Ordin de protectie admis

Data publicare portal: 05.03.2015 Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 30.01.2014, sub nr. 762/311/2014, reclamanta N E a chemat in judecata pe paratul N I, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna emiterea ordinului de protectie impotriva paratului, prin care sa fie luate masurile temporare, pe 6 luni, fata de acesta din urma, in speta obligarea paratului la pastrarea unei distante minime determinate de 20 metri fata de reclamanta si interzicerea paratului de a avea orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat, in esenta, ca datorita comportamentului violent al paratului, atat fizic cat si verbal, de aproximativ 1 an de zile, paratul a provocat scandaluri si a exercitat, asupra sa, agresiuni fizice prin aplicarea de lovituri cu pumnii, membrele inferioare si corpuri contondente, in mai multe zone ale corpului, cauzand acesteia mai multe leziuni traumatice.
Mai arata reclamanta ca ultimul scandal provocat de parat, soldat prin agresarea fizica a reclamantei, a fost in seara zilei de 21.01.2014, cand aceasta din urma a fost lovita cu pumnii in zona capului, iar anterior acestui eveniment, la data de 06.01.2014 a suferit mai multe leziuni traumatice cauzate de loviturile aplicate de parat, asa cum rezulta si din Certificatul medico-legal nr. 19/C eliberat la 07.01.2014 de Serviciul de Medicina Legala Olt.
Fata de comportamentul violent al paratului, mentioneaza reclamanta ca a solicitat de multe ori concursul organelor de politie, iar despre suferintele sale au cunostinta toti vecinii si copiii partilor din proces.
Precizeaza, de asemenea, ca i-au fost eliberate mai multe certificate medico-legale, ce au fost atasate la dosarul care are ca obiect divortul partilor.
In concluzie, pe situatia de fapt, reclamanta mentioneaza ca este intr-o stare de tensiune ridicata, apreciind ca ii este pusa in primejdie integritatea corporala si chiar viata prin comportamentul foarte violent al paratului.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 25/2012, privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003.
In dovedirea pretentiilor formulate, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratului si testimoniala prin depozitia martorului I M G.
De asemenea, sub aspect probator, reclamanta a atasat cererii de chemare in judecata in dublu exemplar, un set de inscrisuri, respectiv copia actului de identitate al reclamantei (fila 8), copia certificatului de casatorie al partilor (fila 9) si Certificatul medico-legal nr. 19/C din 07.01.2014 (fila 10).
Paratul, legal citat, a formulat intampinare (fila 21 dosar), prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, insa, pe fond, a mentionat ca este de acord cu pretentiile partii adverse in privinta masurilor legale solicitate impotriva sa pe taramul Legii nr. 25/2012, cu precizarea ca distanta minima de 20 de metri este neoperanta in practica, datorita faptului ca partile gospodaresc intr-o curte comuna, in imobile separate, iar paratul s-ar afla intr-o situatie imposibila de a respecta aceasta distanta.
In motivarea in fapt, paratul a aratat ca neintelegerile dintre parti dateaza de mai multi ani, iar vina apartine amandurora, intrucat si reclamanta manifesta un comportament violent fata de acesta.
In legatura cu incidentul dintre parti din data de 06.01.2014, mentionat de reclamanta in cererea de chemare in judecata, paratul arata ca a fost lovit cu un obiect contondent (un lemn) de reclamanta, zona vizata fiind capul acestuia, motiv pentru care a fost nevoit sa se apere, suferind mai multe leziuni la membrele superioare si la cele infesrioare, fara sa se prezinte la medicul legist pentru constatarea acestor leziuni. In aceasta privinta, arata ca reclamanta este suferinda din punct de vedere psihic.
In final, paratul arata ca se angajeaza sa nu mai poarte discutii de nici un fel cu reclamanta si sa evite orice provocare din partea acesteia din urma, insa cu atentionarea reclamantei, in sensul ca si aceasta sa evite asemenea provocari.
In drept, cererea nu a fost intemeiata pe vreo dispozitie legala.
In dovedire, a depus inscrisuri (Decizia asupra capacitatii de munca nr. 960/28.09.1994) - fila 23 din dosar.
