AFIRMATII INSERATE PE ASFALT. PREZUMTIA DE NEVINOVATIE

AFIRMATII INSERATE PE ASFALT. PREZUMTIA DE NEVINOVATIE
Sentinta penala nr. 193/27.01.2005
                                                                

Prin plangerea prealabila formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr. 8796/12.08.2004, partea vatamata G.V. a solicitat condamnarea inculpatilor P.I., R.N.si R.F.N., pentru savarsirea infractiunilor de insulta si calomnie, prevazute de art. 205 si 206 din Codul penal, plangerea fiind trimisa de Postul de Politie Barasti, unde a fost inregistrata la 24.07.2004.
In motivarea plangerii, partea vatamata a aratat ca, in seara zilei de 02-03.06.2004, s-au lansat in comuna afise neadevarate, nedrepte si denigratoare, iar, in noaptea de 05-06.2004, a fost murdarit asfaltul, cu vopsea, cu afirmatii impotriva sa, intr-o campanie electorala murdara a inculpatilor. 
Partea vatamata s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 100.000.000 lei, reprezentand despagubiri pentru daune morale.
Pentru dovedirea, respectiv combaterea, faptelor mentionate in plangerea prealabila, au fost audiati partea vatamata si inculpatii (filele 16,17,52,53) si a fost administrata proba testimoniala, fiind ascultati, sub prestare de juramant religios, martorii P.I., P.M. si N.A., declaratiile lor fiind atasate la filele 54-56 din dosar si proba cu inscrisuri, fiind depus, in fotocopie, afisul invocat in plangere (fila 4).
Analizand intreg materialul probator, instanta retine ca, probabil in seara zilei de 02-03.06.2004, s-au lansat in comuna Barasti afise electorale cu caracter denigrator, iar, in noaptea de 05-06.2004, a fost murdarit asfaltul unui drum din localitate, cu vopsea, cu afirmatii impotriva partii vatamate G.V..
Instanta constata insa ca nu se poate proba savarsirea de catre inculpati a infractiunilor de insulta si calomnie, prevazute de art. 205 si 206 din Codul penal, impotriva partii vatamate, din coroborarea declaratiilor martorilor nereiesind savarsirea de acestia a faptelor penale.
Martorii audiati, P.I., P.M. si N.A., propusi chiar de partea vatamata, nu pot proba savarsirea faptelor de inculpati, aratand ca nu conosc cine a imprastiat afisele electorale cu caracter denigrator si nici cine a vopsit asfaltul drumului din localitate, cu afirmatii impotriva partii vatamate G.V., astfel incat inculpatii P.I., R.N.si R.F. N. beneficiaza in continuare de prezumtia de nevinovatie, in acceptiunea art. 66 si ridicata la rang de principiu prin art. 5 indice 2 din Codul de procedura penala.
Prezumtia de nevinovatie se regaseste si in dispozitiile articolului 6 paragraful 2 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, orice persoana acuzata de o infractiune fiind prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita, purtand si asupra problemei sarcinii probei, care revine in principiu Ministerului Public, iar indoiala profita persoanei acuzate (vezi si Comisia, raportul din 30 martie 1963 in cauza Austria impotriva Italiei). Aceasta regula nu este insa absoluta, faptul ca intr-un proces de insulta, victima trebuie sa faca proba tuturor elementelor infractiunii, mai putin a veridicitatii afirmatiei in cauza, fiind considerat conform Conventiei (Comisia, decizia din 11 decembrie 1981, plangerea nr. 8803/79). 
In orice caz, condamnarea inculpatilor in lipsa unor dovezi convingatoare de vinovatie este de natura sa atraga constatarea incalcarii articolului 6 paragraful 2 din Conventie (Curtea, Telfner impotriva Austriei, hotararea din 20 martie 2001) .
 Prezumtia de nevinovatie presupune inclusiv dreptul la tacere, acuzatul netrebuind sa dovedeasca nimic, el putand sa nu declare nimic pana la sfarsitul procesului. Insa, daca persoana acuzata doreste, trebuie sa i se acorde posibilitatea de a face proba nevinovatiei sale (Curtea, Albert si Le Compte impotriva Frantei, hotararea din 10 februarie 1983).
In cauza de fata, desi inculpatii au fost audiati si, in baza principiului egalitatii de arme, a putut propune probe in aparare si intrebari partii vatamate si martorilor acuzarii, acestia nu dovedesc fara putinta de tagada inexistenta unui conflict cu partea vatamata, evident in campania electorala, insa dreptul de a nu te autoincrimina este strans legat de dreptul de a nu se deduce din tacerea persoanei acuzate concluzii cu privire la vinovatia acesteia (Curtea, Saunders impotriva Marii Britanii, hotararea din 17 decembrie 1996; Curtea, John Murray impotriva Marii Britanii, hotararea din 8 februarie 1996). Acest drept nu are insa un caracter absolut, in masura in care legea prevede posibilitatea de a trage concluzii cu privire la vinovatia unei persoane din refuzul acesteia de a raspunde la intrebarile organelor judiciare, acest lucru nu este contrar Conventiei, cu conditia ca legea sa prevada garantii adecvate, adica acuzatul sa fie informat cu privire la posibilitatea interpretarii tacerii sale ca o dovada incriminatoare, iar condamnarea sa nu se intemeieze intr-o masura determinanta pe astfel de concluzii (Curtea, Condron impotriva Marii Britanii, hotararea din 2 mai 2000).
Avand in vedere aceste consideratii, instanta, in baza art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. c din Codul de procedura penala, va achita pe inculpatii P.I., R.N.si R.F. N., in procesul penal pornit la plangerea prealabila a partii vatamate G.V., pentru savarsirea infractiunilor de insulta si calomnie, prevazute de art. 205 si 206 din Codul penal, intrucat faptele nu au fost comise de inculpati.
Tinand seama de solutia pronuntata in cauza, in baza art. 346 raportat la art. 14 din Codul de procedura penala, instanta va respinge, ca neintemeiata, actiunea civila formulata de partea civila G.V. impotriva inculpatilor. 
In temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de procedura penala, va obliga partea vatamata la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.