Legea nr. 33/1994. Stabilirea intinderii prejudiciului suferit de persoana expropriata. Intelesul sintagmei „prejudiciu cauzat proprietarului”.

    Legea nr. 33/1994. Stabilirea intinderii prejudiciului suferit de persoana expropriata. Intelesul sintagmei „prejudiciu cauzat proprietarului”.

     Potrivit art. 26 alin.1 si 2 din Legea nr. 33/1994 despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite. La calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia.

     Sectia civila - Decizia civila nr. 91/A/27 mai  2010

     Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr. 3137/85/2007 reclamanta B.E. a chemat in judecata paratul Statul Roman prin C.N.A.D.N.R. solicitand anularea partiala a hotararii nr. 40/2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de la nivelul comunei Selimbar in sensul stabilirii cuantumului despagubirilor pentru expropriere pe baza de expertiza de specialitate.
     In motivarea actiunii s-a sustinut ca despagubirea stabilita la 28.360 Euro este mult prea mica raportat la valoarea reala a terenului.
     In cauza au formulat cerere de interventie in interes propriu intervenientele R.M. si I.A.
     Prin sentinta civila nr. 465/2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu a fost admisa actiunea civila formulata de reclamanta B.E., a fost admisa in fond cererea de interventie in interes propriu formulata de R.M. si I.A. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin CNADNR, dispunandu-se anularea partiala a hotararii nr. 40/25.05.2007  in ceea ce priveste cuantumul despagubirilor de 25 euro/mp echivalent in lei la data platii pentru suprafata expropriata de 709 mp.
     In considerentele sentintei s-a retinut ca intervenientele si contestatoarea au fost expropriate cu o suprafata de 709 mp pentru care li s-au acordat despagubiri de 37.425 lei prin Hotararea nr. 40/2007.
     S-a constatat ca reclamantele au solicitat o despagubire de 40 euro, iar prin expertiza efectuata in cauza expertii au stabilit o valoare de circulatie de 20 euro/mp.
     Avand in vedere destinatia imobilului, faptul ca terenul se afla in extravilanul localitatii Selimbar cat si disp. art. 21-27 din Legea nr.33/1994 instanta de fond a apreciat ca fiind justa si echitabila o despagubire de 25 euro/mp.
     Impotriva acestei sentinte au declarat apel atat contestatoarea si intervenientele cat si paratul Statul Roman prin C.N.A.D.N.R.
     Prin apelul declarat, contestatoarea si intervenientele au solicitat schimbarea  sentintei in sensul acordarii unor despagubiri in cuantum mai mare decat cel stabilit de prima instanta.
     La randul sau, prin apelul promovat,  CNADNR S.A. a solicitat  schimbarea in tot a sentintei atacate, iar in urma rejudecarii fondului sa se dispuna in principal respingerea actiunii, iar in subsidiar respingerea cererii privind acordarea unor despagubiri mai mari decat cele acordate de expropriator.
     Se sustine ca sentinta este nelegala deoarece se stabilesc despagubiri mai mari decat valoarea stabilita de experti, respectiv 25 euro/mp in loc de 19,79 euro/mp.
     In drept invoca disp. art. 3, 4 si 9 din Legea nr. 198/2004 si art. 9 pct. 9 si 10  din Normele metodologice de aplicare a HG 941/2004 si art. 282 ind. 1 si urm. Cod pr. civ.
     Prin decizia civila nr. 148/A/2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile declarate de  B.E., R.M., I.A. si C.N.A.D.N.R. din Romania - S.A. impotriva sentintei civile nr. 465/2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. 3137/85/2007.
     Impotriva acestei decizii au declarat recurs toate partile.
     Prin decizia civila nr. 6586/2009 Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile declarate de parti si a casat decizia atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
     In decizia de casare instanta suprema a retinut ca despagubirea platita persoanei private de proprietate se compune din valoarea reala a bunului si din prejudiciul cauzat proprietarului, iar valoarea bunului se stabileste in raport de pretul cu care se vand in mod  obisnuit imobilele de acelasi fel, la data intocmirii raportului de expertiza. Procedand la stabilirea si acordarea despagubirilor in alte limite decat cele riguros determinate de dreptul comun  in materie, instantele au incalcat normele legale, dar si criteriul proportionalitatii pretins de normele conventionale, motiv pentru care dispozitiile instantei de apel se vadesc a nu fi legale.
