ucidere din culpa

 S.P. 699 /26.05.2010

Ministerul Public- Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 5 este reprezentat de procuror M.C. .

Pe rol, pronuntarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul R.C.R. si pe partile civile G.A.M., S.T., SPITALUL CLINIC DE URGENTA BAGDASAR ARSENI, S.A., R.M.A., prin reprez.legal R.I.C.,  partea responsabila civilmente SC A.S.S. SRL, parte civila, avand ca obiect ucidere din culpa (art.178 C.p.)
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11.05.2010 si au fost consemnate in  incheierea de sedinta de la termenul respectiv, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta,  avand nevoie de timp pentru a  delibera, a amanat pronuntarea la 18.05.2010 si apoi la 26.05.2010, cand a hotarat urmatoarele:

INSTANTA,

Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
I.1.Prin rechizitoriul emis la data de  25.06.2009 de  Parchetul  de pe langa Judecatoria sector 5 Bucuresti si inregistrat pe rolul acestei instante la aceeasi data, s-a dispus  punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului R.C.R., pentru savarsirea infractiunii prev. de art.178 al.2 C.proc.pen.
In fapt, s-a retinut in actul de sesizare a instantei ca,  la data de 22.10.2007, in jurul orelor 22:07, B.P.R. a Capitalei a fost sesizata cu privire la faptul ca pe Sos. Viilor din sectorul 5 al municipiului Bucuresti s-a produs un accident rutier soldat cu vatamarea corporala a unei persoane, accident produs de invinuitul R.C.R. conducea autoutilitara marca cu nr. de inmatriculare …pe Sos. Viilor dinspre Calea Serban Voda catre str. Panait Istrati. In urma accidentului, victima, identificata in persoana numitei S.D.A., a fost transportata la spital, unde a decedat la data de  24.10.2007.

I.2.Apararea inculpatului:
Inculpatul a cooperat constant cu organele judiciare, aratand ca regreta accidentul. In ceea ce priveste locul in care s-a produs impactul, in cursul urmaririi penale, inculpatul a sustinut ca nu poate preciza daca impactul cu victima a avut loc pe trecerea de pietoni sau la o anumita distanta fata de aceasta.
In cursul judecatii, inculpatul s-a aparat sustinand ca circula cu aproximativ 40 km/h, ca victima a traversat oblic, in fuga, si a observat-o prea tarziu, impactul producandu-se dupa trecerea de pietoni.
Aparatorul inculpatului a solicitat achitarea inculpatului – in temeiul art.11 pct.2 lit.a si art.10 lit.d C.proc.pen. – deoarece faptei ii lipseste unul dintre elementele constitutive ale infractiunii, respectiv vinovatia in forma ceruta de textul  de lege incriminator. In sustinerea acestei solutii, s-a aratat ca esentiala este stabilirea corecta a locului   impactului dintre victima si vehicul,  acest loc fiind acelasi cu locul petei de sange, situat la 5,3 m de limita marcajului pietonal. Aparatorul inculpatul a mai aratat ca stabilirea locului impactului efectuata de expertii desemnati in cauza la 20 cm in interiorul marcajului pentru trecerea de pietoni este gresita si se bazeazape o interpretare tendentioasa, dedusa din imprejurarea ca umbrela victimei a fost gasita in acea zona. Chiar daca ar exista doar un dubiu cu privire la locul producerii accidentului, se arata in continuare ca acest dubiu ar trebui sa-i profite inculpatului.
In subsidiar, in cazul in care nu se vor retine apararile anterioare, aparatorul inculpatului a solicitat sa se constate culpa comuna a inculpatului, dar si a victimei – care a traversat strada in fuga, s-a deplasat oblic spre autoturism si nu s-a asigurat cand a inceput sa traverseze in afara limitei de protectie pentru pietoni, incalcand disp. art.167 al.1 lit.c din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr.195/2002.
De asemenea, a solicitat a se retine circumstante atenuante in favoarea inculpatului, deoarece este tanar, fara antecedente penale, are o buna caracterizare si s-a prezentat in fata autoritatilor ori de cate ori a fost chemat; si sa se dispua suspendarea conditionata a executarii pedepsei, in temeiul art.81 C.pen.

II.1.In cursul urmaririi penale, au fost administrate urmatoarele probe: procesul-verbal de cercetare la fa?a locului inso?it de plan?e fotografice, schi?a locului producerii accidentului, proces-verbal de verificare tehnica a autoturismului, buletin de analiza toxicologica pentru stabilirea alcoolemiei, raport medico-legal de necropsie, rapoarte de expertiza tehnico-judiciara auto, declara?iile invinuitului R.C.R. ?i ale par?ilor civile G.A.M. ?i S.T..
       
