Actiune in raspundere civila delictuala – Daune morale
(Sentinta civila nr. 3536 din data de 22.04.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti)Sentinta civila nr. 3536 din 22.04.2013
Actiune in raspundere civila delictuala – Daune morale
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 30.10.2012 sub nr. ...../302/2012, reclamantul D. F. I. a chemat in judecata pe paratul C. F., solicitand instantei obligarea paratului la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
In motivare, reclamantul a aratat ca de un an de zile este victima vecinului sau, paratul din cauza, acestia locuind in acelasi bloc, iar pe fondul unor neintelegeri aparute in cadrul asociatiei, paratul a inceput sa il sicaneze, profitand de faptul ca reclamantul este batran si bolnav si nu se poate apara. Reclamantul a relatat in cerere 3 incidente la diferite intervale de timp, in care paratul i-a adresat cuvinte precum: „comunist”, „terorist”, „nenorocit”, l-a amenintat ca il baga la Jilava, adresandu-i totodata o serie de expresii vulgare. La doua dintre aceste incidente au fost de fata si doi martori locatari ai blocului, care au observat ca reclamantul nu a ripostat in niciun fel.
Reclamantul a invederat ca este in varsta si nu este lasat sa traiasca linistit, fiind terorizat de catre parat, motiv pentru care a avut probleme de sanatate
A mai adaugat ca in luna februarie 2012, paratul a mers pe langa reclamant, pe strada, si l-a impins pe acesta, cu intentia vadita de a-l face pe reclamant sa alunece pe gheata, lucru observat si de femeia de serviciu care face curat in fata blocului. De atunci, de fiecare data cand reclamantul se intalneste cu paratul, acesta il injura, il calomniaza, ii da cu palma sau pumnul in spate, amenintandu-l ca „o sa il termine”.
Mai mult decat atat, paratul il impiedica pe reclamant sa foloseasca cutia de scrisori, introducandu-i in aceasta tot felul de materiale publicitare, hartii si plicuri goale, guma de mestecat. In acest fel, cutia postala a reclamantului este mereu plina, astfel ca toate facturile si plicurile care sunt adresate reclamantului si familiei sale nu mai au loc in aceasta
Reclamantul a mai sustinut ca in data de 13.09.2012, paratul s-a intalnit cu reclamantul in holul blocului si l-a facut pe acesta „vagabond ordinar” si l-a amenintat ca „il termina”. De asemenea, paratul a turnat acid in fasa usii reclamantului.
In drept, reclamantul s-a intemeiat pe prevederile art. 998 si urm. Cod civil.
La termenul din 25.02.2013, reclamantul si-a restrans pretentiile la suma de 10.000 lei.
In dovedire, reclamantul a depus la dosar copii de pe plangerile pe care le-a adresat organelor de cercetare penala, copii de pe materialele gasite in cutia po?tala.
Paratul a formulat intampinare insa instanta a constatat la termenul din 15.04.2013 ca paratul este decazut din dreptul de a o formula pentru motivele aratate in incheierea de sedinta intocmita cu acea ocazie.
In cauza au fost administrate interogatorii reciproce si au fost audiati martorii Z.V. si V. M
Analizand probele administrate in cauza, instanta a re?inut urmatoarele:
In cauza, reclamantul a prezentat instantei mai multe incidente, in cadrul carora, conform mentiunilor reclamantului, paratul i-ar fi adresat cuvinte jignitoare. Instanta a observat ca cele mai multe incidente invederate de reclamant sunt sustinute sunt simple afirmatii ale acestuia, fara sustinere in materialul probator.
In ceea ce priveste declaratia martorului Z.V.l instan?a a apreciat ca aceasta nu poate fi avuta in vedere in integralitatea sa deoarece martorul a invederat ca el insusi se afla intr-o relatie conflictuala cu paratul, ceea ce poate conduce la concluzia ca declaratia sa este influentata de o perceptie subiectiva asupra evenimentelor supuse analizei sau ca martorul poate prezenta evenimentele cu o oarecare doza de exagerare, pe care instanta trebuie sa o aiba in vedere.
Singurele elemente din declaratia martorului Z.V. care au putut fi luate in considerare au fost acele sustinute si de alte probe administrate in cauza, deoarece numai prin coroborarea probelor administrate de instanta de judecata se poate ajunge la stabilirea acelei situatii de fapt care corespunde adevarului obiectiv.
Astfel, singurele aspecte care s-au regasit atat in sustinerile reclamantului, cat si in declaratiile martorilor V. M. ?i Z. M. Au fost date de faptul ca paratul s-a adresat reclamantului cu expresiile „terorist” si „securist”.
Instanta a apreciat ca un aspect cert, care a rezultat cu evidenta din probe, a fost acela ca paratul a folosit acele expresii la adresa reclamantului, fiind analizat contextul in care au fost facute afirmatiile, motivatia paratului si masura in care acestea pot atrage raspunderea civila delictuala a paratului. In ceea ce priveste celelalte aspecte invederate de reclamant, in lipsa unor probe concrete in acest sens, acestea nu au putut fi valorificate de catre instan?a in cauza.
Instanta a observat ca intre cele doua par?i s-a iscat un conflict inca din anul 2006, legat de administrarea blocului in care cele doua locuiesc. Prin urmare, intre reclamant si parat a existat o divergenta de opinii, la un moment dat, dar la dosar nu exista elemente care sa explice in mod rational cum respectiva divergenta de opinii a degenerat in atitudinea paratului de jignire a reclamantului si care ar fi motivele logice pentru care paratul ar putea avea o asemenea atitudine. Instan?a a stabilit cu certitudine ca reclamantul a avut fata de parat un comportament civilizat, ceea ce, in mod firesc, nu justifica o reactie mai putin civilizata din partea paratului.
Analizand conditiile raspunderii civile delictuale a paratului C. F., instanta a retinut ca, in temeiul art. 1357 Cod civil, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare iar autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
Fata de acest text de lege, instanta a observat ca pentru antrenarea raspunderii, este necesar sa se fi comis o fapta ilicita, sa se fi cauzat un prejudiciu, prejudiciul sa fie urmarea faptei ilicite (sa existe legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu), iar fapta sa fie comisa cu vinovatie, fie ca este vorba despre intentie, fie ca este vorba despre culpa, si chiar de-ar fi culpa in forma ei cea mai usoara.
In speta, asa cum s-a retinut mai sus, paratul s-a adresat reclamantului cu expresiile „terorist” si „securist”, ceea ce constituie in sine, o fapta ilicita.
Pentru retinerea unei asemenea concluzii, instanta a avut in vedere ca demnitatea umana este o valoare protejata de Constitutia Romaniei, chiar prin art. 1 alin. (3), si art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamental, si ca expresiile folosite de parat au fost natura sa lezeze demnitatea reclamantului.
Astfel, instanta a constatat ca este de notorietate ca Departamentul Securitatii Statului a fost in perioada 1948-1989 responsabil de incalcarea frecventa a drepturilor fundamentale ale cetatenilor romani si ca metodele sale de actiune includeau aplicarea de tratamente degradante sau umilitoare pentru opozantii regimului politic comunist sau chiar apelarea la acte de tortura. Prin urmare, simpla indicare a faptului ca o persoana a fost colaboratoare a Departamentului respectiv, fara a exista probe care sa sustina o asemenea afirmatie, este de natura sa jigneasca, sa denigreze si sa afecteze demnitatea umana, prin asocierea persoanei cu un istoric caracterizat printr-o multitudine de acte ilegale comise impotriva cetatenilor romani.
De asemenea, sintagma „terorist”, folosita la adresa unei persoane in contextul in care actele de terorism comise la nivel mondial in ultimii ani au condus la pierderea unui numar foarte mare de vieti omenesti este si ea de natura sa jigneasca si sa denigreze, tot prin asocierea persoanei jignite cu o categorie sociala caracterizata prin comiterea de fapte grave impotriva umanitatii.
Este adevarat, totusi, dincolo de aceste elemente, ca paratului trebuie sa ii fie respectata libertatea de exprimare. Cu toate acestea, instanta a observat ca atitudinea paratului fata de reclamant a depasit in cauza limitele admisibile ale libertatii de exprimare, pe de o parte deoarece prin exercitarea dreptului la exprimare libera nu se poate aduce atingere demnitatii altuia, iar pe de alta parte deoarece scopul paratului nu a fost acela de a transmite o informatie de interes public sau de a-si exprima o opinie, ci acela de a-l jigni pe reclamant, fara vreun motiv rezonabil.
In contextul in care a existat un asemenea scop, a fost evident ca fapta paratului a fost comisa cu vinovatie.
Referitor la existenta unui prejudiciu, instanta a remarcat faptul ca expresiile folosite de parat au fost de natura sa intimideze, sa denigreze, sa creeze o stare de angoasa, de neliniste si o senzatie de inferioritate, prin urmare sunt cauzatoare de prejudicii, cel putin morale.
Cu toate acestea, instanta a apreciat ca nu poate evalua prejudiciul respectiv la suma indicata de reclamant in cererea sa precizatoare, pe de o parte deoarece reclamantul a solicitat suma de 10.000 lei pentru mai multe fapte ilicite si doar una dintre ele a fost dovedita, iar pe de alta parte deoarece fapta dovedita a paratului, chiar cauzatoare de prejudicii, asa cum s-a mentionat mai sus, nu este de natura sa provoace o suferinta morala de amploarea celei invederate de reclamant.
Prin urmare, instanta a apreciat ca in spe?a au fost intrunite conditiile raspunderii civile delictuale in persoana paratului, pentru motivele indicate mai sus ?i ca obligarea paratului la plata sumei de 1000 lei pentru repararea integrala a prejudiciului suferit de reclamant este suficient.
Incheiere din data de 08.04.2013
Recuzare executor judecatoresc
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 la data de 15.02.2013 sub nr. ...../302/2013, petenta N.A. a formulat cerere de recuzare a doamnei executor judecatoresc R.M. din cadrul Biroului Executorilor Judecatoresti Asociati O. si R.
In motivarea cererii, petenta a aratat ca in dosarul de executare inregistrat sub nr. .../.../2012 pe rolul BEJA O. si R. s-a ocupat de procedura de executare d-na R. M. care in perioada 1982-1996 a fost casatorita cu dl. H. T. si detine informatii personale si familiale.
A mai aratat ca d-na executor R. M. are o atitudine posesiva, recurge la amenintari impotriva petentei fata de minora H. A.-E. si o jigneste pe fiica petentei. Petenta a invederat ca executorul judecatoresc are doi copii din relatia cu H. T.
In drept, au fost invocate disp. art. 10 din Legea nr. 188/2000, precum si ale art. 27 pct. 9 Cod procedura civila.
In dovedire, petenta a depus la dosar, in fotocopii, urmatoarele inscrisuri: sentinta civila nr. ... din 30.11.2009, pronuntata de Judecatoria sector 5 Bucuresti in dosar nr. .../302/2009, carte de identitate N. A., decizia civila nr. .... din 04.10.2011, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a III-a in dosar nr. ..../302/2009, proces-verbal privind continuarea procedurilor de executare silita nr. .../../2012 din 20.12.2012, proces-verbal din 20.01.2013, decizia civila nr. ... din 28.03.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a in dosar nr. .../302/2009.
Intimatul desi legal citat, nu a depus intampinare si nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
La solicitarea instantei, s-a atasat la dosar copie de pe sentinta civila nr. ... din 13.-.1996, pronuntata de Judecatoria sector 5 Bucuresti in dosar nr. .../1996.
Instanta a incuviintat pentru petenta proba cu inscrisuri si a dispus judecarea cererii in sedinta publica, fata de faptul ca art. 10 din Legea nr. 188/2000 face trimitere doar la cazurile si la conditiile in care se poate dispune recuzarea reglementata de Codul de procedura civila, nu si la procedura de judecare a cererii de recuzare in Camera de Consiliu. Prin urmare, apreciindu-se ca exceptiile de la regula conform careia procesul civil se judeca in sedinta publica, conform art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sunt de stricta interpretare si aplicare, instanta a constatat ca nu poate fi inclusa reglementarea din Codul de procedura civila conform careia cererea de recuzare se judeca in Camera de Consiliu in sfera „cazurilor si conditiilor” in care se poate dispune recuzarea executorului judecatoresc, pentru aceste motive dispunand judecarea in sedinta publica.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. ... din 30...2009, pronuntata de Judecatoria sector 5 Bucuresti in dosar nr. .../302/2009, instanta a admis cererea reclamantului H. T. in contradictoriu cu parata H. A., a admis in parte cererea reconventionala a paratei, a desfacut casatoria incheiata intre parti la data de 30./.2001 din vina comuna, a dispus revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei, acela de „N.”, a incredintat paratei spre crestere si educare pe minora H. A.-E., l-a obligat pe reclamant la plata unei pensii de intretinere catre minora si a incuviintat ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minora, conform unui program de vizitare aratat de instanta in sentinta.
Prin decizia civila nr. ... din 28./.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a in dosar nr. .../302/2009, instanta a schimbat in parte sentinta nr. ... din 30./.2009, in sensul ca a desfacut casatoria din culpa reclamantului si in sensul maririi cuantumului pensiei de intretinere.
Prin decizia civila nr. ... din 04./.2011, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosar nr. .../302/2009, au fost respinse recursurile declarate de H. T. si N. impotriva deciziei nr. .... din 28./.2011.
Pentru punerea in executare a dispozitiilor din sentinta nr. ... din 30./.2009 referitoare la programul de vizitare, numitul H. T. a apelat la serviciile executorului judecatoresc R. M. din cadrul Biroului Executorilor Judecatoresti O. si R.
Conform mentiunilor din sentinta civila nr. ... din 13./.1996, pronuntata de Judecatoria sector 5 Bucuresti in dosar nr..../1996, doamna executor judecatoresc R. M. a fost casatorita cu numitul H. T. din data de 25.12.1982 si pana la ramanerea irevocabila a sentintei nr. ..../1996, iar din casatoria celor doi au rezultat doi copii: I. D., nascut la data de 20.07.1985 si T. G., nascut la data de 08.11.1983.
Fata de faptul ca doamna executor judecatoresc a fost casatorita timp de aproximativ 14 ani cu creditorul H. T. si fata de faptul ca din aceasta casatorie au rezultat doi copii, instanta a apreciat ca, pentru un observator obiectiv, echidistanta doamnei executor este pusa la indoiala, fiind imperios necesar ca aceasta sa nu mai efectueze acte de executare in dosarul de executare deschis la solicitarea creditorului H. T. Instanta a reamintit ca executarea silita este o parte a procesului civil si ca echitatea procedurii civile impune ca autoritatile statului, adica inclusiv executorul judecatoresc implicat in proces, sa nu aiba o atitudine care sa favorizeze vreuna dintre parti si nici sa nu se afle intr-o postura care sa ridice suspiciuni cu privire la posibilitatea favorizarii vreuneia dintre parti. In plus, intr-un domeniu sensibil precum cel al legaturilor personale dintre parinte si copil, este cu atat mai important ca aceste reguli sa fie respectate, astfel incat sa nu existe niciun risc ca dezvoltarea minorului sa fie afectata de comportamentul autoritatilor.
Desi petenta si-a intemeiat cererea de recuzare pe prevederile art. 27 pct. 9 C. proc. civ., instanta a constatat ca nu exista dovezile unei vrajmasii intre executorul judecatoresc si petenta. Cu toate acestea, elementele prezentate de petenta instantei si argumentele pe care le-a adus aceasta in cererea sa se circumscriu cazului de recuzare prevazut de art. 27 pct. 1 C. proc. civ.
In concret, instanta a observat ca, desi nu exista dovezi certe cu privire la vreun interes pe care l-ar avea executorul judecatoresc in dosarul de executare constituit la solicitarea creditorului H. T., in acelasi timp este totusi cert ca exista dubii rezonabile cu privire la impartialitatea doamnei executor si suspiciuni firesti conform carora doamna executor ar putea avea un interes in cauza, in sensul de a favoriza pe creditor, care este fostul sot al doamnei executor si tatal copiilor acesteia.