La dosarul cauzei a fost atasata si copia hotararii de divort pronuntata in privinta casatoriei partilor, in prima instanta, respectiv Sentinta nr. 728/24.01.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul 4762/311/20013 (din acest punct de vedere instanta de fata retine ca numarul anului de la dosarul de divort este inserat eronat in antetul hotararii in cauza, fiind vorba despre anul 2013 si nu 2012).
Instanta, conform mentiunilor din practica, a retinut ca in speta de fata nu se mai impune administrarea probei testimoniale solicitate de reclamanta, fiind apreciate ca fiind suficiente inscrisurile castigate cauzei si marturisirile judiciare ale partilor litigante de la ultimul termen de judecata.
Prin s.c. nr 2424 din data de 10.03.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 12761/311/2014 s-a admis cererea avand ca obiect ordin de protectie, astfel cum aceasta a fost precizata oral la termenul de astazi, formulata de reclamanta N E in contradictoriu cu paratul  N I.
S-a emis ordinul de protectie impotriva paratului N I, pentru o perioada de 6 luni de la data emiterii, dispunand urmatoarele:
- Obligarea paratului la pastrarea unei distante minime determinate de 8 metri fata de reclamanta N E;
- Interzicerea paratului de a avea orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta.
Conform art. 454 NC.pr.civ., s-a respins cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata sumei de 800 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocat), catre reclamanta.
Pentru a se pronunta astfel Judecatoria Slatina a retinut urmatoarele:
In fapt, conform certificatului de casatorie intocmit de Primaria com. Dobroteasa, raionul Dragasani, partile s-au casatorit la data de 22.11.1962, din casatorie rezultand doi copii, ambii majori, respectiv C I T, nascut la data de 25.12.1963 si P I C, nascut la data de 17.04.1969, astfel cum rezulta din mentiunile instantei care a pronuntat in prima instanta divortul partilor litigante.
Prin Sentinta nr. 728/24.01.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul 4762/311/20013 a fost respinsa cererea principala avand ca obiect ,,divort’’, formulata de reclamantul parat N I in contradictoriu cu parata reclamanta N E, ca neintemeiata, a fost admisa cererea reconventionala formulata de parata reclamanta N E in contradictoriu cu reclamantul parat N I, dispunandu-se desfacerea casatoriei partilor incheiata la data de 22.11.1962 si inregistrata sub nr. 28 in registrul de stare civila al Primariei com. Dobroteasa, Raionul Dragasani, din culpa exclusiva a reclamantului parat.
Coroborand materialul probator administrat de instanta fondului divortului partilor, alaturi de inscrisurile atasate la dosarul de fata, prin prisma interpelarilor orale ale partilor realizate de instanta de fata, descrise in cuprinsul practicalei prezentei hotarari, instanta retine ca din certificatele medico-legale nr. 275/C/13.03.2009, nr. 1261/C/07.09.2009 si nr. 19/C/07.01.2014, rezulta ca reclamanta a suferit multiple leziuni traumatice, a caror vindecare a necesitat intre 5 si 8 zile de ingrijiri medicale, iar persoana culpabila de asemenea acte de violenta este paratul, acesta din urma confirmand partial aceste manifestari neconforme unui sot, cu precizarea ca multe dintre aceste acte de violenta au fost provocate de partea adversa, iar altele au fost expresia legitimei aparari fata de actiunile violente exercitate de reclamanta.
Din probele administrate in cauza a rezultat fara dubiu, pentru instanta de fata, ca paratul manifesta un comportament reprobabil fata de sotia sa (pana la pronuntarea definitiva asupra divortului partile litigante pastreaza calitatea de sot si sotie), respectiv reclamanta a suferit mai multe leziuni corporale urmare a corectiilor fizice aplicate de sotul acesteia, paratul din proces, cu care imparte aceeasi gospodarie, fiecare posedand in fapt un imobil diferit situat in aceeasi curte comuna, cu acces comun si la unele utilitati, de ex. fantana.
