Raspundere patrimoniala. Restituirea sumelor nedatorate.
(Decizie nr. 448 din data de 22.03.2017 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Raspundere patrimoniala. Restituirea sumelor nedatorate.
- Codul Muncii: art.256, 44, 38;
De retinut este ca se poate vorbi de o suma nedatorata incasata de salariat doar in lipsa oricarui temei legal sau conventional al incasarii acestei sume, nu si, spre exemplu, in cazul primirii unui salariu legal.
Sectia I Civila - Decizia civila nr. 448/22 martie 2017.
Prin sentinta civila nr…/25.10.2016 pronuntata de Tribunalul Hunedoara - Sectia I Civila in dosar civil susmentionat s-a admis in parte actiunea in conflict individual de munca formulata de reclamanta C.N.H. SA- Societate in faliment, prin lichidator judiciar impotriva paratei A.B. si in consecinta: A fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 373,87 lei reprezentand prejudiciu. S-a respins in rest actiunea. Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari, astfel,Tribunalul a retinut urmatoarele:
Parata a fost angajata pe perioada nedeterminata in cadrul unitatii reclamante, in aceasta calitate efectuand deplasarea la T.I.B. in 07.10.2011 pentru care a incasat suma de 230 lei cu titlu de diurna si cheltuieli de cazare precum, si suma de 143,87 lei - cheltuieli de transport.
In Raportul de control incheiat sub nr…/10.07.2012 (punctul II. 2.4) de Curtea de Conturi s-a apreciat ca deplasarile salariatilor in interes de serviciu la T.I.B. B. au fost efectuate in fapt in alte scopuri decat cele legate de activitatea companiei. Astfel, s-a retinut ca deplasarea anuala a grupului de salariati la T.I.B. B. nu indeplineste conditiile necesare pentru a fi considerata o activitate de pregatire profesionala, nefiind cuprinsa in avans si in mod explicit in planul anual de pregatire profesionala. S-a apreciat ca aceste cheltuieli pentru deplasarea la T.I.B. in anii 2009 – 2010 si 2011 sunt nelegale, astfel de activitati si cheltuielile aferente nefiind cuprinse in obiectul de activitate a companiei si s-a dispus recuperarea sumelor achitate salariatilor pentru aceste deplasari.
Parata a fost notificata sa achite contravaloarea cheltuielilor efectuate cu personalul CNH–SA in conformitate cu Decizia nr…/23-01.2013 pentru valorificarea constatarilor cuprinse in Raportul de Control precum si penalitatile aferente.
Din notele depuse anexat cererii rezulta ca CNH–SA a inregistrat in contabilitate prejudiciul stabilit cu titlu de „debit conform decizie Curtea de Conturi (T.I.B.)”.
Raportul Curtii de Conturi …/2012 si respectiv Decizia nr…/2012 au fost contestate de catre CNH S.A. in dosarul nr…/57/2012* al Curtii de Apel Alba Iulia, solutionat prin Sentinta civila nr…/2015, irevocabila prin Decizia nr…/2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In ceea ce priveste deplasarile salariatilor CNH SA la T.I.B. instantele de judecata au retinut ca participarea la un targ international poate constitui o forma de pregatire profesionala cu conditia ca acesta sa fi avut stabilite obiectivele urmarite, adica cunostintele ce urmeaza a fi dobandite de fiecare persoana care urmeaza programul, precum si persoanele careia i se adreseaza.
Pentru realizarea formarii profesionale a propriilor salariati angajatorii trebuie sa elaboreze planuri de formare profesionala in concordanta cu programele de dezvoltare si cu strategiile sectoriale si teritoriale. Or, participarea la T.I.B. nu a fost inclusa in planul de pregatire profesionala anuala destinat propriilor angajati, iar societatea nu a facut dovada ca participarea tuturor salariatilor era in legatura directa cu cerintele posturilor pe care le ocupau.
Intrucat deplasarea la T.I.B. nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a putea fi considerata forma de pregatire profesionala, instantele de judecata au apreciat ca in mod corect Curtea de Conturi a retinut existenta abaterii privind decontarea necuvenita a cheltuielilor efectuate de catre un grup de salariati din cadrul acesteia cu ocazia deplasarii la Bucuresti, in alte scopuri decat interesul companiei.
