoturismul Dacia Logan cu nr. B-19-… si a fost incomodat de catre inculpatul M. G. O. care a efectuat o manevra in trafic conducand autoturismul cu  nr. B-47-… cu care realiza activitati de taximetrie in calitate de angajat al SC V. TAXI TRANS SRL. Partea vatamata a oprit autoturismul in partea dreapta a autoturismului condus de inculpat, avand loc un schimb de replici intre partea vatamata si una dintre cele 3 persoane – clienti ai inculpatului – care ocupa scaunul din dreapta. De asemenea, instanta retine ca partea vatamata a fost lovita in data de 06.03.2006 avand o echimoza zigomatic drept, i s-au adresat injurii, insa nu a fost amenintata.
Aceasta situatie de fapt a fost retinuta avand in vedere masura in care s-au coroborat declaratiilor partilor – in baza art. 69 raportat la art. 75 C.proc.pen. - cu concluziile certificatului medico-legal prezentat si cu sustinerile martorilor audiati in cauza, fiind inlaturate de catre instanta unele afirmatii ale partilor, precum si unele sustineri din depozitiile martorilor S.B.V. si S.E., cu privire la fiecare fapta descrisa in plangerea prealabila:
Cu privire la infractiunea de lovire sau alte violente prev. de art. 180 C.pen.
Faptul ca partea vatamata a fost lovita in data de 06.03.2006 avand o echimoza zigomatic drept este dovedit prin concluziile certificatului medico-legal nr. A2/1235/6.III.2006 eliberat la 15.03.2006 de catre I.N.M.L. Mina Minovici care atesta ca partea vatamata prezenta – in data de 06.03.2006 – o leziune traumatica  - respectiv, zigomatic drept o echimoza rosietica neomogena de cca. 4/3 cm  - ce s-a putut produce prin lovire cu corp dur, nefiind necesare ingrijiri medicale, care confirma cele declarate de catre partea vatamata atat cu prilejul audierii in fata organelor de politie, cat si in cadrul audierii in faza cercetarii judecatoresti.
Instanta retine, insa, ca agresiunea care a avut drept consecinta  cele retinute in certificatul medico-legal nu a fost savarsita de catre inculpat pentru urmatoarele motive:
1. Cu prilejul audierii de catre organele de politie, partea vatamata a aratat ca cel care l-a agresat era conducatorul autoturismului cu nr. B-47-… si a precizat ca semnalmentele individului care l-a agresat sunt urmatoarele: inaltime 1.70 – 1.75m, varsta aproximativ 35 de ani, constitutie supraponderala, ten masliniu, par negru tuns scurt, ochi caprui si lipsa 2-3 dinti din fata - partea de sus. Desi din punct de vedere strict juridic, declaratia acestuia data in fata organelor de politie nu poate fi avuta in vedere la solutionarea cauzei, fiind o declaratie data in afara procesului penal, intrucat - in raport de obiectul cauzei deduse judecatii - in procesul de fata nu exista faza urmaririi penale, ci doar faza judecatii, nu se poate face abstractie in totalitate de aspectele expuse de aceasta in fata organelor de politie, ele fiind relevante, mai ales ca in cursul cercetarii judecatoresti partea vatamata a reiterat semnalmentele respective: un tip corpolent, statura 1.70 – 1.80, fata rotunda si avea dintii din fata –jos lipsa.  Se constata ca exista o singura diferenta, referitor la faptul ca agresorului ii lipseau dintii din fata jos.
Instanta apreciaza ca partea vatamata a identificat foarte exact persoana care l-a agresat, iar din constatarile instantei – cu prilejul formularii concluziilor pe fond de catre inculpat – a reiesit faptul ca acesta nu este o persoana supraponderala sau corpolenta, nu are fata rotunda, iar dantura sa in partea din fata este intacta, aspect confirmat  si de sustinerile inculpatului – cu ocazia audierii in cadrul cercetarii judecatoresti – care a declarat ca nu si-a efectuat o lucrare stomatologica si nu si-a pus dinti noi dupa incident.
