Plangere impotriva actelor procurorului.Infractiune de calomnie. Concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte.
(Sentinta penala nr. 807 din data de 31.10.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1)Plangere impotriva actelor procurorului.Infractiune de calomnie. Concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte.
Prin sentinta penala nr.807/31 Octombrie 2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti s-a dispus respingerea plangerii petentului NI, in contradictoriu cu intimatul CD, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie ,instanta a retinut urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 02.10.2008 sub nr. 17320/299/2008, petentul NI a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa infirme solutia de respingere a plangerii dispusa prin rezolutia nr. 2671/II-2/2008 pronuntata de prim procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in dosarul nr..
In motivarea plangerii petentul a aratat ca a depus o cerere de inscriere in fals la Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 17320/299/2008 avand in vedere ca rationamentele „faptele sesizate de partea vatamata au fost comise prin publicarea unor articole documentare, bazate pe informatii furnizate de institutii ale statului, in cuprinsul carora s-au prezentat chestiuni de interes public, care se incadreaza in scopul jurnalismului intr-o societate democratica, astfel ca elementele constitutive ale infractiunii nu sunt intrunite, lipsind intentia ca forma de vinovatie” este eronat si superficial si dovedeste ca in speta de fata nu s-a inteles nici pana in prezent ca scopul si, implicit, intentia de a il calomnia si defaima in fata publicului larg. De asemenea, partea vatamata a apreciat ca din motivarea de mai sus nu rezulta ce documente si ce informatii au fost furnizate de institutii ale statului Ziarului X.
In continuare, petentul a sustinut ca nu au fost examinate dovezile existente in dosarul cauzei, prim procurorul pronuntand o decizie nelegala si netemeinica.
In temeiul art.2781 alin.7 C.p.p. instanta, procedand la judecarea plangerii formulate de petenti impotriva rezolutiei nr. 2671/II-2/2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, constata ca aceasta nu este intemeiata.
Solutia Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, de neincepere a urmaririi penale fata de numitul DC, sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 206 C.pen. este legala si temeinica.
In urma cercetarilor efectuate in cauza, la data de 05.05.2008, in temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. d C.p.p., prin ordonanta nr. P/2007 Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a dispus neinceperea urmaririi penale fata de DC sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 206 C.pen, retinand ca din actele premergatoare efectuate nu a rezultat probe temeinice si concludente cu privire la intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii sesizate.
Prin rezolutia nr. 2671/II-2/2008 din 05.09.2008 a Prim Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petent impotriva solutiei mentionata anterior.
Impotriva acestei solutii petentul a inteles sa formuleze plangerea ce face obiectul prezentei cauze.
Analizand materialul probator depus la dosar, instanta retine ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 206 Cp pentru urmatoarele considerente:
Analizand actele si lucrarile dosarului, constata instanta ca in ziarul X din data de 12.02.2007, ziar editat de catre SC MF SRL s-a publicat, sub semnatura ziaristului DC un articol intitulat „Combinatul chimic din B a fost furat de la o firma de taiat fier vechi, in colaborare cu IN…”.
In continuare, in data de 14.02.2007, 16.02.2007 si 20.02.2007 , in aceeasi publicatie au mai aparut trei articole : „Porcii lui N…”, „Capusele lui N…”, „Avas, complice cu IN…”, scrise de acelasi jurnalist.
Intimatul DC a fost audiat de catre organele de cercetare penala, declarand in apararea sa ca afirmatiile facute in cele patru articole incriminate sunt preluate si interpretate pe baza a diferite surse, inclusiv documente publice ale autoritatii statului, iar articolele au avut rolul de a informa publicul cititor, fiind judecati de valoare care nu sunt supuse cerintei demonstrarii veridicitatii.