Prin urmare, avand in vedere pe de o parte ca nu sunt indeplinite cerintele art.197 din Codul muncii privind participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala, iar pe de alta parte faptul ca prin hotarare irevocabila s-a stabilit ca participarea la T.I.B. nu reprezinta forma de pregatire profesionala, rezulta ca sumele achitate angajatilor de catre unitate pentru aceasta deplasare (cu titlu diurna, contravaloare cazare si transport) reprezinta sume necuvenite.
Potrivit art. 256 din Codul muncii salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie. Sub acest aspect nu are nici o relevanta inexistenta culpei salariatului, singura conditie legala fiind caracterul nedatorat al sumei achitate reflectata prin diminuarea patrimoniului angajatorului.
Prin urmare, in raport cu aceste dispozitii, parata urmeaza sa fie obligata la restituirea sumei efectiv incasate cu titlu de diurna, cheltuieli de cazare si transport, respectiv la plata sumei de 373,87 lei.
Intrucat art. 256 din Codului muncii prevede doar obligatia salariatului de a restitui suma efectiv incasata si nu reglementeaza obligatia de plata a unor penalitati pentru neplata sau plata unei actualizarii a sumei incasate nedatorate si cata vreme deplasarea s-a efectuat in baza unor ordine de serviciu si deci nu se poate retine culpa salariatului in cauzarea vreunui prejudiciu, se va respinge capatul de cerere privind obligarea paratului la plata penalitatilor de intarziere precum si la actualizarea sumei cu indicii de inflatie.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel la data de 11.11.2016 parata A.B., solicitand admiterea apelului, schimbarea, in tot, a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii ca netemeinica si nelegala.
La data de 29.12.2016 parata a transmis motivele de apel prin care arata ca: nu a formulat nici o cerere pentru a participa la T.I.B.; ordinul de deplasare a fost intocmit de angajator; mijlocul de transport pentru deplasare a fost stabilit de conducerea CNH-SA; sumele acordate pe perioada deplasarii s-au facut in baza reglementarilor in vigoare; deplasarile s-au facut in interesul serviciului prin delegare dispusa de conducerea societati; participarea la acest eveniment s-a facut in urma analizei conducerii societatii privind oportunitatea desemnarii pentru participare a unor persoane din cadrul societatii.
Invoca prevederile art. 43, 44, 38 din Codul Muncii si precizeaza ca nu are nici o culpa in participarea la acest eveniment, necunoscand faptul ca deplasarea la T.I.B. nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi considerata forma de pregatire profesionala, avand in vedere ca faptul ca nu a avut nici o implicare in intocmirea programului de pregatire profesionala al CNH SA:
In drept: art.466-482 Cod de procedura civila.
Intimata CNH SA (societate in faliment), prin lichidator judiciar expert Insolventa SPRL D. a depus intampinare prin care solicita respingerea apelului ca nefondat, precizand, in primul rand, faptul ca motivele de apel au fost depuse peste termenul de 10 zile de la comunicarea sentintei prev. de art.215 din Legea nr.62/2011, iar pe fond, solutia primei instante este corecta deoarece caracterul nedatorat al sumelor privind cheltuielile de deplasare la T.I.B. rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca care se bucura de puterea lucrului judecat (dec. civila nr…/2013 a ICCJ), fiind incidente prevederile art.256 alin.(1) Codul Muncii. Arata ca spre deosebire de raspunderea patrimoniala propriu-zisa, care se intemeiaza pe o fapta savarsita de angajat cu vinovatie, obligatia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat, respectiv imbogatirea fara justa cauza.
In drept: art.205, 476 Cod de procedura civila, art.256 Codul Muncii.
CURTEA, verificand, potrivit art.479 din Noul Cod de procedura civila, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, retine urmatoarele:
Apelul este fondat.
Sub aspectul procedural invocat de intimata este de mentionat ca depunerea motivelor de apel cu depasirea termenului prev. de art.215 din Legea nr.62/2011 este sanctionata de legiuitor cu decaderea (art.470 alin.3 Cod de procedura civila), dar introducerea in termen a apelului, dat fiind caracterul sau devolutiv potrivit art.476 Cod de procedura civila, provoaca o noua judecata asupra fondului, instanta statuand atat in fapt cat si in drept.
Alin.(2) al art. 476 Cod de procedura civila prevede ca, in cazul in care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarii nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanta de apel se va pronunta, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta.
