Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti

Pretentii – Legea 10/2001

(Sentinta civila nr. 6820 din data de 02.11.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti)

Domeniu Cereri | Dosare Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti | Jurisprudenta Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti

Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, sentinta  civila nr.6820/2012
Pretentii – Legea 10/2001.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 la data de 02.11.2011, reclamantii T.G. si T.C. au solicitat instantei, in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice, obligarea acestuia la restituirea pretului de piata al imobilului situat in Bucuresti, Sos. Cotroceni, sec. 6.
In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamantii au avut calitatea de chiriasi ai imobilului ce face obiectul cauzei, iar dupa aparitia Legii 112/1995 acestia au formulat cerere in vederea cumpararii imobilului, sens in care au incheiat cu SC O. SA, contractul de vanzare-cumparare nr. (…)/1997. Ulterior, in anul 2007 mostenitorii fostului proprietar de la care fusese nationalizat imobilul, au vandut lui T.B.L. drepturile litigioase, iar acesta a formulat actiune in revendicare impotriva reclamantilor, fiind pronuntata sentinta civila nr. (…)/2007 de catre Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti prin care reclamantii au fost obligati sa lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul.
Au mai aratat reclamantii ca nu a fost niciodata anulat contractul de vanzare-cumparare, acestia fiind cumparatori de buna-credinta, indeplinind conditiile legale in momentul vanzarii.
Cererea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii 10/2001 si ale  Legii 1/2009.
Paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea capatului de cerere referitor la restituirea valorii de circulatie a imobilului ca neintemeiat intrucat, potrivit art. 50 ind. 1 din Legea nr.  10/2001, proprietarii ale  caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare. Astfel pentru a se acorda despagubiri la valoarea de piata este necesara intrunirea cumulativa a doua conditii: contractele sa fi fost incheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, iar cea de-a doua  conditie este ca ele sa fi fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Totodata, a aratat ca, in opinia sa, speta nu se circumscrie dispozitiilor imperative prevazute de art. 50 din Legea 10/2001 intrucat reclamantii nu au facut dovada unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. A mai aratat parata si ca acest contract a fost incheiat cu nerespectarea Legii 112/1995, conditie de baza pentru admiterea capatului de cerere referitor la valoarea de circulatie.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1337 Cod civil si Legea 10/2001.
Pe fondul cauzei, analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare nr. (…)/1997, reclamantii au cumparat in temeiul Legii nr. 112/1995, imobilul situat in Bucuresti, Sos. C., sector 6.
Prin sentinta civila nr. (…)/03.10.2007, pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti, definitiva prin decizia civila nr. (…)/2008 a Tribunalului Bucuresti si irevocabila prin decizia civila nr. (…) /12.02.2009 a  Curtii de Apel Bucuresti, reclamantii au fost obligati sa lase in deplina proprietate si linistita posesie numitului T.B.L. imobilul situat in Bucuresti, Sos. C., sector 6.
In considerentele sentintei si a deciziilor s-a retinut, in urma compararii titlurilor, ca titlul invocat de reclamantul din acel dosar a fost preferabil, fara a se dispune anularea contractul de vanzare-cumparare nr. 931/1997 si fara sa se fi constatat ca acesta ar fi fost incheiat cu nerespectarea Legii 112/1995.
In conformitate cu dispozitiilor art. 50 ind. 1 alin.(1) din Legea 10/2001, proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare.
Instanta a apreciat ca aceste dispozitii legale sunt aplicabile in ipoteza in care contractul a fost „desfiintat” ca efect al admiterii actiunii in revendicare intentate de catre fostul proprietar, cum este cazul de fata. Chiar daca textul indicat foloseste notiunea generica de „desfiintare a contractelor de vanzare - cumparare”, care potrivit art. 20 alin.21, include atat cazul admiterii unei actiuni in anulare, cat si a uneia in revendicare, de aceasta data, situatia avuta in vedere este cea a evictiunii, prin admiterea unei actiuni in revendicare, intrucat contractele incheiate cu respectarea conditiilor de validitate nu sunt lovite de nulitate, iar art. 50 ind.1 impune conditia incheierii contractelor cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/199.
Prin urmare, constatand ca, in cauza, contractul de vanzare-cumparare incheiat de reclamanti a fost desfiintat prin efectul admiterii actiunii in revendicare prin sentinta civila nr. (…)/2007, pronuntata de Judecatoria Sector 6, instanta a apreciat ca reclamantii au dreptul la restituirea de catre paratul Ministerul Finantelor Publice a pretului de piata al imobilului cumparat in baza Legii nr. 112/1995 de la data lipsirii de eficacitate a titlului lor, in cuantum de 359.566 de lei, astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiza imobiliara intocmit in cauza de expertul D. C.
Pentru aceste motive, instanta a admis actiunea si a dispus obligarea paratului Ministerul Finantelor Publice, la plata catre reclamanti a sumei de 359.566 lei, reprezentand pretul de piata al apartamentului situat in Bucuresti, Sos. Cotroceni, sector 6. conform raportului de expertiza efectuat in cauza si necontestat.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., retinand culpa procesuala a paratului, acesta a fost obligat la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu expert.

Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, Sentinta civila nr. 3303/2013
Actiune in pretentii