Prin urmare, pentru ca partile sa beneficieze de un proces echitabil si pentru a nu exista vreun risc de afectare a dezvoltarii minorei prin comportamentul autoritatilor statului, instanta a admis cererea de recuzare a executorului judecatoresc R. M., din cadrul Biroului Executorilor Judecatoresti Asociati O. ?i R. in temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, raportat la art. 27 pct. 1 C. proc. civ.
Pentru aceleasi considerente instanta a apreciat ca se impune si anularea actelor de executare efectuate de aceasta, in temeiul art. 10 alin. (5) din Legea nr. 188/2000.
Incheiere din data de 17.06.2013
Cerere de reexaminare impotriva incheierii prin care s-a anulat cererea de chemare in judecata.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 la data de 11.04.2013 sub nr. …./302/2013, petentul C. M. a formulat plangere contraventionala impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CP nr. 372XXXX din 28.03.2013, comunicat petentului la data de 02.04.2013, prin care a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 750 lei si suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, solicitand anularea partiala a procesului-verbal, in sensul anularii amenzii in cuantum de 300 lei si restituirii permisului de conducere.
In motivare, petentul a aratat ca a fost sanctionat deoarece in data de 28.03.2013 ar fi condus autoturismul cu nr. de inmatriculare B-XX-XXX neavand asupra sa permisul de conducere, certificatul de inmatriculare si cartea de identitate, iar la efectuarea virajului la dreapta de pe Calea Rahovei catre Soseaua Progresului nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor aflati pe marcajul pietonal si pe culoarea verde pentru pietoni.
Petentul a invederat ca uitase actele in autoturismul proprietate personala, autoturismul pe care il conducea la data sanctionarii sale fiind al altcuiva, insa a furnizat agentului de politie datele sale de identificare. Agentul l-a informat pe petent ca va primi la domiciliu procesul-verbal de contraventie, motiv pentru care petentul a parasit zona in care a fost oprit. Ulterior, a fost oprit din nou de acelasi agent de politie, care l-a acuzat pe petent ca ar fi fugit de la locul faptei si care l-a amenintat pe petent ca, din aceasta cauza, il va sanctiona si pentru ca nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor.
Petentul a subliniat ca nu a refuzat sa semneze procesul-verbal, insa agentul nu i-a comunicat actul sanctionator la data intocmirii sale. Prin urmare, i-a fost incalcat dreptul de a formula obiectiuni.
In plus, petentul a subliniat ca nu este adevarat ca nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor.
In drept, petentul s-a intemeiat pe prevederile OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006, OG nr. 2/2001, Codul de procedura civila.
In dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale si a depus la dosar copie de pe procesul-verbal contestat.
La data de 17.04.2013, instanta a verificat, in temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., daca plangerea petentului indeplineste conditiile prevazute de art. 194-197 C. proc. civ. Cu aceasta ocazie, instanta, in temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ., a dispus emiterea unei adrese catre petent, cu mentiunea de a complini lipsurile plangerii in termen de 10 zile de la primirea adresei, sub sanctiunea anularii plangerii.
Astfel, instanta i-a pus in vedere petentului sa indice codul sau numeric personal, sa arate numele, prenumele si adresele martorilor si sa depuna la dosar orginalul procesului-verbal de contraventie.
Adresa instantei i-a fost comunicata petentului, in mod legal, la data de 22.04.2013, la adresa postala indicata de acesta.
La data de 30.04.2013, petentul a depus un raspuns la solicitarea instantei, prin care a indicat codul sau numeric personal, numele, prenumele si codul numeric personal al martorului pe care doreste sa il audieze instanta de judecata. Petentul nu a depus la dosar originalul procesului-verbal de contraventie.
Prin incheierea din 08.05.2013, instanta a anulat plangerea contraventionala formulata de petentul C. M. impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CP nr. 372XXX din 28.03.2013.
In motivare, instanta a avut in vedere, in esenta, ca petentul nu a depus la dosar originalul procesului-verbal de contraventie, desi se afla in posesia acestuia si desi i s-a pus in vedere de catre instanta de judecata aceasta obligatie. Instanta a subliniat ca depunerea la dosar a originalului procesului-verbal de contraventie contestat preintampina formularea mai multor plangeri de catre acelasi petent impotriva aceluiasi proces-verbal pe rolul mai multor instante sau pe rolul aceleiasi instante, fiind o obligatie esentiala pentru buna desfasurare a litigiilor avand ca obiect plangeri contraventionale.
Prin cererea de reexaminare formulata de catre petent la data de 23.05.2013 si inregistrata sub nr. XXXXX/302/2013, petentul C. M. a solicitat reexaminarea incheierii de sedinta din data de 08.05.2013 pronuntata in cadrul dosarului nr. XXXX/302/2013, prin care s-a dispus anularea plangerii contraventionale pentru necomplinirea lipsurilor puse in vedere de catre instanta.
In motivarea cererii de reexaminare, petentul a aratat ca art. 194 C. proc. civ. prevede in mod limitativ ce anume trebuie sa contina cererea de chemare in judecata, nefiind mentionata in mod expres depunerea procesului-verbal contestat in original.
In drept, cererea de reexaminare a fost intemeiata pe dispozitiile art. 200 alin. (5) – (7) din Noul Cod de Procedura Civila iar in sustinerea cererii, petentul a depus la dosar originalul procesului-verbal contestat.
Analizand actele dosarului instanta a constatat ca potrivit art. 200 alin. (6) C. proc. civ., cererea de reexaminare se solutioneaza prin incheiere definitiva data in camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de catre un alt complet al instantei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra masurii anularii daca aceasta a fost dispusa eronat sau daca neregularitatile au fost inlaturate in termenul acordat potrivit alin. (2).
Prin urmare, instanta care judeca cererea de reexaminare poate reveni asupra masurii anularii cererii de chemare in judecata doar in doua situatii expres si limitativ prevazute de lege, respectiv: in situatia in care neregularitatile au fost inlaturate in termenul de 10 zile de la comunicarea adresei instantei sau cand masura anularii a fost dispusa in mod eronat.
In ceea ce priveste prima situatie, instanta a apreciat ca aceasta nu era aplicabila in speta, deoarece petentul nu s-a conformat tuturor masurilor dispuse de instanta de judecata in termenul acordat in acest sens.
In ceea ce priveste cea de-a doua situatie, s-a constatat ca aceasta este incidenta atunci cand solutia de anulare a cererii de chemare in judecata este rezultatul unei erori („a fost dispusa in mod eronat”), retinand eroarea ca o falsa reprezentare a realitatii.
In procedura regularizarii cererii de chemare in judecata, instituita de art. 200 C. proc. civ., falsa reprezentare a realitatii poate interveni in mai multe situatii, fiind rolul practicii judiciare sa determine sfera acestei notiuni in functie de fiecare caz concret in parte. Spre exemplu, se poate vorbi despre o falsa reprezentare a realitatii, adica despre o eroare, atunci cand instanta nu observa faptul ca au fost depuse la dosar anumite acte solicitate reclamantului si anuleaza cererea de chemare in judecata pentru lipsa acestor acte.
In schimb, nu se poate vorbi despre o falsa reprezentare a realitatii atunci cand instanta interpreteaza si aplica legea la cazul concret, falsa reprezentare a realitatii si gresita aplicare a legii fiind notiuni distincte, care nu se pot confunda sau suprapune in vreun fel. Astfel, falsa reprezentare a realitatii implica o perceptie gresita asupra unei situatii de fapt din realitatea obiectiva, in timp ce gresita interpretare si aplicare a legii implica elaborarea de catre instanta de judecata a unui rationament logico-juridic in care setul de premise nu este compatibil cu concluzia extrasa.
Asa cum se poate remarca, legea permite sa se revina asupra incheierii de anulare dispuse de instanta de judecata atunci cand anularea a fost dispusa in mod eronat, iar nu si atunci cand anularea a fost dispusa ca urmare a gresitei interpretari a legii de catre judecator.
Or, in cazul de fata, instanta a retinut ca petentul nu a indicat drept motiv de reexaminare vreo eroare in care s-ar fi aflat judecatorul cauzei. Din contra, petentul critica modul de interpretare si aplicare de catre judecator a prevederilor art. 194 C. proc. civ., critica practic oportunitatea impunerii unei anumite masuri de catre instanta de judecata in procedura regularizarii cererii de chemare in judecata, aspecte care nu intra in conceptul de pronuntare „in mod eronat” a unei solutii de anulare a cererii de chemare in judecata.
Cu toate acestea, instanta a constatat ca, fie si in situatia in care ar putea proceda, cu ocazia judecarii cererii de reexaminare, la o analiza a modului de interpretare a legii de catre instanta de judecata, la o analiza a oportunitatii dispunerii anumitor masuri de catre aceasta, in acest context special al prezentei cauze nu se impune o solutie de admitere a cererii de reexaminare. Astfel, petentului i s-a pus in vedere sa depuna la dosar originalul procesului-verbal de contraventie in termen de 10 zile de la comunicarea acestei masuri de catre instanta de judecata iar acesta nu s-a conformat masurii dispuse de instanta de judecata, desi se afla in posesia documentului solicitat si i s-a acordat un termen suficient pentru depunerea documentului la dosarul cauzei.
In ceea ce priveste necesitatea depunerii la dosar a originalului procesului-verbal de contraventie, aceasta se justifica prin aceea ca, asa cum s-a aratat si de catre instanta care a anulat plangerea, ea este de natura sa preintampine formularea de plangeri contraventionale succesive, la aceeasi instanta de judecata sau la instante de judecata diferite, si astfel este de natura sa preintampine pronuntarea unor hotarari judecatoresti contradictorii sau eludarea regulilor care guverneaza repartizarea aleatorie a cauzelor. Prin urmare, obligatia de a depune la dosar originalul procesului-verbal de contraventie este o obligatie esentiala pentru buna desfasurare a procesului contraventional. In plus, este o obligatie fireasca, elementara si usor de adus la indeplinire, neindeplinirea sa neputand fi decat rezultatul unei lipse intentionate de colaborare din partea petentului, adica rezultatul unei atitudini procesuale care trebuie sanctionate in mod corespunzator.
Cu privire la sanctiunea procesuala aplicabila in cazul in care judecarea procesului este ingreunata din pricina atitudinii reclamantului, s-a retinut ca aceasta o constituie, de regula, suspendarea judecarii cauzei, intemeiata pe prevederile art. 242 alin. (1) C. proc. civ. Acest articol, inainte de republicarea Codului de procedura civila si renumerotarea textelor, era art. 2361 C. proc. civ., fiind introdus in Codul de procedura civila prin Legea nr. 76/2012. Instanta a constatat ca aceeasi lege, respectiv Legea nr. 76/2012, a stabilit ca in cazul plangerilor contraventionale, art. 2361 C. proc. civ. nu este aplicabil (a se vedea art. 41 din Legea nr. 76/2012). Desi articolele din Codul de procedura civila au fost renumerotate, dispozitia conform careia in cazul plangerilor contraventionale nu se poate suspenda judecata pentru neindeplinirea obligatiilor stabilite de instanta de judecata in sarcina reclamantului, a ramas pe deplin aplicabila, art. 41 din Legea nr. 76/2012 fiind in vigoare si perfect aplicabil in continuare.
Prin urmare, daca s-ar admite ca neindeplinirea obligatiei petentului de a depune la dosar originalul procesului-verbal de contraventie nu se poate sanctiona cu anularea cererii de chemare in judecata, ar insemna ca neindeplinirea acestei obligatii ar ramane fara vreo sanctiune procesuala, de vreme ce sanctiunea suspendarii judecatii nu se poate aplica. Or, o asemenea situatie este inadmisibila, nefiind de acceptat ca indeplinirea anumitor obligatii procesuale sa ramana exclusiv la latitudinea petentului, fara posibilitatea vreunui control din partea instantei de judecata, cu atat mai mult cu cat legea de procedura este menita sa disciplineze partile, sa asigure celeritatea solutionarii cauzei si buna desfasurare a procesului.
Cu siguranta intentia legiuitorului nu a fost aceea de a permite petentului sa isi aleaga daca indeplineste sau nu o anumita obligatie procesuala, dupa bunul sau plac, ci legiuitorul a avut in vedere ca sanctiunea suspendarii judecatii trebuie eliminata in cazul plangerilor contraventionale tocmai pentru ca suspendarea judecatii este benefica petentului, de vreme ce introducerea plangerii contraventionale suspenda executarea sanctiunilor aplicate, petentul neavand vreun interes real de a se conforma in timp util dispozitiilor instantei de judecata. Acest lucru nu inseamna, asa cum s-a aratat, ca obligatiile petentului care tin de legala investire a instantei raman fara sanctiune procesuala. Din contra, aceasta optiune a legiuitorului, de eliminare a sanctiunii suspendarii judecatii din culpa petentului, a intervenit in contextul in care Noul Cod de Procedura Civila a instituit o sanctiune specifica pentru neindeplinirea regulilor care guverneaza legala sesizare a instantei, respectiv anularea cererii de chemare in judecata.
Instanta a constatat ca legea de procedura civila reglementeaza o sanctiune specifica pentru nedepunerea la dosar a originalului unui inscris, atunci cand instanta solicita originalul, aceasta sanctiune fiind, asa cum reiese din art. 292 alin. (2) C. proc. civ., neluarea in seama a inscrisului. Cu toate acestea, in cazul concret al plangerilor contraventionale, neluarea in seama a procesului-verbal de contraventie nu este posibila, deoarece instanta de judecata nu poate judeca plangerea contraventionala fara sa se raporteze la continutul procesului-verbal de contraventie. Prin urmare, si sanctiunea instituita de art. 292 alin. (2) C. proc. civ. se dovedeste a fi inaplicabila in contextul special al procesului contraventional.
Prin urmare, singura sanctiune procesuala care mai poate fi avuta in vedere in caz de neindeplinire a obligatiei de depunere la dosar a originalului procesului-verbal de contraventie, impuse de instanta de judecata in sarcina petentului, este aceea a anularii cererii de chemare in judecata, deoarece aceasta este sanctiunea de drept comun pentru nelegala investire a sentintei.
In acest context legislativ, instanta a constatat ca in temeiul art. 194 lit. e) C. proc. civ., petentul are obligatia de a arata dovezile pe care se intemeiaza. In cazul inscrisurilor, „aratarea” acestora nu inseamna o simpla indicare sau enumerare a lor in cererea de chemare in judecata, ci o efectiva „aratare”, in materialitatea lor. Este adevarat ca inscrisurile se depun in copii certificate pentru conformitate cu originalul, insa prevederile art. 194 lit. e) C. proc. civ. trebuie coroborate cu prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc ca daca inscrisul este depus in copie, partea care l-a depus este obligata sa aiba asupra sa originalul si, la cerere, sa il prezinte instantei.
Avand in vedere ca sanctiunea neluarii in seama a inscrisului reprezentat de originalul procesului-verbal de contraventie nu este aplicabila in cazul plangerilor contraventionale, ca sanctiunea suspendarii judecatii din culpa petentului nu este, de asemenea, aplicabila in cazul plangerilor contraventionale, ca o obligatie procesuala dispusa de instanta de judecata nu poate ramane fara sanctiune juridica si ca rolul regularizarii cererii de chemare in judecata este acela de a responsabiliza reclamantii, de a crea cadrul necesar pentru judecarea cauzei in bune conditii, fara interventia unor cauze de amanare sau a unor atitudini procesuale de natura sa conduca la temporizarea procedurii, instanta a dedus ca sanctiunea aplicabila cererii formulate de petentul C. M. pentru neindeplinirea obligatiei dispuse de instanta de judecata in sarcina acestuia de a depune la dosar originalul procesului-verbal de contraventie, o constituie anularea acesteia.