Fata de specificul cauzei, existenta infractiunilor de insulta si calomnie reclamate, prev.si ped.de art.205 si art.206 Cod penal trebuie analizate in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte, in special ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 20 din Constitutia Romaniei, in materia drepturilor fundamentale ale omului, nu numai textul legilor interne, inclusiv ale Constitutiei Romaniei, trebuie sa respecte conventiile internationale la care Romania este parte, dar si interpretarea si aplicarea acestora trebuie sa fie conforma acestora.
Potrivit dispozitiilor art. 10 din CEDO, „orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau comunica informatii sau idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti „.
Dreptul aparat de articolul 10 din CEDO cuprinde, asadar, atat libertatea de opinie, cat si, ceea ce intereseaza in cauza de fata, dreptul de a primi sau comunica informatii sau idei, sau „ libertatea de exprimare”. Potrivit jurisprudentei Curtii in materie, relevata cu titlu de principiu in cauza Handyside contra Regatului Unit, „libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una din conditiile primordiale ale progresului sau si ale implinirii individuale a membrilor sai” si acopera, „ nu numai informatiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau ingrijoreaza statul sau un anumit segment al populatiei. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, in absenta carora nu exista societate democratica”.
Libertatea de exprimare poate fi supusa unor ingerinte, in conditiile alineatului 2 al articolului 10, care trebuie insa sa indeplineasca mai multe cerinte: sa fie prevazute de lege, sa urmareasca un scop legitim ( dintre cele enumerate limitativ in alineatul mentionat), masura luata sa fie necesara intr-o societate democratica, cu o privire speciala asupra proportionalitatii ingerintei cu scopul legitim urmarit.
Intrucat, potrivit jurisprudentei Curtii, pentru a asigura buna functionare a unei societati democratice se impune protejarea libertatii de exprimare, Curtea a acordat o pozitie privilegiata liberei discutari a subiectelor de interes general si, in particular, a libertatii presei, atunci cand aceasta intra in conflict cu alte valori pe care statul le poate proteja.
Analiza cazurilor privind libertatea presei este puternic marcata de calificarea discursului ca referindu-se la fapte sau la judecati de valoare, precum si de atitudinea subiectiva a autorului in momentul savarsirii faptei. In raport de acest ultim criteriu, este necesar a se stabili buna credinta a jurnalistului, atat in raport de adevarul afirmatiilor sale ( daca a cunoscut sau nu ca acestea sunt adevarate sau false, daca a depus diligentele necesare, in circumstantele date, pentru a verifica autenticitatea afirmatiilor), cat si in functie de scopul demersului jurnalistic ( daca a urmarit sa informeze opinia publica asupra unor chestiuni de interes public, indeplinindu-si indatorirea de a raspandi informatii si idei asupra unor subiecte de interes general, chiar daca aceasta implica uneori in mod inerent afectarea reputatiei persoanei vizate ).
In speta, apreciza instanta cu prioritate ca prin articolele mentionate s-a tratat un subiect de interes general – modul de gestionare a banilor din bugetele locale si legalitatea licitatiilor organizate de catre stat. O opinie similara a fost exprimata de CEDO in cauza Cumpana si Mazare impotriva Romaniei ( „ Trebuie constatat, in aceasta privinta, ca articolul incriminat contine in principal informatii privind gestionarea fondurilor publice de catre anumiti alesi locali si functionari publici si, in special, privind anumite neregularitati care ar fi fost comise cu ocazia incheierii unui contract de asociere intre primarie si o societate privata, pentru imobilizarea vehiculelor stationate neregulamentar pe drumurile publice. In mod incontestabil, era vorba de un subiect de interes general pentru comunitatea locala, pe care reclamantii aveau dreptul sa-l aduca la cunostinta publicului prin intermediul presei. Imprejurarea ca aceeasi problema a fost ridicata de Curtea de Conturi intr-un raport intocmit in urma controlului efectuat la primarie de catre controlori financiari nu face decat sa confirme faptul ca articolul incriminat se inscria in cadrul unei dezbateri de interes pentru comunitatea locala, care avea dreptul sa fie informata” ).
