Legea nr. 221/2009. Constatarea caracterului politic al condamnarii. Condamnare pentru savarsirea unei infractiuni care nu este enumerata de art. 1 alin.(2) din lege. Admitere

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 1909 din 27 mai 2011

Prin sentinta civila nr. 247 din 15 martie 2011 a Tribunalului Cluj s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la petitul de obligare la despagubiri.
S-a admis actiunea civila formulata de reclamanta B.G.G., impotriva paratului STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE si s-a constatat caracterului politic al condamnarii reclamantei prin  Deciziunea penala nr.1292/1953 pronuntata de Tribunalul Militar pentru Unitatile M.A.I in dosarul nr.1241/1953 la pedeapsa de 1 an si 11 luni inchisoare.
Prin aceeasi sentinta s-a respins cererea reclamantei in contradictoriu cu paratul pentru obligare la despagubiri in cuantum de 50.000 Euro, reprezentand daune morale, ca fiind prescrisa.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca prin sentinta civila nr.532/1953 pronuntata de Tribunalul Militar Teritorial Oradea B.G.G. fosta I.G. a fost condamnata la pedeapsa de 2 ani inchisoare corectionala, 10 lei amenda corectionala si 2 ani interdictie corectionala pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale fapta prevazuta si pedepsita de art.209 alin.2 lit.f Cod penal.
Prin Deciziunea nr.1292 din 19 noiembrie 1953 pronuntata de Tribunalul Militar pentru Unitatile M.A.I in dosar nr.1241/1953 s-a admis recursul formulat de I.G. impotriva sentintei penale nr. 532/1953 care a fost schimbata in sensul ca s-a schimbat incadrarea juridica  din delictul de uneltire contra ordinei sociale in delictul de asociere de crime si delicte prev de art.315 Cod penal si a condamnat pe reclamanta la pedeapsa de 1 an si 11 luni inchisoare corectionala cu aplicarea art.157 Cod penal.
In considerentele hotararilor penal mai sus citate s-a retinut ca I.G. s-a afiliat la asociatia IKES in primavara anului 1952 cand a fost recrutata de catre M.E.. A participat la sedinta, a cunoscut scopul asociatiei si la randul ei a recrutat-o pe N.E.. Asociatia avea ca scop desfasurarea propagandei pentru rasturnarea prin violenta a ordinei sociale existente in stat. Denumirea organizatiei IKES in limba romana insemna organizatie ilegala anticomunista. S-a mai retinut ca aceasta organizatie urmarea ca prin actiuni violente sa rastoarne ordinea sociala existenta in stat si sa o inlocuiasca cu vechiul regim de exploatare si asuprire nationala hortist.
Potrivit biletului de liberare nr.3570/1954 emis de Penitenciarul Dumbraveni reclamanta a executat pedeapsa in acest penitenciar in perioada de la 2 iunie 1953 pana la 24 septembrie 1954.
Prin hotararea nr.419 din 31.10.1990 a Comisiei pentru aplicarea Decretului lege nr.118/1990 s-a admis cererea reclamantei si s-a constata ca perioada cat acesta a fost inchisa din 3.06.1953-24.09.1954 de 1 an, 3 luni si 22 zile constituie vechime in munca. Totodata i s-a acordat si o indemnizatie lunara de 250 lei.
Potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009 tribunalul a apreciat ca fapta pentru care reclamanta a fost condamnata nu constituie de drept condamnare cu caracter politic, insa din starea de fapta retinuta  in considerentele sentintei de condamnare reiese ca aceasta a avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat dupa 6 martie 1945. In aceste conditii tribunalul apreciaza ca fiind intemeiata cererea reclamantei de constatare a caracterului politic al condamnarii.
Conform art.5 alin.1 lit.a din lege, orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin  Deciziile nr.1354/2010 si nr.1358/2010 publicate in MOf al Romaniei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constitutionala a Romaniei a constatat ca dispozitiile art I pct.1 si art.II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009, precum si dispozitiile art.5 alin.1 lit.a teza intai sunt neconstitutionale.
Dupa declararea caracterului neconstitutional a dispozitiilor art.5 alin. 1 lit. a din Legea nr.221/2009 reclamanta si-a precizat actiunea pe dispozitiile art.998-999 Cod civil,  respectiv pe dispozitiile art.3, art.5 si art. 9 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, iar in subsidiar pe dispozitiile art.5 din CEDO. Cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor CEDO, Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor cetatenesti prin Legea nr.30 din 18 mai 1994 care a intrat in vigoare la 20 iunie 1994. Prin urmare, pentru faptele petrecute anterior acestei date, Conventia nu produce efecte, aspect statuat in mod constant in practica CEDO, in special in cauzele pronuntate impotriva Romaniei. Atata timp cat la momentul luarii masurii arestarii si condamnarii reclamantului Romania nu aderase la Conventie, acesta nu poate fi invocata in apararea drepturilor anterior incalcate.