Instanta a avut in vedere si faptul ca petentul se afla in posesia procesului-verbal de contraventie, in original, insa, in mod inexplicabil, a refuzat sa depuna acest original la dosar in termenul acordat de instanta de judecata. De asemenea, instanta a mai observat si ca sanctiunea nulitatii cererii de chemare in judecata nu se acopera prin indeplinirea masurilor dispuse de instanta de judecata ulterior anularii cererii.
Pentru toate aceste considerente, cererea de reexaminare formulata de petent a fost respinsa ca neintemeiata.
Sentinta civila nr. 2401 din 18 martie 2013
Plangere impotriva incheierii de carte funciara.
La data de 07.01.2014 s-a inaintat prin adresa nr. 1524/14.01.2013 plangerea formulata de petentul C.C. impotriva incheierii de carte funciara nr. 24532/24.10.2012 prin care a solicitat reexaminarea incheierii de respingere si admiterea cererii sale de inscriere in cartea funciara a dreptului de proprietate asupra imobilului dobandit prin actul de adjudecare. Plangerea a fost inregistrata pe rolul instantei sub numarul …/302/2013.
In motivarea cererii, petentul a aratat ca in cadrul procedurii de executare silita a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat in Municipiul Bucuresti, Str. Fat Frumos, sector 5, fiind emis de catre BEJA “X”, actul de adjudecare din data de 11.07.2012. Prin cerere adresata BCPI al Sectorului 5 Bucuresti, petentul a solicitat inscrierea dreptului sau de proprietate in cartea funciara, in baza art. 20 alin 1 din Legea 7/1996, dar BCPI Sector 5 a respins aceasta solicitare pentru motivul ca nu a facut dovada achitarii impozitului pe tranzactie. Petentul arata ca obligatia de plata a acestui impozit ii revine contribuabilului, care in cazul de fata este debitorul T.H., tot acesta avand si obligatia de a declara venitul obtinut in termen de maxim 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, in vederea calcularii impozitului, conform art. 77 ind. 1 alin 6 din C.fiscal. Petentul a aratat ca desi a solicitat sa i se transfere un exemplar al deciziei de impunere, organul fiscal a comunicat prin adresa nr. 103291/23.08.2012 ca documentul solicitat este sub incidenta regulilor privind secretul fiscal, conform art. 11 alin. 2 din Cod. proc. fiscala, neputand fi comunicat decat contribuabilului, motiv pentru care petentul nu se afla in posesia deciziei de impunere.
In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art. 50 alin 2 din Legea nr. 7/1996.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, petentul a devenit proprietarul imobilului situat in Municipiul Bucuresti, Str. Fat Frumos, sector 5, identificat cu numar cadastral si CFI nr. … (nr vechi CF nr. …), in baza actului de adjudecare nr. …/2012 din data de 11.07.2012, emis de BEJA “X”.
Cererea adjudecatarului de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului a fost respinsa prin Incheierea nr. …/28.08.2012 a B.C.P.I. Sector 5 Bucuresti iar ulterior a fost respinsa si cererea de reexaminare prin Incheierea nr. …/24.10.2012. Motivul respingerii a fost acela ca lipseste dovada platii impozitului pentru transferul dreptului de proprietate.
In drept, instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 77 ind. 1 alin. 1 Cod fiscal, la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, prin acte juridice intre vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza un impozit.
Alineatul 6 al aceluiasi text legal prevede ca pentru alte proceduri decat cea notariala sau judecatoreasca contribuabilul are obligatia de a declara venitul obtinut in maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, in vederea calcularii impozitului. Pentru inscrierea drepturilor dobandite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti si a altor documente in celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului prevazut la alin. (1) si (3) si, in cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului.
Potrivit dispozitiilor art. 151 ind. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin contribuabil, in sensul art. 771 din Codul fiscal, se intelege persoana fizica careia ii revine obligatia de plata a impozitului. In cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembramintelor acestuia prin acte juridice intre vii, contribuabil este cel din patrimoniul caruia se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele acestuia: vanzatorul, credirentierul, transmitatorul in cazul contractului de intretinere, al actului de dare in plata, al contractului de tranzactie etc., cu exceptia transferului prin donatie.
Conform prevederilor art. 151 ind. 7 din aceleasi Norme metodologice, dupa expirarea termenului de 10 zile in care contribuabilul (debitorul) avea sarcina declararii venitului la organul fiscal competent, organul de executare silita sau cumparatorul au numai obligatia de a depune documentatia aferenta transferului, astfel incat organul fiscal sa poata emite deciziile de impunere pe numele contribuabilului, singurul care datoreaza impozit, conform legii.
Din coroborarea textelor prezentate mai sus, instanta a retinut ca petentul nu are obligatia legala de a obtine si prezenta decizia de impunere a debitorului (fostului proprietar) si cu atat mai putin de a plati impozitul stabilit prin acea decizie.
In cazul dedus judecatii, organul fiscal a fost instiintat despre transferul proprietatii prin depunerea de catre petent la organul fiscal competent a declaratiilor fiscale si a actelor aferente adjudecarii, conform dispozitiilor art. 254 alin 5 din Codul fiscal, fapt confirmat de adresa inregistrata la organul fiscal sub nr. 103291/17.07.2012, astfel incat obligatia legala a cumparatorului (adjudecatarul), prevazuta de art. 151 ind. 7 mentionat mai sus, a fost respectata. In cazul petentului, conform normelor legale incidente in cauza prezentate anterior, nu este mentionata obligatia prezentarii dovezii platii impozitului pe transferul proprietatii, obligatie care de altfel nu apartine acestuia, ci debitorului (proprietarului anterior).
Instanta a mai retinut ca petentului i s-a refuzat eliberarea unei copii a deciziei de impunere mai sus amintite, aceasta fiind supusa secretului fiscal, astfel cum rezulta din adresa nr. …/23.08.2012 emisa de ANAF – AFP Sector 5 Bucuresti (filele 44-45).
Conform dispozitiilor art. 151 ind. 2 lit.a) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, contribuabilul este persoana fizica din patrimoniul careia se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele acestuia si careia ii revine obligatia de plata a impozitului prevazut de art. 77 ind. 1 Cod fiscal. Astfel instanta a retinut ca petentul, in calitate de adjudecatar, nu are calitate de contribuabil in sensul legii (dreptul de proprietate nu se transfera din patrimoniul petentului, ci in patrimoniul acesteia). Obligatia platii impozitului nu apartine petentului, ci fostului proprietar care nu are un interes in a realiza plata acestuia.
Instanta a retinut si dispozitiile art. 4 din Anexa 4 a Ordinului Ministrului Economiei si Finantelor si al Ministrului Justitiei nr. 1706/1889/C/2008, conform carora decizia de impunere privind venitul din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, in situatia in care transferul se realizeaza prin alta procedura decat cea notariala sau judecatoreasca, se emite in 2 (doua) exemplare din care: unul se transmite prin posta cu confirmare de primire sau se inmaneaza personal contribuabilului sub semnatura, un exemplar se arhiveaza la dosarul contribuabilului. Drept urmare, decizia de impunere este comunicata doar contribuabilului (fostul proprietar), nu si adjudecatarului, chiar si in situatia in care respectiva decizie este emisa in baza documentatiei depuse de catre adjudecatar. Astfel, obtinerea deciziei de impunere si plata acesteia nu sunt obligatii ale adjudecatarului, ci numai ale fostului proprietar. Intrucat decizia de impunere nu se comunica si adjudecatarului, este evident ca adjudecatarul nu este in masura sa o prezinte la Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliara si cu atat mai putin nu are obligatia de a o plati.
Instanta a retinut ca este adevarat ca in art. 77 indice 1 alin. 6 din Codul fiscal este prevazut ca "pentru inscrierea drepturilor dobandite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti si a altor documente in celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului prevazut la alin. (1) si (3) si, in cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului", insa, dispozitiile legale invocate sunt prevazute in capitolul "veniturile din transferul proprietatii imobiliare din patrimoniul personal", fapt din care rezulta ca obligatia de plata a impozitului reglementata prin acest text de lege este conditionata de obtinerea unui venit de catre transmitatorul dreptului de proprietate la transferul dreptului de proprietate prin acte juridice intre vii ce implica, conform Codului civil, o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice. Ori, in speta de fata, transmiterea proprietatii imobiliare s-a realizat de la debitor la adjudecatar in cadrul procedurii executarii silite, astfel incat persoana din patrimoniul careia a fost transferat imobilul nu a obtinut un venit rezultat dintr-un act la baza caruia sa fi stat manifestarea sa de vointa. In concluzie, dispozitia legala mentionata mai sus este aplicabila numai in cazurile prevazute de alin. 1 si 3 ale articolului mentionat mai sus, nu insa si in cazul petentului.
Fata de considerentele mentionate, instanta a constatat ca petentul se afla in posesia unui act juridic prin care a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat si ca ii revine obligatia legala de a intabula acest drept, o eventuala respingere a cererii ingradind intr-un mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate de catre titularul lui, contrar normelor nationale si internationale care protejeaza dreptul de proprietate.
Motivarea instantei s-a fundamentat si pe practica constanta a CEDO referitoare la dreptul de proprietate, in conformitate cu care se retine ca este excesiv sa fie obligata partea care justifica un drept de proprietate si care a efectuat o serie de demersuri juridice pentru realizarea lui, sa promoveze noi actiuni pentru a putea a exercita acest drept.
De asemenea, s-au retinut dispozitiile art. 1 din Protocolul Aditional la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, ratificata de Romania, "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea lucrurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international" iar un eventual refuz al inscrierii dreptului de proprietate pentru lipsa dovezii platii impozitului de catre un tert constituie o atingere grava a substantei dreptului de proprietate, dispozitie incompatibila cu prevederile art. 1 din Protocolul 1, anterior citate.
Pentru aceste motive instanta a admis plangerea, a desfiintat incheierile atacate si a dispus intabularea imobilului.
Sentinta civila nr. 3839/aprilie 2013
Raspundere civila delictuala – Avocat structura Bota
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. …/3/2012, reclamantul C.C. a chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligat paratul la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despagubiri morale, pentru prejudiciu cauzat prin abuzuri si erori judiciare.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca, la data de 10.11.2008, prin decizia nr. ../10.11.2008 a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania - Baroul Olt, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.51/1995, modificata prin Legea nr.255/2004, privind exercitarea profesiei de avocat, a fost inscris pe tabloul avocatilor in calitate de avocat definitiv.
Prin decizia nr…./04.12.2008 s-a dispus schimbarea sediului profesional al Cabinetului de avocat C. C. in Slatina, iar la data de 23.01.2009 a inregistrat cabinetul de avocat la Agentia Nationala de Administrare Fiscala, eliberandu-i-se certificatul de inregistrare fiscala seria A, nr. l232XXX, in fiecare an, calculandu-i-se obligatiile fiscale fata de bugetul de stat.
In conformitate cu legislatia si practica exercitarii profesiei de avocat, a incheiat contracte de asistenta juridica, a emis imputerniciri avocatiale in dosarele in care asista sau reprezenta partile, facandu-si cu profesionalism si devotament datoria, insa:
a) in 5 dosare aflate pe rolul Judecatoriei Slatina, judecatorii care au solutionat dosarele respective nu i-au recunoscut calitatea de avocat, motivandu-i-se ca au fost cerute relatii la Baroul Olt (structura traditionala) si li s-a raspuns ca nu este avocat in acel barou.
Reclamantul a mai precizat ca in Romania au aparut si functioneaza doua structuri paralele denumite Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, cu barouri judetene. Una este structura Bota, infiintata prin hotararea judecatoreasca nr.79/PJ/2003 a Judecatoriei Targu Jiu, in care se precizeaza ca Filiala Balesti Gorj a Asociatiei Figaro Potra, poate infiinta barouri.
Cealalta structura este cea a avocatilor traditionali, fiind succesoarea fostei Uniuni a Avocatilor din Romania, dar functioneaza fara a avea o hotarare judecatoreasca de infiintare.
Aceasta din urma, contesta legalitatea celeilalte structuri si implicit legalitatea dobandirii calitatii de avocat de catre avocatii inscrisi in UNBR - structura Bota. Reclamantul a aratat ca este avocat in Baroul Olt apartinand de UNBR - structura Bota, in judetul Olt existand si Baroul Olt apartinand de UNBR - traditionali, acestuia contestandu-i in permanenta calitatea de avocat. Magistratii care au judecat cauzele indicate mai sus, au nesocotit actele oficiale care-i dovedeau calitatea de avocat precum si imputernicirile avocatiale si i s-a recunoscut doar un mandat simplu.
Prin pozitia adoptata, magistratii respectivi au incalcat atat drepturile sale, cat si drepturile clientilor sai, lipsindu-i de o aparare calificata si de posibilitatea recuperarii cheltuielilor de judecata.
b) In dos. nr. …/311/2011 al Judecatoriei Slatina, a cerut instantei sa investeasca cu formula executorie contractul de asistenta juridica nr. …/23.01.2009, incheiat cu clientul S.C‘…" S.A. Slatina, pentru a putea proceda la executarea silita a acestui client dar a fost respinsa cererea acestuia pe motiv ca nu are calitatea de avocat.
A formulat recurs si a depus acte care atesta calitatea de avocat in UNBR-Baroul Olt, dar instanta de recurs a respins recursul, motivand, de asemenea, ca nu are calitatea de avocat.
Deciziile judecatorilor care nu i-au recunoscut calitatea de avocat au generat o ingradire a dreptului sau de a exercita profesia de avocat, ceea ce se poate constitui intr-un precedent periculos, deschizand calea unor viitoare contestari ale calitatii de avocat.
Consecintele unui asemenea precedent pot fi deosebit de grave, atat in ceea ce priveste calitatea actului de aparare a clientilor, dar mai ales crearea unei situatii care sa il puna in imposibilitatea de a mai realiza venituri si de a-i asigura subsistenta. Deciziile luate de judecatori de a nu-i recunoaste calitatea de avocat, insotite de o atitudine procesuala asemanatoare, se constituie in fapte culpabile, induse de erori judiciare, determinate de un sistem legislativ si judecatoresc lacunar, de care raspunzator se face Statul Roman, pentru urmatoarele motive:
1. Uniunea Nationala a Barourilor din Romania (structura Bota) este persoana juridica romana cu sediul in str. Academiei nr. 4-6, se.2, et.3, ap.31, sectorul 3, Bucuresti, fiind inregistrata in Registrul National al Persoanelor Juridice, impreuna cu 42 de barouri judetene.
Desi aceasta structura este contestata, ea exista, fiind o realitate in societatea romaneasca si nefiind, nici printr-o lege, nici printr-o hotarare judecatoreasca, desfiintata.
Inscrierea avocatilor care au aderat la aceasta structura, pe tabelele corespunzatoare, se face in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 51/1995, numai cu indeplinirea conditiilor acolo stabilite.
In continutul deciziilor emise de barourile apartinand de UNBR- structura Bota se face mentiunea ca dobandirea calitatii de avocat se face in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 51/1995.
Considera, ca judecatorii care nu ii recunosc calitatea de avocat, in pofida actelor prezentate, savarsesc un act de discriminare.
2. Structura Bota are in componenta sute de avocati, dintre care foarte multi au fost cercetati penal sub aspectul savarsirii infractiunii de exercitare fara drept a profesiei de avocat; intre acestia se numara si reclamantul.
Parchetele si instantele de judecata au solutionat astfel de plangeri, iar solutiile au fost de neincepere a urmaririi penale sau scoatere de sub urmarirea penala, cu confirmarea acestor solutii de catre instantele de judecata, considerentele magistratilor fiind ca acei avocati au dobandit calitatea de avocat in conditiile Legii nr. 51/1995 si exercita cu drept profesia de avocat.
La fel s-a dat solutia si in cazul sau.