In aceeasi cauza Cumpana si Mazare impotriva Romaniei, s-a statuat ca, pentru a se pronunta in cauza, Curtea trebuie sa tina cont de un element important: rolul indispensabil de "caine de paza" care revine presei intr-o societate democratica. Presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, tinand in special de protectia reputatiei si drepturilor celuilalt. Totusi ii revine sarcina de a comunica, pentru indeplinirea sarcinilor si responsabilitatilor sale, informatii si idei asupra unor chestiuni politice, precum si asupra altor subiecte de interes general.
Mai retine instanta, raportat la jurisprudenta CEDO in materie cu privire la atitudinea subiectiva a jurnalistului, ca in cauza intimatul nu a actionat cu rea-credinta. Astfel, articolele incriminate au avut la baza mai multe documente, depuse la dosarul cauzei, respectiv luare de pozitie a deputatului NV in Camera deputatilor, adresa a Comisiei pentru privatizare din cadrul Senatului Romaniei, nota Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si padurilor din 10.12.2002 Nota Uniunii Sindicale Romtabac catre Consiliul Concurentei, aceste inscrisuri aflandu-se la dosar.
Fata de toate aceste aspecte de fapt, retine instanta ca la baza articolelor incriminate au stat suficiente elemente care sa determine convingerea instantei ca intimatul nu a actionat cu rea credinta, cu intentia de a-l defaima pe petent.
Desigur, cele relatate nu au fost pe deplin dovedite, insa, asa cum a relevat CEDO in cauza I. Dalban impotriva Romaniei, „ este inadmisibil ca un ziarist sa nu poata formula judecati critice de valoare decat sub conditia demonstrarii veridicitatii”.In aceeasi cauza s-a mai aratat ca este constienta Curtea de faptul ca „libertatea in domeniul presei scrise include, de asemenea, si recurgerea la o anume doza de exagerare, chiar de provocare. In cauze asemanatoare celei de fata marja de apreciere a autoritatilor nationale se circumscrie interesului unei societati democratice de a permite presei sa isi joace rolul indispensabil de "caine de paza" si sa isi exercite aptitudinea de a da informatii cu privire la problemele de interes general. Curtea a constatat ca nu s-a facut dovada ca faptele descrise in articole erau in totalitate false si ca serveau alimentarii unei campanii de defaimare.
De asemenea, apreciaza instanta ca s-a statuat in jurisprudenta CEDO ca in situatia in care informatia pe care statul sustine ca este indreptatit sa o cenzureze este deja accesibila opiniei publice din alte surse, interdictia ei nu se poate justifica ( cauza Observer & Guardian contra marii Britanii ), iar in cauza mare parte din cele aratate prin articolul din ziarul X aparusera si in alte publicatii.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, constata instanta ca, prin prisma prevederilor art. 10 din CEDO, sanctionarea intimatului ar reprezenta o ingerinta nejustificata asupra libertatii lui de exprimare, instanta urmand a respinge plangerea petentului indreptata impotriva rezolutiei nr. 2671/II-2/2008 a prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 si in temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. va mentine solutia dispusa prin ordonanta nr. P/2007 din 05.05.2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, mentinuta prin rezolutia nr. 2671/II-2/2008 din 05.09.2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
In temeiul art. 192 alin. 1 C.p.p., va obliga petentul la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Prin sentinta penala nr.807/31 Octombrie 2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti s-a dispus respingerea plangerii petentului NI, in contradictoriu cu intimatul CD, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie ,instanta a retinut urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 02.10.2008 sub nr. 17320/299/2008, petentul NI a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa infirme solutia de respingere a plangerii dispusa prin rezolutia nr. 2671/II-2/2008 pronuntata de prim procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in dosarul nr..