     In rejudecare dosarul a fost inregistrat sub dosar nr. 3137.1/85/2007.
     Avand in vedere indrumarile obligatorii ale instantei supreme instanta de apel, in rejudecare, a dispus efectuarea unei completari la raportul de expertiza.
     CURTEA, analizand sentinta atacata, in raport de criticile formulate, retine urmatoarele:
     Partile nu au formulat obiectiuni la raportul de expertiza efectuat in cauza cu privire la valoarea reala a imobilului expropriat stabilita de catre experti la suma de 27 Euro/mp, respectiv la 78.677 lei, valoarea stabilita tinand cont de valoarea de tranzactionare a terenurilor situate in aceeasi zona, precum si de indrumarile instantei supreme.
     Reclamanta si intervenientele au solicitat o  valoare mai mare a  despagubirii, apreciind ca valoarea stabilita de experti este o „valoare tehnica”.
     Instanta nu a fost de acord cu aceasta sustinere, in conditiile in care expertii nu au stabilit valoarea tehnica a terenului ci valoarea de piata a acestuia, intrucat prin obiectivul dispus de instanta s-a pus in vedere expertilor sa stabileasca valoarea de  circulatie a terenului. Or, valoarea de circulatie nu este valoarea tehnica a acestuia.
     In consecinta, instanta a apreciat ca justul echilibru este asigurat prin stabilirea valorii de circulatie a terenului la suma de 27 Euro/mp, aceasta fiind suma pe care si partile ar fi obtinut-o daca ar fi vandut ele terenul ce a facut obiectul exproprierii.
     Avand in vedere ca suma stabilita de catre experti cu privire la valoarea reala a terenului este calculata in raport de prevederile art. 26, 27 din Legea nr. 33/1994, plecand de la valorile cu care se vand astfel de terenuri, parata apelanta achiesand prin concluziile scrise la acest motiv de apel, si aceasta este mai mare decat valoarea stabilita de catre instanta fondului, primul motiv de apel formulat de catre reclamanta si interveniente este intemeiat si a fost admis, cu consecinta schimbarii in parte a sentintei atacate  sub aspectul cuantumului despagubirii.
     In ceea ce priveste despagubirea cuvenita pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, reclamanta si intervenientele au sustinut ca li se cuvine fie suma de 4339 lei, fie suma de 7106 lei, deci o medie de 5722,5 lei, aceste sume reprezentand folosul agricol nerealizat pe teren ca urmare a exproprierii, luand in calcul recoltele din anii 2007-2009.
     Expertii au calculat cu privire la acest prejudiciu pe aceeasi perioada 2007-2009 o suma de 2040 lei.
     Instanta a apreciat ca aceste pretentii sunt nefondate si le-a respins pentru urmatoarele motive:
     Este adevarat ca potrivit art. 26 alin.1 din Legea nr. 33/1994 despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului. Aliniatul 2 al articolului  mentioneaza ca la calcularea cuantumului despagubirilor se va tine seama de…..daunele aduse proprietarului, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia.
      In notiunea de prejudiciu/dauna adusa proprietarului se cuprinde, conform practicii judiciare  constante, si lipsa de folosinta a terenului.
      Aceasta lipsa de folosinta materializata in folosul agricol nerealizat a fost solicitata pentru prima data in apel.
      Pentru a  se acorda acest folos reclamanta si intervenientele erau datoare sa prezinte dovezi, in acest sens fiind prevederea expresa a art. 26 alin.2.
      Aceste dispozitii sunt transpunerea in dreptul special a dispozitiilor art. 1169 Cod civil potrivit carora cel care face o sustinere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
      Rezulta asadar ca reclamantei si intervenientelor le revedea sarcina sa dovedeasca atat prejudiciul suferit cat si intinderea acestuia.