3. reclamantul a invocat si decizia XXVII din 16.04.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in cadrul unui recurs in interesul legii prin care s-a stabilit ca asistenta juridica acordata in procesul penal unui inculpat de o persoana care nu a dobandit calitatea de avocat in conditiile Legii nr.51/1995, modificata si completata prin Legea nr.255/2004, echivaleaza cu lipsa de aparare a acestuia.
Acesta a apreciat ca aceasta decizie nu rezolva conflictul intre structura Bota si cea traditionala si nu clarifica pentru instante conduita care trebuie sa fie adoptata fata de avocatii din structura Bota.
Reclamantul a aratat ca solutia instantei s-a bazat pe o prezentare eronata a situatiei de fapt si a cadrului juridic considerentele deciziei facand referire la faptul ca, in unele procese penale partile au fost asistate de persoane cu studii juridice, chiar daca acestea nu au dobandit calitatea de avocat in conditiile reglementate prin Legea nr.51/1995.
Ipoteza prezentata spre rezolvare este gresita si nu corespunde adevarului: persoanele cu studii juridice la care face referire decizia, nu sunt doar persoane cu studii juridice, ci asa cum rezulta din actele oficiale pe care aceste persoane le detin, emise de UNBR- structura Bota, aceste persoane aveau calitatea de avocati, si in aceasta calitate se prezentasera in procesele penale in care facusera apararea, depunand in acest sens imputerniciri avocatiale.
Din moment ce decizia de numire a sa ca avocat este emisa in conformitate cu dispozitiile Legii nr.51/4995, modificata si completata prin Legea nr. 25 5/2004, se poate interpreta, in virtutea deciziei nr. XXVII/16.04.2007, ca are dreptul sa profeseze ca avocat.
4. Prin solutiile adoptate de parchete si instantele de judecata, care au antrenat in procesul de examinare si judecare a faptelor, raportate la dispozitiile legale, un mare numar de magistrati, s-a conturat deja o practica constanta de recunoastere a calitatii de avocat persoanelor inscrise in structura Bota.
Prin multitudinea solutiilor teoretice si practice adoptate de acesti magistrati, s-a creat o opinie larga, bazata pe normele dreptului intern si international, opinie care nu poate fi caracterizata ca singulara, ci ca majoritara, care poate constitui fundament pentru formarea unei practici unitare in recunoasterea calitatii de avocat persoanelor inscrise in structura Bota.
Altfel, multitudinea aceasta de solutii, s-ar constitui intr-o veritabila inducere in eroare a participantilor la activitatea sociala, ceea ce ar contravenii principiului preciziei si claritatii legii si jurisprudentei.
Or, atat jurisprudenta constituita pana in momentul de fata, cat si documentele oficiale pe care le detine si care ii atesta calitatea de avocat, pot forma fundamentul prezumtiei, ca cel putin sub aspectul aparentei de drept, reclamantul este avocat in conditiile reglementate de Legea nr.51/1995, modificata si completata prin Legea nr.255/2004.
Reclamantul a aratat ca in situatia in care exista o oarecare lipsa de precizie si claritate a legii si a jurisprudentei, asa incat acestuia sa-i fie refuzata recunoasterea calitatii de avocat de unii magistrati prin fapte ce pot fi considerate abuzuri sau erori judiciare, culpa si raspunderea este a Statului Roman.
Culpa Statului Roman consta in faptul ca nu a luat masurile necesare, ca prin institutiile sale abilitate sa puna la dispozitia magistratilor, dar si a tuturor cetatenilor, dispozitii legale precise si clare cu privire la dobandirea calitatii de avocat, pe baza carora sa se poata pronunta solutii unitare, legale si echitabile.
Cum, in procesele evidentiate mai sus, judecatorii au luat decizii de nerecunoastere a calitatii de avocat pentru reclamant si l-au impiedicat sa exercite aceasta profesie, pentru care are autorizatia necesara, reclamantul a fost prejudiciat atat material cat si moral (i s-au creat probleme de credibilitate, s-a dat nastere suspiciunilor cu privire la corectitudinea si buna sa credinta in relatia cu ceilalti colegi avocati si cu eventuali clienti, nu i s-a recunoscut dreptul de a incasa onorarii si de a se acorda cheltuieli de judecata clientilor sai, constand in plata onorariilor, etc.).
Avand in vedere ca nu exista o lege a raspunderii judecatorilor pentru abuzuri sau erori judiciare, acesta a considerat ca pentru faptele acestora raspunde Statul Roman.
Pentru repararea prejudiciului moral ce i s-a produs, a solicitat obligarea paratului la plata unei despagubiri de 50.000 lei.
Actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 99 si urmatoarele din Codul civil.
In sprijinul pretentiilor sale reclamantul a depus un set de inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. .../07.12.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civila in dosarul nr. 18913/3/2012, s-a admis exceptia necompetentei materiale si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei catre Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti. Ca urmare cererea a fost inregistrata la data de 25.01.2013, pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, sub numarul .../3/2013..
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, la data de 10.11.2008, prin decizia nr. …/10.11.2008 a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania - Baroul Olt (filele 10-11), in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 51/1995, modificata prin Legea nr. 255/2004, privind exercitarea profesiei de avocat, reclamantul a fost inscris pe tabloul avocatilor in calitate de avocat definitiv.
Prin decizia nr…./04.12.2008 s-a dispus schimbarea sediului profesional al Cabinetului de avocat C. C. in Slatina, jud. Olt, iar la data de 23.01.2009 a inregistrat cabinetul de avocat la Agentia Nationala de Administrare Fiscala, eliberandu-i-se certificatul de inregistrare fiscala seria A, nr. l232XXX, in fiecare an, calculandu-i-se obligatiile fiscale fata de bugetul de stat.
Instanta a retinut ca reclamantul este avocat in Baroul Olt apartinand de Uniunea Nationala a Barourilor Romania - structura Bota, in judetul Olt existand si Baroul Olt apartinand de Uniunea Nationala a Barourilor Romania - structura traditionala.
De asemenea, instanta a mai retinut ca in 5 dosare ale Judecatoriei Slatina, reclamantului nu i-a fost recunoscuta calitatea de avocat, motivandu-se ca au fost cerute relatii la Baroul Olt (structura traditionala) si li s-a raspuns ca reclamantul nu este avocat in acel barou, astfel cum rezulta din incheierile aflate la filele 14-21 din dosar.
In plus, prin decizia nr. …/2011 pronuntata la data de 29.03.2011 de Tribunalul Olt in dosarul nr. …/311/2011 (f.20-21) a fost respins recursul impotriva incheierii nr. …/15.02.2011 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. …/311/2011 avand ca obiect investirea cu formula executorie a contractului incheiat intre Cabinet Avocat „C. C. ” si SC X SA Slatina, pe motiv ca numitul C. C. nu a fost inscris in Baroul Olt, astfel incat contractul care se cerea a fi investit cu formula executorie nu reprezenta prin el insusi un titlu susceptibil de executare silita.
Cu titlu preliminar, instanta a retinut ca in cauza exista o succesiune de legi materiale in timp astfel ca in cauza s-a retinut aplicarea Codului civil de la 1864, in raport de data nasterii raporturilor litigioase – martie 2010-mai 2011 (in temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009).
In drept s-au retinut dispozitiile art. 998-999 C.civ. care instituie regula potrivit careia orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Pentru angajarea raspunderii civile a paratului este necesara intrunirea cumulativa a conditiilor prevazute de art. 998-999 C.civ., respectiv: existenta unei fapte ilicite, a vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constand in neglijenta cu care a actionat, a unui prejudiciu, precum si a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
In ceea ce priveste prima conditie, instanta a retinut ca nu exista o fapta ilicita savarsita de catre parat.
In primul rand, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, instantele sunt obligate sa verifice si sa se pronunte asupra calitatii de reprezentant al unei persoane care se prezinta ca avocat, exercitand acte specifice acestei profesii si folosind insemnele profesiei de avocat, astfel incat activitatea instantelor judecatoresti in acest sens nu poate fi considerata un abuz atat timp cat legea insasi impune aceasta obligatie in sarcina magistratilor.
Pe de alta parte, nerecunoasterea calitatii de avocat a reclamantului de catre unele instante judecatoresti nu poate echivala in niciun caz cu o eroare judiciara, intrucat aceasta presupune gresita stabilire a situatiei de fapt dintr-un proces, care duce la pronuntarea unei hotarari judecatoresti inechitabile, prin vatamarea drepturilor unei parti din proces, iar nu prin afectarea drepturilor aparatorului sau.
In plus, instanta a observat ca desi instantele judecatoresti respective nu i-au recunoscut reclamantului calitatea de avocat, acestea i-au dat posibilitatea sa reprezinte partile in calitate de mandatar, astfel cum rezulta din incheierile aflate la filele 13-19 din dosar.
De asemenea, conform art. 96 alin. 4 din Legea nr. 303/2004, dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare savarsite in alte procese decat cele penale prin actiune indreptata exclusiv impotriva statului, prin Ministerul Finantelor Publice, nu se va putea exercita decat in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penala sau disciplinara, dupa caz, a judecatorului sau procurorului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara, conditii neindeplinite in cauza de fata.
In alta ordine de idei, instanta a apreciat ca fapta ilicita nu poate consta nici in omisiunea statului de a lua masurile necesare ca prin institutiile sale abilitate sa puna la dispozitia magistratilor si a cetatenilor dispozitii legale precise si clare cu privire la dobandirea calitatii de avocat, astfel cum sustine reclamantul.
In primul rand, s-a retinut ca statul, in virtutea puterii publice de care dispune, beneficiaza de o marja de apreciere cu privire la necesitatea si modul de reglementare legala a diferitelor aspecte care apar in viata unei comunitati, chestiunile de oportunitate a legii neputand fi cenzurate de catre instantele judecatoresti pe calea controlului judiciar sau prin tragerea la raspundere a statului in acest sens.
In al doilea rand, instanta a observat ca statul a adoptat reglementari clare in ce priveste organizarea profesiei de avocat. Astfel, conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, „profesia de avocat se exercita numai de avocatii inscrisi in tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, denumita in continuare U.N.B.R.”, iar potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, „constituirea si functionarea de barouri in afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire si de inregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatata si din oficiu”.
In plus, din Decizia in interesul legii nr. XXVII/16.04.2007, pronuntata de ICCJ, cat si din Decizia Curtii Constitutionale nr. 234/2004, rezulta ca dispozitiile mai sus citate din Legea nr. 51/1995, care interzic functionarea si constituirea de barouri in afara de UNBR, sunt pe deplin constitutionale.
Concluzionand, instanta a retinut ca in prezenta cauza conditiile angajarii raspunderii civile delictuale nu sunt indeplinite, nefiind in prezenta unei fapte ilicite savarsite de catre parat.
Asadar, avand in vedere ca aceste conditii sunt cumulative, iar una dintre ele nu este indeplinita, instanta a apreciat ca nu se impune analizarea si a celorlalte conditii prevazute de lege.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 998-999 C.civ. de la 1864, instanta a respins actiunea formulata de reclamant ca neintemeiata.
Sentinta penala nr. 287/2013
Infractiuni privind circulatia pe drumurile publice (art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002)
Prin rechizitoriul nr. …/P/2010 din 26.11.2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 5 si inregistrat pe rolul instantei la data de 26.11.2012 sub numarul …/302/2012 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in lipsa, a inculpatul P. M., sub aspectul savarsirii infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, fapta prev. si ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificata si republicata.
In fapt, s-a retinut ca la data de 20.03.2010, inculpatul P. M., aflat la volanul autoturismului marca Dacia cu nr. de inmatriculare B-…-…, a fost oprit in trafic de lucratorii din cadrul D.G.P.M.B. – Brigada Rutiera pe str. Splaiul Independentei din sectorul 5 si fiind testat cu aparatul etilotest, s-a stabilit un nivel de concentratie de 0.79 mg/l alcool in aerul expirat. In continuare, acesta a fost condus la Institutul National de Medicina Legala ”Mina Minovici” unde la interval de o ora i s-au recoltat doua probe biologice de sange in vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind de 1.80 g ‰ (orele 06:35), respectiv 1.70 g ‰ (orele 07:35).
Inculpatul a recunoscut savarsirea faptei retinute in sarcina sa si a cerut sa fie trimis in judecata in lipsa, dat fiind faptul ca este incadrat in munca in Germania si se afla in imposibilitatea de a veni in tara.
In cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: proces verbal de constatare si de verificare incheiat de organele politiei rutiere (f. 6 dup), rezultatul alcooltest (f. 7 dup ), buletin de analiza toxicologica – alcoolemie emis de I.N.M.L. ”Mina Minovici” Bucuresti (f. 11), buletin de examinare clinica insotitor al prelevarii probelor biologice in vederea determinarii gradului de intoxicatie etilica (f. 9), raportul de expertiza medico-legala eliberat de I.N.M.L. ”Mina Minovici” de calcul retroactiv al alcoolemiei (f. 13), declaratie martori S. C. G. declaratia numitului P. M. data in calitate de faptuitor in data de 20.03.2010, proces-verbal de constatare a efectuarii un
Conflict de drepturi. Anularea deciziei de imputare si restituirea drepturilor salariale retinute prin aceeasi decizie. - Sentinta civila nr. 80/lm/2008 din data de 17.02.2009
prejudiciu de producerea unui accident de circulatie si a asiguratorului sau. - Decizie nr. 72/R/ din data de 31.01.2005
Raspundere patrimoniala. Lipsa in gestiune. Actiune respinsa, nefiind indeplinite conditiile pentru antrenarea raspunderii patrimoniale al angajatului. Lipsa culpei. Prejudiciu incert - Sentinta civila nr. 699 din data de 21.06.2016
Coproprietar obligat sa-si dea consimtamantul la efectuarea unui bransament de apa. Obligare coproprietar la repararea pagubei produsa ca urmare a inundarii apartamentului vecin. Cerere reconventionala. Coproprietar obligat la plata contravalorii consumul - Decizie nr. 117 din data de 01.04.2015
plata cheltuielilor neachitate de chiriasul evacuat - Sentinta civila nr. 436 din data de 10.10.2014
Obligarea societatii de asigurare la plata daunelor rezultate dintr-un accident rutier - Decizie nr. 49 din data de 30.01.2014
Raspunderea patrimoniala. Lipsa in gestiune - Sentinta civila nr. 549 din data de 02.05.2012
Infractiuni silvice. Incadrarea corecta in functie de valoarea diurnei.Legea penala mai favorabila. - Decizie nr. 14 din data de 21.01.2010
Pretentii - Sentinta comerciala nr. 576/C din data de 10.04.2009
Pretentii - Sentinta comerciala nr. 6C din data de 08.01.2010
Pretentii - Decizie nr. 4C din data de 08.01.2010
Pretentii - Decizie nr. 3C din data de 08.01.2010
abuz in serviciu contra intereselor publice - Decizie nr. 12 din data de 11.03.2009
Suspendare act administrativ. Conditiile legale. Cazul bine justificat, definit de art.2 lit. t din Legea nr.554/2004, poate fi determinat de rezolutia de neincepere a urmaririi penale dispusa de procuror in privinta pretinselor conditii frauduloase ... - Decizie nr. 2081/R din data de 14.10.2011
Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora - Sentinta civila nr. 322/S din data de 14.12.2009
Raspundere patrimoniala. Restituirea sumelor nedatorate. - Decizie nr. 448 din data de 22.03.2017
Legea nr. 33/1994. Stabilirea intinderii prejudiciului suferit de persoana expropriata. Intelesul sintagmei „prejudiciu cauzat proprietarului”. - Decizie nr. 91/A din data de 27.05.2010
Raspundere patrimoniala. Conditii. - Decizie nr. 906 din data de 28.09.2009
Raspundere materiala a angajatului. Prejudiciu cauzat prin lipsa in gestiune - Decizie nr. 1202 din data de 01.11.2007
Actiune in raspundere civila delictuala – Daune morale
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 30.10.2012 sub nr. ...../302/2012, reclamantul D. F. I. a chemat in judecata pe paratul C. F., solicitand instantei obligarea paratului la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
In motivare, reclamantul a aratat ca de un an de zile este victima vecinului sau, paratul din cauza, acestia locuind in acelasi bloc, iar pe fondul unor neintelegeri aparute in cadrul asociatiei, paratul a inceput sa il sicaneze, profitand de faptul ca reclamantul este batran si bolnav si nu se poate apara. Reclamantul a relatat in cerere 3 incidente la diferite intervale de timp, in care paratul i-a adresat cuvinte precum: „comunist”, „terorist”, „nenorocit”, l-a amenintat ca il baga la Jilava, adresandu-i totodata o serie de expresii vulgare. La doua dintre aceste incidente au fost de fata si doi martori locatari ai blocului, care au observat ca reclamantul nu a ripostat in niciun fel.