Asa fiind, apelul depus de parata, in termenul legal, va fi analizat prin prisma acestor cerinte legale.
Pe fondul cauzei, cererea de fata este intemeiata pe dispozitiile art. 256 din Codul muncii.
Potrivit acestui text de lege salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.
Cu referire la acest text de lege, Curtea Constitutionala, prin Deciziile nr. 274/2011, 122/2012 a statuat ca acesta nu defineste notiune de „suma nedatorata” si nici nu detaliaza conditiile in care se naste obligatia respectiva, insa, el vine sa acopere, prin excluderea tuturor celorlalte situatii prevazute de lege care antreneaza raspunderea patrimoniala a salariatului, cazurile cand, fara a fi retinuta vinovatia acestuia, este obligat la restituirea unor sume incasate de la angajator, intrucat acestea nu i se cuveneau, neexistand o justa cauza….Este evident ca obligatia de restituire se naste in legatura cu desfasurarea raporturilor de munca.
De retinut este ca se poate vorbi de o suma nedatorata incasata de salariat doar in lipsa oricarui temei legal sau conventional al incasarii acestei sume, nu si, spre exemplu, in cazul primirii unui salariu legal.
Asa dar, retinand corect faptul ca nu are nici o relevanta inexistenta culpei salariatului in incasarea sumei, prima instanta avea insa, indatorirea de analiza celelalte cerinte impuse de textul de lege in discutie, respectiv faptul ca suma este nedatorata.
Or, sub acest aspect, solutia este gresita deoarece, contrar celor retinute de instanta de fond, simplul fapt al diminuarii patrimoniului societatii nu determina caracterul nedatorat al sumei in discutie.
In analiza acestui caracter al sumei pretinse de angajator se impunea a se avea in vedere faptul ca deplasarea reclamantei la T.I.B. B. in data de 07.10.2011 s-a efectuat in exercitarea unui ordin de serviciu, in baza delegatiei nr…/05.12.2011 semnate de conducerea societatii, in baza unui referat de necesitate intocmit de compartimentele de specialitate si aprobat de conducatorul institutiei, iar cheltuielile efectuate cu delegarea au fost justificate cu documentele contabile depuse la dosar.
Potrivit art. 44 alin.(2) din Codul Muncii salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.
Totodata, potrivit art. 38 din Codul Muncii salariatii nu pot renunta la drepturile cele sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.
In acest context, nu putem vorbi de lipsa unui temei legal al incasarii sumei de catre reclamanta, aceasta fiind indreptatita, in conformitate cu art. 44 alin.(2) Codul Muncii sus enuntat la acordarea drepturilor banesti aferente delegarii (diurna, contravaloarea cazarii si a transportului), izvorate din raportul juridic de munca incheiat intre parti.
Faptul ca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva s-a statuat ca deplasarea la T.I.B. nu indeplineste, conditiile prevazute de lege, pentru a putea fi considerata o forma de pregatire profesionala nu are relevanta in acest cadru procesual definit de art.256 Codul Muncii, care presupune asa cum s-a aratat mai sus lipsa unui suport legal de acordare a unui drept salarial, ceea ce nu este cazul de fata.
Indiferent de motivul care a determinat angajatorul sa emita ordinul de deplasare a salariatului in cauza la T.I.B. B., sau scopul efectuarii acestei deplasari (in cadrul unei formari profesionale sau nu), este de retinut ca, aceasta deplasare s-a efectuat de salariat in exercitarea unui ordin de serviciu semnat de directorul general al societatii, a carei nesocotire putea antrena raspunderea sa disciplinara potrivit Codul Muncii.
Ca urmare, suma in litigiu nu reprezinta o suma nedatorata in sensul cerut de legiuitor in continutul textului de lege in discutie, pentru fi supusa restituirii, aceasta suma fiind datorata de angajator conform art. 44 alin.(2) Codul Muncii, atata vreme cat este o suma antrenata de parata in cadrul delegarii efectuate in baza unui ordin de serviciu emis in temeiul Codul Muncii si justificata cu actele contabile.
Fata de cele ce preced, Curtea, in baza art.480 alin.(2) din Codul de procedura civila va admite ca fondat apelul promovat de parata, va schimba in tot sentinta atacata, in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta CNH SA impotriva paratei A.B., ca fiind nelegala si netemeinica.
