asigurare de dovezi

In concret, pentru a fi justificata, asigurarea dovezii trebuie sa aiba menirea de a conserva o proba expusa riscului disparitiei ori dificultatii de administrare in viitor. In speta, imobilul in litigiu nu este supus pericolului disparitiei iar starea in care se prezinta locuinta ocupata de parate poate fi oricand constatata, neefiind dovedita existenta vreunui impediment in acest sens. Este adevarat ca starea actuala a locuintei este inevitabil supusa modificarii in timp, insa, aceasta imprejurare nu echivaleaza automat cu o dificultate de administrare a probei in viitor, in sensul vizat de legiuitor. Virtual, orice stare de fapt este expusa schimbarii prin trecerea timpului, fara ca aceasta sa justifice neconditionat asigurarea dovezii prin recurgerea la procedura prevazuta de art.235-236 Cod procedura civila. (incheiere din data de 20.11.2006 - dosar 17355/300/2006) Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti la data de 10.11.2006, sub nr. 17355/300/2006, reclamantul M.S. a solicitat in contradictoriu cu paratele L.T. si I.L. , constatarea starii in care se afla imobilul situat in Bucuresti, str. V. nr. 6, et.1, ap.4, sector 2, proprietatea reclamantului.
In motivare, reclamantul a aratat ca este proprietarul apartamentului in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1020/24.08.2000 iar in prezent imobilul proprietatea sa este ocupat fara titlu de fostii chiriasi, ale caror contracte de inchiriere nu s-au mai prelungit. Acest apartament a fost adus intr-o stare de degradare importanta, chiriasii nefacand nimic pentru conservarea sa iar reclamantul nu mai doreste prelungirea locatiunii, existand riscul unei deteriorari mai avansate a acestui imobil, deoarece exista o situatie conflictuala care ii creeaza temerea pentru o eventuala distrugere in continuare a apartamentului. Astfel, pentru stabilirea starii actuale a apartamentului si a posibilitatii evaluarii degradarilor ulterioare momentului expertizei, este necesara o expertiza specialitatea constructii avand ca obiectiv constatarea starii actuale a apartamentului si a degradarilor existente in prezent, aceasta procedura neputand prejudicia persoanele care locuiesc in apartament.
In sustinerea cererii, a fost depus contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1020/24.08.2000.
Paratele au formulat intampinare, solicitand respingerea cererii ca neintemeiata, aratand ca pe rolul instantei se mai afla dosarul nr. 10642/300/2006, cu termen de judecata la 13.12.2006, avand ca obiect evacuarea paratelor din apartamentul pe care il ocupa in calitate de chiriase, conform OUG 40/1999. In acel dosar, paratele au formulat intampinare si cerere reconventionala, prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si constatarea dreptului de retentie asupra apartamentului intrucat au efectuat reparatii si investitii de 30 de ani de cand locuiesc in acest imobil, cheltuieli pe care reclamantul este obligat sa le restituie in cazul admiterii cererii sale. Au mai aratat ca pe rolul Judecatoriei Sector 2 se mai afla si dosarul nr. 17471/300/2006 cu termen de judecata la data de 18.12.2006, in care partile au calitati inverse fata de aceasta pricina, obiectul fiind anularea partiala absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1020/24.08.2000 ca urmare a incalcarii dreptului de preemptiune al paratelor, precum si validarea consemnatiunii si constatarea subrogarii in drepturile de proprietate ale reclamantului prin plata pretului apartamentului prin consemnatiune. Au invederat ca cererea reclamantului nu indeplineste conditiile prevazute de art. 235 Cod procedura civila, care impune existenta unei primejdii ca probele sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor, conditii neindeplinite in speta. Totodata, nu este indeplinita nici conditia prevazuta de art. 236 alin.2 Cod procedura civila si anume ca proba conservata sa fie in primejdie, nefiind dovedit nici caracterul urgent al cererii. Au mai sustinut ca reclamantul nu a luat nicio masura de conservare a imobilului, a sistat abuziv furnizarea caldurii ce functiona pe baza de gaze, ceea ce a condus la degradarea intregului imobil. Au sustinut ca nu au degradat imobilul deoarece au asigurat incalzirea apartamentului prin sobe cu lemne construite in anul 1988.
In dovedire, paratele au solicitat probele cu inscrisuri, interogatoriu si testimoniala.