2. De asemenea, se confirma sustinerile inculpatului in sensul ca in masina sa mai erau trei persoane, aspect recunoscut atat de partea vatamata, cat si de martorii audiati. Fiind audiat – atat in fata organelor de politie, cat si in faza cercetarii judecatoresti – inculpatul a declarat ca aceste persoane erau clienti de etnie rroma pe care ii luase de la Hotel Mariott si ca ocupantul scaunului din dreapta a crezut ca i-au fost adresate injurii de catre partea vatamata care a oprit autoturismul in partea dreapta a autoturismului condus de catre inculpat, astfel incat acesta a coborat din masina si s-a dus la autoturismul condus de partea vatamata, in dreptul portierei. Inculpatul a declarat ca coborat din autoturism pentru a-l lua pe client, dar nu a vazut daca respectivul a lovit-o sau nu pe partea vatamata. Prin urmare, se contureaza dubii cu privire la savarsirea faptei de catre inculpat, existand posibilitatea ca fapta de lovire sa fi fost savarsita de o alta persoana dintre cele prezente la incident.
3. Cu privire la depozitia martorului S.B.V. in sensul ca l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care a lovit-o pe partea vatamata, instanta o va inlatura avand in vedere ca acesta a dat declaratie in fata instantei la data de 18.01.2007, incidentul petrecandu-se in data de 06.03.2006 – deci dupa aprox. 10 luni – iar martorul declarand ca nu l-a mai vazut pe inculpat de la incident, avand in vedere si faptul ca descrierea facuta de catre partea vatamata inculpatului, precizand expres semnalmentele mentionate, nu corespunde cu aspectul fizic al inculpatului. Este adevarat ca acest martor a declarat ca l-a recunoscut pe inculpat, dar aceasta afirmatie trebuie analizata prin raportare la materialul probator existent, inclusiv afirmatiile facute de catre partea vatamata chiar dupa incident – prin declaratia data in fata organelor de politie – reiterate de catre aceasta in fata instantei de judecata cu privire   la semnalmentele celui care l-a agresat. Totodata, o asemenea declaratie nu este suficienta pentru a inlatura dubiile create cu privire la savarsirea de catre inculpat a faptei. Este adevarat ca din interpretarea art. 69 si art. 75 C. proc. pen.  ( care se refera la necesitatea coroborarii declaratiilor partilor cu celelalte probe administrate intr-o cauza) reiese faptul ca declaratia unui singur martor poate sta la baza solutiei pronuntate intr-o cauza, dar numai daca produce incredere deplina ca relateaza adevarul, intrucat si in privinta declaratiei martorului se aplica ,,cenzura’’ impusa de art. 63 alin. 2 raportat la art. 3 C.proc.pen.
In consecinta, fata de principiul aprecierii probelor in scopul aflarii adevarului - consacrat de art. 63 C.proc.pen.- instanta va retine ca sunt expresia adevarului doar acele declaratii care se coroboreaza cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza.
4. Cu privire la depozitia martorului S.E., instanta retine ca acesta a fost prezent pentru o perioada scurta de timp la incident – aproximativ 10 – 15 secunde -, nu a coborat din masina sa, acesta atestand doar faptul ca a avut loc un schimb de replici intre clientii din masina inculpatului si partea vatamata, precum si faptul ca inculpatul a coborat din masina pentru a interveni in altercatie, insa nu a stat pana la sfarsit, neputand preciza derularea exacta a incidentului – inclusiv aspectul pretinsei savarsiri a faptei de lovire a partii vatamate de catre inculpat - decat pe perioada intervalului de timp mentionat. Astfel, instanta va retine din declaratia acestui martor doar ceea ce se coroboreaza cu restul materialului probator, respectiv faptul ca mai erau 3 clienti in masina inculpatului si ca acesta a coborat din masina pentru a interveni in schimbul de replici ce a avut loc intre una dintre cele 3 persoane si partea vatamata.
5. In acest context, instanta retine ca prezumtia de nevinovatie prevazuta de art. 5 indice 2 C.proc.pen. consta in aceea ca orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei printr-o hotarare penala definitiva.