Reclamantul a invederat ca este in varsta si nu este lasat sa traiasca linistit, fiind terorizat de catre parat, motiv pentru care a avut probleme de sanatate
A mai adaugat ca in luna februarie 2012, paratul a mers pe langa reclamant, pe strada, si l-a impins pe acesta, cu intentia vadita de a-l face pe reclamant sa alunece pe gheata, lucru observat si de femeia de serviciu care face curat in fata blocului. De atunci, de fiecare data cand reclamantul se intalneste cu paratul, acesta il injura, il calomniaza, ii da cu palma sau pumnul in spate, amenintandu-l ca „o sa il termine”.
Mai mult decat atat, paratul il impiedica pe reclamant sa foloseasca cutia de scrisori, introducandu-i in aceasta tot felul de materiale publicitare, hartii si plicuri goale, guma de mestecat. In acest fel, cutia postala a reclamantului este mereu plina, astfel ca toate facturile si plicurile care sunt adresate reclamantului si familiei sale nu mai au loc in aceasta
Reclamantul a mai sustinut ca in data de 13.09.2012, paratul s-a intalnit cu reclamantul in holul blocului si l-a facut pe acesta „vagabond ordinar” si l-a amenintat ca „il termina”. De asemenea, paratul a turnat acid in fasa usii reclamantului.
In drept, reclamantul s-a intemeiat pe prevederile art. 998 si urm. Cod civil.
La termenul din 25.02.2013, reclamantul si-a restrans pretentiile la suma de 10.000 lei.
In dovedire, reclamantul a depus la dosar copii de pe plangerile pe care le-a adresat organelor de cercetare penala, copii de pe materialele gasite in cutia po?tala.
Paratul a formulat intampinare insa instanta a constatat la termenul din 15.04.2013 ca paratul este decazut din dreptul de a o formula pentru motivele aratate in incheierea de sedinta intocmita cu acea ocazie.
In cauza au fost administrate interogatorii reciproce si au fost audiati martorii Z.V. si V. M
Analizand probele administrate in cauza, instanta a re?inut urmatoarele:
In cauza, reclamantul a prezentat instantei mai multe incidente, in cadrul carora, conform mentiunilor reclamantului, paratul i-ar fi adresat cuvinte jignitoare. Instanta a observat ca cele mai multe incidente invederate de reclamant sunt sustinute sunt simple afirmatii ale acestuia, fara sustinere in materialul probator.
In ceea ce priveste declaratia martorului Z.V.l instan?a a apreciat ca aceasta nu poate fi avuta in vedere in integralitatea sa deoarece martorul a invederat ca el insusi se afla intr-o relatie conflictuala cu paratul, ceea ce poate conduce la concluzia ca declaratia sa este influentata de o perceptie subiectiva asupra evenimentelor supuse analizei sau ca martorul poate prezenta evenimentele cu o oarecare doza de exagerare, pe care instanta trebuie sa o aiba in vedere.
Singurele elemente din declaratia martorului Z.V. care au putut fi luate in considerare au fost acele sustinute si de alte probe administrate in cauza, deoarece numai prin coroborarea probelor administrate de instanta de judecata se poate ajunge la stabilirea acelei situatii de fapt care corespunde adevarului obiectiv.
Astfel, singurele aspecte care s-au regasit atat in sustinerile reclamantului, cat si in declaratiile martorilor V. M. ?i Z. M. Au fost date de faptul ca paratul s-a adresat reclamantului cu expresiile „terorist” si „securist”.
Instanta a apreciat ca un aspect cert, care a rezultat cu evidenta din probe, a fost acela ca paratul a folosit acele expresii la adresa reclamantului, fiind analizat contextul in care au fost facute afirmatiile, motivatia paratului si masura in care acestea pot atrage raspunderea civila delictuala a paratului. In ceea ce priveste celelalte aspecte invederate de reclamant, in lipsa unor probe concrete in acest sens, acestea nu au putut fi valorificate de catre instan?a in cauza.
Instanta a observat ca intre cele doua par?i s-a iscat un conflict inca din anul 2006, legat de administrarea blocului in care cele doua locuiesc. Prin urmare, intre reclamant si parat a existat o divergenta de opinii, la un moment dat, dar la dosar nu exista elemente care sa explice in mod rational cum respectiva divergenta de opinii a degenerat in atitudinea paratului de jignire a reclamantului si care ar fi motivele logice pentru care paratul ar putea avea o asemenea atitudine. Instan?a a stabilit cu certitudine ca reclamantul a avut fata de parat un comportament civilizat, ceea ce, in mod firesc, nu justifica o reactie mai putin civilizata din partea paratului.
Analizand conditiile raspunderii civile delictuale a paratului C. F., instanta a retinut ca, in temeiul art. 1357 Cod civil, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare iar autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
Fata de acest text de lege, instanta a observat ca pentru antrenarea raspunderii, este necesar sa se fi comis o fapta ilicita, sa se fi cauzat un prejudiciu, prejudiciul sa fie urmarea faptei ilicite (sa existe legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu), iar fapta sa fie comisa cu vinovatie, fie ca este vorba despre intentie, fie ca este vorba despre culpa, si chiar de-ar fi culpa in forma ei cea mai usoara.
In speta, asa cum s-a retinut mai sus, paratul s-a adresat reclamantului cu expresiile „terorist” si „securist”, ceea ce constituie in sine, o fapta ilicita.
Pentru retinerea unei asemenea concluzii, instanta a avut in vedere ca demnitatea umana este o valoare protejata de Constitutia Romaniei, chiar prin art. 1 alin. (3), si art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamental, si ca expresiile folosite de parat au fost natura sa lezeze demnitatea reclamantului.
Astfel, instanta a constatat ca este de notorietate ca Departamentul Securitatii Statului a fost in perioada 1948-1989 responsabil de incalcarea frecventa a drepturilor fundamentale ale cetatenilor romani si ca metodele sale de actiune includeau aplicarea de tratamente degradante sau umilitoare pentru opozantii regimului politic comunist sau chiar apelarea la acte de tortura. Prin urmare, simpla indicare a faptului ca o persoana a fost colaboratoare a Departamentului respectiv, fara a exista probe care sa sustina o asemenea afirmatie, este de natura sa jigneasca, sa denigreze si sa afecteze demnitatea umana, prin asocierea persoanei cu un istoric caracterizat printr-o multitudine de acte ilegale comise impotriva cetatenilor romani.
De asemenea, sintagma „terorist”, folosita la adresa unei persoane in contextul in care actele de terorism comise la nivel mondial in ultimii ani au condus la pierderea unui numar foarte mare de vieti omenesti este si ea de natura sa jigneasca si sa denigreze, tot prin asocierea persoanei jignite cu o categorie sociala caracterizata prin comiterea de fapte grave impotriva umanitatii.
Este adevarat, totusi, dincolo de aceste elemente, ca paratului trebuie sa ii fie respectata libertatea de exprimare. Cu toate acestea, instanta a observat ca atitudinea paratului fata de reclamant a depasit in cauza limitele admisibile ale libertatii de exprimare, pe de o parte deoarece prin exercitarea dreptului la exprimare libera nu se poate aduce atingere demnitatii altuia, iar pe de alta parte deoarece scopul paratului nu a fost acela de a transmite o informatie de interes public sau de a-si exprima o opinie, ci acela de a-l jigni pe reclamant, fara vreun motiv rezonabil.
In contextul in care a existat un asemenea scop, a fost evident ca fapta paratului a fost comisa cu vinovatie.
Referitor la existenta unui prejudiciu, instanta a remarcat faptul ca expresiile folosite de parat au fost de natura sa intimideze, sa denigreze, sa creeze o stare de angoasa, de neliniste si o senzatie de inferioritate, prin urmare sunt cauzatoare de prejudicii, cel putin morale.
Cu toate acestea, instanta a apreciat ca nu poate evalua prejudiciul respectiv la suma indicata de reclamant in cererea sa precizatoare, pe de o parte deoarece reclamantul a solicitat suma de 10.000 lei pentru mai multe fapte ilicite si doar una dintre ele a fost dovedita, iar pe de alta parte deoarece fapta dovedita a paratului, chiar cauzatoare de prejudicii, asa cum s-a mentionat mai sus, nu este de natura sa provoace o suferinta morala de amploarea celei invederate de reclamant.
Prin urmare, instanta a apreciat ca in spe?a au fost intrunite conditiile raspunderii civile delictuale in persoana paratului, pentru motivele indicate mai sus ?i ca obligarea paratului la plata sumei de 1000 lei pentru repararea integrala a prejudiciului suferit de reclamant este suficient.
Incheiere din data de 08.04.2013
Recuzare executor judecatoresc
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 la data de 15.02.2013 sub nr. ...../302/2013, petenta N.A. a formulat cerere de recuzare a doamnei executor judecatoresc R.M. din cadrul Biroului Executorilor Judecatoresti Asociati O. si R.
In motivarea cererii, petenta a aratat ca in dosarul de executare inregistrat sub nr. .../.../2012 pe rolul BEJA O. si R. s-a ocupat de procedura de executare d-na R. M. care in perioada 1982-1996 a fost casatorita cu dl. H. T. si detine informatii personale si familiale.
A mai aratat ca d-na executor R. M. are o atitudine posesiva, recurge la amenintari impotriva petentei fata de minora H. A.-E. si o jigneste pe fiica petentei. Petenta a invederat ca executorul judecatoresc are doi copii din relatia cu H. T.
In drept, au fost invocate disp. art. 10 din Legea nr. 188/2000, precum si ale art. 27 pct. 9 Cod procedura civila.
In dovedire, petenta a depus la dosar, in fotocopii, urmatoarele inscrisuri: sentinta civila nr. ... din 30.11.2009, pronuntata de Judecatoria sector 5 Bucuresti in dosar nr. .../302/2009, carte de identitate N. A., decizia civila nr. .... din 04.10.2011, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a III-a in dosar nr. ..../302/2009, proces-verbal privind continuarea procedurilor de executare silita nr. .../../2012 din 20.12.2012, proces-verbal din 20.01.2013, decizia civila nr. ... din 28.03.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a in dosar nr. .../302/2009.
Intimatul desi legal citat, nu a depus intampinare si nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
La solicitarea instantei, s-a atasat la dosar copie de pe sentinta civila nr. ... din 13.-.1996, pronuntata de Judecatoria sector 5 Bucuresti in dosar nr. .../1996.
Instanta a incuviintat pentru petenta proba cu inscrisuri si a dispus judecarea cererii in sedinta publica, fata de faptul ca art. 10 din Legea nr. 188/2000 face trimitere doar la cazurile si la conditiile in care se poate dispune recuzarea reglementata de Codul de procedura civila, nu si la procedura de judecare a cererii de recuzare in Camera de Consiliu. Prin urmare, apreciindu-se ca exceptiile de la regula conform careia procesul civil se judeca in sedinta publica, conform art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sunt de stricta interpretare si aplicare, instanta a constatat ca nu poate fi inclusa reglementarea din Codul de procedura civila conform careia cererea de recuzare se judeca in Camera de Consiliu in sfera „cazurilor si conditiilor” in care se poate dispune recuzarea executorului judecatoresc, pentru aceste motive dispunand judecarea in sedinta publica.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. ... din 30...2009, pronuntata de Judecatoria sector 5 Bucuresti in dosar nr. .../302/2009, instanta a admis cererea reclamantului H. T. in contradictoriu cu parata H. A., a admis in parte cererea reconventionala a paratei, a desfacut casatoria incheiata intre parti la data de 30./.2001 din vina comuna, a dispus revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei, acela de „N.”, a incredintat paratei spre crestere si educare pe minora H. A.-E., l-a obligat pe reclamant la plata unei pensii de intretinere catre minora si a incuviintat ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minora, conform unui program de vizitare aratat de instanta in sentinta.
Prin decizia civila nr. ... din 28./.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a in dosar nr. .../302/2009, instanta a schimbat in parte sentinta nr. ... din 30./.2009, in sensul ca a desfacut casatoria din culpa reclamantului si in sensul maririi cuantumului pensiei de intretinere.
Prin decizia civila nr. ... din 04./.2011, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosar nr. .../302/2009, au fost respinse recursurile declarate de H. T. si N. impotriva deciziei nr. .... din 28./.2011.
Pentru punerea in executare a dispozitiilor din sentinta nr. ... din 30./.2009 referitoare la programul de vizitare, numitul H. T. a apelat la serviciile executorului judecatoresc R. M. din cadrul Biroului Executorilor Judecatoresti O. si R.
Conform mentiunilor din sentinta civila nr. ... din 13./.1996, pronuntata de Judecatoria sector 5 Bucuresti in dosar nr..../1996, doamna executor judecatoresc R. M. a fost casatorita cu numitul H. T. din data de 25.12.1982 si pana la ramanerea irevocabila a sentintei nr. ..../1996, iar din casatoria celor doi au rezultat doi copii: I. D., nascut la data de 20.07.1985 si T. G., nascut la data de 08.11.1983.
Fata de faptul ca doamna executor judecatoresc a fost casatorita timp de aproximativ 14 ani cu creditorul H. T. si fata de faptul ca din aceasta casatorie au rezultat doi copii, instanta a apreciat ca, pentru un observator obiectiv, echidistanta doamnei executor este pusa la indoiala, fiind imperios necesar ca aceasta sa nu mai efectueze acte de executare in dosarul de executare deschis la solicitarea creditorului H. T. Instanta a reamintit ca executarea silita este o parte a procesului civil si ca echitatea procedurii civile impune ca autoritatile statului, adica inclusiv executorul judecatoresc implicat in proces, sa nu aiba o atitudine care sa favorizeze vreuna dintre parti si nici sa nu se afle intr-o postura care sa ridice suspiciuni cu privire la posibilitatea favorizarii vreuneia dintre parti. In plus, intr-un domeniu sensibil precum cel al legaturilor personale dintre parinte si copil, este cu atat mai important ca aceste reguli sa fie respectate, astfel incat sa nu existe niciun risc ca dezvoltarea minorului sa fie afectata de comportamentul autoritatilor.
Desi petenta si-a intemeiat cererea de recuzare pe prevederile art. 27 pct. 9 C. proc. civ., instanta a constatat ca nu exista dovezile unei vrajmasii intre executorul judecatoresc si petenta. Cu toate acestea, elementele prezentate de petenta instantei si argumentele pe care le-a adus aceasta in cererea sa se circumscriu cazului de recuzare prevazut de art. 27 pct. 1 C. proc. civ.
In concret, instanta a observat ca, desi nu exista dovezi certe cu privire la vreun interes pe care l-ar avea executorul judecatoresc in dosarul de executare constituit la solicitarea creditorului H. T., in acelasi timp este totusi cert ca exista dubii rezonabile cu privire la impartialitatea doamnei executor si suspiciuni firesti conform carora doamna executor ar putea avea un interes in cauza, in sensul de a favoriza pe creditor, care este fostul sot al doamnei executor si tatal copiilor acesteia.