      II.2. In cursul cercetarii judecatoresti, au fost audia?i inculpatul ?i martora S.C.,  declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei. In favoarea par?ilor civile a fost administrata proba cu inscrisuri.

         III.1.Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt: 
La data de 22.10.2007, in jurul orei 22.00, pe Sos. Viilor din sectorul 5 al municipiului Bucuresti inculpatul  R.C.R. a produs un accident rutier in urma caruia victima, S.D.A, pieton ce traversa strada, a fost grav vatamata, decedand dupa aproximativ doua zile la spital.
Inainte de momentul accidentului, inculpatul R.C.R. conducea autoutilitara cu nr. de inmatriculare …. (masina de serviciu pe care o conducea in afara orelor de program) pe Sos. Viilor dinspre Calea Serban Voda catre str. Panait Istrati, carosabilul fiind umed, iar  traficul desfa?urandu-se la lumina farurilor autovehiculelor ?i a sistemului public de iluminat. La ora accidentului,  vremea era ploioasa, iar traficul lejer.
In momentele premergatoare producerii accidentului, inculpatul circula cu aproximativ 45 km/h pe banda a doua, banda intai fiind ocupata par?ial de ma?ini parcate paralel cu bordura  - pe fiecare sens de mers existand cate doua benzi imaginare, fara marcaje pe carosabil, cu o la?ime de 5,50m fiecare. In apropierea trecerii de pietoni situata la intersectia cu str.Stefan Hepites, inculpatul a observat o femeie (victima S.D.A.) cu o umbrela in mana care statea in zona trecerii de pietoni, pe terasamentul liniilor de tramvai de pe  sensul opus. Inculpatul a observat ca femeia ?i-a deschis umbrela si a   pornit, in fuga, in traversarea soselei de la stanga spre dreapta in  raport cu sensul de mers al autoutilitarei. 
 Observand faptul ca victima i?i continua traversarea, inculpatul a virat spre dreapta si a  actionat sistemul de franare al autoutilitarei, dar cu toate acestea S.D.A. a fost lovita cu aripa din stanga fata, dupa care a fost proiectata pe carosabil.
In urma accidentului, persoana vatamata S.D.A., in varsta de 30 de ani, a fost transportata la spital, unde a decedat la data de  24.10.2007, la ora 11.30. Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr.A3/1639/2007/24.03.2008, moartea victimei a fost violenta, datorandu-se leziunilor suferite in urma accidentului rutier. Leziunile traumatice ce au condus in mod direct si necondi?ionat la decesul victimei au fost produse prin lovire cu corp dur, proiectare ?i lovire de corp sau de plan dur, cu impact la nivelul hemicraniului drept.