In sustinerea apararilor, au depus la dosar urmatoarele acte:copia cererii de chemare in judecata in dosarul nr.17471/300/2006, intampinarea si cererea reconventionala formulate in dosarul nr.10642/300/2006, notificarea adresata de parate catre reclamant si dovada comunicarii acesteia prin executor judecatoresc, sub nr. 1888/18.10.2006, recipisa de consemnare nr. 1655203/1 din 12.10.2006 emisa de CEC, ordin de plata nr. 1 din 12.10.2006, procura autentificata sub nr. 1594 din 10.11.2006, certificate de grefa emise de Judecatoria Sector 2 in dosarele nr. 17471/300/2006 si nr.10642/300/2006.
Instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri, paratele renuntand, la termenul de judecata de azi, 20.11.2006, la proba cu interogatoriul si testimoniala solicitate prin intampinare.
Analizand materialul probator administrat, instanta retine:
Potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1020 din 24.08.2000, reclamantul este proprietarul imobilului situat in Bucuresti, str. V., nr.6, sector 2, format din parter, etaj, mansarda si pod nelocuibil.
Paratele din prezenta cauza ocupa un spatiu locativ in acest imobil, si anume apartamentul situat la etaj, aspect necontestat in speta.
Prin demersul procesual de fata, reclamantul urmareste, pe calea procedurii asigurarii de dovezi, constatarea starii in care se afla apartamentul locuit de parate, si anume apartamentul nr.4 din imobilul mentionat.
Instanta constata ca cererea este nefondata.
Astfel, asigurarea dovezilor este conceputa de legiuitor ca o derogare de la principiul nemijlocirii probelor, statuat de art. 169 Cod procedura civila, in lumina caruia probele se administreaza in fata instantei de judecata, deci in cadrul dezbaterilor desfasurate in fata acelei instante investite cu transarea fondului pricinii.
Or, mecanismul juridic al asigurarii de dovezi se constituie ca o veritabila exceptie de la principiul enuntat, cata vreme permite administrarea anticipata a unei probe in scopul folosirii sale in cadrul unui potential litigiu sau in cadrul unui litigiu pendinte, dar in care nu s-a ajuns inca la momentul discutarii probelor.
Acesta fiind regimul juridic al institutiei procesuale analizate, rezulta ca pentru a deveni aplicabila, se impune verificarea indeplinirii conditiilor stricte de admisibilitate consacrate de art. 235-236 Cod procedura civila.
In speta, din piesele dosarului nu rezulta existenta elementului prevazut de art. 235 Cod procedura civila si anume urgenta situatiei care reclama recurgerea la aceasta procedura, decurgand din primejdia in intarziere, deci din pericolul disparitiei probei sau din ingreunarea administrarii sale in viitor.
In cauza, argumentele expuse in cererea introductiva nu pot conduce la retinerea situatiei-premisa impusa de textul de lege mai sus enuntat. Astfel, imprejurarea invocata de reclamant, si anume eventualitatea accentuarii degradarilor aduse apartamentului sau chiar distrugerea acestuia, pe fondul pretinsei stari conflictuale intre partile litigante, este, pe de o parte nesustinuta in plan probator, nefiind produsa nicio dovada relevanta sub acest aspect iar, pe de alta parte, este insuficienta prin sine pentru a atrage incidenta masurii de asigurare a dovezii, in sensul vizat de reclamant, intrucat nu rezulta utilitatea si deci, finalitatea acestui demers.
In concret, pentru a fi justificata, asigurarea dovezii trebuie sa aiba menirea de a conserva o proba expusa riscului disparitiei ori dificultatii de administrare in viitor. In speta, imobilul in litigiu nu este supus pericolului disparitiei iar starea in care se prezinta locuinta ocupata de parate poate fi oricand constatata, neefiind dovedita existenta vreunui impediment in acest sens. Este adevarat ca starea actuala a locuintei este inevitabil supusa modificarii in timp, insa, aceasta imprejurare nu echivaleaza automat cu o dificultate de administrare a probei in viitor, in sensul vizat de legiuitor. Virtual, orice stare de fapt este expusa schimbarii prin trecerea timpului, fara ca aceasta sa justifice neconditionat asigurarea dovezii prin recurgerea la procedura prevazuta de art.235-236 Cod procedura civila. Daca ar fi primit argumentul reclamantului, in sensul ca starea actuala a locuintei devine imposibil de constatat in viitor, pe considerentul ca este supusa schimbarii, s-ar ajunge ca procedura asigurarii de dovezi sa devina regula general aplicabila in materia administrarii probelor iar nu doar o procedura de exceptie, intrucat orice situatie de fapt fiind expusa transformarii prin trecerea timpului, rezulta ca o stare actuala nu poate fi constatata decat in prezent, in viitor nemaiputandu-se constata decat o alta situatie, diferita, devenita “actuala" pentru acel moment “viitor".