Prin urmare, pentru ca partile sa beneficieze de un proces echitabil si pentru a nu exista vreun risc de afectare a dezvoltarii minorei prin comportamentul autoritatilor statului, instanta a admis cererea de recuzare a executorului judecatoresc R. M., din cadrul Biroului Executorilor Judecatoresti Asociati O. ?i R. in temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, raportat la art. 27 pct. 1 C. proc. civ.
Pentru aceleasi considerente instanta a apreciat ca se impune si anularea actelor de executare efectuate de aceasta, in temeiul art. 10 alin. (5) din Legea nr. 188/2000.
Incheiere din data de 17.06.2013
Cerere de reexaminare impotriva incheierii prin care s-a anulat cererea de chemare in judecata.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 la data de 11.04.2013 sub nr. …./302/2013, petentul C. M. a formulat plangere contraventionala impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CP nr. 372XXXX din 28.03.2013, comunicat petentului la data de 02.04.2013, prin care a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 750 lei si suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, solicitand anularea partiala a procesului-verbal, in sensul anularii amenzii in cuantum de 300 lei si restituirii permisului de conducere.
In motivare, petentul a aratat ca a fost sanctionat deoarece in data de 28.03.2013 ar fi condus autoturismul cu nr. de inmatriculare B-XX-XXX neavand asupra sa permisul de conducere, certificatul de inmatriculare si cartea de identitate, iar la efectuarea virajului la dreapta de pe Calea Rahovei catre Soseaua Progresului nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor aflati pe marcajul pietonal si pe culoarea verde pentru pietoni.
Petentul a invederat ca uitase actele in autoturismul proprietate personala, autoturismul pe care il conducea la data sanctionarii sale fiind al altcuiva, insa a furnizat agentului de politie datele sale de identificare. Agentul l-a informat pe petent ca va primi la domiciliu procesul-verbal de contraventie, motiv pentru care petentul a parasit zona in care a fost oprit. Ulterior, a fost oprit din nou de acelasi agent de politie, care l-a acuzat pe petent ca ar fi fugit de la locul faptei si care l-a amenintat pe petent ca, din aceasta cauza, il va sanctiona si pentru ca nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor.
Petentul a subliniat ca nu a refuzat sa semneze procesul-verbal, insa agentul nu i-a comunicat actul sanctionator la data intocmirii sale. Prin urmare, i-a fost incalcat dreptul de a formula obiectiuni.
In plus, petentul a subliniat ca nu este adevarat ca nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor.
In drept, petentul s-a intemeiat pe prevederile OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006, OG nr. 2/2001, Codul de procedura civila.
In dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale si a depus la dosar copie de pe procesul-verbal contestat.
La data de 17.04.2013, instanta a verificat, in temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., daca plangerea petentului indeplineste conditiile prevazute de art. 194-197 C. proc. civ. Cu aceasta ocazie, instanta, in temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ., a dispus emiterea unei adrese catre petent, cu mentiunea de a complini lipsurile plangerii in termen de 10 zile de la primirea adresei, sub sanctiunea anularii plangerii.
Astfel, instanta i-a pus in vedere petentului sa indice codul sau numeric personal, sa arate numele, prenumele si adresele martorilor si sa depuna la dosar orginalul procesului-verbal de contraventie.
Adresa instantei i-a fost comunicata petentului, in mod legal, la data de 22.04.2013, la adresa postala indicata de acesta.
La data de 30.04.2013, petentul a depus un raspuns la solicitarea instantei, prin care a indicat codul sau numeric personal, numele, prenumele si codul numeric personal al martorului pe care doreste sa il audieze instanta de judecata. Petentul nu a depus la dosar originalul procesului-verbal de contraventie.
Prin incheierea din 08.05.2013, instanta a anulat plangerea contraventionala formulata de petentul C. M. impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CP nr. 372XXX din 28.03.2013.
In motivare, instanta a avut in vedere, in esenta, ca petentul nu a depus la dosar originalul procesului-verbal de contraventie, desi se afla in posesia acestuia si desi i s-a pus in vedere de catre instanta de judecata aceasta obligatie. Instanta a subliniat ca depunerea la dosar a originalului procesului-verbal de contraventie contestat preintampina formularea mai multor plangeri de catre acelasi petent impotriva aceluiasi proces-verbal pe rolul mai multor instante sau pe rolul aceleiasi instante, fiind o obligatie esentiala pentru buna desfasurare a litigiilor avand ca obiect plangeri contraventionale.
Prin cererea de reexaminare formulata de catre petent la data de 23.05.2013 si inregistrata sub nr. XXXXX/302/2013, petentul C. M. a solicitat reexaminarea incheierii de sedinta din data de 08.05.2013 pronuntata in cadrul dosarului nr. XXXX/302/2013, prin care s-a dispus anularea plangerii contraventionale pentru necomplinirea lipsurilor puse in vedere de catre instanta.
In motivarea cererii de reexaminare, petentul a aratat ca art. 194 C. proc. civ. prevede in mod limitativ ce anume trebuie sa contina cererea de chemare in judecata, nefiind mentionata in mod expres depunerea procesului-verbal contestat in original.
In drept, cererea de reexaminare a fost intemeiata pe dispozitiile art. 200 alin. (5) – (7) din Noul Cod de Procedura Civila iar in sustinerea cererii, petentul a depus la dosar originalul procesului-verbal contestat.
Analizand actele dosarului instanta a constatat ca potrivit art. 200 alin. (6) C. proc. civ., cererea de reexaminare se solutioneaza prin incheiere definitiva data in camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de catre un alt complet al instantei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra masurii anularii daca aceasta a fost dispusa eronat sau daca neregularitatile au fost inlaturate in termenul acordat potrivit alin. (2).
Prin urmare, instanta care judeca cererea de reexaminare poate reveni asupra masurii anularii cererii de chemare in judecata doar in doua situatii expres si limitativ prevazute de lege, respectiv: in situatia in care neregularitatile au fost inlaturate in termenul de 10 zile de la comunicarea adresei instantei sau cand masura anularii a fost dispusa in mod eronat.
In ceea ce priveste prima situatie, instanta a apreciat ca aceasta nu era aplicabila in speta, deoarece petentul nu s-a conformat tuturor masurilor dispuse de instanta de judecata in termenul acordat in acest sens.
In ceea ce priveste cea de-a doua situatie, s-a constatat ca aceasta este incidenta atunci cand solutia de anulare a cererii de chemare in judecata este rezultatul unei erori („a fost dispusa in mod eronat”), retinand eroarea ca o falsa reprezentare a realitatii.
In procedura regularizarii cererii de chemare in judecata, instituita de art. 200 C. proc. civ., falsa reprezentare a realitatii poate interveni in mai multe situatii, fiind rolul practicii judiciare sa determine sfera acestei notiuni in functie de fiecare caz concret in parte. Spre exemplu, se poate vorbi despre o falsa reprezentare a realitatii, adica despre o eroare, atunci cand instanta nu observa faptul ca au fost depuse la dosar anumite acte solicitate reclamantului si anuleaza cererea de chemare in judecata pentru lipsa acestor acte.
In schimb, nu se poate vorbi despre o falsa reprezentare a realitatii atunci cand instanta interpreteaza si aplica legea la cazul concret, falsa reprezentare a realitatii si gresita aplicare a legii fiind notiuni distincte, care nu se pot confunda sau suprapune in vreun fel. Astfel, falsa reprezentare a realitatii implica o perceptie gresita asupra unei situatii de fapt din realitatea obiectiva, in timp ce gresita interpretare si aplicare a legii implica elaborarea de catre instanta de judecata a unui rationament logico-juridic in care setul de premise nu este compatibil cu concluzia extrasa.
Asa cum se poate remarca, legea permite sa se revina asupra incheierii de anulare dispuse de instanta de judecata atunci cand anularea a fost dispusa in mod eronat, iar nu si atunci cand anularea a fost dispusa ca urmare a gresitei interpretari a legii de catre judecator.
Or, in cazul de fata, instanta a retinut ca petentul nu a indicat drept motiv de reexaminare vreo eroare in care s-ar fi aflat judecatorul cauzei. Din contra, petentul critica modul de interpretare si aplicare de catre judecator a prevederilor art. 194 C. proc. civ., critica practic oportunitatea impunerii unei anumite masuri de catre instanta de judecata in procedura regularizarii cererii de chemare in judecata, aspecte care nu intra in conceptul de pronuntare „in mod eronat” a unei solutii de anulare a cererii de chemare in judecata.
Cu toate acestea, instanta a constatat ca, fie si in situatia in care ar putea proceda, cu ocazia judecarii cererii de reexaminare, la o analiza a modului de interpretare a legii de catre instanta de judecata, la o analiza a oportunitatii dispunerii anumitor masuri de catre aceasta, in acest context special al prezentei cauze nu se impune o solutie de admitere a cererii de reexaminare. Astfel, petentului i s-a pus in vedere sa depuna la dosar originalul procesului-verbal de contraventie in termen de 10 zile de la comunicarea acestei masuri de catre instanta de judecata iar acesta nu s-a conformat masurii dispuse de instanta de judecata, desi se afla in posesia documentului solicitat si i s-a acordat un termen suficient pentru depunerea documentului la dosarul cauzei.
In ceea ce priveste necesitatea depunerii la dosar a originalului procesului-verbal de contraventie, aceasta se justifica prin aceea ca, asa cum s-a aratat si de catre instanta care a anulat plangerea, ea este de natura sa preintampine formularea de plangeri contraventionale succesive, la aceeasi instanta de judecata sau la instante de judecata diferite, si astfel este de natura sa preintampine pronuntarea unor hotarari judecatoresti contradictorii sau eludarea regulilor care guverneaza repartizarea aleatorie a cauzelor. Prin urmare, obligatia de a depune la dosar originalul procesului-verbal de contraventie este o obligatie esentiala pentru buna desfasurare a procesului contraventional. In plus, este o obligatie fireasca, elementara si usor de adus la indeplinire, neindeplinirea sa neputand fi decat rezultatul unei lipse intentionate de colaborare din partea petentului, adica rezultatul unei atitudini procesuale care trebuie sanctionate in mod corespunzator.
Cu privire la sanctiunea procesuala aplicabila in cazul in care judecarea procesului este ingreunata din pricina atitudinii reclamantului, s-a retinut ca aceasta o constituie, de regula, suspendarea judecarii cauzei, intemeiata pe prevederile art. 242 alin. (1) C. proc. civ. Acest articol, inainte de republicarea Codului de procedura civila si renumerotarea textelor, era art. 2361 C. proc. civ., fiind introdus in Codul de procedura civila prin Legea nr. 76/2012. Instanta a constatat ca aceeasi lege, respectiv Legea nr. 76/2012, a stabilit ca in cazul plangerilor contraventionale, art. 2361 C. proc. civ. nu este aplicabil (a se vedea art. 41 din Legea nr. 76/2012). Desi articolele din Codul de procedura civila au fost renumerotate, dispozitia conform careia in cazul plangerilor contraventionale nu se poate suspenda judecata pentru neindeplinirea obligatiilor stabilite de instanta de judecata in sarcina reclamantului, a ramas pe deplin aplicabila, art. 41 din Legea nr. 76/2012 fiind in vigoare si perfect aplicabil in continuare.
Prin urmare, daca s-ar admite ca neindeplinirea obligatiei petentului de a depune la dosar originalul procesului-verbal de contraventie nu se poate sanctiona cu anularea cererii de chemare in judecata, ar insemna ca neindeplinirea acestei obligatii ar ramane fara vreo sanctiune procesuala, de vreme ce sanctiunea suspendarii judecatii nu se poate aplica. Or, o asemenea situatie este inadmisibila, nefiind de acceptat ca indeplinirea anumitor obligatii procesuale sa ramana exclusiv la latitudinea petentului, fara posibilitatea vreunui control din partea instantei de judecata, cu atat mai mult cu cat legea de procedura este menita sa disciplineze partile, sa asigure celeritatea solutionarii cauzei si buna desfasurare a procesului.
Cu siguranta intentia legiuitorului nu a fost aceea de a permite petentului sa isi aleaga daca indeplineste sau nu o anumita obligatie procesuala, dupa bunul sau plac, ci legiuitorul a avut in vedere ca sanctiunea suspendarii judecatii trebuie eliminata in cazul plangerilor contraventionale tocmai pentru ca suspendarea judecatii este benefica petentului, de vreme ce introducerea plangerii contraventionale suspenda executarea sanctiunilor aplicate, petentul neavand vreun interes real de a se conforma in timp util dispozitiilor instantei de judecata. Acest lucru nu inseamna, asa cum s-a aratat, ca obligatiile petentului care tin de legala investire a instantei raman fara sanctiune procesuala. Din contra, aceasta optiune a legiuitorului, de eliminare a sanctiunii suspendarii judecatii din culpa petentului, a intervenit in contextul in care Noul Cod de Procedura Civila a instituit o sanctiune specifica pentru neindeplinirea regulilor care guverneaza legala sesizare a instantei, respectiv anularea cererii de chemare in judecata.
Instanta a constatat ca legea de procedura civila reglementeaza o sanctiune specifica pentru nedepunerea la dosar a originalului unui inscris, atunci cand instanta solicita originalul, aceasta sanctiune fiind, asa cum reiese din art. 292 alin. (2) C. proc. civ., neluarea in seama a inscrisului. Cu toate acestea, in cazul concret al plangerilor contraventionale, neluarea in seama a procesului-verbal de contraventie nu este posibila, deoarece instanta de judecata nu poate judeca plangerea contraventionala fara sa se raporteze la continutul procesului-verbal de contraventie. Prin urmare, si sanctiunea instituita de art. 292 alin. (2) C. proc. civ. se dovedeste a fi inaplicabila in contextul special al procesului contraventional.
Prin urmare, singura sanctiune procesuala care mai poate fi avuta in vedere in caz de neindeplinire a obligatiei de depunere la dosar a originalului procesului-verbal de contraventie, impuse de instanta de judecata in sarcina petentului, este aceea a anularii cererii de chemare in judecata, deoarece aceasta este sanctiunea de drept comun pentru nelegala investire a sentintei.
In acest context legislativ, instanta a constatat ca in temeiul art. 194 lit. e) C. proc. civ., petentul are obligatia de a arata dovezile pe care se intemeiaza. In cazul inscrisurilor, „aratarea” acestora nu inseamna o simpla indicare sau enumerare a lor in cererea de chemare in judecata, ci o efectiva „aratare”, in materialitatea lor. Este adevarat ca inscrisurile se depun in copii certificate pentru conformitate cu originalul, insa prevederile art. 194 lit. e) C. proc. civ. trebuie coroborate cu prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc ca daca inscrisul este depus in copie, partea care l-a depus este obligata sa aiba asupra sa originalul si, la cerere, sa il prezinte instantei.
Avand in vedere ca sanctiunea neluarii in seama a inscrisului reprezentat de originalul procesului-verbal de contraventie nu este aplicabila in cazul plangerilor contraventionale, ca sanctiunea suspendarii judecatii din culpa petentului nu este, de asemenea, aplicabila in cazul plangerilor contraventionale, ca o obligatie procesuala dispusa de instanta de judecata nu poate ramane fara sanctiune juridica si ca rolul regularizarii cererii de chemare in judecata este acela de a responsabiliza reclamantii, de a crea cadrul necesar pentru judecarea cauzei in bune conditii, fara interventia unor cauze de amanare sau a unor atitudini procesuale de natura sa conduca la temporizarea procedurii, instanta a dedus ca sanctiunea aplicabila cererii formulate de petentul C. M. pentru neindeplinirea obligatiei dispuse de instanta de judecata in sarcina acestuia de a depune la dosar originalul procesului-verbal de contraventie, o constituie anularea acesteia.