III.2.In vederea stabilirii locului si modalitatii in care s-a produs impactul dintre victima si vehicul, precum si a posibilitatilor tehnice de evitare a accidentului, in cursul urmaririi penale au fost efectuate doua expertize tehnice auto (prima expertiza efectuata de expertul M.A., raportul nr.9565/.11.2008, iar a doua efectuata de expertul I.E., raportul nr.1258/2.02.2008 – ambii fiind experti tehnici in cadrul B.E.T.M.B., la efectuarea expertizelor participand  ca expert recomandat de  inculpat si ing. M.F.), concluziile celor doua rapoarte de expertiza fiind asemanatoare.
Trebuie precizat – in prealabil – ca nu au fost identificati martori oculari ai accidentului, expertizele bazandu-se pe declaratiile  inculpatului corelate cu cele cateva urme materiale (pata de sange de pe carosabil, umbrela pierduta din mana de victima in urma impactului, avariile vehiculului, leziunile victimei) si cu conditiile concrete de circulatie, in cauza nefiind descoperite urme de franare pe carosabil.
Din concluziile celor doua rapoarte de expertiza tehnica judiciara, rezulta  ca  inainte de accident inculpatul conducea autoutillitara implicata in accident cu 43-45 km/h pe banda de langa terasamentul liniilor de tramvai (banda a doua de pe sensul sau), in timp ce victima se deplasa de la stanga spre dreapta  in raport de directia de inaintare a vehiculului, cu aproximativ 9,8 km/h (adica in alergare, aspect retinut doar pe baza  declaratiilor inculpatului). Impactul dintre victima si vehicul s-a produs pe carosabil,  pe trecerea de pietoni situata inainte de intersectia  cu str. Stefan Hepites  (marcajul transversal in latime de 4 m fiind partial vizibil), iar nu la o distanta de aproximativ 5 m de marcaj cum sustine inculpatul.
In legatura cu momentele premergatoare impactului, inculpatul afirma in declaratiile sale din cursul urmaririi penale:„La un moment dat am observat ca in zona trecerii pentru pietoni din dreptul imobilului nr.95, in zona terasamentului liniei de tramvai de pe contrasens o femeie statea avand o umbrela in mana. Apropiindu-ma la o distanta de circa 10 m de pozitia acelei persoane, am constatat ca respectiva persoana isi deschide umbrela si porneste in traversarea soselei catre partea dreapta raportat  la sensul meu de mers, a inceput sa fuga. (…) Vazand actiunea femeii am tras de volan dreapta concomitent cu actionarea sistemului de franare.” In declaratia data la data de 19.01.2010 data in fata instantei, inculpatul arata urmatoarele: „Am observat pe mijlocul soselei pe partea stanga, pe liniile de tramvai (in zona aceea nu exista un refugiu de tramvai), o persoana care incerca sa traverseze. Persoana si-a deschis umbrela si a inceput sa alerge  oblic. Cand am vazut-o era deja prea tarziu, am tras putin dreapta, am franat, dar accidentul s-a produs, lovind-o pe aceasta persoana cu aripa stanga a masinii.”
Coreland afirmatiile inculpatului cu concluziile expertizelor, instanta constata ca  starea de pericol a fost creata de inculpat   prin neacordarea prioritatii de trecere victimei, deoarece inculpatul nu a franat, ci si-a continuat deplasarea chiar si dupa ce – cu circa 10 m inainte de a ajunge la trecerea de pietoni -  a observat-o pe victima stationand in mijlocul soselei pe marcajul trecerii de pietoni, adica pe terasamentul liniilor de tramvai de pe sensul opus de mers. Accidentul putea fi evitat de catre inculpat daca la apropierea de trecerea pentru pietoni circula cu atentie si oprea autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere victimei aflate deja in  traversare regulamentara a strazii. Viteza  limita la care autoutilitara putea evita impactul cu victima era de aproximativ 36 km/h, dar inculpatul - care circula cu o viteza superioara, 43-45 km/h, in conditii de carosabil umed si ploaie -  nu a redus viteza in zona trecerii de pietoni, desi avea aceasta obligatie.
 Instanta apreciaza ca    lipseste  orice culpa a victimei, indiferent de comportamentul sau ulterior momentului in care a fost observata de catre inculpat. Instanta considera ca victima nu putea evita accidentul, deoarece aceasta a inceput sa traverseze  strada regulamentar, pe trecerea de pietoni marcata, fiind  observata cu mult timp inainte de conducatorul auto, dar acesta a sperat cu usurinta ca pietonul nu-si va continua traversarea, ci va stationa pe terasamentul liniilor,  desi  - in mod evident  - pietonul avea prioritate la traversare. Faptul ca la un moment dat pietonul si-ar fi continuat traversarea altfel decat perpendicular pe axul drumului nu are mare relevanta, cat timp inculpatul recunoaste ca a vazut-o pe victima in mijlocul strazii, pe trecerea de pietoni, dar nu a incercat sa opreasca decat atunci cand a observat ca pietonul isi continua traversarea in fuga. Manevra de oprire si de incercare de a o ocoli pe victima a fost realizata de inculpat atunci cand a fost prea tarziu, inculpatul aratandu-se  „surprins” ca pietonul si-a continuat traversarea – desi acesta era singurul comportament previzibil/firesc al unei persoane ce se afla in mijlocul carosabilului, pe trecerea de pietoni.
 Instanta va retine insa ca victima a traversat in permanenta pe marcajul pietonal, iar nu in afara lui, astfel cum demonstreaza ambele expertize efectuate in cauza, neputand fi ignorate doua elemente obiective: locul in care a fost descoperita umbrela ce a cazut din mana victimei dupa impact, precum si imprejurarea ca victima a fost proiectata in fata, fiind antrenata in cadere pe directia de mers a autoutilitarei, ramanand pe carosabil dupa punctul de impact, iar nu chiar in locul in care a avut loc ciocnirea dintre victima si vehicul.