Or, un astfel de rationament reprezinta o interpretare extensiva a normelor care reglementeaza institutia asigurarii de dovezi, indepartandu-se de la scopul urmarit de legiuitor, intrucat de esenta acestei proceduri speciale este primejdia in intarziere, asa cum este definita de art. 235 Cod procedura civila iar nu doar potentiala transformare in timp a unei situatii de fapt. Prin urmare, se poate spune ca riscul modificarii in timp a starii ce se doreste a fi constatata este o conditie necesara dar nu si suficienta pentru admisibilitatea procedurii asigurarii de dovezi, impunandu-se a fi dublata de conditia primejdiei in intarziere, constand fie in pericolul disparitiei probei fie in dificultatea administrarii in viitor.
In speta, nu este suficient faptul ca starea actuala de degradare a locuintei s-ar putea accentua, pentru a justifica pretentia reclamantului de asigurare a dovezii. In concret, starea in care se prezinta in acest moment locuinta in litigiu ar putea suferi modificari prin agravarea deteriorarilor, insa aceasta imprejurarea nu atrage nici pericolul ca imobilul sa dispara si nici ca degradarile sa nu poata fi constatate oricand, in viitor, in cadrul unui litigiu de fond, cand vor fi identificate in stadiul din acel moment. De altfel, in masura in care invoca faptul ca locuinta este deteriorata de catre parate, este indiscutabil ca reclamantul va fi interesat sa identifice si sa evalueze gradul de degradare a imobilului de la acel moment viitor, cand va dori sa transeze pe fond raporturile patrimoniale litigioase, prin recuperarea de la parate a contravalorii reale a prejudiciului inregistrat prin degradarea locuintei.
Prin prisma acestui rationament, conservarea unei situatii actuale, si anume identificarea gradului prezent de degradare a imobilului, apare ca fiind lipsita de finalitate intrucat, pe de o parte, imobilul nu este in pericol de disparitie (aceasta imprejurare nerezultand din probele administrate, nefiind, de altfel, sustinuta nici de reclamant), degradarile existente in acest moment nu pot fi, la randul lor, considerate in pericol de disparitie (decat in ipoteza in care ar fi remediate de catre parate, ceea ce ar fi de natura sa profite reclamantului, insa nu aceasta ipoteza este avuta in vedere de reclamant) iar, pe de alta parte, conservarea, prin mecanismul asigurarii dovezii, a starii prezente a locuintei - in sensul identificarii degradarilor existente la acest moment pentru a putea fi diferentiate de cele ce ar surveni, prin continuarea deteriorarii de catre parate - excede notiunii de “dificultate de administrare a probei in viitor", nerezultand relevanta distinctiei intre degradarile aduse locuintei pana in prezent si cele care eventual ar fi produse de parate in viitor, subsecvent expertizarii celor deja existente.
Cat priveste faptul evocat de reclamant in cadrul dezbaterilor de la termenul de judecata de azi, 20.11.2006, si anume ca utilitatea asigurarii dovezii rezida si in aceea ca eventualele imbunatatiri ce ar fi aduse imobilului de catre parate, ulterior efectuarii expertizei, vor putea fi apreciate din perspectiva bunei sau relei credinte cu care au fost realizate, instanta constata ca reprezinta un argument invocat de reclamant pentru prima data in contextul dezbaterilor de fond, nefiind aratat si motivat in cererea introductiva, potrivit art. 112 pct.4 C.p.civ, astfel incat nu a putut fi avut in vedere de partea adversa la formularea intampinarii. Acest argument este nu numai net diferit dar chiar si antagonic fata de cele expuse in actiunea introductiva si care se coaguleaza in jurul ideii de pericol de degradare si distrugere a locuintei de catre parate, nicidecum “primejdiei" de imbunatatire, cata vreme obiectivul solicitat de reclamant pentru expertiza de specialitate era de “constatare a starii actuale a apartamentului si a degradarilor existente in prezent". In consecinta, instanta nu va avea in vedere acest argument adus de reclamant in completarea celor initial redate in actiunea introductiva.