In acest sens, instanta se raporteaza si la prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului devenite obligatorii in virtutea art. 11 alin. 2 raportat la art. 20 din Constitutia Romaniei. Astfel, art. 6 pct. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului statueaza ca orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata  pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.
Prezumtia de nevinovatie trebuie analizata prin prisma incidentei a doua principii fundamentale:
• cel al aprecierii probelor administrate in scopul aflarii adevarului;
• principiul in dubio pro reo  ( indoiala profita inculpatului).
Astfel, art. 63 alin. 2 C.proc.pen. stabileste ca probele nu au valoare dinainte stabilita, aprecierea lor realizandu-se in urma examinarii intregului material probator in scopul aflarii adevarului, conform art. 62 C.proc.pen. raportat la art. 3 C.proc.pen. 
De asemenea, se retine ca inculpatul – in temeiul art. 66 alin. 1 C.proc.pen. – beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.
Daca din ansamblul materialului probator nu se poate retine vinovatia inculpatului pentru savarsirea faptei ce a facut obiectul judecatii si nu au putut fi inlaturate dubiile prin administrarea probelor in faza cercetarii judecatoresti, persistand o stare de incertitudine care exclude posibilitatea pronuntarii unui verdict de culpabilitate, in cauza opereaza principiul in dubio pro reo ( indoiala profita inculpatului ), astfel incat instanta trebuie sa pronunte o hotarare de achitare. Principiul in dubio pro reo  se refera la existenta unor asemenea dubii incat ideea de certitudine care trebuie sa fundamenteze vinovatia inculpatului nu se poate contura. De asemenea, instanta retine ca si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca de situatia indoielnica beneficiaza cel acuzat  ( CEDH, 6 decembrie 1988, pct. 77; Comisia EDO, dec. din 5 mai 1981, plangere nr. 9037/80; Comisia EDO, raport din 30 martie 1963 in cauza Austria c. Italia), intrucat principiul prezumtiei de nevinovatie tinde a proteja o persoana invinuita de savarsirea unei fapte penale impotriva unui verdict de culpabilitate care nu a rezultat in mod cert din ansamblul procedurii penale litigioase ( CEDH, 23 aprilie 1998, Bernard c. France).  In orice caz, stabilirea culpabilitatii inculpatului in lipsa unor dovezi convingatoare de vinovatie este contrara art. 6 par. 2 CEDO (hot. din 20 martie 2001 in cauza  Telfner c. Austriei).
Fata de cele expuse, instanta constata ca din materialul probator administrat in cauza rezulta dubii cu privire la savarsirea de catre inculpat a faptei de lovire - care corespunde laturii obiective a infractiunii de lovire sau alte violente-, acesta neprezentand toate semnalmentele precizate expres si detaliat de catre partea vatamata si din probatoriul administrat rezultand suspiciunea ca o alta persoana ar fi putut savarsi fapta descrisa de catre partea vatamata si confirmata de concluziile certificatului medico-legal. Totodata, se constata si faptul ca alte probe pertinente, concludente si utile nu mai puteau fi administrate in cauza, singurele persoane care au mai fost prezente la incident fiind clientii aflati in masina inculpatului la momentul incidentului, a caror identitate este insa necunoscuta.
 In consecinta, neputand fi rasturnata prezumtia de nevinovatie instituita in favoarea inculpatului, instanta - in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c. C.proc.pen. – l-a achitat pe inculpatul M.G.O. sub aspectul savarsirii infractiunii de loviri sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 1 C.pen.
Cu privire la infractiunea de insulta prev. de art. 205 C.pen.
Faptul ca in data de 06.03.2006 – orele 16.00-16.30 i-au fost adresate injurii partii vatamate cu ocazia incidentului din trafic la care au fost prezenti atat inculpatul, cat si alte 3 persoane – clienti ai acestuia - este probat prin declaratia partii vatamate, dar si a inculpatului, confirmate si de cele declarate in acest sens de  martorul S.B.V., insa pentru considerentele expuse la punctul anterior nu a putut fi rasturnata prezumtia de nevinovatie stabilita in favoarea inculpatului nici sub aspectul savarsirii infractiunii de insulta.