Datele cuprinse in Certificatul medico-legal depus la dosar (fila 10) reliefeaza ca reclamanta a suferit mai multe leziuni traumatice prin lovire cu corpuri contondente, iar din mijloacele de proba administrate la dosar nu au rezultat alte indicii, in sensul ca acestea nu au fost aplicate de catre parat, chiar manifestate de pe fondul provocarilor partii adverse, intrucat realitatea acestora nu a fost negata de parat prin lamuririle aduse in cuprinsul intampinarii si al interpelarilor orale in fata instantei de judecata.
Sunt incidente urmatoarele dispozitii legale:
In drept, instanta retine ca in legisla?ia romaneasca, actul normativ cadru din domeniul prevenirii ?i combaterii violen?ei in familie este Legea nr. 217/2003. Aceasta lege a fost modificata intr-o maniera consistenta prin Legea nr. 25/2012 pentru a fi corectate anumite deficien?e semnalate in practica.
Modificarile au vizat, in principal, urmatoarele aspecte: indicarea expresa a principiilor care guverneaza domeniul protectiei si promovarii intereselor victimelor violentei in familie; extinderea ariei de acoperire a conceptului de "violenta in familie" astfel incat el sa corespunda cu standardele de definire impuse de instrumente juridice internationale extinderea numarului situatiilor de interrelationare care sunt acoperite de conceptul "membru de familie" prin raportare la domeniul de reglementare; crearea unui instrument de protectie care si-a dovedit utilitatea in alte legislatii si care in Legea nr. 217/2003 este denumit "ordin de protectie".
In legislatia penala actuala exista deja posibilitatea aplicarii masurii de siguranta a interdictiei revenirii in locuinta familiei pe o perioada determinata, prevazuta de art. 118/1 C.pen. in cazuri de violenta in familie. Aplicarea unei astfel de masuri este insa conditionata de indeplinirea unor cerinte speciale: victima trebuie sa solicite luarea sa, cel impotriva caruia se dispune o astfel de masura a fost deja condamnat la pedeapsa inchisorii de cel putin un an pentru loviri sau alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice sau psihice, savarsite asupra membrilor de familie, iar instanta constata ca prezenta sa in locuinta familiei constituie un pericol grav pentru acestia. Durata pentru care se poate lua aceasta masura este de pana la 2 ani.
In forma anterioara modificarii si republicarii din anul 2012, art. 26 din Legea nr. 217/2003 permitea ca aceasta masura sa fie dispusa in mod provizoriu si in cursul urmaririi penale sau al judecatii, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cate ori existau probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru. Dispunerea se facea de catre instanta de judecata prin incheiere motivata.
Ceea ce se solicita cu necesitate din punct de vedere doctrinar ca modalitate de protejare a victimelor violentei in familie este, insa, un instrument complex care sa poata fi utilizat in regim de urgenta pentru a inlatura de indata expunerea la tratementele agresive. In fapt este vorba despre o cale de inlaturare a unui pericol iminent la care victima poate fi expusa si care poate genera situatii de comitere impotriva sa a unor infractiuni grave cu privire chiar la dreptul sau la viata.
Cu alte cuvinte, prin raportare la necesitati practice, era necesara completarea cadrului de instrumente de protectie a victimelor violentei in familie cu unul de tip preventiv cu efect imediat prin raportare la pericolul la care victimele acestui tip de violenta sunt expuse. Acest instrument a fost creat prin Legea nr. 25/2012 si poarta denumirea de "ordin de protectie".
In conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003, "persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre" masurile, obligatiile sau interdictiile indicate expres de lege.
Intre aceste masuri se numara si cele solicitate de reclamanta in cuprinsul cererii de chemare in judecata, respectiv obligarea paratului la pastrarea unei distante minime determinate de 8 metri fata de reclamanta si interzicerea paratului de a avea orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta.
Pentru ca ingerinta asupra drepturilor fundamentale ale celui impotiva caruia se emite ordinul este foarte serioasa, legea nu a permis luarea masurilor respective pe o perioada nedeterminata. Astfel, in conformitate cu art. 27 din Legea nr. 217/2003, durata masurilor dispuse prin ordinul de protectie se stabileste in mod expres de catre judecator. In niciun caz, insa durata pentru care s-au luat masurile nu va putea depasi 6 luni de la data emiterii ordinului.
Chiar ?i in cazul in care in hotarare nu se indica expres durata masurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului.