Instanta a avut in vedere si faptul ca petentul se afla in posesia procesului-verbal de contraventie, in original, insa, in mod inexplicabil, a refuzat sa depuna acest original la dosar in termenul acordat de instanta de judecata. De asemenea, instanta a mai observat si ca sanctiunea nulitatii cererii de chemare in judecata nu se acopera prin indeplinirea masurilor dispuse de instanta de judecata ulterior anularii cererii.
Pentru toate aceste considerente, cererea de reexaminare formulata de petent a fost respinsa ca neintemeiata.
Sentinta civila nr. 2401 din 18 martie 2013
Plangere impotriva incheierii de carte funciara.
La data de 07.01.2014 s-a inaintat prin adresa nr. 1524/14.01.2013 plangerea formulata de petentul C.C. impotriva incheierii de carte funciara nr. 24532/24.10.2012 prin care a solicitat reexaminarea incheierii de respingere si admiterea cererii sale de inscriere in cartea funciara a dreptului de proprietate asupra imobilului dobandit prin actul de adjudecare. Plangerea a fost inregistrata pe rolul instantei sub numarul …/302/2013.
In motivarea cererii, petentul a aratat ca in cadrul procedurii de executare silita a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat in Municipiul Bucuresti, Str. Fat Frumos, sector 5, fiind emis de catre BEJA “X”, actul de adjudecare din data de 11.07.2012. Prin cerere adresata BCPI al Sectorului 5 Bucuresti, petentul a solicitat inscrierea dreptului sau de proprietate in cartea funciara, in baza art. 20 alin 1 din Legea 7/1996, dar BCPI Sector 5 a respins aceasta solicitare pentru motivul ca nu a facut dovada achitarii impozitului pe tranzactie. Petentul arata ca obligatia de plata a acestui impozit ii revine contribuabilului, care in cazul de fata este debitorul T.H., tot acesta avand si obligatia de a declara venitul obtinut in termen de maxim 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, in vederea calcularii impozitului, conform art. 77 ind. 1 alin 6 din C.fiscal. Petentul a aratat ca desi a solicitat sa i se transfere un exemplar al deciziei de impunere, organul fiscal a comunicat prin adresa nr. 103291/23.08.2012 ca documentul solicitat este sub incidenta regulilor privind secretul fiscal, conform art. 11 alin. 2 din Cod. proc. fiscala, neputand fi comunicat decat contribuabilului, motiv pentru care petentul nu se afla in posesia deciziei de impunere.
In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art. 50 alin 2 din Legea nr. 7/1996.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, petentul a devenit proprietarul imobilului situat in Municipiul Bucuresti, Str. Fat Frumos, sector 5, identificat cu numar cadastral si CFI nr. … (nr vechi CF nr. …), in baza actului de adjudecare nr. …/2012 din data de 11.07.2012, emis de BEJA “X”.
Cererea adjudecatarului de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului a fost respinsa prin Incheierea nr. …/28.08.2012 a B.C.P.I. Sector 5 Bucuresti iar ulterior a fost respinsa si cererea de reexaminare prin Incheierea nr. …/24.10.2012. Motivul respingerii a fost acela ca lipseste dovada platii impozitului pentru transferul dreptului de proprietate.
In drept, instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 77 ind. 1 alin. 1 Cod fiscal, la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, prin acte juridice intre vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza un impozit.
Alineatul 6 al aceluiasi text legal prevede ca pentru alte proceduri decat cea notariala sau judecatoreasca contribuabilul are obligatia de a declara venitul obtinut in maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, in vederea calcularii impozitului. Pentru inscrierea drepturilor dobandite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti si a altor documente in celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului prevazut la alin. (1) si (3) si, in cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului.
Potrivit dispozitiilor art. 151 ind. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin contribuabil, in sensul art. 771 din Codul fiscal, se intelege persoana fizica careia ii revine obligatia de plata a impozitului. In cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembramintelor acestuia prin acte juridice intre vii, contribuabil este cel din patrimoniul caruia se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele acestuia: vanzatorul, credirentierul, transmitatorul in cazul contractului de intretinere, al actului de dare in plata, al contractului de tranzactie etc., cu exceptia transferului prin donatie.
Conform prevederilor art. 151 ind. 7 din aceleasi Norme metodologice, dupa expirarea termenului de 10 zile in care contribuabilul (debitorul) avea sarcina declararii venitului la organul fiscal competent, organul de executare silita sau cumparatorul au numai obligatia de a depune documentatia aferenta transferului, astfel incat organul fiscal sa poata emite deciziile de impunere pe numele contribuabilului, singurul care datoreaza impozit, conform legii.
Din coroborarea textelor prezentate mai sus, instanta a retinut ca petentul nu are obligatia legala de a obtine si prezenta decizia de impunere a debitorului (fostului proprietar) si cu atat mai putin de a plati impozitul stabilit prin acea decizie.
In cazul dedus judecatii, organul fiscal a fost instiintat despre transferul proprietatii prin depunerea de catre petent la organul fiscal competent a declaratiilor fiscale si a actelor aferente adjudecarii, conform dispozitiilor art. 254 alin 5 din Codul fiscal, fapt confirmat de adresa inregistrata la organul fiscal sub nr. 103291/17.07.2012, astfel incat obligatia legala a cumparatorului (adjudecatarul), prevazuta de art. 151 ind. 7 mentionat mai sus, a fost respectata. In cazul petentului, conform normelor legale incidente in cauza prezentate anterior, nu este mentionata obligatia prezentarii dovezii platii impozitului pe transferul proprietatii, obligatie care de altfel nu apartine acestuia, ci debitorului (proprietarului anterior).
Instanta a mai retinut ca petentului i s-a refuzat eliberarea unei copii a deciziei de impunere mai sus amintite, aceasta fiind supusa secretului fiscal, astfel cum rezulta din adresa nr. …/23.08.2012 emisa de ANAF – AFP Sector 5 Bucuresti (filele 44-45).
Conform dispozitiilor art. 151 ind. 2 lit.a) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, contribuabilul este persoana fizica din patrimoniul careia se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele acestuia si careia ii revine obligatia de plata a impozitului prevazut de art. 77 ind. 1 Cod fiscal. Astfel instanta a retinut ca petentul, in calitate de adjudecatar, nu are calitate de contribuabil in sensul legii (dreptul de proprietate nu se transfera din patrimoniul petentului, ci in patrimoniul acesteia). Obligatia platii impozitului nu apartine petentului, ci fostului proprietar care nu are un interes in a realiza plata acestuia.
Instanta a retinut si dispozitiile art. 4 din Anexa 4 a Ordinului Ministrului Economiei si Finantelor si al Ministrului Justitiei nr. 1706/1889/C/2008, conform carora decizia de impunere privind venitul din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, in situatia in care transferul se realizeaza prin alta procedura decat cea notariala sau judecatoreasca, se emite in 2 (doua) exemplare din care: unul se transmite prin posta cu confirmare de primire sau se inmaneaza personal contribuabilului sub semnatura, un exemplar se arhiveaza la dosarul contribuabilului. Drept urmare, decizia de impunere este comunicata doar contribuabilului (fostul proprietar), nu si adjudecatarului, chiar si in situatia in care respectiva decizie este emisa in baza documentatiei depuse de catre adjudecatar. Astfel, obtinerea deciziei de impunere si plata acesteia nu sunt obligatii ale adjudecatarului, ci numai ale fostului proprietar. Intrucat decizia de impunere nu se comunica si adjudecatarului, este evident ca adjudecatarul nu este in masura sa o prezinte la Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliara si cu atat mai putin nu are obligatia de a o plati.
Instanta a retinut ca este adevarat ca in art. 77 indice 1 alin. 6 din Codul fiscal este prevazut ca "pentru inscrierea drepturilor dobandite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti si a altor documente in celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului prevazut la alin. (1) si (3) si, in cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului", insa, dispozitiile legale invocate sunt prevazute in capitolul "veniturile din transferul proprietatii imobiliare din patrimoniul personal", fapt din care rezulta ca obligatia de plata a impozitului reglementata prin acest text de lege este conditionata de obtinerea unui venit de catre transmitatorul dreptului de proprietate la transferul dreptului de proprietate prin acte juridice intre vii ce implica, conform Codului civil, o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice. Ori, in speta de fata, transmiterea proprietatii imobiliare s-a realizat de la debitor la adjudecatar in cadrul procedurii executarii silite, astfel incat persoana din patrimoniul careia a fost transferat imobilul nu a obtinut un venit rezultat dintr-un act la baza caruia sa fi stat manifestarea sa de vointa. In concluzie, dispozitia legala mentionata mai sus este aplicabila numai in cazurile prevazute de alin. 1 si 3 ale articolului mentionat mai sus, nu insa si in cazul petentului.
Fata de considerentele mentionate, instanta a constatat ca petentul se afla in posesia unui act juridic prin care a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat si ca ii revine obligatia legala de a intabula acest drept, o eventuala respingere a cererii ingradind intr-un mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate de catre titularul lui, contrar normelor nationale si internationale care protejeaza dreptul de proprietate.
Motivarea instantei s-a fundamentat si pe practica constanta a CEDO referitoare la dreptul de proprietate, in conformitate cu care se retine ca este excesiv sa fie obligata partea care justifica un drept de proprietate si care a efectuat o serie de demersuri juridice pentru realizarea lui, sa promoveze noi actiuni pentru a putea a exercita acest drept.
De asemenea, s-au retinut dispozitiile art. 1 din Protocolul Aditional la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, ratificata de Romania, "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea lucrurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international" iar un eventual refuz al inscrierii dreptului de proprietate pentru lipsa dovezii platii impozitului de catre un tert constituie o atingere grava a substantei dreptului de proprietate, dispozitie incompatibila cu prevederile art. 1 din Protocolul 1, anterior citate.
Pentru aceste motive instanta a admis plangerea, a desfiintat incheierile atacate si a dispus intabularea imobilului.
Sentinta civila nr. 3839/aprilie 2013
Raspundere civila delictuala – Avocat structura Bota
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. …/3/2012, reclamantul C.C. a chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligat paratul la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despagubiri morale, pentru prejudiciu cauzat prin abuzuri si erori judiciare.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca, la data de 10.11.2008, prin decizia nr. ../10.11.2008 a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania - Baroul Olt, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.51/1995, modificata prin Legea nr.255/2004, privind exercitarea profesiei de avocat, a fost inscris pe tabloul avocatilor in calitate de avocat definitiv.
Prin decizia nr…./04.12.2008 s-a dispus schimbarea sediului profesional al Cabinetului de avocat C. C. in Slatina, iar la data de 23.01.2009 a inregistrat cabinetul de avocat la Agentia Nationala de Administrare Fiscala, eliberandu-i-se certificatul de inregistrare fiscala seria A, nr. l232XXX, in fiecare an, calculandu-i-se obligatiile fiscale fata de bugetul de stat.
In conformitate cu legislatia si practica exercitarii profesiei de avocat, a incheiat contracte de asistenta juridica, a emis imputerniciri avocatiale in dosarele in care asista sau reprezenta partile, facandu-si cu profesionalism si devotament datoria, insa:
a) in 5 dosare aflate pe rolul Judecatoriei Slatina, judecatorii care au solutionat dosarele respective nu i-au recunoscut calitatea de avocat, motivandu-i-se ca au fost cerute relatii la Baroul Olt (structura traditionala) si li s-a raspuns ca nu este avocat in acel barou.
Reclamantul a mai precizat ca in Romania au aparut si functioneaza doua structuri paralele denumite Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, cu barouri judetene. Una este structura Bota, infiintata prin hotararea judecatoreasca nr.79/PJ/2003 a Judecatoriei Targu Jiu, in care se precizeaza ca Filiala Balesti Gorj a Asociatiei Figaro Potra, poate infiinta barouri.
Cealalta structura este cea a avocatilor traditionali, fiind succesoarea fostei Uniuni a Avocatilor din Romania, dar functioneaza fara a avea o hotarare judecatoreasca de infiintare.
Aceasta din urma, contesta legalitatea celeilalte structuri si implicit legalitatea dobandirii calitatii de avocat de catre avocatii inscrisi in UNBR - structura Bota. Reclamantul a aratat ca este avocat in Baroul Olt apartinand de UNBR - structura Bota, in judetul Olt existand si Baroul Olt apartinand de UNBR - traditionali, acestuia contestandu-i in permanenta calitatea de avocat. Magistratii care au judecat cauzele indicate mai sus, au nesocotit actele oficiale care-i dovedeau calitatea de avocat precum si imputernicirile avocatiale si i s-a recunoscut doar un mandat simplu.
Prin pozitia adoptata, magistratii respectivi au incalcat atat drepturile sale, cat si drepturile clientilor sai, lipsindu-i de o aparare calificata si de posibilitatea recuperarii cheltuielilor de judecata.
b) In dos. nr. …/311/2011 al Judecatoriei Slatina, a cerut instantei sa investeasca cu formula executorie contractul de asistenta juridica nr. …/23.01.2009, incheiat cu clientul S.C‘…" S.A. Slatina, pentru a putea proceda la executarea silita a acestui client dar a fost respinsa cererea acestuia pe motiv ca nu are calitatea de avocat.
A formulat recurs si a depus acte care atesta calitatea de avocat in UNBR-Baroul Olt, dar instanta de recurs a respins recursul, motivand, de asemenea, ca nu are calitatea de avocat.
Deciziile judecatorilor care nu i-au recunoscut calitatea de avocat au generat o ingradire a dreptului sau de a exercita profesia de avocat, ceea ce se poate constitui intr-un precedent periculos, deschizand calea unor viitoare contestari ale calitatii de avocat.
Consecintele unui asemenea precedent pot fi deosebit de grave, atat in ceea ce priveste calitatea actului de aparare a clientilor, dar mai ales crearea unei situatii care sa il puna in imposibilitatea de a mai realiza venituri si de a-i asigura subsistenta. Deciziile luate de judecatori de a nu-i recunoaste calitatea de avocat, insotite de o atitudine procesuala asemanatoare, se constituie in fapte culpabile, induse de erori judiciare, determinate de un sistem legislativ si judecatoresc lacunar, de care raspunzator se face Statul Roman, pentru urmatoarele motive:
1. Uniunea Nationala a Barourilor din Romania (structura Bota) este persoana juridica romana cu sediul in str. Academiei nr. 4-6, se.2, et.3, ap.31, sectorul 3, Bucuresti, fiind inregistrata in Registrul National al Persoanelor Juridice, impreuna cu 42 de barouri judetene.
Desi aceasta structura este contestata, ea exista, fiind o realitate in societatea romaneasca si nefiind, nici printr-o lege, nici printr-o hotarare judecatoreasca, desfiintata.
Inscrierea avocatilor care au aderat la aceasta structura, pe tabelele corespunzatoare, se face in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 51/1995, numai cu indeplinirea conditiilor acolo stabilite.
In continutul deciziilor emise de barourile apartinand de UNBR- structura Bota se face mentiunea ca dobandirea calitatii de avocat se face in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 51/1995.
Considera, ca judecatorii care nu ii recunosc calitatea de avocat, in pofida actelor prezentate, savarsesc un act de discriminare.
2. Structura Bota are in componenta sute de avocati, dintre care foarte multi au fost cercetati penal sub aspectul savarsirii infractiunii de exercitare fara drept a profesiei de avocat; intre acestia se numara si reclamantul.
Parchetele si instantele de judecata au solutionat astfel de plangeri, iar solutiile au fost de neincepere a urmaririi penale sau scoatere de sub urmarirea penala, cu confirmarea acestor solutii de catre instantele de judecata, considerentele magistratilor fiind ca acei avocati au dobandit calitatea de avocat in conditiile Legii nr. 51/1995 si exercita cu drept profesia de avocat.
La fel s-a dat solutia si in cazul sau.
