Prejudiciu. Termen de prescriptie.

PREJUDICIU. TERMEN DE PRESCRIPTIE. NEINDEPLINIREA CONDITIILOR ANTRENARII RASPUNDERII PATRIMONIALE PREVAZUTE DE ART. 270 AL. 1 CODUL MUNCII.



SECTIA LITIGII DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE. SENTINTA CIVILA NR. 544/LM/2008



Prin sentinta civila nr. 544/LM/2008, pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosarul nr. 2896/97/2007, s-a respins actiunea in conflict de drepturi formulata de reclamanta C.N.H. S.A. prin care s-a solicitat obligarea paratilor P.I., F.I., K.D., P.D.D.V si  I.A., la plata sumelor de 71.010, 41 lei, 53.200, 5 lei, 136.634, 12 lei, 84.360, 71 lei, respective 116.503, 26 lei., reprezentand prejudiciu cauzat unitatii prin achizitionarea a 9 motoare electrice, fara a avea la baza un referat de necesitate.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prejudiciul pretins de reclamanta a fost cauzat, conform sustinerilor acesteia, la data de 10.06.1999 si adus la cunostinta conducerii unitatii prin nota de informare din 15.03.2002, fiind incidente la acea data dispozitiile vechiului Cod al muncii (Legea 10/1972), act normativ care reglementa raspunderea materiala a salariatilor, precum si modalitatile de recuperare a eventualelor prejudicii create de salariati prin emiterea deciziei de imputare prin semnarea unui angajament de plata.-
Astfel, art. 108 din vechiul Cod al muncii reglementa doua termene de emitere a deciziei de imputare, respectiv un termen de 60 de zile de la data cand cel in drept sa emita decizia a luat cunostinta de producerea pagubei si un termen de  constatare a daunei, de cel mult trei ani de la data producerii ei.
Raportat atat la data crearii prejudiciului, cat si la data constatarii, unitatea pagubita avea posibilitatea recuperarii pagubei doar in modalitatile si termenele aratate, conform dispozitiilor imperative cuprinse in art. 103-108 din Legea 10/1972.
Cum o asemenea decizie de imputare nu a fost emisa in aceste conditii, actiunea introdusa in august 2007, deci dupa aproape 9 ani, in baza prevederilor art. 270 din noul Cod al muncii, intrat in vigoare la 1.03.2003 apare inadmisibila.
     Cu referire la probele din dosar s-a retinut ca, in  fapt, cele 9 motoare au fost achizitionate, o parte din ele au fost efectiv utilizate, iar  altele au fost transferate la o alta exploatare miniera din cadrul C.N.H.. Ca atare, nu se poate stabili intinderea concreta a prejudiciului, neputandu-se antrena raspunderea patrimoniala a paratilor pentru motoarele existente, dar pentru care nu s-au facut acte de transfer intre subunitati, in acest caz, neexistand legatura de cauzalitate intre fapta si eventualul prejudiciu. In plus, simpla afirmatie a unitatii ca motoarele achizitionate nu pot fi folosite, fapt datorat de altfel si reducerii considerabile a activitatii din  minerit, nu poate fi acceptata, neexistand nici o dovada in acest sens. Cu atat mai putin s-a probat care dintre aceste aparate sunt necorespunzatoare din punct de vedere tehnic, ori daca s-a facut vreun demers in scopul valorificarii acestora catre alte unitati de profil, caz in care, in mod cert, presupusul prejudiciu ar fi fost considerabil diminuat.
Nici in privinta faptei ilicite nu s-au produs dovezi din care sa rezulte in ce mod s-au incalcat de catre fiecare dintre parati atributiile de serviciu, de vreme ce, acestia au urmat prevederile Regulamentului privind organizarea  achizitionarilor de bunuri si servicii, aprobat prin Decizia nr. 75/23.03.1999 a directorului general al C.N.H.
Recursul declarat de catre parata C.N.H. S.A., impotriva acestei hotarari, a fost respins ca nefondat prin Decizia civila nr. 1110/2008 a  Curtii de Apel Alba -Iulia.
Se retine in considerentele deciziei ca instanta de fond, in mod corect a retinut ca data a nasterii dreptului la actiune, data localizarii in patrimoniul unitatii a eventualului prejudiciu,10.06.1999, data achizitionarii celor 9 motoare electrice. Astfel, in raport cu data producerii prejudiciului in cauza, introducerea unei actiuni in raspundere patrimoniala la data de 27.08.2007, chiar in conditiile desfasurarii unor cercetari penale in perioada 15.03.2002 - 10.03.2005, este tardiva, atat sub imperiul vechilor reglementari in materie ale vechiului Cod al muncii, cat si raportat la noile reglementari.
Instanta de recurs a retinut ca si sub aspectul fondului cauzei solutia primei instante este legala si temeinica, deoarece numai intrunirea cumulativa a conditiilor reiesite din cuprinsul art. 270, al. 1 din Codul Muncii, atrage raspunderea patrimoniala.