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, reclamantul T.L. a chemat-o in judecata pe parata D.L. solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea acesteia din urma la plata sumei de 2712,52 lei reprezentand prejudiciul material constand in cheltuieli de judecata la plata carora reclamantul a fost obligat prin sentinta civila nr. (…)/2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr. (…)/4/2009; la plata sumei de 6914,98 lei, reprezentand prejudiciul material constand in cheltuieli de executare in dosarul (…)/2009 al BEJ C.S.A., cheltuieli la restituirea carora reclamantul a fost obligat conform sentintei civile nr. (…)2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr. (…)/4/2009. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii legal timbrate, reclamantul a aratat ca la data de 17.03.2008, Tribunalul Bucuresti a pronuntat sentinta civila nr. 2242, in cauza ce a format obiectul dosarului nr. (…)/3/2007, prin care a obligat SC C.N.T.A.T. S.A. la plata sporului de 25% din salariul de baza minim brut pentru conditii speciale, pentru perioada 01.05.2006 – februarie 2008, sumele urmand a fi actualizate cu indicele inflatiei pana la data platii.
Intrucat SC C.N.T.A.T. S.A nu a platit suma la care a fost obligata prin sentinta civila nr. (…)/2008, reclamantul a investit BEJ C.S.A. cu o cerere de executare silita, formandu-se dosarul de executare silita nr. (…)/2009, in cadrul caruia parata, in calitate de expert contabil, a fost numita sa efectueze o expertiza din care sa reiasa suma ce i se datora reclamantului de catre SC C.N.T.A.T. S.A. Din raportul de expertiza intocmit de expert D.M. in dosarul de executare a reiesit ca suma datorata de SC C.N.T.A.T. S.A este de 27725,43 lei. Prin procesul-verbal privind cheltuielile de executare silita, BEJ C.S.A. a stabilit sumele care urmau sa fie platite de debitor.
Reclamantul a mai aratat ca la data de 15.10.2009, SC C.N.T.A.T. S.A a formulat contestatie la executare impotriva executarii silite a sentintei civile nr. (…)2008, prin care a solicitat: lamurirea dispozitivului sentintei civile nr. (…)/2008; anularea actelor de executare intocmite in cadrul dosarului de executare nr. (…)/2009; intoarcerea executarii silite, restituirea sumelor de 34640,41 lei, din care 27725,43 lei drepturi salariale si 6914,98 lei cheltuieli de executare. Ca urmare a acestei contestatii s-a formulat dosarul nr. (…)/3/2009 pe rolul Tribunalului Bucuresti, care a fost reunit la dosarul nr. (…)/3/2009, reunit la dosarul nr. (…)/3/2009.
La data de 11.01.2010, a mai mentionat reclamantul, Tribunalul Bucuresti a pronuntat sentinta civila nr. (…) in cauza ce a format obiectul dosarului nr. (…)/3/2009, prin care: „lamureste dispozitivul sentintei civile nr. (…)/2008, in sensul ca obligatia stabilita in sarcina contestatoarei, de plata catre intimati a sporului pentru conditii speciale, de 25% din salariul de baza minim brut al fiecarui salariat, se raporteaza la cuantumul brut al celui mai mic salariu de baza lunar incasat de fiecare intimat in perioada 1.05.2006 – februarie 2008, salariul de baza lunar fiind stabilit prin art. 46 pct. 1 din Contractul Colectiv de Munca valabil la nivelul societatii contestatoare pentru anii 2006 – 2008.”
In urma lamuririi titlului, Tribunalul Bucuresti si-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti unde s-a inregistrat contestatia la executare, formandu-se dosarul (…)/4/2009.
Reclamantul a mai aratat ca prin sentinta civila nr. 5142/02.07.2010 pronuntata in dosarul nr. (…)/4/2009, instanta a admis contestatia la executare, a dispus anularea actelor de executare efectuate in dosarul nr. (…)/2009 al BEJ C.S.A., precum si intoarcerea executarii, obligandu-l pe intimat la restituirea catre contestatoare a sumei de 34.640,41 lei, suma din care 6914,98 lei reprezinta cheltuieli de executare. De asemenea, intimatul a fost obligat la plata sumei de 2712,52 lei catre contestatoare, reprezentand cheltuieli de judecata.
Reclamantul a mai invederat ca din considerentele sentintei civile susmentionate este evidenta culpa expertului D. M. care a realizat expertiza extrajudiciara ce a stat la baza popririi conturilor debitoarei in dosarul de executare nr. (…)/2009, acesta actualizand in mod eronat sumele datorate.
Astfel, reclamantul considera ca sunt intrunite elementele unei raspunderi civile delictuale pentru fapta proprie ce incumba paratei D. M.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 1349 si 1357 si urm. C.civ.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului, ca neintemeiata, apreciind ca nu sunt indeplinite conditiile art. 1357 C.civ. pentru a fi atrasa raspunderea civila delictuala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Parata in calitate de expert contabil, a fost numita si a efectuat o expertiza contabila in dosarele de executare nr. (…)-(…)/2009 ale BEJ C.A.S. Obiectivul raportului a fost: evaluarea drepturilor prevazute in titlul executoriu – sentinta civila nr. (…)/17.03.2008, respectiv sporul pentru conditii speciale de 25% din salariul minim brut pe unitate pentru perioada 01.05.2006-28.02.2008, actualizat cu indicele de inflatie.
Conform concluziilor expertului, SC C.N.T.A.T. S.A avea de achitat catre cei 35 de angajati suma de 367.223,54 lei, suma actualizata pentru anii 2006-2007-2008. Dupa cum a aratat expertul in concluziile raportului de expertiza, acesta a fost efectuat, in exclusivitate, pe baza documentelor oferite de societate. Raportul nu a fost contestat de catre beneficiari si nu s-au formulat obiectiuni.
Raportul de expertiza a fost intocmit si depus la dosarul de executare silita in data de 18.10.2009. Ulterior acestei date, prin sentinta civila nr. (…)/11.01.2010 a Tribunalului Bucuresti sectia conflicte de munca si asigurari sociale a fost lamurit dispozitivul sentintei civile nr. (…)/17.03.2008, in sensul ca obligatia stabilita in sarcina contestatoarei, de plata catre intimati a sporului pentru conditii speciale de 25% din salariul de baza minim brut al fiecarui salariat se raporteaza la cuantumul brut al celui mai mic salariu de baza lunar incasat de fiecare intimat in perioada 01.05.2006-02.2008, salariul de baza lunar fiind stabilit prin art. 46 pct. 1 din Contractul Colectiv de munca valabil la nivelul societatii contestatoare pentru anii 2006-2008.
Prin sentinta civila nr. (…)/02.07.2010 pronuntata de Judecatoria sector 4 Bucuresti, a fost admisa contestatia formulata de SC C.N.T.A.T. S.A si au fost anulate actele de executare efectuate in dosarul de executare silita nr. (…)/2009 al BEJ C.S.A., in sensul ca dispune intoarcerea executarii silite si obliga intimatul (reclamantul din cauza) la restituirea catre contestatoare a sumei de 34640,41 lei. Cheltuielile de judecata la care a fost obligat intimatul, in favoarea contestatoarei SC C.N.T.A.T. S.A s-au ridicat la suma de 2712,52 lei, suma solicitata, de altfel, in prezentul dosar.
In drept, instanta a aratat ca temeiul de drept al actiunii il reprezinta dispozitiile art. 998-999 C.civ, iar nu art. 1349 si 1357 C.civ. asa cum indica reclamantul, avand in vedere ca fapta presupus ilicita a paratei respectiv efectuarea raportului de expertiza, este anterioara intrarii in vigoare a noului cod civil. Analizand conditiile  raspunderii civile delictuale, instanta a constatat ca pentru angajarea unei astfel de raspunderi civile delictuale trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite; existenta unui prejudiciu; a legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Asa cum rezulta din mentiunile raportului de expertiza contabila efectuat in cursul executarii silite, parata s-a raportat atunci cand a stabilit drepturile salariale ale reclamantului la salariul minim brut pe unitate, iar nu la salariul de baza minim brut al acestuia asa cum s-a lamurit titlul executoriu dupa efectuarea raportului de expertiza.  Prin urmare, instanta a constatat ca raportul de expertiza a fost de la inceput gresit. 
Expertul are potrivit legii obligatia de a efectua raportul de expertiza pe baza actelor depuse de catre parti la dosarul cauzei. Contestatoarea SC C.N.T.A.T. S.A avea posibilitatea de a cere lamurirea titlului executoriu inainte de dispunerea raportului de expertiza de catre expert. Acelasi drept il avea si reclamantul din cauza. Faptul ca titlul executoriu a fost lamurit ulterior realizarii raportului de expertiza de catre parata este un fapt de natura a inlatura culpa acesteia, deoarece nu i se poate reprosa paratei faptul ca nu a tinut cont de o hotarare care nu fusese pronuntata pana la momentul la care s-a realizat raportul de expertiza. Mai mult, in acest context, faptul ca parata a facut si o actualizare gresita a drepturilor salariale calculate asa cum s-a retinut in sentinta civila nr. (…)/02.07.2010 nu poate prezenta relevanta atata timp cat, de la inceput calculele au fost gresite, deoarece nu s-a avut in vedere suma stabilita prin lamurirea titlului executoriu. Instanta a apreciat ca sentinta civila nr. 5142/02.07.2010 reprezinta un element de natura a inlatura atat culpa paratei, cat si legatura de cauzalitate intre fapta acesteia si prejudiciul invocat de reclamant.
In plus,  instanta a retinut faptul ca expertiza reprezinta un mijloc de proba care nu se impune nici partilor, nici instantei sau organelor cu atributii judiciare ca avand o putere de proba absoluta. Raportul de expertiza al paratei putea fi contestat de catre ambele parti in situatia in care acestea apreciau ca nu a fost intocmit potrivit legii. S-a retinut ca reclamantul a fost asistat de catre un avocat atat in fata procedurii care s-a desfasurat in fata Biroului executorului judecatoresc, cat si in cadrul procesului avand ca obiect contestatie la executare, deci a beneficiat de sfatul unei persoane cu pregatire juridica. Cu toate acestea, in niciuna din aceste faze, reclamantul nu a formulat obiectiuni cu privire la raportul de expertiza. Mai mult, in cadrul intampinarii realizate in cadrul contestatiei la executare, reclamantul arata ca este corect modul de calcul realizat de catre parata, deci si-a insusit concluziile expertului si modul de calcul al acesteia .
Intrucat nu a fost facuta dovada intrunirii conditiilor culpei si a legaturii de cauzalitate, instanta a apreciat ca nu se mai pune problema analizarii existentei celorlalte conditii speciale de atragere a raspunderii civile delictuale.
Considerand ca reclamantul, prin probatoriul solicitat si administrat nu a facut dovada indeplinirii tuturor conditiilor pentru atragerea raspunderii civile delictuale a paratei, instanta a apreciat ca in cauza nu au fost indeplinite conditiile stabilite de art. 998-999 Cod civil, a respins actiunea formulata ca neintemeiata.

Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, sentinta civila nr. 9498/28.11.2012
Contestatie la executare – Ministerul Justitiei

Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. (…)/302/2012, contestatorul Ministerul Justitiei a solicitat in contradictoriu cu intimata M.A., sa se constate nulitatea actelor de executare incepute de catre B.E.J.A. in dosarul de executare nr. si, pe cale de consecinta, sa se dispuna desfiintarea acestora.
Contestatorul a solicitat a se constata ca in materia executarii silite a obligatiilor de plata ale institutiilor publice exista OG nr. 22/2002, care instituie o procedura derogatorie de la dreptul comun in materia executarii silite si care se completeaza cu dispozitiile de drept comun, numai in masura in care nu se deroga de la acestea. Totodata, a aratat ca in cauza creditorul nu poate cere executarea obligatiei stabilita prin titlul executoriu, deoarece creanta nu este exigibila, nefiind ajunsa la scadenta.
In acest sens, contestatorul a aratat ca, la data de 12.12.211 a intrat in vigoare Legea 230/2011 care instituie o procedura dupa care se va realiza plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011. Aceasta lege stabileste termene de esalonare pana la implinirea carora orice cerere de executare silita se suspenda de drept iar creditorul sau executorul judecatoresc nu pot cere sau indeplini niciun act de executare silita. Abia dupa implinirea acestor termene de esalonare, daca debitorul nu isi indeplineste obligatiile de plata, executorul judecatoresc poate proceda la executarea silita, orice derogare de la dispozitiile acestui act normativ atragand nulitatea actelor de executare intocmite.
Contestatorul, prin note de sedinta, a mai aratat ca  CEDO prin decizia sa de la 4 septembrie 2012, a decis ca refuzul  executarii hotararilor definitive  privind drepturilor salariale si esalonarea lor sunt conforme Conventiei, respingand ca vadit neintemeiate cererile reclamantilor din cauza Dumitru si altii impotriva Romaniei.
Intimata, desi legal citata, nu a formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin s.c. nr. (…) din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Dambovita, indreptata prin Incheierea din Camera de Consiliu din 19.06.2008, s-a admis actiunea avand ca obiect acordarea de drepturi banesti formulata de mai multi reclamanti, printre care s-a numarat si intimata M.A., prin care paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Ploiesti si Tribunalul Buzau au fost obligati sa le plateasca petitionarilor stimulentele salariale reprezentand prima decembrie 2005, in cuantumul acordat judecatorilor cu vechime de 0-3 ani, conform Ordinului nr. 1921/C/2005 al Ministerului Justitiei, cu aplicarea coeficientului de inflatie la data platii efective. 
La data de 01.03.2012, reclamantii din cauza anterior mentionata, printre care si intimata M.A. au adresat B.E.J.A. ”D. G., L. G. si M. P.” cererea de executare silita a debitorilor Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Ploiesti si Tribunalul Buzau in temeiul titlului prezentat anterior, in urma careia s-a format dosarul de executare  nr. (..)/2012.
Prin incheierea din 27 martie 2012 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, s-a dispus incuviintarea executarii silite a titlurilor executorii reprezentate de Sentinta civila nr. (…)/24.04.2008 a Tribunalului Dambovita in dosarul nr. (…)/120/2008.
In temeiul art. 3177 Cod procedura civila, executorul judecatoresc a emis procesul verbal in dosarul de executare nr. (…)/2012, prin care a stabilit cheltuielile de executare datorate in temeiul sentintei civile nr. (…)/2008 fata de creditoarea M. A., in valoare totala de 156.220,11.
Conform art. 387 alin. (1) Cod procedura civila, la data de 06.06.2012 i-a fost comunicata contestatorului Ministerul Justitiei somatia prin care i s-a pus in vedere sa isi execute obligatiile ce ii revin in temeiul titlului executoriu, in termen de 15 zile, respectiv sa dispuna luarea tuturor masurilor ce se impun pentru virarea sumei de 156.220,11 lei in contul de consemnari RO74 CECEBXXXXXXXXXXXX deschis la CEC Bank – Agentia Victoria.
In drept, potrivit art. 3711 alin. (2) Cod procedura civila, in cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca legea nu prevede astfel iar potrivit alin. (3) executarea silita are loc in oricare dintre  formele prevazute de lege, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.
Potrivit art. 372 Cod procedura civila, executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotarari judecatoresti ori al unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Analizand actele de executare efectuate in cauza, instanta a constatat ca sentinta civila nr. (…)/24 aprilie 2008 a Tribunalului Dambovita, indreptata prin incheierea din camera de consiliu din data de 19.06.2008, reprezinta titlu executoriu si stabileste in favoarea intimatei o creanta certa, lichida si exigibila iar executarea silita a fost incuviintata de Judecatoria Sector 5 Bucuresti. Contrar sustinerilor contestatorului, creanta intimatei este exigibila, ajunsa la scadenta, nefiind supusa conform titlului executoriu invocat vreunui termen suspensiv de plata. Sistemul de esalonare a platii instituit de OG nr. 71/2009, ce va fi analizat mai jos, are natura unui moratoriu legal in privinta executarii creantelor reprezentand drepturi salariale, creante insa care, pentru a fi executate, trebuie sa fie exigibile.
In ceea ce priveste sustinerea contestatorului cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor speciale ale OG nr. 22/2002 si ale OUG nr. 71/2009, avand in vedere natura salariala a obligatiei stabilite prin titlul executoriu, instanta a aratat ca potrivit art. 1 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinatie prin bugetele acestora sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
Instanta a constatat ca acest text de lege instituie obligatia in sarcina autoritatilor executive de a stipula in bugetele autoritatilor publice anuale a unor sume de bani cu destinatia speciala a achitarii creantelor stabilite prin titluri executorii. O astfel de procedura este rezonabila si reprezinta, astfel cum a statuat Curtea Constitutionala in numeroase decizii (ex: Decizia nr. 176/08.02.2011, nr. 529/11.10.2005), o norma de protectie de interes general, respectiv de protectie a patrimoniului institutiilor publice, ca o premisa indispensabila a desfasurarii activitatii lor in conditii optime.
Cu toate acestea, procedura speciala de alocare a fondurilor destinate platii creantelor statului stabilite prin titluri executorii nu poate influenta in nici un mod dreptul creditorilor de a obtine executarea respectivelor creante. Instanta a apreciat ca omisiunea autoritatilor executive de a stipula in bugetul prevazut pentru anul 2012 a sumelor necesare executarii totale a obligatiilor prevazute in titluri executorii ii este pe deplin imputabila puterii executive si, conform principiului clasic de drept Nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nu poate justifica neexecutarea respectivelor obligatii.
Ordonanta de Urgenta nr. 71/2009 a intrat in vigoare la data de 18.06.2009, ulterior declararii neconstitutionale a OUG nr. 75/2008, stipuland ca Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2009, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel:
   a) in anul 2010 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu;