Expertul propus de inculpat a formulat opinie separata, sustinand ca victima  putea preveni accidentarea sa, iar conducatorul auto nu a avut posibilitatea evitarii impactului. Expertul parte a aratat ca starea de pericol a aparut atunci cand victima a patruns pe banda a doua, in sensul de mers al autoutilitarei, la distanta de 5,30 m de la terminarea marcajului trecerii pentru pietoni, acesta fiind spatiul de care ar fi dispus conducatorul auto pana la producerea acrosarii cu partea laterala stanga a vehiculului, fara ca victima sa fie proiectata in directia de inaintare a masinii, ci in partea lateral-stanga, adica acolo unde a fost gasita pata de sange. Pentru argumentele tehnice prezentate pe larg de cei doi experti judiciari ce au realizat independent cate o expertiza distincta in cauza, instanta nu va putea retine concluziile expertului parte. De altfel, chiar si expertul parte retine faptul ca victima se afla deja pe carosabil, pe trecerea de pietoni, cand a fost observata de conducatorul auto, dar vina sa ar consta in faptul ca si-a continuat traversarea, patrunzand pe banda pe care conducea inculpatul.

III.4.In concluzie, instanta constata ca fapta inculpatului R.C.R care, in data de 21.10.2007, in jurul orelor 22.00, circula cu  autoutilitara (proprietatea S.C. A.S.Y S.R.L.) pe Sos. Viilor dinspre Calea Serban Voda catre str. Panait Istrati, cu o viteza de 43-45 km/h, si  - nerespectand dispozitiile legale pentru exercitiul profesiei de conducator auto, respectiv art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, a lovit-o pe  S.D.A - ce traversa regulamentar pe marcajul pentru trecerea de pietoni -  fapta ce a condus la moartea acesteia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1 si 2 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, astfel cum am aratat anterior, elementul material a fost realizat de catre inculpat prin uciderea victimei S.D.A, ca urmare a nerespectarii dispozitiile legale pentru exercitiul profesiei de conducator auto. Potrivit disp. art.135 lit.h din H.G. nr.1391/2006 de ,„Conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in urmatoarele situatii: (…) h) pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.”
Potrivit disp. art.72 alin.2 din O.U.G nr.192/2002, „ Pietonii au prioritate de trecere fata de conducatorii de vehicule numai atunci cand sunt angajati in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.”; iar potrivit disp. art.48  din acelasi act normativ,  „Conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta.”
Urmarea imediata a constat in decesul victimei, dupa aproximativ doua zile, la data de 24.10.2007, la ora 11.30, moartea datorandu-se hemoragiei meningo-cerebrale ca urmare a  unui politraumatism, cu fractura de bolta si baza craniana si echimoze multiple, legatura de cauzalitate fiind stabilita in urma efectuarii unei expertize medico-legal,  in care se conchide ca intre leziuni si deces exista o legatura de cauzalitate directa si neconditionata.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a savarsit fapta cu forma de vinovatie a culpei - intrucat acesta nu a prevazut ca prin fapta sa de a rula cu o viteza neadaptata conditiilor de drum si de a nu acorda prioritate de trecere victimei ce traversa strada prin loc special marcat, poate provoca un accident rutier, cu consecinta vatamarii integritatii corporale sau sanatatii unei persoane ori chiar decesul unei persoane, cum este cazul de fata, desi trebuia si putea sa prevada acest rezultat.
Pentru aceste considerente, instanta nu-l va achita pe inculpat, astfel cum a solicitat aparatorul sau, fapta  comisa de acesta intrunind elementele constitutive ale unei infractiuni, nefiind indeplinite conditiile prev. de art.10 C.proc.pen.

III.5.Avand in vedere cele expuse si luand in considerare art.52 C.pen., potrivit caruia pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei il constituie prevenirea savarsirii de noi infractiuni, instanta va proceda la stabilirea si aplicarea unei pedepse in acord cu criteriilor de individualizare prevazute de art. 72 C.pen. Instanta constata ca se acorda in general o atentie aparte infractiunilor contra vietii, integritatii corporale si sanatatii, legea stabilind in privinta infractiunii de ucidere din culpa pedeapsa cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
In ceea ce priveste stabilirea in concret a gradului de pericol social al faptei savarsite si luand in considerare criteriile mentionate in art. 181 alin. 2 C.pen., instanta retine ca modul, mijloacele, precum si imprejurarile in care inculpatul a savarsit infractiunea, precum si atitudinea sa dupa comiterea faptei, dovedesc periculozitatea  inculpatului care .
In privinta datelor personale, instanta constata ca inculpatul nu are antecedente penale, a cooperat cu organele de urmarire penala, s-a prezentat in instanta in vederea audierii sale si, desi  a regretat savarsirea faptei, a sustinut in fata instantei ca nu este vinovat de moartea victimei, deoarece aceasta stationa pe carosabil si apoi a inceput sa alerge pentru a traversa.
Avand in vedere aceasta atitudine a inculpatului, care nu a constientizat importanta normelor legale pe care le-a incalcat nici dupa uciderea unui pieton, instanta nu va retine in favoarea acestuia circumstante atenuante, astfel cum a solicitat aparatorul sau, urmand insa sa orienteze pedeapsa spre minimul legal. Astfel, in temeiul art.178 alin.1 si 2 C.pen., instanta il va condamna pe inculpat  la pedeapsa de 3  ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.