      In cerere nu se arata de cand reclamanta si intervenientele nu au mai putut sa-si foloseasca terenul, ce tip de culturi erau plantate la data preluarii si nici daca terenul  a fost folosit in scopuri agricole anterior exproprierii de catre parata.
      Paguba suferita de cel expropriat nu este o paguba eventuala, ipotetica ci prejudiciul efectiv incercat de cel lipsit de proprietatea sa prin expropriere. Prin urmare, reclamanta si intervenientele trebuiau sa faca dovada ca au plantat pe  aceste terenuri culturi agricole, care erau acele culturi agricole si ca datorita preluarii terenului nu au mai obtinut folosul agricol. Nu este suficient sub aspect probator sa se sustina ca in zona terenurile sunt pretabile anumitor culturi agricole sau ca in zona se practica agricultura ci trebuie ca in concret cu privire la terenul expropriat reclamanta si intervenientele sa dovedeasca ca au lucrat acel teren anterior preluarii prin expropriere.
      Nici o proba nu este administrata in dosar cu privire la aceste aspecte in conditiile in care acordarea despagubirilor sub forma folosului agricol a fost contestata de catre parata in apel, iar dovedirea faptului pozitiv revenea reclamantei si intervenientelor, ceea ce nu au inteles sa faca.
      Prin urmare, nu are nici o relevanta faptul ca prin lucrarea de expertiza s-a stabilit o valoare a prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosinta a terenului cat timp reclamanta si intervenientele nu au dovedit ca anterior preluarii terenului l-au lucrat, astfel ca dupa preluarea lui nu au mai putut obtine foloase agricole.
      Acordarea despagubirilor pentru lipsa de folosinta in absenta acestor dovezi ar echivala cu o imbogatire fara just temei al reclamantei si intervenientelor care ar obtine unele beneficii pe care daca terenul le-ar fi ramas in proprietate nu le-ar fi obtinut si ar reprezenta si o incalcare a prevederilor art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994.
      Pe de alta parte, trebuie remarcat ca prejudiciul constand in folosul nerealizat este solicitat de catre reclamanta/interveniente pe perioada celor 3 ani de la momentul exproprierii, sustinere reluata in nota de calcul precum si in concluziile scrise.
      Or, potrivit art.3 din Hotararea de stabilire a despagubirilor nr. 40/2007 transferul dreptului de proprietate asupra terenului expropriat, din proprietatea privata a expropriatilor in proprietatea publica a statului opereaza de drept la data consemnarii despagubirilor pentru expropriere, iar la art. 6 alin.2 se mentioneaza ca eventualele litigii amana plata despagubirilor, dar nu suspenda transferul dreptului de proprietate catre expropriator, aceste dispozitii nefiind atacate pe calea prezentei contestatii, fiind de altfel o transpunere a dispozitiilor art. 9 alin.1 din Legea nr. 198/2004.
      Faptul consemnarii despagubirii este recunoscut chiar prin actiunea formulata unde reclamanta mentioneaza ca este prea mica suma consemnata ca despagubire.
      Rezulta asadar ca de la momentul consemnarii sumei reclamanta si intervenientele nu mai sunt proprietare ale terenului expropriat, astfel ca nici nu li se cuvin despagubiri pentru folosul agricol nerealizat.
      In aceste conditii prin sintagma  prejudiciul cauzat proprietarului ar putea fi inteles doar prejudiciul contand in valoarea lucrarilor agricole realizate pe acel teren pana la momentul emiterii hotararii si consemnarii sumei de bani, respectiv arat, semanat, contravaloarea semintelor si alte astfel de cheltuieli cu pregatirea terenului si cultivarea lui, precum si cultura semanata si pe care nu au mai putut sa o recolteze din cauza exproprierii.
      Insa, asa cum s-a mai mentionat, reclamanta si intervenientele nu au sustinut niciodata ca ar fi realizat asemenea lucrari, astfel ca in concret nu au suferit nici un prejudiciu sub acest aspect ca urmare a exproprierii si deci nu li se cuvine o astfel de despagubire.
      In consecinta, cel de-al doilea motiv de apel formulat de reclamanta si interveniente este nefondat si urmeaza a fi respins.