In motivarea plangerii petentul a aratat ca a depus o cerere de inscriere in fals la Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 17320/299/2008 avand in vedere ca rationamentele „faptele sesizate de partea vatamata au fost comise prin publicarea unor articole documentare, bazate pe informatii furnizate de institutii ale statului, in cuprinsul carora s-au prezentat chestiuni de interes public, care se incadreaza in scopul jurnalismului intr-o societate democratica, astfel ca elementele constitutive ale infractiunii nu sunt intrunite, lipsind intentia ca forma de vinovatie” este eronat si superficial si dovedeste ca in speta de fata nu s-a inteles nici pana in prezent ca scopul si, implicit, intentia de a il calomnia si defaima in fata publicului larg. De asemenea, partea vatamata a apreciat ca din motivarea de mai sus nu rezulta ce documente si ce informatii au fost furnizate de institutii ale statului Ziarului X.
In continuare, petentul a sustinut ca nu au fost examinate dovezile existente in dosarul cauzei, prim procurorul pronuntand o decizie nelegala si netemeinica.
In temeiul art.2781 alin.7 C.p.p. instanta, procedand la judecarea plangerii formulate de petenti impotriva rezolutiei nr. 2671/II-2/2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, constata ca aceasta nu este intemeiata.
Solutia Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, de neincepere a urmaririi penale fata de numitul DC, sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 206 C.pen. este legala si temeinica.
In urma cercetarilor efectuate in cauza, la data de 05.05.2008, in temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. d C.p.p., prin ordonanta nr. P/2007 Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a dispus neinceperea urmaririi penale fata de DC sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 206 C.pen, retinand ca din actele premergatoare efectuate nu a rezultat probe temeinice si concludente cu privire la intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii sesizate.
Prin rezolutia nr. 2671/II-2/2008 din 05.09.2008 a Prim Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petent impotriva solutiei mentionata anterior.
Impotriva acestei solutii petentul a inteles sa formuleze plangerea ce face obiectul prezentei cauze.
Analizand materialul probator depus la dosar, instanta retine ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 206 Cp pentru urmatoarele considerente:
Analizand actele si lucrarile dosarului, constata instanta ca in ziarul X din data de 12.02.2007, ziar editat de catre SC MF SRL s-a publicat, sub semnatura ziaristului DC un articol intitulat „Combinatul chimic din B a fost furat de la o firma de taiat fier vechi, in colaborare cu IN…”.
In continuare, in data de 14.02.2007, 16.02.2007 si 20.02.2007 , in aceeasi publicatie au mai aparut trei articole : „Porcii lui N…”, „Capusele lui N…”, „Avas, complice cu IN…”, scrise de acelasi jurnalist.
Intimatul DC a fost audiat de catre organele de cercetare penala, declarand in apararea sa ca afirmatiile facute in cele patru articole incriminate sunt preluate si interpretate pe baza a diferite surse, inclusiv documente publice ale autoritatii statului, iar articolele au avut rolul de a informa publicul cititor, fiind judecati de valoare care nu sunt supuse cerintei demonstrarii veridicitatii.
Fata de specificul cauzei, existenta infractiunilor de insulta si calomnie reclamate, prev.si ped.de art.205 si art.206 Cod penal trebuie analizate in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte, in special ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 20 din Constitutia Romaniei, in materia drepturilor fundamentale ale omului, nu numai textul legilor interne, inclusiv ale Constitutiei Romaniei, trebuie sa respecte conventiile internationale la care Romania este parte, dar si interpretarea si aplicarea acestora trebuie sa fie conforma acestora.
Potrivit dispozitiilor art. 10 din CEDO, „orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau comunica informatii sau idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti „.
Dreptul aparat de articolul 10 din CEDO cuprinde, asadar, atat libertatea de opinie, cat si, ceea ce intereseaza in cauza de fata, dreptul de a primi sau comunica informatii sau idei, sau „ libertatea de exprimare”. Potrivit jurisprudentei Curtii in materie, relevata cu titlu de principiu in cauza Handyside contra Regatului Unit, „libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una din conditiile primordiale ale progresului sau si ale implinirii individuale a membrilor sai” si acopera, „ nu numai informatiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau ingrijoreaza statul sau un anumit segment al populatiei. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, in absenta carora nu exista societate democratica”.