III.6.In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia inculpatului trebuie realizata atat in baza art.71 alin. 2 si 3 C.pen. si art.64 C.pen., cat si prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, in special cauzele Sabou si Parcalab contra Romaniei si Hirst contra Marii Britanii, in conformitate cu decizia nr. 74/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Astfel, restrangerea exercitiului drepturilor si libertatilor poate fi dispusa numai daca este necesara, iar o atare masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, neputand fi acceptata o aplicare automata, in temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota.
Asadar, conform art.71 alin.3 C.pen., instanta retine ca urmarea socialmente periculoasa care s-a produs, respectiv decesul victimei, precum si culpa inculpatului in producerea accidentului auto, duc la concluzia necesitatii interzicerii exercitarii drepturilor de natura electorala prevazute de art. 64  alin.1 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care va interzice inculpatului exercitarea acestor drepturi pe durata executarii pedepsei principale.
Mai  mult, intrucat infractiunea a fost savarsita in exercitarea unei activitati specifice, respectiv conducerea unui autovehicul, instanta ii va interzice inculpatului dreptul de a conduce un autovehicul, pe durata executarii pedepsei principale, aplicand dispozitiile art.64 alin.1 lit. c C.pen.

III.7.Sub aspectul executarii, instanta  apreciaza ca in cauza sunt indeplinite conditiile prev. de  art.81 alin.1 C.pen., referitoare  la suspendarea conditionata a executarii pedepsei, respectiv:
a) pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda.
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul cand condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prevazute de art. 38 C.pen. (din fisa de cazier a inculpatului rezulta ca acesta nu are antecedente penale astfel incat este indeplinita si aceasta conditie);
c) se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.
In acest sens, avand in vedere imprejurarile comiterii faptei, conduita anterioara a inculpatului, rezultata din lipsa antecedentelor, precum si fata de gradul de integrare  in societate (inculpatul fiind angajat ca muncitor necalificat, sofer, iar apoi electromecanic la s.c. A.S.Y. S.R.L. din data de 1.05.2004 pana in prezent, potrivit adeverintei de salariat depuse la dosar in data de 16.03.2010), instanta considera ca reeducarea celui condamnat poate avea loc si fara executarea pedepsei, nefiind necesara izolarea inculpatului de societate.
Pentru aceste considerente, instanta, potrivit art.81 C.pen., va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii pe o durata de 5 ani, calculata potrivit art.82 alin.1 C.pen. si care constituie termen de incercare pentru inculpat.
Totodata, avand in vedere dispozitiile art.71 alin. 5 C.pen., instanta va dispune suspendarea executarii pedepselor accesorii, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
De asemenea, instanta, potrivit art.359 C.proc.pen., va atrage inculpatului atentia asupra cazurilor de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei, prevazute de art.83 si 84 C.pen.