   b) in anul 2011 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu;
   c) in anul 2012 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu.
 Ulterior a fost modificata succesiv prin OUG nr. 18/2010, prin OUG nr. 45/2010 si, ultima data, prin Legea nr. 230/2011, prin care a fost aprobata.
Prin OUG nr. 18/2010, in vigoare incepand cu data de 12.03.2010, termenele enumerate anterior au fost prorogate, in anul 2011, pentru 34% din valoarea titlului executoriu, in anul 2012, 33% din valoarea titlului executoriu, iar, in anul 2013, 33% din valoarea titlului executoriu. Apoi, prin OUG nr. 45/2010, in vigoare intre 20.05.2010 si 05.12.2011, acestea au fost din nou prorogate, in anul 2012 pentru 34% din valoarea titlului executoriu, in anul 2013 pentru 33% din valoarea titlului executoriu si in anul 2014 pentru 33% din valoarea titlului executoriu.
Finalmente, prin Legea nr. 230/2011, OUG nr. 71/2009 a fost aprobata si modificata din nou, forma finala a acesteia fiind aceea ca Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel:
    a) in anul 2012 se plateste 5% din valoarea titlului executoriu;
    b) in anul 2013 se plateste 10% din valoarea titlului executoriu;
    c) in anul 2014 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;
    d) in anul 2015 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;
    e) in anul 2016 se plateste 35% din valoarea titlului executoriu.
Potrivit art. 1 alin. (2) In cursul termenului prevazut la alin. (1) orice cerere de executare silita se suspenda de drept.
Instanta a retinut ca, in temeiul art. 1 alin. (2) din OUG nr. 71/2009, astfel cum a fost aceasta modificata pe parcursul timpului, executarea silita a titlurilor executorii invocate in cauza este suspendata de drept, ceea ce constituie un impediment de natura legala la derularea procedurilor de executare silita. Actele de executare intocmite in pofida suspendarii de drept a procedurilor sunt lovite de nulitate absoluta, interesul ocrotit prin normele de drept citate anterior fiind unul obstesc, de ocrotire a securitatii financiare a sistemului de justitie.
Cu privire la conformitatea acestui mecanism de esalonare si suspendare de drept a procedurii de executare cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat, pe calea unui recurs in interesul legii, Decizia nr. 1/16.01.2012,  prin care a stabilit faptul ca instantele nationale, in solutionarea cauzelor cu care sunt investite, au obligatia de a evalua compatibilitatea dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) din OUG nr. 71/2009 cu normele Conventiei europene a drepturilor omului, respectiv art. 6 paragraf 1, date fiind dispozitiile art. 11 alin. 2 si art. 20 alin. 2 din Constitutia a Romaniei, intrucat prin normele interne in discutie se amana, se esaloneaza si se suspenda executarea unor titluri executorii, cele trei efecte fiind cumulative.
A subliniat Inalta Curte faptul ca un control obiectiv, in abstracto, realizat de Curtea Constitutionala in ceea ce priveste conventionalitatea normelor in discutie nu exclude posibilitatea instantelor judecatoresti de drept comun de a efectua o analiza nemijlocita, directa, de compatibilitate a respectivelor dispozitii cu cele ale Conventiei, in raport cu situatia particulara fiecarei spete, ca obiect al incalcarii reclamate in fiecare litigiu, tocmai pentru a se verifica in concreto pastrarea justului echilibru intre interesele statului si cele ale reclamantilor.
Asadar, faptul ca instanta de contencios constitutional a participat la asigurarea eficientei mecanismului conventional nu inseamna ca instantele sunt degrevate de evaluarea efectelor concrete ale unei norme juridice (confirmate ca fiind constitutionale) asupra partilor din cauzele pe care le solutioneaza.
Ca atare, instanta are obligatia de a analiza compatibilitatea dispozitiilor OUG nr. 71/2009 cu normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului, raportandu-se la situatia particulara a spetei de fata.
In ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta s-a raportat la Decizia pronuntata in data de 17.10.2012, in cauza Dumitru si altii impotriva Romaniei, prin care au fost analizate dispozitiile OUG nr. 71/2009 din prisma respectarii dispozitiilor art. 6 si art. 1 Protocolul 1 din Conventie.
Curtea Europeana a retinut ca masurile luate de statul roman urmaresc un scop de utilitate publica, respectiv mentinerea echilibrului bugetar intre cheltuielile si veniturile publice, dat fiind contextul unei grave crize economice si financiare invocate de Guvernul Romaniei. In ceea ce priveste proportionalitatea masurii cu scopul urmator, Curtea a retinut ca, desi mecanismul de esalonare instituit a suferit modificari, autoritatile statului l-au respectat, dand dovada de diligenta in executarea hotararilor judecatoresti. In cauza suspusa analizei, Curtea Europeana a retinut ca reclamantii au primit, in octombrie 2008, o prima transa, reprezentand 30% din suma datorata, apoi, in septembrie 2010, li s-a platit o suma suplimentara, reprezentand 25% din a doua transa de 34% din suma totala, desi, conform OUG nr. 45/2010, cea de-a doua transa ar fi trebuit platita in 2012. Sumele au fost actualizate de fiecare data in raport cu indicele preturilor de consum din data platii si nu exista, in prezent, nimic care sa sugereze ca Guvernul nu are intentia de a respecta calendarul platilor.
Instanta a apreciat ca si in cauza dedusa judecatii, in baza OUG 75/2008 Statul a dispus plata unui procent de 30 % din suma datorata, iar ulterior, prin  HG 422/2010, HG 257/2012 si HG 598/2012, a mai dispus plata anumitor procente din suma datorata, restul sumelor urmand a fi platite conform esalonarii prevazute in OG 71/2009, iar intimata nu a invocat ca, in concret, graficul de esalonare nu ar fi fost respectat in ceea ce o priveste. Ca atare, speta prezenta nu s-a diferentiat cu nimic fata de Cauza Dumitru c. Romaniei, masura esalonarii sumelor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de Sentinta civila nr. 718/24 aprilie 2008 a Tribunalului Dambovita fiind de asemenea proportionala cu scopul urmarit, astfel cum acesta a fost retinut de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, fiind prevazut un grafic expres de esalonare a platii, care consacra un termen rezonabil tinand cont atat de interesele debitorului (statul ), cat si de cele ale creditorului (intimata din cauza), existand un just echilibru intre acestea.
Pentru aceste considerente, instanta a constatat ca actele de executare din dosarul cu nr. (…)/2012 efectuate in cauza sunt lovite de nulitate absoluta, pentru nerespectarea suspendarii de drept a executarii titlurilor avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariale stabilite in favoarea intimatei, in calitate de angajata a sistemului bugetar, reglementata de OUG nr. 71/2009, ale carei dispozitii sunt conforme cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Ca atare, in temeiul art. 404 alin. (1) Cod procedura civila, instanta a admis contestatia la executare formulata de contestatorul Ministerul Justitiei in contradictoriu cu intimata M. A. si a dispus anularea actelor de executare intocmite de B.E.J.A. ”D. G., L. G. si M. P.”, in dosarul de executare nr. (…)/2012, pe raza sectorului 5 Bucuresti
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, sentinta civila nr. 9020/13.11.2012
Dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune si accesiune imobiliara