- Codul Muncii: art.256, 44, 38;
De retinut este ca se poate vorbi de o suma nedatorata incasata de salariat doar in lipsa oricarui temei legal sau conventional al incasarii acestei sume, nu si, spre exemplu, in cazul primirii unui salariu legal.
Sectia I Civila - Decizia civila nr. 448/22 martie 2017.
Prin sentinta civila nr…/25.10.2016 pronuntata de Tribunalul Hunedoara - Sectia I Civila in dosar civil susmentionat s-a admis in parte actiunea in conflict individual de munca formulata de reclamanta C.N.H. SA- Societate in faliment, prin lichidator judiciar impotriva paratei A.B. si in consecinta: A fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 373,87 lei reprezentand prejudiciu. S-a respins in rest actiunea. Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari, astfel,Tribunalul a retinut urmatoarele:
Parata a fost angajata pe perioada nedeterminata in cadrul unitatii reclamante, in aceasta calitate efectuand deplasarea la T.I.B. in 07.10.2011 pentru care a incasat suma de 230 lei cu titlu de diurna si cheltuieli de cazare precum, si suma de 143,87 lei - cheltuieli de transport.
In Raportul de control incheiat sub nr…/10.07.2012 (punctul II. 2.4) de Curtea de Conturi s-a apreciat ca deplasarile salariatilor in interes de serviciu la T.I.B. B. au fost efectuate in fapt in alte scopuri decat cele legate de activitatea companiei. Astfel, s-a retinut ca deplasarea anuala a grupului de salariati la T.I.B. B. nu indeplineste conditiile necesare pentru a fi considerata o activitate de pregatire profesionala, nefiind cuprinsa in avans si in mod explicit in planul anual de pregatire profesionala. S-a apreciat ca aceste cheltuieli pentru deplasarea la T.I.B. in anii 2009 – 2010 si 2011 sunt nelegale, astfel de activitati si cheltuielile aferente nefiind cuprinse in obiectul de activitate a companiei si s-a dispus recuperarea sumelor achitate salariatilor pentru aceste deplasari.
Parata a fost notificata sa achite contravaloarea cheltuielilor efectuate cu personalul CNH–SA in conformitate cu Decizia nr…/23-01.2013 pentru valorificarea constatarilor cuprinse in Raportul de Control precum si penalitatile aferente.
Din notele depuse anexat cererii rezulta ca CNH–SA a inregistrat in contabilitate prejudiciul stabilit cu titlu de „debit conform decizie Curtea de Conturi (T.I.B.)”.
Raportul Curtii de Conturi …/2012 si respectiv Decizia nr…/2012 au fost contestate de catre CNH S.A. in dosarul nr…/57/2012* al Curtii de Apel Alba Iulia, solutionat prin Sentinta civila nr…/2015, irevocabila prin Decizia nr…/2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In ceea ce priveste deplasarile salariatilor CNH SA la T.I.B. instantele de judecata au retinut ca participarea la un targ international poate constitui o forma de pregatire profesionala cu conditia ca acesta sa fi avut stabilite obiectivele urmarite, adica cunostintele ce urmeaza a fi dobandite de fiecare persoana care urmeaza programul, precum si persoanele careia i se adreseaza.
Pentru realizarea formarii profesionale a propriilor salariati angajatorii trebuie sa elaboreze planuri de formare profesionala in concordanta cu programele de dezvoltare si cu strategiile sectoriale si teritoriale. Or, participarea la T.I.B. nu a fost inclusa in planul de pregatire profesionala anuala destinat propriilor angajati, iar societatea nu a facut dovada ca participarea tuturor salariatilor era in legatura directa cu cerintele posturilor pe care le ocupau.
Intrucat deplasarea la T.I.B. nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a putea fi considerata forma de pregatire profesionala, instantele de judecata au apreciat ca in mod corect Curtea de Conturi a retinut existenta abaterii privind decontarea necuvenita a cheltuielilor efectuate de catre un grup de salariati din cadrul acesteia cu ocazia deplasarii la Bucuresti, in alte scopuri decat interesul companiei.