Insasi instanta europeana prin Hotararea din 12 mai 2009 in Cauza Ernewein si altii impotriva Romaniei si Hotararea din 2 februarie in Cauza Klaus si Iouri Kiladze contra Georgiei a apreciat ca nu poate exista decat o obligatie morala a statelor  de a acorda despagubiri persoanelor persecutate politic.Cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul apreciaza ca potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 actiunile patrimoniale sunt supuse prescriptiei de 3 ani.
In cauza, tribunalul a apreciat ca problema care se pune este aceea  de a stabili data de la care termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga, tribunalul apreciind ca data inceperii curgerii este 31 decembrie 1989. Desi reclamanta a fost eliberata la 24 septembrie 1954 din acel moment ar fi avut posibilitatea de a identifica drepturile subiective incalcate, prejudicial produs si persona responsabila.
Deoarece din anul 1964 si pana in anul 1989, reclamanta era expusa eventualelor represiuni din partea Securitatii, aceasta avea posibilitatea de a actiona incepand cu data de 31 decembrie 1989 cand prin Decretul nr. 33/1989 s-a desfiintat Departamentul Securitatii Statului. Daca pana la acest moment reclamanta nu ar fi indraznit sa actioneze statul in judecata, din cauza fricii fata de organul represiv al Securitatii, dupa desfiintarea acesteia nimic nu l-ar fi impiedicat sa introduca o actiune in justitie impotriva Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, avand ca obiect obligarea la daune morale. In aceste conditii termenul de 3 ani de prescriptie a inceput sa curga de la 31 decembrie 1989 si s-a implinit la 31 decembrie 1992.
De altfel, prin adoptarea Decretului Lege nr.118/1990 si intrarea acestuia in vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnarilor  la care au fost supuse unele persoane in perioada de dupa 6 martie 1945, perioada detentiei fiind considerata vechime in munca, respectiv 1 an de detentie constituie 1 an si 6 luni vechime in munca. Totodata, persoanelor condamnate politic li s-a acordat si o indemnizatie lunara de 200 lei/pe an de detentie. Prin acelasi act normativ fostilor condamnati politic li s-a acordat numeroase alte drepturi ca: scutirea de la plata taxelor si impozitelor, asistenta medicala si medicamente gratuite, transport gratuit in mijloacele de transport in comun,etc. Reclamanta insasi este una dintre persoanele carora li s-au recunoscut asemenea drepturi.
In consecinta, neinvocandu-se vreun caz de intrerupere a cursului prescriptiei, tribunalul a apreciat ca termenul de 3 ani de cand reclamanta cunostea sau trebuia sa cunoasca prejudiciul si putea actiona in cunostinta expirase la data promovarii prezentei actiuni.
In ceea ce priveste aplicabilitatea dispozitiilor Declaratiei Universale a drepturilor Omului, tribunalul a precizat ca acest act nu a avut un caracter normativ in anul 1955 cand Romania a devenit membru ONU si s-a obligat la respectarea acesteia in anul 1955. Principiile din declaratie au dobandit caracter normative abia dupa adoptarea celor doua pacte, respectiv Pactul International privind Drepturile Civile si Politice in 1976 si al doilea pact este Pactul International privind Drepturile Economice, Sociale si Culturale. Ca si in cazul aplicarii dispozitiilor CEDO, nici dispozitiile Declaratiei Universale nu se pot aplica unor fapte sau evenimente anterioare. Prin urmare, aceste dispozitii nu sunt aplicabile spetei.
Raportat la considerentele mai sus invocate, in temeiul art.3 din Decretul lege nr.167/1958 tribunalul a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la petitul de acordare a despagubirilor materiale. In temeiul art.4 alin.1 din Legea nr.221/2009, a admis petitul de constatare a caracterului politic al condamnarii reclamantei B.G.G. prin Deciziunea penala nr.1292 din 19 noiembrie 1953 pronuntata de Tribunalul Militar pentru Unitatile M.A.I in dosar nr.1241/1953 la pedeapsa de 1 an si 11 luni inchisoare.
Impotriva acestei sentinte paratul STATUL ROMAN, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.F.P. A JUD. CLUJ a declarat recurs, in termen legal, solicitand instantei admiterea recursului, modificarea hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii.