In acest punct se observa ca in cazurile de violen?a in familie, cel mai adesea, este vorba despre fapte de agresiune de orice tip care se desfa?oara in intimitatea locuin?ei. Din acest motiv, poate fi dificil ca faptele sa fie probate, mai ales in situatiile in care agresiunile se au loc atunci cand nicio alta persoana nu este de fa?a. In acest fel, se poate ca o persoana sa fie victima unei forme de agresiune, dar sa nu poata proba acest fapt, mai ales in situa?iile de violen?a psihica.
In egala masura, exista si riscul de a se abuza de drept prin expunerea la o masura de limitare a exercitiului drepturilor in baza unui ordin de protectie a unui membru de familie care nu este in realitate un agresor. Se poate ca in astfel de situatii sa se doreasca chiar agresarea psihica a acestuia prin acuzatii false de violenta. In consecinta, este vorba despre un echilibru foarte greu de atins in demersul de protejare a drepturilor celor doua parti implicate in acte de violenta in familie, aceasta cu atat mai mult cu cat este posibil ca mijloacele de proba prezentate sa fie ob?inute cu incalcarea intimita?ii persoanei - de exemplu, filmarile din locuin?a comuna, realizate fara consim?amantul celui inregistrat.
In concluzie, in conformitate cu legislatia romaneasca un ordin de protectie se poate emite daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) se constata comiterea unui act de violenta, care conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi:
- violenta verbala, adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare" [art. 4 lit. a) din Legea nr. 217/2003]
- violenta psihologica, impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar [art. 4 lit. b) din Legea nr. 217/2003];
- violenta fizica, adica o vatamare corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar [art. 4 lit. c) din Legea nr. 217/2003];
- violenta sexuala, adica agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal [art. 4 lit. d) din Legea nr. 217/2003];
- violenta economica, adica interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar [art. 4 lit. e) din Legea nr. 217/2003];
- violenta sociala, impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar [art. 4 lit. f) din Legea nr. 217/2003];
- violenta spirituala adica subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare [art. 4 lit. g) din Legea nr. 217/2003];
b) Actul de violenta este de natura sa puna in pericol viata, integritatea sau libertatea victimei;
c) Actul este unul de violenta in familie (Legea nr. 217/2003 are in vedere prevenirea si combaterea violentei in familie), in sensul ca este comis de un membru de familie al victimei, in acceptiunea extinsa oferita de art. 5 din Legea nr. 217/2003: a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude; b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie; c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc; d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept drepturile fata de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, modificata prin Legea nr. 25 din 9 martie 2012: ,,in sensul prezentei legi, ,,violenta in familie’’ reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate’’, violenta putand fi verbala, psihologica, fizica, sexuala, economica, sociala, spirituala, conform art. 2 indice 1 din acelasi act normativ.
Aplicand aceste dispozitii legale in cauza de fata, raportat la probele administrate, rezulta ca gravitatea si repetabilitatea violentelor fizice exercitate de parat asupra reclamantei impun emiterea ordinului de protectie pe durata maxima, de sase luni, prevazuta de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, modificata prin Legea nr. 25 din 9 martie 2012, respectiv urmeaza a fi admisa cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata la ultimul termen de judecata, dispunandu-se obligarea paratului la pastrarea unei distante minime determinate de 8 metri fata de reclamanta, precum si interzicerea paratului de a avea orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta.
Conform art. 454 NC.pr.civ., va fi respinsa cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata sumei de 800 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocat), catre reclamanta, avand in vedere ca paratul nu a negat pretentiile reclamantei pe fondul acestora, manifestandu-si disponibilitatea pentru lamurirea situatiei de fapt la termenul legal la care partile au fost in masura sa propuna probe, paratul, prin chiar cuprinsul intampinarii, fiind de acord, in principiu, cu solicitarile partii adverse.
Fata de aceasta stare de fapt, instanta nu va obliga paratul la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, apreciind ca paratul nu se afla intr-o culpa procesuala de natura dispoz. art. 451 si urm. NC.pr.civ.
In temeiul art. 27 indice 7 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, prezenta hotarare se va comunica IPJ Olt.