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 la data de 26.04.2013, sub nr. (…)/302/2012, reclamantii C.C., P.P. si C.I. ai chemat in judecata pe paratii D.N., G.M.,  I.C. si D.I., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna constatarea dreptului lor de proprietate  asupra terenului in suprafata de 200 mp situat in Bucuresti, str. C.M., sector 5, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, prin jonctiunea posesiilor precum si asupra constructiei edificate pe acest teren, prin efectul accesiunii imobiliare.
In motivarea cererii reclamantii au aratat ca prin inscrisul sub semnatura privata numit Chitanta, incheiat la data de 10.03.1961, autorul lor, C. I. impreuna cu C. C. au convenit cu numita D. A. asupra instrainarii unui teren in suprafata de 200 mp situat in Bucuresti, str. C. M., achitand acesteia suma de 3600 lei cu titlu de pret. In anul urmator, autorul reclamantilor a edificat pe terenul anterior mentionat o constructie din paianta compusa din 3 camere iar din anul 1980 reclamantii au mai adaugat acestei constructii doua camere si un hol. Din anul 1961 si pana in prezent, posesia acestui imobil a fost exercitata de autorul lor C. I. si C. C. iar dupa decesul autorului, din 1989, reclamantii au continuat sa stapaneasca imobilul in mod continuu, neintrerupt, netulburat si sub nume de proprietar.
Reclamantii au mai invederat instantei ca terenul a fost proprietatea numitului D. M., decedat in anul 1948 iar mostenirea de pe urma sa a fost acceptata tacit, prin administrare de bunuri de catre D. A., in calitate de sotie supravietuitoare si D. N., I. C., G. M. si D. I., in calitate de fii si fiice. D. A. a decedat la data de 06.06.1988, procedura succesorala de pe urma acesteia nu a fost dezbatuta insa mostenirea a fost acceptata in mod tacit de catre paratii din prezenta cauza, in calitate de fii si fiice.
In drept cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe disp. art. 1890, 1860 si 492 Cod civil de la 1864.
Paratii, desi legal citati, nu au depus la dosar intampinare.
Analizand ansamblul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Prin inscrisul sub semnatura privata din data de 10.03.1961, numit Chitanta, numita D. A. a vandut numitilor C. I. si C. C. o parcela de teren in suprafata de 200 mp, situata in Bucuresti, str. C. M. In privinta vanzatoarei D. A., instanta a retinut ca aceasta dobandise parcela in suprafata de 200 mp de la sotul sau D. M. (acesta din urma dobandindu-l prin improprietarire in urma reformei agrare din anul 1945), in calitate de sotie supravietuitoare, alaturi de D. N., I. C. , G. M. si D. I., in calitate de fiu si fiice ale defunctului D. M.
In anul 1962, numitul C. I. a edificat pe acest teren o constructie din paianta compusa din 3 camere iar din anul 1980, reclamantii au mai adaugat acestei constructii doua camere si un hol, pe cheltuiala proprie.
In urma decesului numitului C. I., au ramas mostenitori reclamantii din cauza, asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 480 din data de 04.05.1990.
Pe fondul cauzei instanta a constatat ca imobilul in litigiu face parte din terenul vandut de D. A. lui C. I. si C. C. prin actul de vanzare cumparare numit Chitanta, incheiat la 10.03.1961. Imobilul a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica judiciara, specialitatea Topografie, intocmit de expert D. C., suprafata totala a acestuia fiind de 190 mp, identificat prin vecinatati.
Actul prin care D. A. a vandut lui C. I. si C. C. suprafata de 200 mp este lovit de nulitate absoluta, fiind incheiat cu incalcarea art. 11 din Decretul 144/1958, care conditiona instrainarea de intrunirea cerintei autentice. Astfel, respectivul act nu poate constitui temei pentru iesirea respectivului bun din patrimoniul numitei D. A. si a celorlalti succesori ai lui D. M.. Asa cum reiese din Chitanta, pretul imobilului a fost achitat integral de catre cumparator si, cu toate ca inscrisul nu poate fi apreciat ca act translativ de proprietate, pentru motivele anterior mentionate, instanta l-a apreciat ca fiind doveditor al momentului in care autorul reclamantilor si sotia acestuia, reclamanta C. C. au intrat in posesia imobilului.
Pentru ca reclamantii sa poata dobandi dreptul de proprietate asupra imobilului prin uzucapiunea de lunga durata este necesar ca acesta sa fi exercitat o posesie utila timp de 30 de ani asupra terenului respectiv. Pentru a fi indeplinita conditia termenului, reclamantii au inteles sa sa se foloseasca si de posesia exercitata de catre autorul lor, C. I., invocand jonctiunea posesiilor.
Instanta a retinut ca pentru a putea fi invocata jonctiunea posesiilor, trebuie sa fie vorba despre o posesie propriu-zisa a autorului iar cel care invoca posesia sa fie un succesor in drepturi al autorului. Astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati, vecini ai reclamantilor, autorul reclamantilor, numitul C. I., impreuna cu sotia acestuia, C. C., au stapanit terenul din Bucuresti, , str. C.M, sector 5 inca din anul 1961 iar  dupa moartea lui C. I., in 1989, reclamantii au continuat sa stapaneasca respectivul teren. Posesia acestora a fost una continua si netulburata, fiind cunoscuti ca proprietari, fara a exista litigii cu vecinii legate de limitele de hotar.
Acest fapt al posesiei sub nume de proprietar, continue si netulburate a rezultat si din istoricul de rol fiscal de unde a rezultat ca reclamanta C. C. este inscrisa inca din anul 1961 ca si platitor de taxe si impozite iar din anul 1990 sunt inscrisi ca platitori si C. I. impreuna cu C. C., mostenitori ai defunctului C. I., terenul figurand ca si proprietate privata.
In ceea ce priveste cea de-a doua conditie necesara pentru a opera jonctiunea posesiilor, din certificatul de mostenitor nr. 480/1990, depus la dosar, a rezultat calitatea de mostenitori a reclamantilor C. C., C. I. si P. P.
Astfel, instanta a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a opera jonctiunea posesiilor.
Art. 1890 C. Civ., prevede ca regula speciala, dobandirea dreptului de proprietate prin simpla exercitare a posesiei utile timp de 30 de ani, fara ca persoana care poseda sa fie tinuta a produce vreun titlu si fara sa i se poata opune reaua credinta. Prescriptia achizitiva este efectul unei posesii utile ce presupune ca aceasta sa fie continua, neintrerupta, netulburata si sub nume de proprietar.
Instanta a retinut ca autorul reclamantilor, impreuna cu sotia sa, C.C., au intrat in posesia imobilului la data de 10.03.1961 in urma actului incheiat cu D. A. Dupa decesul lui C. I. in anul 1989, reclamanta C. C. a continuat sa stapaneasca imobilul, impreuna cu copiii sai, C. I. si P. P., fiind implinit astfel, prin efectul jonctiunii posesiilor, termenul de 30 de ani prevazut de lege.
Pentru a conduce la dobandirea dreptului de proprietate, posesia trebuie sa fie utila, adica neafectata de vreun viciu. Din probatoriul administrat in cauza, respectiv declaratiile martorilor, a rezultat ca atat autorul reclamantilor cat si reclamantii au stapanit continuu imobilul, de la momentul dobandirii acestuia de la numita D. A., in anul 1961.
De asemenea, posesia reclamantilor a fost una netulburata intrucat nu a fost intemeiata sau pastrata prin acte de violenta in contra ori din partea adversarului, astfel cum arata art. 1851 C.civ. In acest sens, instanta a retinut ca defunctul C. I. impreuna cu reclamanta C. C. au intrat pasnic in posesia imobilului, prin contractul de vanzare cumparare numit Chitanta, incheiat cu numita D. A. 
Referitor la publicitatea posesiei, instanta a retinut, in baza declaratiilor martorilor, ca reclamantii erau cunoscuti de catre vecini ca fiind proprietarii imobilului in litigiu.
Posesia reclamantilor a fost exercitata sub nume de proprietar, nefiind afectata de viciul precaritatii. Reclamantii sunt cunoscuti de catre vecini ca fiind proprietarii imobilului din str. C. M., sector 5, Bucuresti, dupa cum rezulta din declaratiile existente la dosar. Acestia s-au manifestat ca un adevarat proprietar, dovada fiind faptul ca pe terenul respectiv numitul C. I. a construit o casa, ulterior extinsa de catre reclamanti.
Cu privire la constructia edificata pe teren, asa cum rezulta din declaratia martorilor precum si din adresa emisa de Municipiul Bucuresti, Primaria Sector 5 – DITL, la adresa din str. C. M., sector 5, exista o constructie. De asemenea, constructia a fost identificata prin raportul de expertiza tehnica judiciara imobiliara - specialitatea constructii, evaluarea proprietatii imobiliare., intocmit de expert M.L., in suprafata de 93,92 mp. Din declaratia martorului reiese ca initial pe teren a existat o casa din paianta, aceasta fiind ulterior demolata de catre reclamanti care au edificat o casa din caramida, existenta si in prezent pe terenul respectiv.
Din aceste considerente, instanta a apreciat ca in cauza au fost intrunite conditiile legale ale uzucapiunii de 30 de ani si a admis cererea principala, constatand ca reclamantii au dobandit prin efectul uzucapiunii de lunga durata dreptul de proprietate asupra terenului situat in Bucuresti, str. C. M., sector 5, in suprafata de 190 mp. Totodata, instanta a apreciat a fi intrunite si conditiile legale ale accesiunii imobiliare, dat fiind efectul retroactiv al uzucapiunii, conform art. 494 C.civ.

Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, sentinta civila nr. 9275/2012
Actiune in regres

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de 02.02.2012, sub nr. (…)/302/2012, reclamanta Societatea Comerciala de Asigurare-Reasigurare Astra SA  a chemat in judecata pe paratul G. I. A., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 14,613.63 lei, cu titlu de despagubiri, reprezentand despagubirea platita de Astra SA persoanei pagubite pentru pagubele suferite de autovehiculul cu nr. de inmatriculare B 44 (---) in dosarul de dauna B1011DA (------), deschis in baza politei de asigurare seria SP nr. -; totodata, a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 503,07 lei, reprezentand dobanda legala, calculata la nivelul dobanzii de referinta BNR, aferenta sumei de 14,613.63 lei, de la data achitarii despagubirii – 11.05.2011, 13.05.2011, 20.05.2011, 27.05.2011, 01.06.2011, 02.06.2011, 08.06.2011, 23.08.2011 si pana la data de 26.01.2012, dobanda legala calculata la nivelul dobanzii de referinta BNR de la data de 27.01.2012 si pana la data achitarii integrale a debitului. A solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii legal timbrate, reclamanta a aratat ca in data de 05.02.2011, paratul, conducand autovehiculul cu nr. de inmatriculare B 500 ---, proprietatea numite B. A.M., aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice, a produs din culpa sa un accident de circulatie in urma caruia a fost avariat autoturismul avand nr. de inmatriculare B 44 (---), proprietatea S.C.A.
La data producerii evenimentului rutier, conform buletinului de analiza toxicologica, paratul a avut o alcoolemie de 1.50% in sange.
Producerea evenimentului rutier si avariile constatate au fost stabilite si consemnate de DGPMB – BPR prin emiterea autorizatiei de reparatii seria CR nr. (…)/10.02.2011.
S-a mai aratat ca la data producerii accidentului, autovehiculul cu nr. de inmatriculare B 500 --- avea la Astra SA RCA seria SP nr. (…)/15.10.2010, valabila la data accidentului, in baza careia SC Astra SA a deschis dosarul de daune nr. BB1011DA(…) si a achitat despagubirea in cuantum de 14,613,63 lei, prin virament bancar.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe disp. art. 58 din Legea nr. 136/1995, art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, OG nr. 13/2012, C.p.c.
La termenul din data de (...), paratul a recunoscut atat producerea evenimentului cat si debitul solicitat de reclamanta.
Analizand inscrisurile depuse la dosar, instanta a retinut urmatoarele:
La data de 05.02.2011 in timp ce conducea autovehiculul cu nr. de inmatriculare B 500 ---, proprietatea numitei B. A.M. si aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice, paratul a produs din culpa sa un accident de circulatie in urma caruia au fost avariate mai multe autoturisme, printre care si cel cu nr. de inmatriculare B 44 (---), proprietatea S.C.A. La data producerii accidentului, autoturismul cu nr. B 500 (---) avea asigurare RCA valabila la societatea reclamanta, achitandu-se o despagubire de 14.613,63 lei pentru autovehiculul mentionat.
Pentru fapta savarsita, paratului i s-a deschis dosar penal iar prin sentinta penala nr. (…)/2011 pronuntata in dosarul nr. (…)/302/2011, acesta a fost condamnat la 2 ani inchisoare in baza art. 178 al. 1,3,5 Cp. cu aplic. art. 320 ind. 1 Cpp si art. 74 lit. a, 76 lit. c Cp.
Conform devizului final insotit de inscrisuri, reparatiile autoturismului B 44 (---) s-au ridicat la suma de 14.613,63 lei. Suma este dovedita de facturile fiscale depuse la dosar, devize lucrari, acte constatatoare precum si de celelalte inscrisuri depuse la dosarul de dauna si la cel al instantei. La datele de 11.05.2011, 23.08.2011, respectiv 25.11.2011, prin compensare, suma a fost achitata de reclamanta, in calitate de asigurator RCA.
Raportat la obiectul cauzei si la temeiul de drept invocat de reclamanta, instanta a retinut ca dispozitiile art. 998 – 999 Cod civil reglementeaza raspunderea civila pentru fapta proprie, stabilind conditiile generale ale unei astfel de raspunderi. Potrivit art. 998 Cod civil orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara iar potrivit art. 999 omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.
Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii delictuale se cer a fi intrunite cumulativ mai multe conditii: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; a legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Fapta ilicita in speta consta in infractiunea savarsita de catre parat, soferul autoturismului asigurat la reclamanta.
Prejudiciul consta in avariile produse autoturismului cu nr. de inmatriculare B 44 ---, constatate si acoperite de reclamanta.
Vinovatia, ca o conditie a raspunderii civile delictuale, in prezenta, este exprimata prin neglijenta de care a dat dovada soferul autoturismului B 500 (---).
In ceea ce priveste legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, instanta are in vedere atat considerentele sentintei penale cat si constatarile organelor de politie precum si celelalte inscrisuri depuse la dosar.
Instanta a avut in vedere si faptul ca paratul a recunoscut atat fapta descrisa de reclamanta in actiune cat si cuantumul prejudiciului.
Fata de considerentele expuse mai sus, tinand cont de disp. Legii nr. 136/1995 rep., OG 13/2011 rep, art. 998 si 999 C.civ., instanta a admis actiunea si a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 14.613,63 lei, reprezentand contravaloare despagubire, suma de 503,07 lei reprezentand dobanda legala, calculata de la data achitarii despagubirii si pana la data pronuntarii hotararii, precum si dobanda legala ce urmeaza a se calcula in continuare, pana la achitarea integrala a debitului, conf. OG nr. 13/2011.







Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, sentinta  civila nr.4794/2011
Revendicare imobiliara

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5  reclamantul X a chemat in judecata pe  paratul Statul Roman prin M.F.P si Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, solicitand obligarea acestuia sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie, imobilul situat in Bucuresti  format din 2 camere si dependinte, situate la etajul 1, pod si cota parte indiviza de ½ din magazine(garaj), precum si folosinta terenului aferent constructiei in suprafata de 101,50 mp, reprezentand cota de ½ din suprafata totala indiviza de 202,11 mp, precum si radierea dreptului de proprietate al paratului, Statul Roman din cartea funciara asupra imobilului mentionat. In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca imobilul revendicat a apartinut S.C. P.S.I.P SRL cu sediul la adresa imobilului, fiind dobandit prin contract de vanzare-cumparare.
Imobilul a fost preluat de catre Statul roman in baza legii 359/2004, art.31 al.7 potrivit caruia bunurile ramase in patrimoniul persoanei juridice dupa radierea acesteia din Registrul Comertului in conditiile al.5 si al.6, se considera bunuri abandonate, iar prin incheierea nr. (…) din 04.03.2008 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara a fost inscris dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, in favoarea acestuia, reclamantul apreciind ca aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti fiind competenta sa verifice neconstitutionalitatea textului invocat in conditiile in care nu mai este posibila verificarea acestui incident al neconstitutionalitatii pe calea exceptiei de neconstitutionalitate ca urmare a abrogarii  dispozitiilor art. 31 al. 7 din Legea 359/2004 prin Legea 360/2004.
Calitatea procesuala activa a reclamantului, precum si aceea de titular al dreptului de proprietate este fundamentata pe imprejurarea ca la data dizolvarii societatii prin implinirea termenului de 5 ani de functionare erau in vigoare dispozitiile art. 23 (art.236 in prezent) din Legea 31/1990 republicata in M.O.nr.33 din 29.01.1998, in baza Legii 195/1997 potrivit carora in caz de dizolvare bunurile societatilor comerciale cu raspundere limitata intra in patrimonial asociatului unic fara lichidare de drept (ope legis) fara nici un fel de conditionare sau formalitate, aprobare anterioara sau confirmare ulterioara.
Paratul a depus intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice  si exceptia inadmisibilitatii actiunii, avand in vedere ca actiunea formulata de catre reclamanti avand caracterul unei actiuni in revendicare imobiliara, situatia juridica a imobilului in cauza este reglementata de Legea nr.10/2001.
Analizand cauza, instanta a retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. (…)/16.09.1996 de BNP M.V, SC P.S.I-E.  SRL a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului in cauza precum si asupra terenului aferent de 101,50 mp, indiviz din suprafata totala de 202,11 mp.
Prin incheierea nr. (…)/2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti la data de 04.05.2005 in temeiul art. 30 alin. 2 din legea nr. 359/2004 s-a constat dizolvarea de drept a SC P.S.I-E.  SRL, iar prin incheierea nr. (...)/21.04.2006 pronuntata de aceeasi instanta, s-a dispus in temeiul art. 31 alin. 5 din Legea nr. 359/2004 radierea societatii din registrul comertului, bunurile ramase in patrimoniul persoanei juridice dupa radierea acesteia fiind considerate, conform alin. 7 al aceluiasi articol bunuri abandonate si intrand conform art. 477 Cod Civil in proprietatea statului. Din relatiile furnizate de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti, a rezultat ca anterior radierii societatii, reclamantul a detinut calitatea de asociat unic al acesteia.
Prin incheierea nr. (…)/23.04.2008 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti Sector 5, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu in favoarea Statului Roman prin Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, aceasta din urma preluand bunul in baza art. 3 din Norma metodologica de aplicare a OG nr. 14/2007, aprobata prin HG nr. 731/2007.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii, instanta a retinut ca motivul invocat de parat in sensul ca in speta dedusa judecatii, ar fi incidente dispozitiile Legii nr.10/2001 este neintemeiat, intrucat potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, acest act normativ se aplica in cazul imobilelor preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989; or imobilul in litigiu in cauza de fata a fost preluat asa cum s-a aratat mai sus in cursul anului 2006.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, instanta a retinut ca imobilul revendicat a fost preluat de Statul Roman prin Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, aceasta din urma aparand ca reprezentant al statului si in cartea funciara in care este inscris imobilul, instanta a admis exceptia analizata si pe cale de consecinta a respins actiunea formulata impotriva paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva
Pe fond, instanta a retinut ca in baza dispozitiilor art. 31 alin. 7 din Legea nr. 359/2004, statul roman a devenit proprietarul imobilului in litigiu fara a acorda o dreapta si proportionala despagubire. In acest fel, textul de lege evocat venea in contradictie cu dispozitia art. 44 alin. 3 din Constitutie potrivit careia nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire si ca atare preluarea imobilului a fost facuta de catre stat  fara titlu valabil. Potrivit art. 237 alin. 10 din Legea 31/1990 a societatilor comerciale, bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate din oficiu din registrul comertului re¬vin actionarilor.
In ceea ce il priveste pe reclamant, instanta a retinut ca acesta, fiind cetatean strain (egiptean) si fata de dispozitiile art. 44 alin. 2 din Constitutia Romaniei, nu putea dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor, sustinerile acestuia in sensul ca terenul a intrat in patrimoniul sau prin efectul Legii nr. 241/1998 (pentru aprobarea OUG 92/1997) si ale OUG 92/1997 (privind stimularea investitiilor directe) fiind vadit nefondate. Instanta a apreciat ca dispozitiile art. 236 din legea 31/1990 (fost art. 231)  invocate de reclamant pe motiv ca acestea erau in vigoare la data dizolvarii societatii prin implinirea termenului de functionare, nu sunt aplicabile in cauza in conditiile in care printr-o incheiere a Tribunalul Bucuresti s-a constat dizolvarea societatii in temeiul art. 30 alin. 2 din legea nr. 359/2004
 Fata de considerentele ce preced, vazand si dispozitiile art. 480 Cod civil, instanta a admis  in parte actiunea formulata in contradictoriu cu paratul Statului Roman prin Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti si  a obligat paratul sa-i lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul in litigiu si a respins ca nefondat capatul de cerere avand ca obiect revendicarea terenului aferent constructiei, iar in baza art. 34 din Legea nr. 7/1996, a dispus radierea din cartea funciara a dreptului de proprietate asupra constructiei inscris in favoarea paratul Statul Roman prin Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti.









Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, sentinta  civila nr.10025/2011
Pretentii. Raspundere contractuala