IV.1.Sub aspectul laturii civile, instanta retine urmatoarele:
         In cursul urmaririi penale,  G.A.M. (persoana ce a efectuat cheltuieli de inmormantare a victimei) si S.T. (tatal victimei) s-au constituit parti civile in procesul penal, fara a indica initial cuantumul despagubirilor solicitate.
         In cursul judecatii, s-au constituit parte civila si S.A. (mama victimei) si R.M.A. (fiica minora a victimei).
         Partile civile S.T. si S.A. au solicitat impreuna acordarea de daune morale in cuantum de 100.000 euro, partea civila G.A.M. a solicitat despagubiri materiale in cuantum de 16.897 lei, iar in favoarea minorei, s-a solicitat acordarea unei prestatii periodice  lunare, in cuantum de 1.000 lei, reprezentand cuantumul cheltuielilor de intretinere pe care victima le acorda fiicei sale.
Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni s-a constituit parte civila  cu  suma de l.670, 48 lei, reprezentand  cheltuielile de spitalizare ale victimei S.D.A., depunand in acest decontul detaliat al costului medicamentelor si materialelor folosite.
In dovedirea daunelor materiale, partea civila G.A.M.  a aratat ca a efectuat mai multe cheltuieli  (10.498,73 lei – cheltuieli de inmormantare, 1031,49-cheltuieli pentru parastasele de 3 zile si de 9 zile, 1393,41 lei- cheltuieli pentru parastasul de 40 de zile, 1837,90 lei- cheltuieli pentru parastasul de 6 luni, 1336,07 lei- cheltuieli pentru parastasul de un an, 800 lei-monumentul funerar) si a atasat mai multe bonuri, chitante si facturi pentru a face proba acestor cheltuieli. Totodata, a fost audiata martora S.C., sub aspectul dovedirii daunelor solicitate de partile civile.
In ceea ce priveste prejudiciul moral suferit, partile civile S.T. si S.A. au precizat ca au suferit o trauma psihica ireparabila si o suferinta imensa in urma pierderii fiicei lor. Sub acest aspect, martora S.C. a precizat ca parintii victimei au fost foarte afectati de moartea acesteia, S.A. fiind chiar internata imediat dupa deces, pentru afectiuni psihiatrice.
In ceea ce priveste stabilirea pensiei de intretinere in favoarea minorei, s-a aratat ca minora nu a primit pana in prezent pensie de urmas si – desi victima era incadrata cu un salariu mic – aceasta castiga efectiv aproximativ 2.000 lei lunar, bani din care isi intretinea singura copilul, deoarece tatal minorei nu realiza venituri in acea perioada.

IV.2.Instanta retine ca angajarea raspunderii civile a inculpatului este intemeiata pe dispozitiile art. 998-999 C.civ., in cauza fiind indeplinite conditiile legale pentru tragerea la raspundere civila a inculpatului: fapta ilicita- infractiunea savarsita, prejudiciul cert (cuantumul prejudiciului material a fost stabilit in baza inscrisurilor depuse de partea civila G., corelat cu depozitia martorului ascultat in cursul judecatii) si nereparat inca, legatura de cauzalitate directa dintre fapta ilicita si prejudiciul produs, vinovatia  inculpatului sub forma culpei cu previziune (usurinta).
Totodata, pentru ca prejudiciul sa fie susceptibil de reparare se cer a fi intrunite urmatoarele conditii: sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta este sigur, atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data cand se pretinde repararea lui, este intotdeauna cert. De asemenea, este cert prejudiciul viitor, care, desi nu s-a produs inca, este sigur ca se va produce in viitor.
Sub aspectul prejudiciului material, instanta retine ca acesta consta din sumele de bani pe care partea civila G.A.M. (verisoara victimei) a fost nevoita sa le cheltuiasca pentru organizarea ritualurilor de inmormantare si de comemorare a victimei, luand in considerare bonurile, facturile si chitantele depuse la dosar, cu exceptia bonurilor fiscale pentru combustibil de la fila 41 care nu poarta data. Insumand valorile din actele depuse la dosar, instanta constata ca partea civila G.A.M. a cheltuit  14.463 lei pentru organizarea ritualurilor de inmormantare si de pomenire a victimei decedate, inclusiv pentru monumentul funerar, construirea cavoului si achizitionarea locului de veci. Cu privire la aceste ultime cheltuieli, instanta va lua in considerare doar jumatate din suma cheltuita, deoarece au fost cumparate si amenajate doua locuri de veci in valoarea totala de 1200 lei, instanta retinand ca partea civila poate fi despagubita doar cu suma de 600 lei pentru constructia locului de veci (fila 47).