Libertatea de exprimare poate fi supusa unor ingerinte, in conditiile alineatului 2 al articolului 10, care trebuie insa sa indeplineasca mai multe cerinte: sa fie prevazute de lege, sa urmareasca un scop legitim ( dintre cele enumerate limitativ in alineatul mentionat), masura luata sa fie necesara intr-o societate democratica, cu o privire speciala asupra proportionalitatii ingerintei cu scopul legitim urmarit.
Intrucat, potrivit jurisprudentei Curtii, pentru a asigura buna functionare a unei societati democratice se impune protejarea libertatii de exprimare, Curtea a acordat o pozitie privilegiata liberei discutari a subiectelor de interes general si, in particular, a libertatii presei, atunci cand aceasta intra in conflict cu alte valori pe care statul le poate proteja.
Analiza cazurilor privind libertatea presei este puternic marcata de calificarea discursului ca referindu-se la fapte sau la judecati de valoare, precum si de atitudinea subiectiva a autorului in momentul savarsirii faptei. In raport de acest ultim criteriu, este necesar a se stabili buna credinta a jurnalistului, atat in raport de adevarul afirmatiilor sale ( daca a cunoscut sau nu ca acestea sunt adevarate sau false, daca a depus diligentele necesare, in circumstantele date, pentru a verifica autenticitatea afirmatiilor), cat si in functie de scopul demersului jurnalistic ( daca a urmarit sa informeze opinia publica asupra unor chestiuni de interes public, indeplinindu-si indatorirea de a raspandi informatii si idei asupra unor subiecte de interes general, chiar daca aceasta implica uneori in mod inerent afectarea reputatiei persoanei vizate ).
In speta, apreciza instanta cu prioritate ca prin articolele mentionate s-a tratat un subiect de interes general – modul de gestionare a banilor din bugetele locale si legalitatea licitatiilor organizate de catre stat. O opinie similara a fost exprimata de CEDO in cauza Cumpana si Mazare impotriva Romaniei ( „ Trebuie constatat, in aceasta privinta, ca articolul incriminat contine in principal informatii privind gestionarea fondurilor publice de catre anumiti alesi locali si functionari publici si, in special, privind anumite neregularitati care ar fi fost comise cu ocazia incheierii unui contract de asociere intre primarie si o societate privata, pentru imobilizarea vehiculelor stationate neregulamentar pe drumurile publice. In mod incontestabil, era vorba de un subiect de interes general pentru comunitatea locala, pe care reclamantii aveau dreptul sa-l aduca la cunostinta publicului prin intermediul presei. Imprejurarea ca aceeasi problema a fost ridicata de Curtea de Conturi intr-un raport intocmit in urma controlului efectuat la primarie de catre controlori financiari nu face decat sa confirme faptul ca articolul incriminat se inscria in cadrul unei dezbateri de interes pentru comunitatea locala, care avea dreptul sa fie informata” ).
In aceeasi cauza Cumpana si Mazare impotriva Romaniei, s-a statuat ca, pentru a se pronunta in cauza, Curtea trebuie sa tina cont de un element important: rolul indispensabil de "caine de paza" care revine presei intr-o societate democratica. Presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, tinand in special de protectia reputatiei si drepturilor celuilalt. Totusi ii revine sarcina de a comunica, pentru indeplinirea sarcinilor si responsabilitatilor sale, informatii si idei asupra unor chestiuni politice, precum si asupra altor subiecte de interes general.
Mai retine instanta, raportat la jurisprudenta CEDO in materie cu privire la atitudinea subiectiva a jurnalistului, ca in cauza intimatul nu a actionat cu rea-credinta. Astfel, articolele incriminate au avut la baza mai multe documente, depuse la dosarul cauzei, respectiv luare de pozitie a deputatului NV in Camera deputatilor, adresa a Comisiei pentru privatizare din cadrul Senatului Romaniei, nota Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si padurilor din 10.12.2002 Nota Uniunii Sindicale Romtabac catre Consiliul Concurentei, aceste inscrisuri aflandu-se la dosar.