In motivarea recursului, paratul a invederat instantei ca reclamanta nu justifica un interes in constatarea caracterului politic al condamnarii sale, potrivit art. 111 C.pr.civ.. deoarece Statul Roman a recunoscut caracterul politic prin hotararea nr. 419/31.10.1990 a Comisiei pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990.
Chiar in cuprinsul deciziei nr. 1358/2010, Curtea Constitutionala a constatat ca in materia despagubirilor pentru daunele morale acordate persoanelor persecutate pentru motive politice in perioada comunista, exista reglementari paralele si anume, pe de o parte, Decretul-Lege nr. 118/1990 si O.U.G. nr. 214/1999 aprobata prin Legea nr. 568/2001, iar pe de alta parte, Legea nr. 221/2009.
In consecinta, este lipsita de interes admiterea petitului de constatare a caracterului politic, in conditiile in care s-a emis un act administrativ prin care s-au acordat drepturile aferente, iar potrivit deciziei Curtii Constitutionale mai sus aratata, nu exista nici o obligatie a statului de a acorda daune morale.
Reclamanta intimata B.G.G., prin intampinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In argumentarea pozitiei sale, reclamanta intimata a invederat instantei ca are interes pentru formularea petitului de constatare a caracterului politic al condamnarii suferite deoarece hotararea comisiei pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990 nu poate prevala in fata unei instante de judecata. In asemenea conditii, instanta de fond a procedat in mod corect apreciind ca infractiunea pentru care a fost condamnata nu constituie de drept o condamnare cu caracter politic intrucat prin decizia nr. 1292/1953 a Tribunalului Militar incadrarea juridica a faptei a fost schimbata, iar reclamanta a fost condamnata pentru savarsirea faptei de asociere pentru comiterea de crime si delicte, sanctionat de art. 315 din fostul Cod penal.
Analizand sentinta criticata prin prisma motivelor de recurs invocate si a apararilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr. 112/117/04.01.2011 reclamanta a solicitat instantei sa constate caracterul politic al condamnarii dispusa prin sentinta penala nr. 532/1953 a Tribunalului Militar Cluj si, in consecinta, sa oblige paratul la plata sumei de 50.000 euro sau contravaloarea in lei cursul B.N.R., afisat la data platii cu titlu de despagubiri, precum si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata in caz de opunere.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 221/2009.
Ulterior, prin cerea depusa la termenul de judecata din 15.02.2011, reclamanta si-a precizat temeiul juridic al actiunii introductive ca fiind art. 998 C.civ., art. 3, art. 5 si art. 9 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si, in subsidiar, art. 5 pct. 1 si 5 pct. 5 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si al Libertatilor Fundamentale.
Prin sentinta civila nr.532/1953 pronuntata de Tribunalul Militar Teritorial Oradea, in dosarul nr.626/1953, B.G.G., fosta I.G., a fost condamnata la pedeapsa de 2 ani inchisoare corectionala, 10 lei amenda corectionala si 2 ani interdictie corectionala pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale fapta prevazuta si pedepsita de art.209 alin.2 lit.f Cod penal.
Prin Deciziunea nr.1292 din 19 noiembrie 1953 pronuntata de Tribunalul Militar pentru Unitatile M.A.I, in dosarul nr.1241/1953, s-a admis recursul formulat de I.G. impotriva sentintei penale nr. 532/1953 care a fost schimbata in sensul ca s-a schimbat incadrarea juridica  din delictul de uneltire contra ordinei sociale in delictul de asociere de crime si delicte prevazut de art.315 Cod penal si reclamanta  a fost  condamnata la pedeapsa de 1 an si 11 luni inchisoare corectionala cu aplicarea art. 157 Cod penal.
In considerentele hotararilor penal mai sus citate s-a retinut ca I.G. s-a afiliat la asociatia IKES in primavara anului 1952 cand a fost recrutata de catre M.E.. A participat la sedinta, a cunoscut scopul asociatiei si la randul ei a recrutat-o pe N.E.. Asociatia avea ca scop desfasurarea propagandei pentru rasturnarea prin violenta a ordinei sociale existente in stat. Denumirea organizatiei IKES in limba romana insemna organizatie ilegala anticomunista. S-a mai retinut ca aceasta organizatie urmarea ca prin actiuni violente sa rastoarne ordinea sociala existenta in stat si sa o inlocuiasca cu vechiul regim de exploatare si asuprire nationala hortist.
Potrivit biletului de liberare nr.3570/1954 emis de Penitenciarul Dumbraveni reclamanta a executat pedeapsa in acest penitenciar in perioada de la 2 iunie 1953 pana la 24 septembrie 1954.