Prin urmare, avand in vedere pe de o parte ca nu sunt indeplinite cerintele art.197 din Codul muncii privind participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala, iar pe de alta parte faptul ca prin hotarare irevocabila s-a stabilit ca participarea la T.I.B. nu reprezinta forma de pregatire profesionala, rezulta ca sumele achitate angajatilor de catre unitate pentru aceasta deplasare (cu titlu diurna, contravaloare cazare si transport) reprezinta sume necuvenite.
Potrivit art. 256 din Codul muncii salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie. Sub acest aspect nu are nici o relevanta inexistenta culpei salariatului, singura conditie legala fiind caracterul nedatorat al sumei achitate reflectata prin diminuarea patrimoniului angajatorului.
Prin urmare, in raport cu aceste dispozitii, parata urmeaza sa fie obligata la restituirea sumei efectiv incasate cu titlu de diurna, cheltuieli de cazare si transport, respectiv la plata sumei de 373,87 lei.
Intrucat art. 256 din Codului muncii prevede doar obligatia salariatului de a restitui suma efectiv incasata si nu reglementeaza obligatia de plata a unor penalitati pentru neplata sau plata unei actualizarii a sumei incasate nedatorate si cata vreme deplasarea s-a efectuat in baza unor ordine de serviciu si deci nu se poate retine culpa salariatului in cauzarea vreunui prejudiciu, se va respinge capatul de cerere privind obligarea paratului la plata penalitatilor de intarziere precum si la actualizarea sumei cu indicii de inflatie.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel la data de 11.11.2016 parata A.B., solicitand admiterea apelului, schimbarea, in tot, a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii ca netemeinica si nelegala.
La data de 29.12.2016 parata a transmis motivele de apel prin care arata ca: nu a formulat nici o cerere pentru a participa la T.I.B.; ordinul de deplasare a fost intocmit de angajator; mijlocul de transport pentru deplasare a fost stabilit de conducerea CNH-SA; sumele acordate pe perioada deplasarii s-au facut in baza reglementarilor in vigoare; deplasarile s-au facut in interesul serviciului prin delegare dispusa de conducerea societati; participarea la acest eveniment s-a facut in urma analizei conducerii societatii privind oportunitatea desemnarii pentru participare a unor persoane din cadrul societatii.
Invoca prevederile art. 43, 44, 38 din Codul Muncii si precizeaza ca nu are nici o culpa in participarea la acest eveniment, necunoscand faptul ca deplasarea la T.I.B. nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi considerata forma de pregatire profesionala, avand in vedere ca faptul ca nu a avut nici o implicare in intocmirea programului de pregatire profesionala al CNH SA:
In drept: art.466-482 Cod de procedura civila.
Intimata CNH SA (societate in faliment), prin lichidator judiciar expert Insolventa SPRL D. a depus intampinare prin care solicita respingerea apelului ca nefondat, precizand, in primul rand, faptul ca motivele de apel au fost depuse peste termenul de 10 zile de la comunicarea sentintei prev. de art.215 din Legea nr.62/2011, iar pe fond, solutia primei instante este corecta deoarece caracterul nedatorat al sumelor privind cheltuielile de deplasare la T.I.B. rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca care se bucura de puterea lucrului judecat (dec. civila nr…/2013 a ICCJ), fiind incidente prevederile art.256 alin.(1) Codul Muncii. Arata ca spre deosebire de raspunderea patrimoniala propriu-zisa, care se intemeiaza pe o fapta savarsita de angajat cu vinovatie, obligatia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat, respectiv imbogatirea fara justa cauza.
In drept: art.205, 476 Cod de procedura civila, art.256 Codul Muncii.
CURTEA, verificand, potrivit art.479 din Noul Cod de procedura civila, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, retine urmatoarele:
Apelul este fondat.
Sub aspectul procedural invocat de intimata este de mentionat ca depunerea motivelor de apel cu depasirea termenului prev. de art.215 din Legea nr.62/2011 este sanctionata de legiuitor cu decaderea (art.470 alin.3 Cod de procedura civila), dar introducerea in termen a apelului, dat fiind caracterul sau devolutiv potrivit art.476 Cod de procedura civila, provoaca o noua judecata asupra fondului, instanta statuand atat in fapt cat si in drept.
Alin.(2) al art. 476 Cod de procedura civila prevede ca, in cazul in care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarii nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanta de apel se va pronunta, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta.
