Obligarea societatii de asigurare la plata daunelor rezultate dintr-un accident rutier

Asupra recursului civil de fata constata:
Prin sentinta civila   pronuntata de Judecatoria Sibiu s-a admis actiunea formulata de reclamantul G. M. D.  in contradictoriu cu parata S.C.A.   si  B.G. O. ca intervenient fortat, parata fiind obligata sa-i plateasca reclamantului suma de 35.000 lei cu titlu de despagubiri si suma de 4976 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta retine urmatoarele:
La data de 18.05.2011 autovehiculul cu nr. de inmatriculare SB-01  condus de intervenientul for?at B.G. O.  a provocat un accident si intra in coliziune cu auto SB 02  condus de catre reclamant. Auto condus de intervenientul fortat era asigurat RCA la parata S.C. A.   in baza politei de asigurare seria RO nr. 1 - fila 67.
Vinovatia intervenientului for?at a fost stabilita de organele de politie prin procesul verbal de  contraventie seria CC nr. 6 / 2011, unde au fost consemnate avariile celor doua autoturisme. Societatea parata a refuzat plata despagubirilor considerand ca evenimentul s-a produs in alte imprejurari decat cele declarate in dosarul de dauna – fila 55. Reclamantul a procedat la repararea autoturismului, iar costul acestora a fost de 39555, 45 lei, fapt atestat de inscrisurile depuse la dosar la filele 155- 164.
Avand in vedere ca s-a contestat dinamica producerii accidentului, instanta a incuviintat o expertiza  tehnica auto precum si un supliment la raportul de expertiza, ce au fost  efectuata in cauza de expert tehnic P. V. (  filele 194 – 196 ). S-a concluzionat ca avariile celor doua autoturisme se puteau produce in imprejurarile descrise de cei implica?i in accidentul de circula?ie , iar valoarea repara?iilor pentru a aduce autoturismul la starea tehnica dinaintea accidentului este de 41.000  lei. Instanta isi va insusi concluziile raportului de expertiza (supliment) apreciind ca acesta reflecta cuantumul real al despagubirilor.  In aceste conditii se constata ca reclamantul a facut dovada legaturii de cauzalitate intre avarierea autoturismului sau si accidentul rutier produs din  culpa paratului.
Conform art. 998-999 C. civ cel care a cauzat altuia prin fapta sau din neglijenta sa un prejudiciu este obligat a-l repara iar potrivit art. 49 alin. 1 din Legea 136/1995, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund in baza legii, fata de tertele persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil. Art. 43 din Legea 136/1995 asa cum era in vigoare la data producerii accidentului,  prevede ca despagubirea se stabileste pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator, potrivit contractului de asigurare ori prin hotarare judecatoreasca.
In speta s-a dovedit ca paratul asigurat B. G. O.  conducand un autovehicul asigurat RCA la parata asiguratoare S.C. A, a cauzat prin fapta sa un prejudiciu reclamantului care in valoare de 35000 lei ( cum s-a indicat la momentul introducerii cererii si s-a achitat taxa judiciara de timbru la aceasta valoare), care nu a fost reparat.
Prin urmare, in baza textelor de lege mai sus mentionate, se va admite actiunea reclamantului asa cum a fost obligata si astfel parata  va fi obligata  la plata catre reclamant a sumei de  35000 lei  cu titlu de despagubiri.
In baza art. 274 C. pr. civ. parata aflata  in culpa procesuala va fi obligata la plata catre reclamant a sumei de 4976 lei cheltuieli de judecata , constand in taxa judiciara de timbru judiciar, onorariu  expert, conform chitantelor de la dosar.
Impotriva acestei hotarari parata a formulat recurs in termen, motivat si legal timbrat, solicitand admiterea recursului, casarea hotararii recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea actiunii cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
In drept se invoca art. 299 si urmat. C. pr. civila si art.3041 C. pr. civila.
Din motivarea recursului se retine ca sentinta recurata a fost data cu incalcarea disp.art.304 pct.9 C. pr. civila fiind bazata pe o grava greseala de fapt decurgand dintr-o apreciere gresita a probelor, precum si o interpretare si aplicare gresita a dispozitiilor legale in materie de asigurari.
In fine, recurenta arata ca hotararea instantei se bazeaza pe concluziile expertizei auto, care nu a concluzionat in mod cert avariile celor doua autoturisme ce se puteau produce conform declaratiilor celor doi conducatori auto.
Recursul nu este fondat.
Instanta de fond a fost investita cu o actiune in pretentii intemeiata pe disp. art. 998 C. civil si a Legii 136/1995.
Fata de obiectul cauzei deduse judecatii instanta a incuviintat un probatoriu pertinent, respectiv inscrisuri si expertiza auto pentru determinarea dinamicii producerii accidentului si determinarea valorii reparatiilor pentru cele doua autoturisme implicate in accident. Concluziile expertizei au fost insusite in mod corect de instanta coroborat cu inscrisurile depuse de reclamant prin care s-a facut dovada costului reparatiilor la autoturismul proprietatea acestuia.
In atare situatie, sustinerile recurentei privind gresita interpretare a probatoriului administrat in cauza sunt doar simple aprecieri nesustinute de proba contrara. Mai mult de atat raportul de expertiza intocmit in cauza nu a fost contestat de recurenta, astfel ca motivele invocate in sustinerea recursului sunt lipsite de suport legal iar disp.art.304 pct.9 C. pr. civila nu sunt aplicabile cazului de speta intrucat instanta de fond a pronuntat o hotarare motivata in fapt si drept, pe dispozitiile legale incidente cazului de speta, respectiv art. 998 C. civil si art. 43-49 din Legea 136/1995.
Pentru considerentele expuse recursul astfel cum a fost formulat va fi respins ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.