Astfel, instanta constata existenta unui concurs intre doua temeiuri pentru pronuntarea unei solutii de achitare sub aspectul savarsirii de catre inculpat a infractiunii de insulta prevazuta de art. 205 C.pen.: cel prevazut de art. 10 lit. b C.proc.pen, respectiv de art. 10 lit. c C.proc.pen, iar instanta va acorda prioritate celui dintai pentru ca se retine in cauza incidenta art. 10 lit. b C.proc.pen.  avand in vedere ca  prin dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, si intrata in vigoare la 12.08.2006 au fost abrogate dispozitiile art. 205, art. 206 si ale art. 207 din Codul penal. Prin urmare, infractiunea de insulta a fost dezincriminata.
Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 62/18.01.2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completare Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, publicata in Monitorul Oficial  nr. 104 din 12 februarie 2007 a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate ridicata in Dosarul nr. 3.003/325/2006 al Judecatoriei Timisoara, in Dosarul nr. 2.414/P/2006 al Judecatoriei Targu Jiu, respectiv in Dosarul nr. 1.462/85/2006 al Tribunalului Sibiu - Sectia penala si s-a constatat ca dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art. 205, art. 206 si art. 207 din Codul penal, sunt neconstitutionale.
Astfel, instanta constata ca se impune analizarea efectelor deciziei Curtii Constitutionale prin care un text legal abrogator a fost lipsit de eficienta juridica, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii sale.
  Potrivit prevederilor art. 147 alin. (1) din Constitutie, pe durata a 45 de zile de la publicarea deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, textul legal constatat ca fiind neconstitutional este suspendat de drept, iar dupa expirarea acestui termen isi inceteaza efectele, daca nu a fost pus de acord cu prevederile Constitutiei. Pe cale de consecinta, suspendarea de drept a textului abrogator determina reintrarea in vigoare a dispozitiilor abrogate.
Decizia amintita a fost pronuntata in cadrul controlului concret a posteriori de constitutionalitate. Art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 a produs efecte juridice de la data intrarii in vigoare a legii – 12.08.2006 -, dupa acea data nemaifiind posibila tragerea la raspundere penala a celor care au savarsit faptele prevazute de fostele articole 205 si 206 din Codul penal. Decizia Curtii Constitutionale, determinand, prin efectele sale, suspendarea efectelor normei juridice declarate ca fiind neconstitutionale, face ca de la data publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I – respectiv 12.02.2007, sa reintre in vigoare dispozitiile art. 205 si 206 din Codul penal, ceea ce echivaleaza cu incriminarea din nou a faptelor de insulta si de calomnie.
Aceasta situatie nu duce, insa, la insusirea de catre Curtea Constitutionala a rolului de legislator pozitiv – care revine exclusiv Parlamentului – in baza a 2 argumente dezvoltate in opinia concurenta consemnata in cadrul deciziei: 1. prin efectul constatarii neconstitutionalitatii dispozitiei abrogatoare reintra in vigoare aceleasi dispozitii care fusesera abrogate si nu altele noi;  2. reintrarea in vigoare a dispozitiilor abrogate nu constituie decat un efect mediat al deciziei Curtii, de constatare a neconstitutionalitatii dispozitiei abrogatoare, si nu un efect direct al acesteia.
Fata de aceste dispozitii, instanta constata ca in prezent este din nou incriminata infractiunea de insulta.
In consecinta, se identifica doua momente esentiale in ceea ce priveste reglementarea infractiunii de insulta: 12.08.2006, cand a intrat in vigoare Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi; respectiv, 12.02.2007, cand a fost publicata decizia Curtii Constitutionale nr. 62/18.01.2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006. 
Avand in vedere ca sesizarea instantei a avut loc la data de 15.08.2006 prin plangerea prealabila formulata de partea vatamata  C. S. A. si inaintata instantei prin rezolutia  emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 5 Bucuresti la data de 08.08.2006, in cadrul dosarului nr.1930/P/2006.si cu privire la pretinsa savarsire de catre inculpat  in data de 06.03.2006 si a infractiunii de insulta prevazuta de art. 205 C.pen., iar pana la data pronuntarii prezentei hotarari a fost reincriminata infractiunea de insulta, instanta constata ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 13  C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile infractiunilor nedefinitiv judecate.