Asa fiind, apelul depus de parata, in termenul legal, va fi analizat prin prisma acestor cerinte legale.
Pe fondul cauzei, cererea de fata este intemeiata pe dispozitiile art. 256 din Codul muncii.
Potrivit acestui text de lege salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.
Cu referire la acest text de lege, Curtea Constitutionala, prin Deciziile nr. 274/2011, 122/2012 a statuat ca acesta nu defineste notiune de „suma nedatorata” si nici nu detaliaza conditiile in care se naste obligatia respectiva, insa, el vine sa acopere, prin excluderea tuturor celorlalte situatii prevazute de lege care antreneaza raspunderea patrimoniala a salariatului, cazurile cand, fara a fi retinuta vinovatia acestuia, este obligat la restituirea unor sume incasate de la angajator, intrucat acestea nu i se cuveneau, neexistand o justa cauza….Este evident ca obligatia de restituire se naste in legatura cu desfasurarea raporturilor de munca.
De retinut este ca se poate vorbi de o suma nedatorata incasata de salariat doar in lipsa oricarui temei legal sau conventional al incasarii acestei sume, nu si, spre exemplu, in cazul primirii unui salariu legal.
Asa dar, retinand corect faptul ca nu are nici o relevanta inexistenta culpei salariatului in incasarea sumei, prima instanta avea insa, indatorirea de analiza celelalte cerinte impuse de textul de lege in discutie, respectiv faptul ca suma este nedatorata.
Or, sub acest aspect, solutia este gresita deoarece, contrar celor retinute de instanta de fond, simplul fapt al diminuarii patrimoniului societatii nu determina caracterul nedatorat al sumei in discutie.
In analiza acestui caracter al sumei pretinse de angajator se impunea a se avea in vedere faptul ca deplasarea reclamantei la T.I.B. B. in data de 07.10.2011 s-a efectuat in exercitarea unui ordin de serviciu, in baza delegatiei nr…/05.12.2011 semnate de conducerea societatii, in baza unui referat de necesitate intocmit de compartimentele de specialitate si aprobat de conducatorul institutiei, iar cheltuielile efectuate cu delegarea au fost justificate cu documentele contabile depuse la dosar.
Potrivit art. 44 alin.(2) din Codul Muncii salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.
Totodata, potrivit art. 38 din Codul Muncii salariatii nu pot renunta la drepturile cele sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.
In acest context, nu putem vorbi de lipsa unui temei legal al incasarii sumei de catre reclamanta, aceasta fiind indreptatita, in conformitate cu art. 44 alin.(2) Codul Muncii sus enuntat la acordarea drepturilor banesti aferente delegarii (diurna, contravaloarea cazarii si a transportului), izvorate din raportul juridic de munca incheiat intre parti.
Faptul ca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva s-a statuat ca deplasarea la T.I.B. nu indeplineste, conditiile prevazute de lege, pentru a putea fi considerata o forma de pregatire profesionala nu are relevanta in acest cadru procesual definit de art.256 Codul Muncii, care presupune asa cum s-a aratat mai sus lipsa unui suport legal de acordare a unui drept salarial, ceea ce nu este cazul de fata.
Indiferent de motivul care a determinat angajatorul sa emita ordinul de deplasare a salariatului in cauza la T.I.B. B., sau scopul efectuarii acestei deplasari (in cadrul unei formari profesionale sau nu), este de retinut ca, aceasta deplasare s-a efectuat de salariat in exercitarea unui ordin de serviciu semnat de directorul general al societatii, a carei nesocotire putea antrena raspunderea sa disciplinara potrivit Codul Muncii.
Ca urmare, suma in litigiu nu reprezinta o suma nedatorata in sensul cerut de legiuitor in continutul textului de lege in discutie, pentru fi supusa restituirii, aceasta suma fiind datorata de angajator conform art. 44 alin.(2) Codul Muncii, atata vreme cat este o suma antrenata de parata in cadrul delegarii efectuate in baza unui ordin de serviciu emis in temeiul Codul Muncii si justificata cu actele contabile.
Fata de cele ce preced, Curtea, in baza art.480 alin.(2) din Codul de procedura civila va admite ca fondat apelul promovat de parata, va schimba in tot sentinta atacata, in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta CNH SA impotriva paratei A.B., ca fiind nelegala si netemeinica.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Prejudicii, daune
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017