In ceea ce priveste pensia de urmas ce i se cuvine fiicei minore a victimei,  R.M.A., nascuta la data de 28.07.2004, potrivit doctrinei si jurisprudentei, autorul infractiunii de ucidere din culpa trebuie obligat si la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, mai ales in conditiile in care s-a dovedit ca inainte de deces victima  - mama minorei – ii asigura acesteia intretinerea. Codul familiei (art.86) prevede in favoarea copilului minor dreptul la intretinere, obligatia legala de intretinere revenind in mod egal parintilor; dupa decesul unuia dintre parinti, cel vinovat de moartea acestuia trebuie obligat la plata unei pensii de intretinere pana la majoratul copilului. In ceea ce priveste cuantumul indemnizatiei lunare ce va fi acordat minorului, instanta apreciaza ca trebuie sa se tina seama in principal de salariul victimei (700 lei lunar, potrivit adeverintei de venituri eliberata de s.c. D.A. S.R.L.), dar si de alte venituri ale victimei. Instanta apreciaza insa ca in proces nu s-a efectuat dovada ca victima castigase anterior,  in mod constant, sume consistent mai mari decat salariul (afirmatia martorei S.C. este imprecisa, aceasta aratand ca o cunostea doar de doua luni pe victima si stia ca putea castiga intr-o luna chiar si 2.000 lei), prin urmare obligatia inculpatului se va raporta doar la aceste venituri ale victimei.  Aplicand regulile din dreptul familiei cu privire la cuantumul intretinerii (art.94 C.fam.), instanta va stabili indemnizatia lunara la o patrime din castigul cert al victimei, si anume la suma de 175 lei/luna.
Pentru perioada anterioara, de la data decesului (22.10.2007) si pana la data pronuntarii hotararii, instanta constata ca prejudiciul este cert si actual, cuantumul total al pensiei de intretinere  fiind de 5.425 lei.
De asemenea, instanta retine drept prejudiciu viitor cert pensia de intretinere  ce i se cuvine minorei dupa data pronuntarii hotararii si pana la majoratul copilului – instanta urmand sa stabileasca in favoarea minorei R.M.A. o indemnizatie lunara in cuantum de 175 lei, cu titlu de pensie de intretinere.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanta constata ca, desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, jurisprudenta a stabilit cateva criterii de apreciere:
- criterii referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv,
- criterii referitoare la  importanta valorilor lezate, masura in care acestea au fost lezate.
De asemenea, toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs. In materia daunelor morale, principiul repararii integrale a prejudiciului nu poate avea decat un caracter aproximativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate baneste. In schimb, se poate acorda victimei o suma de bani cu caracter compensatoriu, tinzand la oferirea unui echivalent care, prin excelenta, poate fi o suma de bani- de aceea ce trebuie evaluat, in realitate, este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Astfel, consecintele negative suferite de cele doua parti civile, in plan psihic si afectiv, prin pierderea fiicei lor in varsta de 30 de ani, sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netagaduit (si notorie) suferinta provocata de o astfel de pierdere.
Mai mult, valoarea sociala lezata este reprezentata de dreptul la viata, valoare fundamentala garantata de art. 21 alin. 1 din Constitutia Romaniei si protejat prin lege, conform art. 2 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Statuand in echitate, instanta apreciaza ca suma de cate 100.000 lei, reprezentand daune morale, in favoarea partilor civile S.T. si S.A., apare ca fiind rezonabila si justificata. Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca fiind excesiva suma totala de 100.000 euro solicitata de cele doua parti civile.

IV.3.In ceea ce priveste persoana care va fi obligata la plata acestor daune, instanta retine ca la momentul producerii accidentului soldat cu decesul numitului S.D.A., inculpatul conducea autotutilitara, asigurata pentru raspundere civila delictuala la SC. A. S.A.,  in conditiile art.51 din Legea nr.136/1995, privind asigurarile si reasigurarile din Romania, polita de asigurare fiind incheiata de asiguratul s.c. ABA Security Instal S.R.L.
Din analiza dispozitiilor Capitolului 3 al Legii nr. 136/1995, referitor la asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule (art. 48-59), se deduce ca raspunderea civila contractuala a asiguratorului pentru plata despagubirilor cuvenite persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, ori avarierea sau distrugerea de bunuri, are un caracter prioritar in raport cu raspunderea civila delictuala a celui asigurat de raspundere civila in temeiul unui contract de asigurare.
Astfel, atunci cand, in lipsa unei conventii intre asigurat, asigurator si persoana pagubita, se pune problema stabilirii despagubirilor pe calea unei hotarari judecatoresti, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de autovehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercita direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia si numai in subsidiar si in mod exceptional, daca intinderea raspunderii asiguratorului, determinata in conformitate cu clauzele contractului de asigurare si cu normele speciale care stabilesc limita maxima a despagubirilor de asigurare, excede nivelul despagubirilor stabilite de instanta ca fiind dovedite si cuvenite, poate fi angajata raspunderea civila delictuala a asiguratului pentru diferenta dintre limita maxima a despagubirilor de asigurare, stabilita prin Ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si nivelul despagubirilor in concret determinat de instanta.
In cauza de fata, instanta retine ca valoarea despagubirilor ce vor fi acordate partilor civile nu depaseste limita maxima a despagubirilor de asigurare, stabilita prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 113.133/2006, in vigoare la data producerii accidentului, care prevede in art. 12 alin. 2 ca pentru pagubele materiale produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste pentru anul 2007 la un nivel de cel putin 100.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de B.N.R. Prin urmare, in temeiul art. 346 C.proc.pen., rap. la art. 14-15 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ. si art. 48-59 din Legea nr. 136/1995, instanta va admite in parte actiunile civile formulate de partile civile si il va obliga pe asigurator la plata urmatoarelor despagubiri:
       -100.000 lei catre partea civila S.T., cu titlu de daune morale
       -100.000 lei catre partea civila S.A., cu titlu de daune morale
        -14.463 lei catre partea civila G.A.M., cu titlu de daune materiale
        -5.425 lei catre partea civila R.M.A., (reprezentata de R.I.C., reprezentant legal), cu titlu de pensie de intretinere pentru perioada noiembrie 2007-mai 2010, precum si la plata unei indemnizatii lunare in cuantum de  175 lei, cu titlu de pensie de intretinere in favoarea minorei, de la pronuntarii prezentei hotarari si pana la majoratul copilului.