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 reclamantul N.G.M a chemat in judecata pe paratii Casa de Asigurari de Sanatate a  Municipiului Bucuresti si Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 6.016 euro reprezentand echivalentul pretului a trei stenturi coronariene Cyper ce i-au fost montate prin doua interventii chirurgicale in anul 2005 precum si la plata dobanzii legale aferente debitului principal cu incepere de la data introducerii actiunii si pana la data efectiva a platii, cu cheltuieli de judecata.
Prin intampinare parata CASMB a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive sustinand ca ea are relatie contractuala doar cu furnizorii de servicii medicale in asistenta medicala carora, pe baza unor documente de raportare specifice, le deconteaza serviciile furnizate asiguratilor, neexistand raporturi directe intre CASMB si asigurati.
Paratul Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti a depus intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Analizand actele dosarului instanta a retinut ca la data de 18.11.2005 si la data de 29.11.2005 reclamantul a fost supus la doua interventii chirurgicale de montare a trei stenturi coronariene, efectuata la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti – Clinica de Cardiologie. Din cauza celorlalte afectiuni medicale ale sale, respectiv diabet zaharat de tip 2,  medicii au considerat necesar sa i se monteze stenturi cu protectie antidiabet – de tip Cyper Sirolimus, care la acel moment nu existau in dotarea spitalului, intrucat Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti nu le-a furnizat aceste dispozitive medicale, iar reclamantul a fost nevoit sa isi procure singur, in regim de urgenta, aceste stenturi. Astfel, a achizitionat cele trei stenturi mentionate mai sus din Ungaria la pretul de 2.004 euro /bucata acesta fiind pretul cel mai mic.
Pe exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta a apreciat ca din fisele medicale depuse la dosar,  rezulta ca reclamantul a suferit doua interventii chirurgicale, in data de 18.11.2005 si in data de 29.11.2005, actiunea fiind introdusa in data de 17.11.2008, astfel incat fata de data ultimei interventii chirurgicale, nu a fost implinit termenul de prescriptie de 3 ani, conform Decretului lege 167/1958, motiv pentru care instanta a respins aceasta exceptie ca neintemeiata.
Pe exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei CASMB, instanta a retinut ca aceasta este obligata in temeiul legii  sa asigure respectivele servicii medicale pentru care se retin costurile aferente tuturor persoanelor platitoare de impozite si taxe avand in vedere dispozitiile art. 10, 11 si 19 din OUG 150/31.10.2002. Astfel, chiar si in situatia in care aceasta parata nu are contract direct cu reclamantul asigurat,  in baza atributiilor sale legale, are obligatia de a asigura fondurile necesare pentru achizitionarea tuturor aparatelor necesare si a medicamentelor, tratamentelor necesare unei bune functionari a spitalelor, implicit a sistemului sanitar. Potrivit dispozitiilor OUG nr.150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate ( in vigoare in anul 2005) si a dispozitiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii Titlul VIII (Asigurarile sociale de sanatate), casele de asigurari de sanatate sunt institutii publice cu personalitate juridica, cu bugete proprii, aflate in subordinea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Casele de asigurari de sanatate incheie anual contracte de furnizare servicii medicale cu furnizorii autorizati si acreditati, in conformitate cu reglementarile legislative in vigoare in anul respectiv. In baza acestor contracte, casele de asigurari de sanatate (in speta CASMB) deconteaza furnizorilor de servicii medicale, in functie de raportarile pe care acestia le fac lunar, serviciile acordate asiguratilor. In considerarea acestor aspecte, instanta a respins exceptia ca neintemeiata.
Pe fond, instanta a retinut ca din actele medicale reiese fara putinta de tagada necesitatea interventiei chirurgicale respective, fiind vorba despre fise si recomandari ale medicului de specialitate, pentru efectuarea acestei operatii si montarea respectivelor dispozitive reclamantului. A fost vorba asadar de o operatie absolut necesara pentru mentinerea in viata a reclamantului. Totodata instanta a remarcat demersurile efectuate de reclamant, prin fiica sa, pentru obtinerea acelor dispozitive, achizitionarea lor din afara unitatii spitalicesti, anume din Ungaria, cat si dovada achitarii sumei, contravaloarea lor, corespunzatoare pretentiilor solicitate prin cererea principala, convertita in EUR, suma nefiind contestata de parati.
Dat fiind suferinta cronica a reclamantului, boala cu care a fost diagnosticat, diabet zaharat si afectiune cardiaca, instanta a apreciat ca acesta se incadreaza in prevederile legale ce stabilesc afectiunile cronice pentru care se asigura asistenta medicala gratuita inclusiv prin asigurarea acestor dispozitive speciale in cazul necesitatii unei interventii chirurgicale, astfel cum este specificat in Ordinul 42/2005 si normele metodologice, anexa 2-subprograme de sanatate finantate de la bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate. 
Sustinerile paratei CASMB in sensul ca reclamantul era inscris pe asa numita ``lista de asteptare``, pentru efectuarea acestei interventii chirurgicale, implicit procurarea dispozitivelor respective, au fost inlaturate de catre instanta, in masura in care parata prin specificul sau, trebuie sa asigure asistenta medicala necesara pacientilor sai, iar nu sa le puna viata in pericol, prin asteptari fara termen.
Concluzionand, instanta a stabilit ca reclamantul pe cheltuiala sa proprie a achizitionat dispozitivele absolut necesare interventiei sale chirurgicale pe cord, interventie chirurgicala recomandata de medicul specialist, recomandarea incluzand aceste stentere, iar nu altele. Suma platita pentru aceste stentere a fost de 6.016 EUR. Luand in considerare starea de sanatate a reclamantului, bolile sale cronice, afectiune coronariana si diabet, instanta a concluzionat ca acesta se incadra in programele de sanatate pentru care se asigura asistenta medicala si dispozitive necesare oricaror interventii chirurgicale, fiind vorba de altfel despre un asigurat, platitor de asigurari de sanatate. Astfel, in baza legii, aceste stentere urmau sa se regaseasca in dotarea spitalului, sau sa fie asigurate gratuit de catre spital sau CASMB.
Prin urmare, s-a apreciat ca paratii aveau obligatia de a suporta costul acestei interventii chirurgicale, spitalul cat si CASMB, in temeiul legii, ca furnizor de fonduri necesare in cadrul programelor de sanatate.
Instanta a respins cererea reclamantului de plata a dobanzii legale, apreciind ca nu se justifica, plata despagubirii facandu-se in EUR, executarea prin echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii acoperind o posibila devalorizare sau diferenta de curs.
In consecinta, instanta a admis in parte a actiunea si a obligat paratii la plata catre reclamant a sumei de 6.016 EUR prin echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de despagubiri, contravaloarea celor trei stenturi achizitionate de reclamant si montate pe cord, in cadrul operatiilor chirurgicale suferite la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti.

 
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, sentinta  civila nr.2110/2011
Pretentii. Contract intermediere imobiliara

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 reclamanta SC F.I. SRL a chemat in judecata pe parata V.B. solicitand obligarea acesteia la plata urmatoarelor sume: 1.399,44 Euro, reprezentand pretul serviciilor prestate conform Conventiei de intermediere imobiliara nr. (…), penalitati de intarziere de 0,50% pe zi de intarziere, incepand cu data de scadentei pana la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca parata a solicitat serviciile sale, in calitate de firma specializata in consultanta imobiliara, fiind interesata de cumpararea unui apartament in Bucuresti. La solicitarea acesteia, reclamanta a procedat la prospectarea pietei imobiliare si a id
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Cereri

Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018
Autovehicul instrainat. Obligatia cumparatorului de transcriere a dreptului de proprietate - Decizie nr. 342 din data de 29.04.2015
Solicitarea cheltuielilor de judecata pe cale separata - Sentinta civila nr. 610 din data de 10.12.2014
Cerere de reexaminare a incheierii prin care s-a respins ajutorul public judiciar - Hotarare nr. 9730 din data de 10.12.2012
actiune in constatare - Sentinta civila nr. 542 din data de 22.10.2009
Exceptia de nelegalitate – respingere - Decizie nr. 177/R din data de 29.07.2005
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6866 din data de 17.06.2013
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6497 din data de 10.06.2013
Cerere de chemare in garantie. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 889 din data de 02.09.2010
Cererea creditorului de numire a lichidatorului judiciar in baza art. 31 din Legea nr.359/2009 in procedura dizolvarii de drept nu intrerupe cursul prescriptiei extinctive. - Decizie nr. 895 din data de 05.11.2010
Cerere formulata de catre creditor prin care se solicita deschiderea procedurii insolventei, bazata pe creanta,rezultata din contractul de vanzare - cumparare . - Decizie nr. 814 din data de 28.10.2009
Cerere de inlocuire a administratorului judiciar formulata de catre creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor. - Decizie nr. 820 din data de 28.10.2009
Inadmisibilitatea cererii de interventie in lipsa actiunii principale. - Decizie nr. 545 din data de 19.06.2009
Conditiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolventei. - Decizie nr. 577 din data de 26.06.2009
Actele si procedura de urmat pentru intocmirea carnetului de somaj. Organele competente. - Decizie nr. 728 din data de 11.06.2009
Respingerea nejustificata a cererii de amanare formulata de petitionar - Decizie nr. 533 din data de 06.09.2007