Prin hotararea nr.419 din 31.10.1990 a Comisiei pentru aplicarea Decretului lege nr.118/1990 s-a admis cererea reclamantei si s-a constata ca perioada cat acesta a fost inchisa din 3.06.1953-24.09.1954 de 1 an, 3 luni si 22 zile constituie vechime in munca. Totodata i s-a acordat si o indemnizatie lunara de 250 lei.
Potrivit art.1 alin.1 si 2 din Legea nr.221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte savarsite inainte de data de 6 martie 1945 sau dupa aceasta data si care au avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnari cu caracter politic condamnarile pronuntate pentru faptele prevazute de lit. a-e .
In ceea ce priveste petitul de constatare a caracterului politic al condamnarii, tribunalul a retinut in mod corect ca, potrivit dispozitiilor art.4 alin.1 din Legea nr.221/2009, persoanele condamnate penal in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decat cele prevazute la art.1 alin.2 pot solicita instantei sa constate caracterul politic al condamnarii lor, potrivit art.1 alin.3. Cererea poate fi introdusa dupa decesul persoanei, de orice persoana fizica sau juridica interesata ori, din oficiu, de parchetul de pe langa tribunalul din circumscriptia caruia domiciliaza persoana interesata.
In cauza, fapta pentru care reclamanta a fost condamnata nu constituie de drept condamnare cu caracter politic, insa din starea de fapta retinuta  in considerentele sentintei de condamnare reiese ca aceasta a avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat dupa 6 martie 1945.
Avand in vedere ca infractiunea pentru care reclamanta a fost condamnata definitiv nu se incadreaza in prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, in categoria celor pe care legiuitorul le considera de drept condamnari politice, in mod legal instanta de fond a facut aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 3 din acelasi act normativ prin admiterea petitului de constatare a caracterului politic al condamnarii reclamantei.
Critica recurentului referitoare la faptul ca reclamanta nu justifica un interes in constatarea caracterului politic al condamnarii sale, in opinia Curtii, nu este intemeiata.
Desi nu este reglementat in mod expres de Codul dee procedura civila, interesul reprezinta o conditie esentiala pentru ca o persoana fizica sau juridica sa poata exercita o actiune civila.
Interesul este definit in doctrina juridica ca fiind folosul practic pe care o parte il urmareste prin punerea in miscarea procedurii judiciare. El poate sa fie material, cand se urmareste obtinerea unui folos de ordin patrimonial sau moral, in situatia in care se urmareste obtinerea unei satisfactii sufletesti.
Interesul moral nu se confunda cu prejudiciul moral si nici cu reparatia materiala a daunelor morale.
Asa cum s-a aratat, in cauza reclamanta a formulat o cerere in realizarea pretinsului sau drept la acordarea despagubirilor morale in baza Legii nr.221/2009, aceasta justificand un interes  legitim, personal, nascut si actual.
Imprejurarea ca reclamanta este beneficiara drepturilor acordate in baza Decretului-Lege nr. 118/1990 prin hotararea nr. 419/31.10.1990 a Comisiei pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990 nu echivaleaza cu recunoasterea caracterului politic al condamnarii de catre Statul Roman.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Curtea in temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 3041 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de paratul STATUL ROMAN, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.F.P. A JUD. CLUJ impotriva sentintei civile nr. 247 din 15 martie 2011 a Tribunalului Cluj pronuntata in dosar nr. 112/117/2011, pe care o va mentine ca fiind legala si temeinica.
In privinta cererii reclamantei intimate de obligare a paratului recurent la plata cheltuielilor de judecata, Curtea retine ca in dovedirea acestei cereri reclamanta a depus copie de pe chitanta nr. 152/09.11.2010 emisa de Cabinet av.D.E. care atesta plata sumei de 700 lei de catre intimata.
Asa cum s-a aratat, cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la data de 04.01.2011, iar prin aceasta reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor in judecata in caz de opunere, fara a depune dovada efectuarii cheltuielilor de judecata in fata primei instante.
Curtea constata ca la dosarul de fond s-a depus imputernicirea avocatiala nr. 37 emisa de Cabinet av.D.E. prin care reclamanta, in baza contractului de asistenta juridica nr. 37/09.11.2010, a imputernicit-o pe d-na av.D.E. sa o asiste si sa o reprezinte in fata Tribunalului Cluj.
 In consecinta, chitanta mai sus aratata face dovada achitarii onorariului avocatial pentru fondul cauzei, astfel incat in conditiile in care prima instanta nu s-a pronuntat cu privire la cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecata, iar reclamanta nu a inteles sa declare recurs impotriva sentintei, Curtea va respinge cererea reclamantei intimate de obligare a paratului recurent la plata cheltuielilor de judecata. (Judecator Anca-Adriana Pop)