Fata de toate aceste aspecte de fapt, retine instanta ca la baza articolelor incriminate au stat suficiente elemente care sa determine convingerea instantei ca intimatul nu a actionat cu rea credinta, cu intentia de a-l defaima pe petent.
Desigur, cele relatate nu au fost pe deplin dovedite, insa, asa cum a relevat CEDO in cauza I. Dalban impotriva Romaniei, „ este inadmisibil ca un ziarist sa nu poata formula judecati critice de valoare decat sub conditia demonstrarii veridicitatii”.In aceeasi cauza s-a mai aratat ca este constienta Curtea de faptul ca „libertatea in domeniul presei scrise include, de asemenea, si recurgerea la o anume doza de exagerare, chiar de provocare. In cauze asemanatoare celei de fata marja de apreciere a autoritatilor nationale se circumscrie interesului unei societati democratice de a permite presei sa isi joace rolul indispensabil de "caine de paza" si sa isi exercite aptitudinea de a da informatii cu privire la problemele de interes general. Curtea a constatat ca nu s-a facut dovada ca faptele descrise in articole erau in totalitate false si ca serveau alimentarii unei campanii de defaimare.
De asemenea, apreciaza instanta ca s-a statuat in jurisprudenta CEDO ca in situatia in care informatia pe care statul sustine ca este indreptatit sa o cenzureze este deja accesibila opiniei publice din alte surse, interdictia ei nu se poate justifica ( cauza Observer & Guardian contra marii Britanii ), iar in cauza mare parte din cele aratate prin articolul din ziarul X aparusera si in alte publicatii.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, constata instanta ca, prin prisma prevederilor art. 10 din CEDO, sanctionarea intimatului ar reprezenta o ingerinta nejustificata asupra libertatii lui de exprimare, instanta urmand a respinge plangerea petentului indreptata impotriva rezolutiei nr. 2671/II-2/2008 a prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 si in temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. va mentine solutia dispusa prin ordonanta nr. P/2007 din 05.05.2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, mentinuta prin rezolutia nr. 2671/II-2/2008 din 05.09.2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
In temeiul art. 192 alin. 1 C.p.p., va obliga petentul la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Calomnie, insulta
Aplicarea art. 10 CEDO - Decizie nr. 161 din data de 29.07.2009insulta - aplicarea legii penale mai favorabile - Sentinta penala nr. 523 din data de 09.03.2007
rezolutiune contract - in cazul obligatiilor de rezultat sarcina probei se imparte intre creditor si debitor, in sensul ca dupa ce primul probeaza existenta obligatiei, revine celui de-al doilea sarcina de a dovedi executarea acesteia, neatingerea rezulta - Hotarare nr. 1597 din data de 13.03.2017
pretentii - pentru admiterea unei cereri intemeiate pe prevederile art.628 alin.4 C.proc.civ. trebuie indeplinite urmatoarele conditii: existenta unui titlu executoriu care sa nu stipuleze plata unor dobanzi ori penalitati, creditorul sa solicite plata un - Hotarare nr. 1357 din data de 06.03.2017
evacuare – conform jurisprudentei CEDO se impune interpretarea OUG nr. 40/1999 si, pe cale de consecinta, si a art. 15 din Legea nr. 10/2001, in sensul in care aceste act normative nu mai instituie o prorogare tacita a contractelor de inchiriere, in lipsa - Hotarare nr. 1627 din data de 13.03.2017
pretentii - pentru a obtine despagubiri de la cel care detine paza juridica a lucrului, persoana vatamata trebuie sa probeze existenta prejudiciului si cauzarea prejudiciului de catre lucrul respectiv - Hotarare nr. 4022 din data de 22.05.2017