IV.4.In ceea ce priveste actiunea civila apartinand partii civile Spitalului Clinic  de Urgenta Bagdasar Arseni, instanta constata ca partea a facut dovada despagubirilor solicitate (cu decontul de cheltuieli), ce nu au fost contestate de catre inculpat.
 La repararea acestui prejudiciu, instanta va avea in vedere ca potrivit prevederilor art. 313  alin.1 din Legea nr. 95/2006 ,,Persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata.”    In consecinta, in temeiul art.14 C. proc. pen. raportat  la art.346  alin.1 C. proc. pen. , art. 998 si 999 C.Civ., art.313 din Legea nr. 95/2006, instanta il va obliga pe inculpat la plata sumei de 1.670,48 lei catre partea civila,  constituind cheltuielile ocazionate de ingrijirile medicale acordate victimei in cursul spitalizarii pana la survenirea decesului, constatand ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale.

V.Avand in vedere solutia de condamnare, in temeiul art.191 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat la plata catre stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

In temeiul art.178 alin.1, alin.2 Cod penal,  condamna pe inculpatul R.C.R. (fiul lui M si M, nascut in Bucuresti, cu domiciliul in Bucuresti, CNP- ),  la  pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa in varianta agravata, fapta comisa in data de 22.10.2007.
       In temeiul art.71 C. pen., aplica inculpatului pedeapsa accesorie constand in interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua, lit.b si c C. pen., pe durata executarii pedepsei principale.
       In  temeiul art.81-82, art.71 alin.5 C. pen., suspenda executarea pedepsei principale si a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata  unui termen de incercare de 5 ani.
        In temeiul art.359 C.proc.pen., atrage  atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 C.pen. a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
        In temeiul  art.14 rap. la art.346 C. proc. pen., rap. la art. 998-999 C. civ. rap. la art.313 din Legea nr. 95/2006, admite actiunea civila a Spitalului Clinic  de Urgenta Bagdasar Arseni cu sediul in Bucuresti, sector 4, si il obliga pe inculpat  la plata sumei  de 1.670,48 lei catre partea civila,  constituind cheltuielile ocazionate de ingrijirile medicale acordate victimei in cursul spitalizarii pana la survenirea decesului.
        In temeiul art.346 C.proc.pen., rap. la art.14-15 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ. si art.48-59 din Legea nr.136/1995, admite - in parte - actiunea civila, formulata de partile civile si  il obliga pe asiguratorul S.C A S.A. cu sediul in Bucuresti la plata urmatoarelor despagubiri:
       -100.000 lei catre partea civila S.T., cu domiciliul in Bucuresti, cu titlu de daune morale
       -100.000 lei catre partea civila S.A., cu domiciliul in Bucuresti, cu titlu de daune morale
        -14.463 lei catre partea civila G.A.M., cu domiciliul in Bucuresti, cu titlu de daune materiale
        -5.425 lei catre partea civila R.M.A., (reprezentata de R.I.C., reprezentant legal cu domiciliul in Bucuresti), cu titlu de pensie de intretinere pentru perioada noiembrie 2007-mai 2010, precum si la plata unei indemnizatii lunare in cuantum de  175 lei, cu titlu de pensie de intretinere in favoarea minorei, de la pronuntarii prezentei hotarari si pana la majoratul copilului.
 In temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen.,  obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, ( care se vor achita la oficiile postale  in contul .
         In temeiul art.193 C.proc.pen., obliga inculpatul la plata sumei de 2.500 lei catre partea civila S.T., cu titlu de cheltuieli judiciare.
         Cu drept de apel, in termen de 10 zile de la comunicare pentru partile civile R.M.A, G.A.M, pentru partea responsabila civilmente si pentru asigurator si de la pronuntare pentru ceilalti participanti.
          Pronuntata in sedinta publica, azi, 26.05.2010.