3. reclamantul a invocat si decizia XXVII din 16.04.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in cadrul unui recurs in interesul legii prin care s-a stabilit ca asistenta juridica acordata in procesul penal unui inculpat de o persoana care nu a dobandit calitatea de avocat in conditiile Legii nr.51/1995, modificata si completata prin Legea nr.255/2004, echivaleaza cu lipsa de aparare a acestuia.
Acesta a apreciat ca aceasta decizie nu rezolva conflictul intre structura Bota si cea traditionala si nu clarifica pentru instante conduita care trebuie sa fie adoptata fata de avocatii din structura Bota.
Reclamantul a aratat ca solutia instantei s-a bazat pe o prezentare eronata a situatiei de fapt si a cadrului juridic considerentele deciziei facand referire la faptul ca, in unele procese penale partile au fost asistate de persoane cu studii juridice, chiar daca acestea nu au dobandit calitatea de avocat in conditiile reglementate prin Legea nr.51/1995.
Ipoteza prezentata spre rezolvare este gresita si nu corespunde adevarului: persoanele cu studii juridice la care face referire decizia, nu sunt doar persoane cu studii juridice, ci asa cum rezulta din actele oficiale pe care aceste persoane le detin, emise de UNBR- structura Bota, aceste persoane aveau calitatea de avocati, si in aceasta calitate se prezentasera in procesele penale in care facusera apararea, depunand in acest sens imputerniciri avocatiale.
Din moment ce decizia de numire a sa ca avocat este emisa in conformitate cu dispozitiile Legii nr.51/4995, modificata si completata prin Legea nr. 25 5/2004, se poate interpreta, in virtutea deciziei nr. XXVII/16.04.2007, ca are dreptul sa profeseze ca avocat.
4. Prin solutiile adoptate de parchete si instantele de judecata, care au antrenat in procesul de examinare si judecare a faptelor, raportate la dispozitiile legale, un mare numar de magistrati, s-a conturat deja o practica constanta de recunoastere a calitatii de avocat persoanelor inscrise in structura Bota.
Prin multitudinea solutiilor teoretice si practice adoptate de acesti magistrati, s-a creat o opinie larga, bazata pe normele dreptului intern si international, opinie care nu poate fi caracterizata ca singulara, ci ca majoritara, care poate constitui fundament pentru formarea unei practici unitare in recunoasterea calitatii de avocat persoanelor inscrise in structura Bota.
Altfel, multitudinea aceasta de solutii, s-ar constitui intr-o veritabila inducere in eroare a participantilor la activitatea sociala, ceea ce ar contravenii principiului preciziei si claritatii legii si jurisprudentei.
Or, atat jurisprudenta constituita pana in momentul de fata, cat si documentele oficiale pe care le detine si care ii atesta calitatea de avocat, pot forma fundamentul prezumtiei, ca cel putin sub aspectul aparentei de drept, reclamantul este avocat in conditiile reglementate de Legea nr.51/1995, modificata si completata prin Legea nr.255/2004.
Reclamantul a aratat ca in situatia in care exista o oarecare lipsa de precizie si claritate a legii si a jurisprudentei, asa incat acestuia sa-i fie refuzata recunoasterea calitatii de avocat de unii magistrati prin fapte ce pot fi considerate abuzuri sau erori judiciare, culpa si raspunderea este a Statului Roman.
Culpa Statului Roman consta in faptul ca nu a luat masurile necesare, ca prin institutiile sale abilitate sa puna la dispozitia magistratilor, dar si a tuturor cetatenilor, dispozitii legale precise si clare cu privire la dobandirea calitatii de avocat, pe baza carora sa se poata pronunta solutii unitare, legale si echitabile.
Cum, in procesele evidentiate mai sus, judecatorii au luat decizii de nerecunoastere a calitatii de avocat pentru reclamant si l-au impiedicat sa exercite aceasta profesie, pentru care are autorizatia necesara, reclamantul a fost prejudiciat atat material cat si moral (i s-au creat probleme de credibilitate, s-a dat nastere suspiciunilor cu privire la corectitudinea si buna sa credinta in relatia cu ceilalti colegi avocati si cu eventuali clienti, nu i s-a recunoscut dreptul de a incasa onorarii si de a se acorda cheltuieli de judecata clientilor sai, constand in plata onorariilor, etc.).
Avand in vedere ca nu exista o lege a raspunderii judecatorilor pentru abuzuri sau erori judiciare, acesta a considerat ca pentru faptele acestora raspunde Statul Roman.
Pentru repararea prejudiciului moral ce i s-a produs, a solicitat obligarea paratului la plata unei despagubiri de 50.000 lei.
Actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 99 si urmatoarele din Codul civil.
In sprijinul pretentiilor sale reclamantul a depus un set de inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. .../07.12.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civila in dosarul nr. 18913/3/2012, s-a admis exceptia necompetentei materiale si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei catre Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti. Ca urmare cererea a fost inregistrata la data de 25.01.2013, pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, sub numarul .../3/2013..
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, la data de 10.11.2008, prin decizia nr. …/10.11.2008 a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania - Baroul Olt (filele 10-11), in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 51/1995, modificata prin Legea nr. 255/2004, privind exercitarea profesiei de avocat, reclamantul a fost inscris pe tabloul avocatilor in calitate de avocat definitiv.
Prin decizia nr…./04.12.2008 s-a dispus schimbarea sediului profesional al Cabinetului de avocat C. C. in Slatina, jud. Olt, iar la data de 23.01.2009 a inregistrat cabinetul de avocat la Agentia Nationala de Administrare Fiscala, eliberandu-i-se certificatul de inregistrare fiscala seria A, nr. l232XXX, in fiecare an, calculandu-i-se obligatiile fiscale fata de bugetul de stat.
Instanta a retinut ca reclamantul este avocat in Baroul Olt apartinand de Uniunea Nationala a Barourilor Romania - structura Bota, in judetul Olt existand si Baroul Olt apartinand de Uniunea Nationala a Barourilor Romania - structura traditionala.
De asemenea, instanta a mai retinut ca in 5 dosare ale Judecatoriei Slatina, reclamantului nu i-a fost recunoscuta calitatea de avocat, motivandu-se ca au fost cerute relatii la Baroul Olt (structura traditionala) si li s-a raspuns ca reclamantul nu este avocat in acel barou, astfel cum rezulta din incheierile aflate la filele 14-21 din dosar.
In plus, prin decizia nr. …/2011 pronuntata la data de 29.03.2011 de Tribunalul Olt in dosarul nr. …/311/2011 (f.20-21) a fost respins recursul impotriva incheierii nr. …/15.02.2011 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. …/311/2011 avand ca obiect investirea cu formula executorie a contractului incheiat intre Cabinet Avocat „C. C. ” si SC X SA Slatina, pe motiv ca numitul C. C. nu a fost inscris in Baroul Olt, astfel incat contractul care se cerea a fi investit cu formula executorie nu reprezenta prin el insusi un titlu susceptibil de executare silita.
Cu titlu preliminar, instanta a retinut ca in cauza exista o succesiune de legi materiale in timp astfel ca in cauza s-a retinut aplicarea Codului civil de la 1864, in raport de data nasterii raporturilor litigioase – martie 2010-mai 2011 (in temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009).
In drept s-au retinut dispozitiile art. 998-999 C.civ. care instituie regula potrivit careia orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Pentru angajarea raspunderii civile a paratului este necesara intrunirea cumulativa a conditiilor prevazute de art. 998-999 C.civ., respectiv: existenta unei fapte ilicite, a vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constand in neglijenta cu care a actionat, a unui prejudiciu, precum si a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
In ceea ce priveste prima conditie, instanta a retinut ca nu exista o fapta ilicita savarsita de catre parat.
In primul rand, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, instantele sunt obligate sa verifice si sa se pronunte asupra calitatii de reprezentant al unei persoane care se prezinta ca avocat, exercitand acte specifice acestei profesii si folosind insemnele profesiei de avocat, astfel incat activitatea instantelor judecatoresti in acest sens nu poate fi considerata un abuz atat timp cat legea insasi impune aceasta obligatie in sarcina magistratilor.
Pe de alta parte, nerecunoasterea calitatii de avocat a reclamantului de catre unele instante judecatoresti nu poate echivala in niciun caz cu o eroare judiciara, intrucat aceasta presupune gresita stabilire a situatiei de fapt dintr-un proces, care duce la pronuntarea unei hotarari judecatoresti inechitabile, prin vatamarea drepturilor unei parti din proces, iar nu prin afectarea drepturilor aparatorului sau.
In plus, instanta a observat ca desi instantele judecatoresti respective nu i-au recunoscut reclamantului calitatea de avocat, acestea i-au dat posibilitatea sa reprezinte partile in calitate de mandatar, astfel cum rezulta din incheierile aflate la filele 13-19 din dosar.
De asemenea, conform art. 96 alin. 4 din Legea nr. 303/2004, dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare savarsite in alte procese decat cele penale prin actiune indreptata exclusiv impotriva statului, prin Ministerul Finantelor Publice, nu se va putea exercita decat in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penala sau disciplinara, dupa caz, a judecatorului sau procurorului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara, conditii neindeplinite in cauza de fata.
In alta ordine de idei, instanta a apreciat ca fapta ilicita nu poate consta nici in omisiunea statului de a lua masurile necesare ca prin institutiile sale abilitate sa puna la dispozitia magistratilor si a cetatenilor dispozitii legale precise si clare cu privire la dobandirea calitatii de avocat, astfel cum sustine reclamantul.
In primul rand, s-a retinut ca statul, in virtutea puterii publice de care dispune, beneficiaza de o marja de apreciere cu privire la necesitatea si modul de reglementare legala a diferitelor aspecte care apar in viata unei comunitati, chestiunile de oportunitate a legii neputand fi cenzurate de catre instantele judecatoresti pe calea controlului judiciar sau prin tragerea la raspundere a statului in acest sens.
In al doilea rand, instanta a observat ca statul a adoptat reglementari clare in ce priveste organizarea profesiei de avocat. Astfel, conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, „profesia de avocat se exercita numai de avocatii inscrisi in tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, denumita in continuare U.N.B.R.”, iar potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, „constituirea si functionarea de barouri in afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire si de inregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatata si din oficiu”.
In plus, din Decizia in interesul legii nr. XXVII/16.04.2007, pronuntata de ICCJ, cat si din Decizia Curtii Constitutionale nr. 234/2004, rezulta ca dispozitiile mai sus citate din Legea nr. 51/1995, care interzic functionarea si constituirea de barouri in afara de UNBR, sunt pe deplin constitutionale.
Concluzionand, instanta a retinut ca in prezenta cauza conditiile angajarii raspunderii civile delictuale nu sunt indeplinite, nefiind in prezenta unei fapte ilicite savarsite de catre parat.
Asadar, avand in vedere ca aceste conditii sunt cumulative, iar una dintre ele nu este indeplinita, instanta a apreciat ca nu se impune analizarea si a celorlalte conditii prevazute de lege.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 998-999 C.civ. de la 1864, instanta a respins actiunea formulata de reclamant ca neintemeiata.
Sentinta penala nr. 287/2013
Infractiuni privind circulatia pe drumurile publice (art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002)
Prin rechizitoriul nr. …/P/2010 din 26.11.2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 5 si inregistrat pe rolul instantei la data de 26.11.2012 sub numarul …/302/2012 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in lipsa, a inculpatul P. M., sub aspectul savarsirii infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, fapta prev. si ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificata si republicata.
In fapt, s-a retinut ca la data de 20.03.2010, inculpatul P. M., aflat la volanul autoturismului marca Dacia cu nr. de inmatriculare B-…-…, a fost oprit in trafic de lucratorii din cadrul D.G.P.M.B. – Brigada Rutiera pe str. Splaiul Independentei din sectorul 5 si fiind testat cu aparatul etilotest, s-a stabilit un nivel de concentratie de 0.79 mg/l alcool in aerul expirat. In continuare, acesta a fost condus la Institutul National de Medicina Legala ”Mina Minovici” unde la interval de o ora i s-au recoltat doua probe biologice de sange in vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind de 1.80 g ‰ (orele 06:35), respectiv 1.70 g ‰ (orele 07:35).
Inculpatul a recunoscut savarsirea faptei retinute in sarcina sa si a cerut sa fie trimis in judecata in lipsa, dat fiind faptul ca este incadrat in munca in Germania si se afla in imposibilitatea de a veni in tara.
In cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: proces verbal de constatare si de verificare incheiat de organele politiei rutiere (f. 6 dup), rezultatul alcooltest (f. 7 dup ), buletin de analiza toxicologica – alcoolemie emis de I.N.M.L. ”Mina Minovici” Bucuresti (f. 11), buletin de examinare clinica insotitor al prelevarii probelor biologice in vederea determinarii gradului de intoxicatie etilica (f. 9), raportul de expertiza medico-legala eliberat de I.N.M.L. ”Mina Minovici” de calcul retroactiv al alcoolemiei (f. 13), declaratie martori S. C. G. declaratia numitului P. M. data in calitate de faptuitor in data de 20.03.2010, proces-verbal de constatare a efectuarii un
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Prejudicii, daune
Prejudiciu. Termen de prescriptie. - Sentinta civila nr. 544/LM/2008 din data de 30.12.2008Conflict de drepturi. Anularea deciziei de imputare si restituirea drepturilor salariale retinute prin aceeasi decizie. - Sentinta civila nr. 80/lm/2008 din data de 17.02.2009
prejudiciu de producerea unui accident de circulatie si a asiguratorului sau. - Decizie nr. 72/R/ din data de 31.01.2005
Raspundere patrimoniala. Lipsa in gestiune. Actiune respinsa, nefiind indeplinite conditiile pentru antrenarea raspunderii patrimoniale al angajatului. Lipsa culpei. Prejudiciu incert - Sentinta civila nr. 699 din data de 21.06.2016
Coproprietar obligat sa-si dea consimtamantul la efectuarea unui bransament de apa. Obligare coproprietar la repararea pagubei produsa ca urmare a inundarii apartamentului vecin. Cerere reconventionala. Coproprietar obligat la plata contravalorii consumul - Decizie nr. 117 din data de 01.04.2015
plata cheltuielilor neachitate de chiriasul evacuat - Sentinta civila nr. 436 din data de 10.10.2014
Obligarea societatii de asigurare la plata daunelor rezultate dintr-un accident rutier - Decizie nr. 49 din data de 30.01.2014
Raspunderea patrimoniala. Lipsa in gestiune - Sentinta civila nr. 549 din data de 02.05.2012
Infractiuni silvice. Incadrarea corecta in functie de valoarea diurnei.Legea penala mai favorabila. - Decizie nr. 14 din data de 21.01.2010
Pretentii - Sentinta comerciala nr. 576/C din data de 10.04.2009
Pretentii - Sentinta comerciala nr. 6C din data de 08.01.2010
Pretentii - Decizie nr. 4C din data de 08.01.2010
Pretentii - Decizie nr. 3C din data de 08.01.2010
abuz in serviciu contra intereselor publice - Decizie nr. 12 din data de 11.03.2009
Suspendare act administrativ. Conditiile legale. Cazul bine justificat, definit de art.2 lit. t din Legea nr.554/2004, poate fi determinat de rezolutia de neincepere a urmaririi penale dispusa de procuror in privinta pretinselor conditii frauduloase ... - Decizie nr. 2081/R din data de 14.10.2011
Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora - Sentinta civila nr. 322/S din data de 14.12.2009
Raspundere patrimoniala. Restituirea sumelor nedatorate. - Decizie nr. 448 din data de 22.03.2017
Legea nr. 33/1994. Stabilirea intinderii prejudiciului suferit de persoana expropriata. Intelesul sintagmei „prejudiciu cauzat proprietarului”. - Decizie nr. 91/A din data de 27.05.2010
Raspundere patrimoniala. Conditii. - Decizie nr. 906 din data de 28.09.2009
Raspundere materiala a angajatului. Prejudiciu cauzat prin lipsa in gestiune - Decizie nr. 1202 din data de 01.11.2007