Mai mult decat atat, cererea reclamantului se impune a fi analizata in contextul in care intre partile implicate in cauza pendinte exista deja in desfasurare un litigiu ce priveste fondul raporturilor juridice intre acestea.
Astfel, asa cum atesta certificatul de grefa emis de Judecatoria Sector 2 in dosarul nr. 10642/300/2006, rezulta ca pe rolul acestei instantei se afla pricina avand ca obiect evacuarea paratelor din locuinta ce intereseaza cauza de fata. Totodata, rezulta din cuprinsul intampinarii si cererii reconventionale formulate de parate in acel proces, faptul ca acestea se prevaleaza de dreptul de retentie invocand lucrarile efectuate de-a lungul timpului pentru a asigura o normala functionalitate a imobilului si care au sporit valoarea acestuia.
Or, in aceste conditii, nu se justifica formularea pe cale principala a cererii de asigurare a dovezii, cata vreme art. 236 Cod procedura ciivla statueaza, fara echivoc, in sensul ca, daca exista un proces de fond, atunci asigurarea dovezii se adreseaza instantei care judeca pricina. Prin urmare, desi legiuitorul nu conditioneaza admisibilitatea cererii de asigurare a dovezilor de existenta unei judecati asupra fondului, procedura fiind aplicabila si in ipoteza in care nu exista inca un proces de fond declansat, cu toate acestea, in masura in care judecata este in desfasurare, atunci cererea de asigurare de dovezi se deduce, pe cale incidentala, instantei investite cu judecata cauzei, neexistand, sub acest aspect, un drept de optiune din partea reclamantului.
Totodata, avand in vedere natura concreta a cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 10642/300/2006, si care priveste evacuarea paratelor solicitata de reclamant, precum si cererea reconventionala formulata de parate, prin care se supune judecatii examinarea lucrarilor de conservare, intretinere si imbunatatire a imobilului, pretins realizate de parate, in calitate de chiriase, rezulta indiscutabil ca aceasta cauza se preteaza a fi considerata o pricina ce priveste fondul raporturilor juridice litigioase, in cadrul careia sa fie promovata, pe cale incidentala, pana la momentul administrarii probelor, cererea de asigurare a dovezilor, astfel cum a fost formulata de reclamant, pe cale principala, in pofida faptului ca, la data introducerii acesteia din urma, litigiul de fond era declansat, astfel incat premisele formularii cererii de asigurare a dovezii pe cale incidentala, potrivit legii, erau asigurate.
Argumentul invocat de reclamant, in sensul ca in litigiul privind evacuarea nu s-a ajuns inca la momentul administrarii probelor, nu poate justifica formularea cererii de fata, pe cale separata, ci dimpotriva, constituie ratiunea pentru care cererea trebuia dedusa instantei investita cu solutionarea acelei cauze, intrucat, de esenta asigurarii dovezii este tocmai faptul ca proba a carei conservare se urmareste, nu poate fi inca administrata, fie pentru ca nu exista inca o judecata declansata asupra fondului raportului juridic litigios fie pentru ca, desi exista o astfel de judecata, nu s-a ajuns inca la  momentul procesual al administrarii probelor iar urgenta situatiei reclama nevoia administrarii anticipate.
Cat priveste asertiunea reclamantului referitoare la faptul ca asigurarea dovezii, astfel cum a fost ceruta in speta, nu este de natura a prejudicia partea adversa, nu poate constitui un argument in sensul admiterii de plano a cererii examinate, intrucat, in absenta acordului expres al paratelor cu privire la administrarea probei pe calea asigurarii dovezii, in conditiile art. 235 alin.2 Cod procedura civila, incuviintarea cererii este conditionata de indeplinirea exigentelor impuse de lege, in sensul mai sus analizat, fiind irelevant aspectul referitor la existenta ori inexistenta vreunui prejudiciu susceptibil a fi inregistrat de partea adversa ca urmare a asigurarii dovezii.