Astfel, acest text de lege prevede – in alineatul 1 – ca in cazul in care de la savarsirea infractiunii si pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai  favorabila. Pentru a se determina legea mai favorabila, se folosesc - de regula - trei criterii: a. conditiile de incriminare; b. conditiile de tragere la raspundere penala; c. sanctiunile penale.
Este evident faptul ca, in acest caz, legea penala mai favorabila este cea prin care s-a dezincriminat infractiunea de insulta, respectiv Legea nr. 278/2006, astfel incat aceasta devine aplicabila in cauza, conform exceptiei de la principiul neretroactivitatii legii penale consacrate expres in art. 15 alin. 2 din Constitutie -  Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.
In acest context, sub aspectul savasirii infractiunii de insulta de catre inculpat, instanta retine incidenta in cauza a cazului de achitare prevazut de art. 10 alin. 1 lit. b C.proc.pen.
            Totodata instanta constata si incidenta art. 10 lit. c C.proc.pen. in cauza avand in vedere ca aceleasi considerente expuse privind incidenta acestui caz de achitare sub aspectul savarsirii de catre inculpat a infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 1 C.pen. se aplica si sub aspectului savarsirii de catre acelasi inculpat a infractiunii de insulta prevazuta de art. 205 C.pen.
Avand in vedere acestea, instanta constata ca exista un concurs intre doua cazuri de achitare prevazute de art. 10 alin. 1 C.proc.pen, fapt pentru care este obligata sa aplice ordinea de prioritate stabilita in cadrul acestui text legal si sa faca aplicarea art. 10 alin. 1 lit. b sub aspectul savarsirii de catre inculpat a infractiunii de insulta.
In consecinta, in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. b C.proc.pen. cu aplicarea art. 13 C.pen. instanta l-a achitat pe inculpatul M.G.O. sub aspectul savarsirii infractiunii de insulta prevazuta de art. 205 C.pen. in procesul penal pornit la plangerea prealabila a partii vatamate C.S.A.
Cu privire la infractiunea de amenintare prev. de art. 193 C.pen.
Faptul ca partea vatamata ar fi fost amenintata cu moartea in data de 06.03.2006 nu rezulta din ansamblul materialului probator administrat in cauza. Astfel, in plangerea formulata partea vatamata a afirmat ca a fost amenintata cu bataia de catre persoana care l-a agresat, aspect reiterat si in cadrul declaratiei data in fata organelor de politie. Cu prilejul audierii de catre instanta de judecata,  partea vatamata a precizat insa ca a fost amenintata cu moartea de catre inculpat, aspect care nu este confirmat nici de catre martorul partii vatamate  S.B.V., acesta afirmand ca partii vatamate i-a fost adresata – de catre agresor –  intrebarea: Daca mai comentezi, vrei sa mai dau?.
Astfel, afirmatia partii vatamate nu este sustinuta de materialul probator administrat in cauza, asa incat, in baza art. 69 raportat la art. 75 C.proc.pen., va fi inlaturata de catre instanta, retinandu-se ca fapta nu exista.
Oricum, chiar si in situatia in care ar fi existat o amenintare cu bataia – asa cum sustinuse partea vatamata initial, dar neconfirmata de materialul probator, din declaratia martorului amintit reiesind doar adresarea catre partea vatamata a unei intrebari in forma mentionata – aceasta ar fi fost absorbita in infractiunea de lovire sau alte violente, intrucat fapta de amenintare este absorbita de infractiunea care a constituit obiectul amenintarii atunci cand nu este respectata cerinta cu privire la faptul ca raul sau consecinta negativa cu care se ameninta trebuie sa fie realizabil/ realizabila intr-un viitor nu prea indepartat.
In consecinta, in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. a C.proc.pen. instanta l-a achitat pe inculpat sub aspectul savarsirii infractiunii de amenintare prevazuta de art. 193 C.pen. in procesul penal pornit la plangerea prealabila a partii vatamate C.S.A.