contestatie la executare – se poate institui poprirea asupra partii din beneficii cuvenite asociatului dupa bilantul contabil doar in situatia in care debitorul este proprietarul actiunilor poprite, nu si atunci cand acesta este doar imputernicit cu admin - Hotarare nr. 1626 din data de 13.03.2017
reziliere contract – pentru o opera rezilierea contractului este necesar sa exista o neindeplinire a obligatiilor contractuale asumate de catre parata, simpla mentiune conform careia parata a adaugat in sarcina reclamantei obligatii suplimentare care nu a - Hotarare nr. 1657 din data de 14.03.2017
pretentii – nu este necesara dovedirea unei fapte ilicite cand actiunea este intemeiata pe raspunderea pentru lucruri si nu pe raspunderea delictuala pentru fapta proprie - Hotarare nr. 2780 din data de 11.04.2017
contestatie dare in plata Legea nr. 77/2016 - dreptul potestativ al consumatorului intemeiat pe aceeasi cauza juridica poate fi exercitat o singura data, in caz contrar transformandu-se intr-un abuz de drept procesual prin posibilitatea debitorului de a f - Hotarare nr. 2205 din data de 28.03.2017
pretentii – exista doua elemente care conditioneaza acoperirea beneficiului nerealizat: prejudiciul sa fie cert in ceea ce priveste existenta sa si sa existe o reala posibilitatea de evaluare a acestuia; pentru dovedirea existentei beneficiului nereali - Hotarare nr. 2017 din data de 23.03.2017
aplicare amenda civila - Ceea ce sanctioneaza legiuitorul prin art. 627 alin. 2 si 3 Cod procedura civila este ascunderea de catre debitor a elementelor de activ, respectiv neaducerea la cunostinta executorului a bunurilor sau valorilor asupra carora se p - Hotarare nr. 2471 din data de 04.04.2017
contestatie la executare – contestatorul poate invoca compensatia legala ca motiv de contestatie la executare, insa instanta investita cu solutionarea unei atare cereri este chemata, pe de o parte, sa analizeze conditiile de fond ale compensatiei legale, - Hotarare nr. 2467 din data de 04.04.2017
plangere impotriva incheierii de carte funciara – nu se pot invoca prin actiunea avand ca obiect plangere impotriva incheierii de carte funciara motive ce tine de executarea silita imobiliara, ce pot face numai obiectul contestatiei la executare - Hotarare nr. 493 din data de 17.01.2017
sechestru asigurator - Caracterul executoriu al unei hotarari este dobandit de la pronuntarea deciziei, fiind lipsit de relevanta juridica faptul ca hotararea a fost redactata sau nu, deoarece executorialitatea nu depinde nici de momentul redactarii - Hotarare nr. 0 din data de 11.11.2017
actiune in constatarea darii in plata intemeiata pe Legea nr. 77/2016 - comunicarea notificarii prevazute de art. 5 din Legea nr. 77/2016 este obligatorie si in situatia in care consumatorul a fost supus unei executari silite a imobilului ipotecat, respec - Hotarare nr. 475 din data de 17.01.2017
poprire asiguratorie - masura indisponibilizarii sumelor de bani datorate debitorului inainte de solutionarea pe fond a cauzei, este o masura exceptionala ce nu poate fi dispusa de fiecare data cand pe rolul instantei exista o actiune avand ca obiect plat - Hotarare nr. 0 din data de 01.09.2016
contestatie la executare - interdictia de instrainare este o interdictie cu caracter absolut, vizand atat actele de instrainare voluntara, cat si cele efectuate fara consimtamantul proprietarului imobilului, avand in vedere ca textul nu distinge intre mod - Hotarare nr. 3864 din data de 17.05.2017
contestatie la executare – in situatia executarilor silite demarate in temeiul Codului de procedura civila de la 1865, perimarea executarii nu opereaza daca executarea se face prin poprire - Hotarare nr. 4008 din data de 22.05.2017
cerere valoare redusa – caracterul abuziv al clauzei atributive de competenta in contractele cu consumatorii - Hotarare nr. 3668 din data de 11.05.2017